166 matches
-
niște femei isterice. Desigur, isteria lor făcea parte din acea stihialitate matricială, care le făcea în același timp să fascineze bărbații ori chiar alte femei din apropierea lor. Dar tot isteria le făcea să fie și indezirabile, să creeze gol, să năpăstuiască, să fie piază rea. Atunci când am înțeles acest lucru, femeile dostoievskiene și-au pierdut ascendentul asupra mea. Dar, cine știe, poate și-l vor recăpăta cândva! A mai fost, însă, ceva care m-a intrigat: Dostoievski a părut întotdeauna să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
foamete din 13-14 noiembrie 1597, când țăranii de pe moșia lui se răsculară, boierul se duse în mijlocul lor doar cu Răducu în brațe (acum de doi ani împlinițiî și-i întrebă, ținând copilul cu fața spre ei: „De ce vreți să mă năpăstuiți, oameni buni? Nu-i destul că m-a năpăstuit Dumnezeu? Ce vreți voi de la mine?”. „Noi vrem păm...” vru să zică unul mai răsărit, dar când dădu cu ochii de arătarea din brațele boierului, plecă rușinat capul, lăsă coasa de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lui se răsculară, boierul se duse în mijlocul lor doar cu Răducu în brațe (acum de doi ani împlinițiî și-i întrebă, ținând copilul cu fața spre ei: „De ce vreți să mă năpăstuiți, oameni buni? Nu-i destul că m-a năpăstuit Dumnezeu? Ce vreți voi de la mine?”. „Noi vrem păm...” vru să zică unul mai răsărit, dar când dădu cu ochii de arătarea din brațele boierului, plecă rușinat capul, lăsă coasa de-o parte și-o luă agale spre izba lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de Jos însă în vremea lui Eremia Movilă voievod. Adică între anii 1595-1606. Asta înseamnă că acea pivniță a aparținut lui Nistor Ureche. E limpede, prietene? --Drept grăit-ai, dar n-ai spus o iotă despre faptul că vodă îi năpăstuia pe alți vieri, care or fi vrând și ei să se vândă și vinul lor în acea pivniță, care, fiind în preajma Chervăsăriei, avea mare dever. --Această opreliște nu e singura. Ascultă ce spune “Io Grigorie Alexandru Ghica voievod” la 4
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de Sfîntul lui Israel. 20. Căci asupritorul nu va mai fi, batjocoritorul va pieri, și toți cei ce pîndeau nelegiuirea vor fi nimiciți: 21. cei ce osîndeau pe alții la judecată, întindeau curse cui îi înfruntau la poarta cetății, și năpăstuiau fără temei pe cel nevinovat. 22. De aceea, așa vorbește Domnul către casa lui Iacov, El, care a răscumpărat pe Avraam: "Acum Iacov nu va mai roși de rușine, și nu i se va mai îngălbeni fața acum. 23. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
deci titlul sugestiv Abecedarul Micului Creștin. Iar micul creștin trebuie să învețe, de la bun început, că Dumnezeu însuși, când se supără pe năzdrăvăniile copiilor, se apucă să se răzbune pe ei, smulgându-le scara de sub picioare, băgându-i în spitale, năpăstuindu-i cu asupra de măsură. Toate pentru ca rândunelele, bietele, să poată zbura liniștite, gângurind pe limba lor imnuri de slavă. Dumnezeul propovăduit de preotul Ioan Săuca, cu girul BOR și al MEC, firește, nu mai amintește deloc de Cel pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
călătoare nu rămâne.“2 Iar el trebuia să fie acel lucru remarcabil, el care așezat pe această husă lucioasă Îi simțea sub el osteneala culorii de piersică și a florilor roșii, dolofane. Un asemenea articol, menit să apese și să năpăstuiască sufletul, reușea chiar acum să facă asta. Rămăsese sensibil, vulnerabil la nimicuri. Dar domnul Sammler continua totodată să primească și mesaje primordiale. Iar mesajul imediat, esențial era că ea, această femeie cu formele ei feminine, sexuale evidențiate de strânsoarea halatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
simțit, acum, că lupta lor n-a fost uitată. Ne vom aminti În toate zilele noastre de cei căzuți și Îi vom jeli În sufletele noastre. Dar acum, odată cu prima rază a primăverii, trebuie să reconstruim tot ce s-a năpăstuit În Țara de Jos și să creștem și mai repede decât până acum. Suntem liberi, nu avem nici bir, nici tribut de plătit nimănui! Avem căi deschide spre toate zările Europei și Asiei! După o scurtă așteptare, voievodul reluă: - Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În oțelăriile de la periferia Galatei. Istanbulul a rămas pustiu, spui, logofete? - Măria ta! se auzi, din fundul sălii, vocea groasă și liniștită a bătrânului logofăt Litovoi, tatăl Erinei. Cu toții știm ce urgie Își așterne acum drumul spre Moldova! Nu-l năpăstui pe logofătul Cânde, care-ți fu credincios din primul ceas, de la victoria de la Direptate! Ștefan Îl privi pe Litovoi pe sub sprâncene și Își mângâie ușor mustața deasă, căzută spre bărbie. Bătrânul avea dreptate. Înclină ușor capul spre Toma Cânde, Îndemnându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
întorsese de la pescuit. Atunci Matei i-a întins casetofonul și i-a mîrîit țîfnos: Ia-ți-l și să nu te mai văd în fața ochilor cît oi trăi, parșivule! Om ești tu, ori măscărici de tarabă? Bărzăunul luă atitudinea omului năpăstuit pe nedrept. Adică nu numai că s-a arătat grozav de jignit și nedumerit, dar a tratat insulta lui Matei cu înțelepciune de om matur. S-a ridicat de lîngă masa unde citea și a răspuns doar atît: Mulțumesc! Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pentru care face atâta caz, că acest copil, pe numele său Vișinel Carabăț, nu este fiul legitim al acestor oameni, așa cum reiese din actele aflate în posesia bulibașei Iorgu Stănescu? S-a văzut, nu o dată, că tagma rromilor a fost năpăstuită de legi și legiuitori fiindcă nu s-a ajuns niciodată la înțelegerea că și ei trebuie tratați și respectați ca oameni, fiind și ei trăitori pe pământul acestei țări. Care ar fi vina lor? Că se conduc după principii statuate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și vocea mea răsună straniu în camera pustie. Îmi încleștez pumnii și mă lovesc cu putere pedepsind trupul vinovat, dorind să-l eliberez de condamnarea din interior. În minte mi se perindă lungul șir al celor pe care i-am năpăstuit. „-M-a pedepsit iubirea” -îmi spun-“căci am iubit totul în afară de ce trebuia. Din tot ce dă savoare vieții de suprafață, nimic nu mi-a fost străin: gîndul subțire, hazul, ironia. Curios e chiar că mi-am iubit trupul bătîndu-mi joc
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
magazinelor Bergdorf, spunea ea. Și al ei, bine’nțeles. Era convinsă că publicitatea e mană cerească pentru respectul de sine și o ajută să facă față conflictelor interioare - conflict interior fiind termenul la modă pentru problemele psihologice fascinante care îi năpăstuiesc pe locuitorii New York-ului și Los Angeles-ului. Julie avea conflicte interioare cauzate de recepționera de la Bliss Spa, care refuza s-o programeze pentru injecțiile cu vitamina C la Simonetta, cea mai bună cosmeticiană a complexului. Fusese încurajată de psihiatri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
spate gârbovit, Cu ușurință-l identifici, de departe: Miroase-a naftalină și-a lehamite. Demnitate Mulți din cei ce poartă povara bătrâneții, Își păstrează demnitatea și prestanța. Deși au pierdut comorile vieții: Tinerețea, sănătatea și speranța. Nimic sfânt Cine pe năpăstuiți îi obidește Și fără pic de milă-i jecmănește, Înseamnă că nu mai are nimic sfânt, Nici în Împărăția Cerului, nici pe Pământ. Sărbători Când sărăcia, ca o molimă, se-ntinde Și pe tot mai mulți români cuprinde, Apropierea Sărbătorilor
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
care se desfășura zgomotos între el și Cerkasovi era una din sursele de uimire și de râs ale orașului. — îi o fericită ironie, fusese auzit spunând O’Toole într-un moment de trezie, că ăst cuib al nobilimii să fie năpăstuit să sufere din pricina unei atât de puternice vipere a invidiei. P.S. Moonshy dormea în fiecare noapte cu Marx sub pernă. Era inconfortabil, dar o făcea în semn de respect. Acum dormea. Prost. Așadar, în casa învecinată trăia posesorul inițialelor pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
înțeleg în ce am păcătuit. 25. O, cît de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre? 26. Vreți să mă mustrați pentru tot ce am zis și să nu vedeți decît vînt în cuvintele unui deznădăjduit? 27. Voi năpăstuiți pe orfan, prigoniți pe prietenul vostru. 28. Uitați-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minți în față! 29. Întoarceți-vă, nu fiți nedrepți; întoarceți-vă, și mărturisiți că sunt nevinovat! 30. Este vreo nelegiuire pe limba mea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
peștele cel proaspăt... Și... așea am priimit de îmbe părțile. De-i mult, de-i puțin, aceea n-am socotit”. Ba ai socotit cu mâna tremurândă, ca nu cumva să dai mai mult de “doi stânjini de loc sterpu” bietului năpăstuit de alte fețe bisericești! Egumenul și călugării de la Cetățuia. ― Apoi, decât să aibă mereu “gâlceavă cu egumenul de Cetățuia”, mai bun e un loc unde bieții oameni să-și facă o dugheană cu fața lată de “doi stânjini”. ― În 1714
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
În capul lui când a Început investigațiile. Poate că ceva răsuflase, nici noi nu fuseserăm prea discreți, oricum a Început să aibă suspiciuni, să facă legătura cu această organizație intitulată Celebrul animal. Ca de obicei, ca pe vremea când Îl năpăstuia pe Bej, prietenul meu din copilărie, Pârvu a chemat poliția. Nu știu când a Început ancheta, cât a durat până au descoperit farsa, Însă atunci când ne așteptam mai puțin, când ne luaserăm deja gândul de la orice fel de acțiune politică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Subalternul povestea, de fapt, ce poate fi mai captivant pentru un biet directoraș?, cum se poate obține o audiență la un ministru și cum trebuie să faci pentru a-l convinge pe Înaltul personaj că ceea ce ceri tu pentru un năpăstuit de cumnat este același lucru cu ceea ce de drept i se cuvine. Detaliile Înaintării din secretară În secretară erau foarte captivante, iar discursul ținut În fața ministrului un adevărat poem. Printre altele zicea că-i zisese ministrului așa: — Tovarășe ministru, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
înaintea voastră, din tinerețe pînă în ziua de azi. 3. Iată-mă! Mărturisiți împotriva mea în fața Domnului și în fața unsului Lui: Cui i-am luat boul, sau cui i-am luat măgarul? Pe cine am apăsat, și pe cine am năpăstuit? De la cine am luat mită ca să închid ochii asupra lui? Mărturisiți, și vă voi da înapoi." 4. Ei au răspuns: "Nu ne-ai apăsat, nu ne-ai năpăstuit, și nici n-ai primit nimic din mîna nimănui." 5. El le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
i-am luat măgarul? Pe cine am apăsat, și pe cine am năpăstuit? De la cine am luat mită ca să închid ochii asupra lui? Mărturisiți, și vă voi da înapoi." 4. Ei au răspuns: "Nu ne-ai apăsat, nu ne-ai năpăstuit, și nici n-ai primit nimic din mîna nimănui." 5. El le-a mai zis: "Domnul este martor împotriva voastră, și unsul Lui este martor, în ziua aceasta, că n-ați găsit nimic în mîinile mele." Și ei au răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
primarul, grav. ― Cum zic, nu știu ce e și ce nu e, continuă Titu, dar atâta știu bine: că de obicei dracul nu-i așa de negru cum spun cei fricoși. Câțiva țărani râseră, iar unul observă: ― Așa, așa... Să nu-i năpăstuiască degeaba pe bieții oameni, că-i păcat! Profitând de reaprinderea mai aprigă a discuției, Dragoș cu Herdelea își urmară calea cotind pe ulicioara dinspre Vaideei unde, aproape peste drum de conacul arendașului Buruiană, ședea popa Nicodim Grancea, într-o casă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
soldatul nu crîcnește! ― Apoi asta așa-i! aprobară câțiva țărani. Mulțimea totuși rămase în șosea, vorbind, sfătuind, întrebînd. Deodată Nicolae Dragoș izbucni amărît: ― Stați, stați și sporovăiți ca babele, în loc să mergeți la boierul Miron, să vă rugați să nu-l năpăstuiască pe bietul Nică... Și nu vreți să știți că numai din pricina voastră s-a stricat cu boierul și... Țăranii ascultau, unii aprobau, mai mulți tăceau. Cineva zise: "Putem să ne ducem, că n-are să ne omoare", altul mormăi gros: "Parcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
luîndu-le moșiile și dând foc conacelor, ca nu cumva să se mai întoarcă înapoi... Logofătul era mai îngrijorat ca boierul să nu se întîmple cumva să se scoale țăranii. Deși zicea, sfătuindu-se cu nevastă-sa, că el n-a năpăstuit pe nimeni și a ajutat unde a putut, încît n-are de ce să-i fie frică, adăuga că țăranii, când o pornesc razna, nu mai țin socoteală de nimic. Avea dânsul destui oameni de credință, care-l înștiințau ce se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Prădați-mă, dacă vă dă mîna! Că eu tot ce am, aici am băgat și cu voi am împărțit... Nu-i nimic, băieți! Dumnezeu e sus și vede!... Eu nu v-am bătut, nu v-am înșelat, nu v-am năpăstuit, v-am ajutat, v-am ocrotit, v-am învățat. Acu puteți să-mi trageți cu parul. Așa-i? Colonelul se uită pe rând la țărani, așteptând o vorbă de protestare sau de recunoaștere. Oamenii tăceau. De-abia într-un târziu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]