434 matches
-
mai înțeleagă? Și-a închis sufletul cu atâtea lăcate... Sărmana!... spuse Săftica. Dar tot Varvara cu glasul muiat mai zise: S-o cruți maică, să nu-i spui nici o vorbă care ar putea s-o doară că e o ființă năpăstuită. Mă mir că se mai ține sufletul de trup că acu-i aici, acu-i în altă parte. * Când Simona mergea la râu, se oprea un timp, privea cu nostalgie salcia adusă de ape și după felul în care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
noastră ,,Spitalul Elena Beldiman’’ Bârlad, spital reclădit de un alt Beldiman contemporan. Autenticitatea lui Lumânărică nu poate fi pusă la îndoială. Toate personalitățile care vorbesc și scriu despre el atestă fără dubiu existența lui într-o lume a săracilor și năpăstuiților vieții, a orfanilor și văduvelor de neam român, cât și al celorlalte naționalități conlocuitoare fără nici cea mai mică deosebire. Mai mult încă, mărturiile documentare ale vremii respective arată că n-a ezitat să-i ajute chiar și pe unii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
nostalgie, Dan Ciachir • Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia • Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov • O.k. Pentru America!, Gheorghe Stan • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Privilegiați și năpăstuiți, Arșavir Acterian • Rebecca și Rowena, William Thackeray • Reîntoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite, Dumitru Țepeneag • Romanul lui Tommaso Campanella, Dante Maffìa • Sărbătoarea nebunilor, Istvan Ráth-Végh • Simptome, Virgil Nemoianu • Trei rîuri și-un ocean de poezie, Valeriu Stancu • Treptele nedesăvîrșirii, Pavel
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
aflase acolo, dar care va veni, negreșit, va veni cu cei mai buni oșteni ai Moldovei, cu Cei o mie, călăreții cu platoșele incrustate cu semnul scutului și al sabiei, care Îl apără pe Măria Sa Ștefan și pe toți cei năpăstuiți. Ștefănel fu convins că aude În urma căruțelor tropot iute de cai și strigăte de luptă. Deschise din nou pologul, aruncând o privire În noapte. Nimic. Doar convoiul străjuit de tătari, alunecând repede prin câmpia ce ducea spre Prut. În ciuda spaimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
altul de tine! Conștiința unei unități a istoriei spirituale a omenirii este o descoperire recentă. Înțelepciunea înalță capul celui smerit. Omul exprimă întotdeauna cele nevăzute prin lucruri văzute. (Mircea Eliade) Foarte mulți intelectuali din orașele de provincie au sentimentul unei năpăstuite izolări. (Mircea Eliade) Riturile sunt doar un strat subțire de loialitate și credință și începutul dezordinii. (Mircea Eliade) Prin Cruce se operează comunicarea cu cerul și, în același timp, întregul univers este salvat. (Mircea Eliade)
Lecția Eliade... by Luminița Săndulache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1707_a_3026]
-
nostalgie, Dan Ciachir • Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia • Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov • O.k. Pentru America!, Gheorghe Stan • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Privilegiați și năpăstuiți, Arșavir Acterian • Rebecca și Rowena, William Thackeray • Reîntoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite, Dumitru Țepeneag • Sărbătoarea nebunilor, Istvan Ráth-Végh • Simptome, Virgil Nemoianu • Trei rîuri și-un ocean de poezie, Valeriu Stancu • Treptele nedesăvîrșirii, Pavel Chihaia • Zece eseuri, Mihai Pricop LIBRĂRII
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
privea decât pe regele universului, și nu pe regele Ierusalimului pământesc. Când am ajuns la Viena, am fost întrebată ce era important pentru mine și am fost surprinsă să mă aud răspunzând: înțelepciunea, dorul după iubire și compasiunea pentru cei năpăstuiți, în care includeam toate ființele din toate regnurile. Lucru valabil până la ora la care scriu. Că n-am pus iubirea în primul rând, asta însemna că din prima mea pasiune se pare că învățasem ceva: că nu voi supraviețui niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
descrisă de Platon în Banchetul, din care ne spuneam citate la fiecare pas. O iubire-filozofie în forme pure. În afară de ceea ce francezii numesc „amitiée amoureuse” mai exista în practica noastră și o altă formă de iubire, manifestată față de ființele cele mai năpăstuite. Și eu, și prietena mea aveam cerșetorii noștri care știau unde lucrăm, la redacția revistei Luceafărul, pe bulevardul Ana Ipătescu, așteptându-ne după orele de lucru, probându-ne de fiecare dată generozitatea. Sânziana avea o cerșetoare îmbătrânită prematur de alcool
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vreau să tensionez mai mult situația. — Acest „fără resentimente” mie mi se pare o formulă cam obscenă, zise Georgie. Și te suspectez de intenția de a-i ține pe Palmer și Antonia în puterea ta jucând rolul soțului virtuos și năpăstuit. Dar poate că îți subestimez bunătatea! — Cum să fie ei în puterea mea?! am exclamat. Eu sunt în puterea lor, se pare. Nu, totul e mult mai simplu. Vreau să duc lucrurile la bun sfârșit fără alte complicații. Dacă Antonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Camuflajul nu includea și reducerea la tăcere, astfel Încât aerul vibra de un zumzet continuu de vaiete, gemete de durere, sunete neclare pe care le emit oameni În agonie, În așteptarea morții, plânset În surdină pe care numărul mare al celor năpăstuiți l-au transformat Într-un zgomot de fond neîntrerupt. În acest moment, polițiștii și-au bătut joc pentru ultima oară de supraviețuitorii măcelului - ultima tortură sufletească Înainte de a-i da pe mâna altora: „La ora 9 seara ni s’a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
chiar se bătuse de la egal la egal, ajunsese Într-un cătun prăpădit dintr-un fund de țară. Nici acolo nu făcuse mulți pureci, din pricina gurii sale păcătoase și a faptului că el chiar voia să-i Învețe carte pe acei năpăstuiți elevi, Însă nu se Împăca În sine cu gândul că mulți dintre dascăli veneau la școală mai mult ca să se odihnească, Îi puneau pe copii să copieze pe caiete lecțiile din manuale, numărau zilele rămase până la leafă, apoi plecau către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că oamenii trăiesc într-una dintre cele două stări doar prin dimensiunea lor de ființă socială. În dezbatere, vom pune, ca și Bertrand Russel 5, câteva condiții suplimentare. Vom considera că, în general, oamenii nu sunt și nu se simt năpăstuiți; cei cărora le adresăm rândurile de mai jos au un venit suficient pentru a le asigura hrană și adăpost și că sunt îndeajuns de sănătoși pentru a presta activitățile zilnice obișnuite. Ne vom adresa, deci, unor oameni normali, care trăiesc
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
care cad ca muștele și putrezesc chiar pe locul unde s-au prăbușit fără a se mai ridica, pradă descompunerii în sate, mâncate de corbi, sfâșiate în bucăți de câinii vagabonzi, umflate sub soarele verii, la spectacolul hoardelor de oameni năpăstuiți rătăcind pe drumuri cu familiile lor înghesuite în căruțe, marcați cu toții de moartea persoanelor apropiate, a unor prieteni, ei înșiși îngroziți la gândul că ar putea contracta boala fatală - toate acestea dau vieții un preț maxim și plăcerii o funcție
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu latră” în text mănâncă degeaba pâinea literaturii. Dar bucuria lui S. e să laude o carte, să admire un autor, să repare o injustiție. Cere discreție și sentimentalitate. Nu se rușinează să lăcrimeze în timpul lecturii și să reabiliteze personajele năpăstuite, calomniate. De pildă, personajele lui I. L. Caragiale, cărora le descoperă curățenia morală, sinceritatea, complexitatea interioară, adică tot ceea ce contestă critica literară tradițională. El este de părere că opera de artă adevărată este, în chip fatal, morală. Morală, nu moralizatoare. Respectă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
este vie. Cât despre Voltaire, el nu-și punea astfel de probleme, fiindcă pentru autorul Mondenului (1736), Itaca este acolo unde ești. Dumneata, acum, cel cu Telemac,/ Laudă-ți Itaca și-al ei trai sărac./ Și al tău Salente, târg năpăstuit,/ Unde duc cretanii jalnic trai cinstit./ N-au de toate cele, au doar înfrânare, Tot răbdând așteaptă s-aibă-mbelșugare [...]/ Dar mă prind, din suflet, să primesc îndată/ Strașnică bătaie unde se cuvine,/ La Salente-n piață, fără de rușine, De-aș veni acolo
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cam între trei și șase luni, perioadă în care reclamantul, însoțit de martori, trebuie să rămână în București, hoinărind ziua pe străzile orașului și dormind noaptea în curte pe un mindir de paie alături de alți zeci, dacă nu sute, de „năpăstuiți“, de unde mizerie, aglomerație și o vânzoleală continuă, greu de controlat. În plus, anumite pricini nu pot fi judecate decât la Mitropolie și numai de către mitropolit. Treptat, treptat, „a urca dealul Mitropoliei“ devine sino nim cu a divorța. La începutul secolului
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
pentru că n-au știința pravilelor, nici pentru că nu înțeleg dreptatea, fac apelație cerând a să judeca și la mai mari judecători, fără numai porniți fiind ori din îndărătnicie spre îndelungarea judecății și zăticnirea judecății sau din lăcomie spre paguba celor năpăstuiți, bizuindu se meșteșugirilor și altor ficlene și înșelătoare cuvinte“. Am preferat să oferim citatul de amploare din pitacul lui Caragea, pentru că el redă foarte bine comportamentul individului devenit actor principal în cadrul unui proces, obligat așadar „să îmbrace“ altă haină în funcție de
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
fie pedepsiți -„și măcar că noi de multe ori am și pedepsit pe unii ca aceștia“ -, plus să plătească „toată cheltuiala judecății“. Măsura ar trebui să aibă drept rezultat „înfrânarea unei astfel de răutăți sau mai cu dreptate spre despăgubirea celor năpăstuiți“. Arată o oarecare îngăduință celor care reiau procesul din „îndoială“. Neîncrezători în prima sentință, ei se grăbesc spre un alt departament unde-și arată „mirarea“, „îndoiala“ cu privire la valabilitatea și legitimitatea primei hotărâri. Ce este „îndoiala“? Oricine se poate prevala de
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
gealat, cadalîc, odalîc, irmiziu), însărcinîndu-l pe „Savai, Ghinea, armaș mare” să-l aducă pe pîrît la domnie, fără protocol, fără judecată. Cum l-a văzut, Mihnea l-a și luat la sudalme pe Dobrișean, ca pe-o slugă netrebnică. Degeaba năpăstuitul îl sfătuia să se potolească: - D-alei, Doamne, Mihneo-Vodă, Nu prea-ndesi la-njurat Că e lucru cu păcat. Dacă tu m-ăi întreba, Adevărul io ț-oi da, Adevărul c-ăi afla, Zicu-ți, «zău, pre legea mea». Dar nici jurămîntul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
constatăm că amîndoi erau pregătiți pentru ambele roluri, care, în fond, nu „diferă” unul de altul. Se poate spune, și pe drept cuvînt, că Păstorul deține un statut special, acela de „nelumit”. De aici ar decurge dramatismul de excepție al năpăstuitului de soartă (ca să nu spun destin, cuvînt mai potrivit pentru tragicii greci și, mai mult, pentru filosofia modernă, existențialistă), nevoit să întîmpine moartea prea devreme. Așa și este, dovadă că mentalul folcloric a încercat să găsească o soluție reparatorie, adică
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Roman. Triumful sovietizării și al proletcultismului. Mareșalul tocmai căzuse sub gloanțe din ordinul Kremlinului și al unui improvizat Tribunal al poporului, cu seceră și ciocan. Se pregătea marele etnocid. Românii din „țară” trăiau sub „teroarea istoriei”. Cei din exil, la fel de năpăstuiți, se adunau în cercuri restrînse, făureau proiecte, publicau cărți de valoare, ceea ce nu era permis în țară; cu alte cuvinte, trăiau iluzia „rezistenței prin cultură”, o actualizare a teoriei despre „boicotul istoriei”, tot de inspirație mioritică. Din acest complex psihologic
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Sârbu Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov Noi și postcomunismul, Sorin Bocancea Nihilismul, Franco Volpi O țară ideală, Iosif Țon Ok. Pentru America!, Gheorghe Stan Omul cu trei aștri, Yvan Le Page Privilegiați și năpăstuiți, Arșavir Acterian Reîntoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite, Dumitru Țepeneag Sărbătoarea nebunilor, Istvan Ráth-Végh Simptome, Virgil Nemoianu Societatea românească în tranziție, Ion I. Ionescu Trei rîuri și-un ocean de poezie, Valeriu Stancu Treptele nedesăvîrșirii, Pavel Chihaia Zece eseuri, Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
sentimentală adoptată, ci prin concesiile făcute realismului socialist. Pe o treaptă mai înaltă se plasează romanul De ce plânge mama? și, mai ales, volumul Povestiri petrilene. Cele două cărți, scrise dintr-un unghi larg-empatic - deși include anumite categorii favorite de personaje năpăstuite: copiii, minerii, animalele, S. își extinde compasiunea asupra tuturor oropsiților sorții -, au intensități auctoriale diferite. În roman prozatorul se „copilărește” voit, intră în pielea micilor săi eroi, acordându-și stilistic vocea și vibrând emotiv laolaltă cu personajele aflate la vârsta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
decât în costum și cravată, bărbierit impecabil și parfumat, ceea ce slăbea vigilența la adresa-i. Căutase în buzunarul unui domn bine de alături o batistă ca să-și ascundă emoția și nimerise peste cheia unui SAAB 95; lacrimile sincere de solidaritate cu năpăstuiții brazilieni din minele de aur - tema expoziției - făcuseră atunci o cotitură bruscă pe canalele puțin adânci ale feței lui cosmetizate ca o Veneție, înspre confluența cu bucuria și mai mare a desolidarizării de ei. Avea să facă o plimbare pe
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
soarta lor"... Aceasta o făcea acum, în 1910 Gazeta mazililor și răzeșilor de la Cernăuți care apărea de 2 ori pe lună. Așa avea să facă 30 de ani mai târziu și „Revista mazililor și răzeșilor", tribună tradițională pentru apărarea mult năpăstuitelor drepturi românești, condusă de dr. Alex Vitencu care a căutat să lămurească și să apere în anii 1944 drepturile românilor asupra Bucovinei de-a pururi românești. „Starea ticăloasă în care răzeșii sunt astăzi" este datorată „întâmplărilor din afară, care cădeau
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]