802 matches
-
într-o toamnă târzie, undeva în pădure, un arbore cu coroană uriașă se prăbuși peste carul cu boi și peste familia fetei. A fost jale mare iar fetița, unicul copil, rămase în grija bunicilor din partea tatălui. În primăvară o altă năpastă se abătu asupra satului. În urma topirii zăpezilor și a unor ploi torențiale de câteva zile și câteva nopți, pârâul din apropiere se umflă în pene și apele năvăliră într-o noapte peste casa Valdescilor dărâmând-o peste ei și omorându
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
țăranul Nicolae Peia, instructor de coruri și fanfare, care prin munca și talentul său a organizat și instruit după aceea sub auspiciile «Astrei» o orchestră, cu o altă trupă de teatru din Șoșdea, făcând iarăși turneu prin tot Banatul cu «Năpasta» lui Caragiale. După teatru, la acele petreceri ale lui Peia, orchestra cânta pentru dans, toată noaptea, având și saxofon”. Organizare „Și rostul nostru de a trăi ca gazetă, și va fi și în viitor, ca să afirmăm tot mai sus și
Agenda2005-43-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284340_a_285669]
-
nu este nevoie să rămână cu fata. Iuliana trecuse cu bine peste șocul suferit și organismul ei sănătos a dat semne sigure că recuperarea se va face, fără probleme, în câteva zile. Rămasă singură în pat, cu sufletul pustiit de năpasta ce căzuse peste casa ei, femeia își freca mâinile în neștire, a neputință. Și-a amintit cât de fericită a fost în noaptea nunții când s-a dăruit, fecioară, proaspătului soț și lacrimile i-au spălat din nou obrajii. „Doamne
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
de date și se-ntâlni cu ea, fără știrea nimănui... * Cum, necum, e pe umerii mei. Ușoară și grea, e una cu mine! Încerc s-o dau jos. Nu se lasă. Vie de-ar fi, tot n-aș scăpa una-două! Năpastă?! Talisman?! Să facă vreo magie?! E prea mare! Amuleta-i doar minuscul odor. Și frumos! Pe când ea e cărbune de neagră. Ah! Mi-aduc aminte că citeam undeva, nu știu unde, despre rostul mantiei. Ocrotește și trup și suflet, adăpost îi dă
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
munți de zăpadă pe care vrăjitorul Ger-Sticlos îi transforma în ghețari cu bagheta sa alburie. Toată împărăția lui Soare-Împărat se cufundă în zăpadă și gheață, se spulberă în suflul turbat al slujitorilor Iernii, bieții oameni fiind îngroziți și disperați de năpasta ce le căzuse pe cap. Nu-și amintea nimeni dacă apucase așa catastrofă. -va urma- Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR-24 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1530, Anul V, 10 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
noastră, oglindit în ochii goi de icoana Ta măiastră. Știu că nu vei recunoaște chipul ce Ți-l oferim, însă noi sprea a ne naște mai întâi, puțin, murim. Și nimic pe lumea asta nu rămâne neschimbat, doar speranța și năpasta de a da ce ni s-a dat. Însă sufletul e veșnic, el în el se regăsește, el - al spaimelor jertfelnic care nu Te părăsește. Jertfa patimilor noastre, Duhul Tău să o primească. Înălțimilor albastre - jertfa noastră pământească. Glasul Tău
RUGÃCIUNE DE SEARÃ de ION MIHAIU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384009_a_385338]
-
SUB VERSURI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ce viscol ai stârnit în iarna asta! Ce groaznic ninge peste un cuvânt, Ce-l am în suflet și-mi va fi năpasta, Ce duce-o-voi cu mine în mormânt! Îmi troienesc dorințele sub versuri Și oameni de zăpadă-mi pun pe cale. Jaloane pentru miile de sensuri, Desprinse din poveștile regale. În zilele și nopțile din urmă, M-au frământat dorințe ce
ÎMI TROIENESC DORINŢELE SUB VERSURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384014_a_385343]
-
pe o frumoasă melodie se cântă „Este fericit, cel care uită, ce nu mai poate fi modificat”. Amintesc pasajul ca să nu fiu considerat plagiator ca alte mării (nu vă gândiți la ..., mă refer la Caragiale care cică ar fi plagiat „Năpasta”). Dacă în dragoste uitarea este un har Divin care din păcate nu este dat multor muritor, în general mulți fac eroarea de a considera iertarea similară, sau cel puțin implicând, uitarea. Da! Iert o faptă care m-a rănit. Dar
A UITA I-O CRIMĂ! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383379_a_384708]
-
nu mi-a fost povară Am muncit cu drag și spor, zi de vară până-n seară, Nu mi-am supărat stăpânul, uneori când m-a bruscat, Pe vremuri, eram jupânul, cel mai bun taur din sat. -Ei, și care e năpasta, de stai trist și necăjit Într-o noapte ca aceasta, numai bună de iubit? Ce te uiți galeș spre mine, ce stai rezemat de pom Și oftezi, bietul de tine, parcă n-ai fi bou, ci om! Asta e! - răspunse
BOUL TRIST de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383601_a_384930]
-
ne-am dezis, Noi am căzut din paradis Și-acum trudim pe-acest pământ. Suntem atrași de rău mereu Și Tatăl Sfânt cunoaște asta, Ne-a dat un dar: pe Fiul Său, Isus Cristos, Om-Dumnezeu, Să poarte-n locul nost' năpasta. Fiind un Om desăvârșit, El a putut ca să plătească, Tot răul nostru săvârșit, Călcarea Legii. Ne-a iubit Cu dragoste dumnezeiască. Și Isus S-a făcut blestem, În locul nostru bău fierea, Iudeu, născut în Betleem, El S-a jertfit ca să
CRĂCIUNUL, ZI DE CERCETARE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382836_a_384165]
-
din aceste lucruri să renunțe? ...Zorile mijesc odată cu cântatul ... IV. BLESTEMATA SĂRĂCIE, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2297 din 15 aprilie 2017. Blestemata sărăcie Ana Podau Sărăcie haină roasa de când am plecat de-acasă mi-ai fost pasăre năpasta, junghi și spin în a mea costă. Cizmele mi le-ai mâncat ca un vierme-n mine-ai stat, zi de zi te-am blestemat să te duci la cel bogat. Citește mai mult Blestemata sărăcieAna PodauSărăcie haină roasăde când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
mea costă. Cizmele mi le-ai mâncat ca un vierme-n mine-ai stat, zi de zi te-am blestemat să te duci la cel bogat. Citește mai mult Blestemata sărăcieAna PodauSărăcie haină roasăde când am plecat de-acasămi-ai fost pasăre năpasta,junghi și spin în a mea costă.Cizmele mi le-ai mâncatca un vierme-n mine-ai stat,zi de zi te-am blestematsă te duci la cel bogat.... V. ÎN BRAȚELE MĂICUȚEI, EU AM CÂNTAT LA HARPA, de Ana
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
îi părea / Că-i potrivită pentru ea. Dar nu-i tot una cum chitești, / Cu felu-n care nimerești. Fiul cel mic nu-i o paiață / Și într-o bună dimineață, Vine acasă c-o nevastă. / Când a văzut ce mai năpastă Căzut-a peste ea, de-ndată / A încercat la cap s-o scoată, Dând când la deal și când la vale. / ‘Geaba, pe voia mamei sale, Fiul cel mic n-a vrut să facă. / Babei a trebuit să-i placă
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
ambasadoare „trecătoare” pe aici, să sprijine acțiunea celor doi. Bine zis - „divide et impera” ! Într-o poezie a mea, „Românilor din Canada” mă gândeam și mă întrebam: Ce bine-ar fi să fim uniți/ Să nu ne bată-n veci năpasta/ Ce bine-ar fi să fim uniți/ Măcar pe-aici, în lumea asta. Din Canada până-n Carpați/ E cale lungă peste ape !/ De ce să nu ne fim uniți ? / De ce să nu ne fim aproape?/ ... Ce să mai zic...trist ! “Mica
Interviu cu scriitorul Alexandru Cetateanu, Canada [Corola-blog/BlogPost/92428_a_93720]
-
cucuieți !” Cu-astfel de gânduri, bucuroasă, / Se tot apropia de casă, Însă deodat’ s-a-nspăimântat / Și sângele i-a înghețat În vine, căci a priceput / Că ceva rău s-a petrecut. Doar capetele din fereastă / O înștiințau că o năpastă Peste-a ei casă a venit. / Mergând la ușă, a grăit: „Trei iezi cucuieți / Ușa mamei descuieți ! Că mama v-aduce vouă: / Frunze-n buze, Lapte-n țâțe, drob de sare /’ În spinare, Mălăieș / În călcăieș Smoc de flori / Pe
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
de Sus”. Capra pornește-apoi plângând, / Iar lupul după ea mergând Se prefăcea că-i necăjit / Plângând și el, neostoit. „Doamne, cumetre” - capra zise / După ce se mai potolise - „Să nu ai parte-n lumea asta / De ce ți-e drag. Asta-i năpasta...” „Așa-i cumătră. Bine spui!” Răspunse lupul. „Altfel nu-i! Că de-ar ști omul ce pățește, / Mai din ‘nainte se păzește. Nu îți mai fă inimă rea / Că n-om trăi noi cât lumea. Vine o zi în care-apoi
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
vreme, nu o luase În seamă Întrucât nu o putea suferi. Cerșetorul părea cu adevărat stăpânul străzii, aidoma unui câine care marcase colțul cu urină. Își aminti de sinistra profeție a lui Giannetto, de aparenta lui siguranță În a prevesti năpaste pentru Partida albilor. Ce știa turma aceea de repudiați despre viitorul Florenței, ori chiar despre destinul lui? Simți din nou cum pământul Îi fuge de sub picioare și suportă o Înțepătură În ochiul stâng. Se uită iar spre poartă. Deodată, auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ei acum controversa, dar i-ar fi plăcut să discute cu ea pe această temă. Poate altă dată, se gândi inspectorul. Din păcate, un rău fără margini s-a pripășit aici. Nu știu din ce motiv ne-am procopsit cu năpasta asta, oftă Ileana. Tot ce pot să-ți spun este că el există și, ceea ce e și mai rău, nu scapă nici un prilej să se manifeste. Sunt sigură că ai să mă întrebi acum de când se întâmplă asta. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
drumul și cred că nici nu mai contează în clipa aceasta. Eu stăteam cu ochii pe străinii ce veneau aici, de ei mi-era teamă. Se pare însă că nu un venetic e de vină, ci unul dintre ai noștri. Năpasta a lovit de acolo de unde nu ne așteptam. Oricum, omul e mort de mult. Așa se întâmplă întotdeauna, cel ce o sloboade este devorat primul, își plătește scump lăcomia. Vocea bătrânului paznic se frânse. Preț de câteva clipe cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
algebrice, pentru un grad superior de transcendență. În literatură, idealitatea personagiilor se obține printr-un exces de dărnicie. Revelațiile sunt multe în cartea "Crailor" și ca săgetate din cununile Sfintelor Locuri. Criticul Radu Dragnea îmi spunea, nu de mult, că Năpasta e singura scriere românească modernă în care ortodoxia se mărturisește, cu atât mai impresionant cu cât fără vrerea autorului, "Sufletul lui Ion - spunea așa de frumos Dragnea - îl văd ancorat în Ierusalimul vecinic și dulce sărutat de Născătoarea". N-am
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
singura scriere românească modernă în care ortodoxia se mărturisește, cu atât mai impresionant cu cât fără vrerea autorului, "Sufletul lui Ion - spunea așa de frumos Dragnea - îl văd ancorat în Ierusalimul vecinic și dulce sărutat de Născătoarea". N-am recitit Năpasta. Presupun că Dragnea are dreptate. Dar atunci, această cealaltă operă, atât de temătoare, că Dumnezeu nu e niciodată pomenit, ci implicat în lucrarea uneltei lui căzute, cu cât oglindește dreapta credință de la răsărit. Iată, de exemplu, acest pasagiu, care taie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
egumen. Primise de la Dumnezeu darul înainte-vederii și vindecării bolilor, așa încât multă lume din satele apropiate s-a folosit de darurile sale. În anul 1476, după înfrângerea domnitorului român de către oștile turcești, cuviosul Simeon s-a rugat pentru izbăvirea țării de năpastă și împreună cu ucenicii săi, a trecut munții în Translivania, stabilindu-se la mănăstirea Cașiva. A trecut la Domnul în toamna aceluiaș an, 1476. Mai târziu, moaștele lui au fost aduse în Moldova, se pare în anul 1486, când se știe
SFINŢII SIMEON ŞI AMFILOHIE DE LA PÂNGĂRAŢI de ION UNTARU în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364368_a_365697]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > DULCEA MEA NĂPASTĂ Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Cuvintele iubirii se zbenguiesc zălude; Te doare-n cot de ele, doar lacrima le ude; Prin barba cu tuleie, zâmbești a nemurire Și, chiar în
DULCEA MEA NĂPASTĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361577_a_362906]
-
o lămurire De ce o zi întreagă am gânduri haimanale, Și te pândesc la colțuri să-ți cânte osanale, Nici noaptea nu-mi dă pace și am un jungi în coastă Hai, spune-mi, ce-o fi asta, tu, dulcea mea năpastă!?... Referință Bibliografică: Dulcea mea năpastă / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1102, Anul IV, 06 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
DULCEA MEA NĂPASTĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361577_a_362906]
-
întreagă am gânduri haimanale, Și te pândesc la colțuri să-ți cânte osanale, Nici noaptea nu-mi dă pace și am un jungi în coastă Hai, spune-mi, ce-o fi asta, tu, dulcea mea năpastă!?... Referință Bibliografică: Dulcea mea năpastă / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1102, Anul IV, 06 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DULCEA MEA NĂPASTĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361577_a_362906]