1,183 matches
-
pentru a mă primi cum se cuvine. Am păstrat cu sfințenie jurnalul, În care Îmi notam ades, Întâmplările fericite sau mai puțin fericite, așteptările, frustrările, iluziile unei zile trecute. Am revenit pe meleagurile natale după ce, sub tălpile mele, s-au năruit altare, speranțe și crezul În ziua de mâine. Fiul meu, V.-M., după terminarea liceului, avea să părăsească țara, luând drumul pribegiei (Anglia ), unde s-a stabilit până la urmă ( Birmingham) . Și dintr-un dor mult prea greu de dus, s-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
era de uscat. Piciorul drept i se Înnegrise până spre genunchi, iar degetul mare al fratelui său geamăn era mânjit de aceeași funingine blestemată. Înțelese atunci că ciudata lui boală era Într-o fază de-a dreptul galopantă, că Îl năruia definitiv. Mâna Înnegrită Îi devenise foarte ușoară, În timp ce el, cu sforțări caraghioase, Încerca să Îndepărteze praful acela cenușiu, care acum forma o crustă, un fel de coajă ce se usca repede și crăpa, pulverizânduse În tăcerea camerei. Se uită spre
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
constituit În trecut tocmai temeiul dezvoltării noastre politice și naționale și tot pe ea ne bizuim În vremurile noastre de astăzi”. Conștiința drepturilor noastre este un izvor de acțiune hotărâtă, o flacără sfântă care ne luminează viața; ea s-ar nărui Însă dacă nu ar fi mereu susținută și Întărită de noi printr-o activitate spirituală. Dovada teoretică prin care ni se arată că nu este o vorbă rară ci prezintă cea mai nobilă și mai Înaltă aspirație a sufletului omenesc
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
spusese pe parcursul dactilografierii textului, că-l iubește, nu realizase cum, ajuns în fosă, se chinuia să spargă peretele dinspre nord, al încăperii unde presupunea că se află ușa secretă care comunica, zicea Valy, cu pivnița de sub bibliotecă. Odată cu tencuiala, se năruiră fresce vechi cu chipuri de sfinți înfiripați din culori extrem de vii și auzi o voce aproape stinsă care cerea apă: Vreau apă! Dați-mi apă! Îmi ard buzele. Dați-mi apă! Fie-vă milă! Cuvintele sunau ca un refren de pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe umerii altora, era mai ușor când, în fiecare dimineață mă trezeam și mă îmbrăcam cu mantaua groasă a victimizării, disculpându-mă de orice responsabilitate, am experimentat și știu că este mai ușor așa. Din acest unic motiv, totul se năruie în jurul nostru, în societatea în care trăim și începem cu toții să ne plângem că este greu, o societate este compusă din indivizi și când marea parte a indivizilor este bolnavă, cum credeți că este respectiva societate. Am ajuns la trista
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
secundă tot ceea ce obținuse În ani lungi de trudă Întru nemișcare: respectul, faima, poziția socială, statutul de zeu, serviciul În centru. Degeaba s-a retras imediat În mantia sa, pe măsură ce vestea se răspândea prin oraș, toată legenda i s-a năruit, amestecându-se cu glodul și cu dezamăgirea. Până și Stallone a dat o declarație În care afirma că, pentru a uita umilința la care fusese supus, va Începe turnarea următorului Rocky din serie, În care va interpreta rolul lui Rambo
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
miliarde de bombe În miniatură. Ciudată e istoria omului și a celor care i se pun Împotrivă În lupta lui pentru stăpânirea lumii! Mânat cândva de preacinstita foame să iasă din grotă, s-a năpustit În cete asupra prăzilor mari, năruind mamutul cu zeci de sulițe, pentru ca, mii de ani mai târziu, să-l regăsim pe vânător fugind din fața miliardelor de atacatori invizibili. Iar cu cât adversarul este mai mic și mai numeros, cu atât atacurile lui sunt mai eficace. Poți
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
afară. Indivizii s-au așezat pe două scaune proaspăt eliberate, apoi ușile s-au Închis și am plecat mai departe. Nota lui Kuznețov. Dezertarea personajului principal nu-mi făcea, recunosc, nici o plăcere. O muncă de ani de zile se putea nărui din cauza unei intervenții neghioabe a unui așa-zis scriitor, iar justiția pe care o doream, chiar și În forma ei poetică, se vedea pusă În pericol. Cum stâlpul principal al acțiunii dispăruse, toate grinzile pe care se sprijinise până atunci
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
text par să-l cheme". Chiar dacă propune, în spirit postmodernist, trei posibile Epiloguri, cartea are un Final previzibil, de roman realist: cloșardul Antoniu este găsit mort în pivnița unui cinematograf, iar Psalmii și cele două caiete cu poveștile lui se năruiesc în zloată și sub picioarele trecătorilor gălăgioși și nepăsători. Dimensiunea realistă a prozei (pictura mediului cerșetorilor, tabloul sumbru al vieții de ghetou) se împletește armonios cu subtextul simbolic din care răzbate copleșitor duhul zădărniciei tuturor celor lumești. Fără speranța fericirii
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
preșul de promisiuni, crezînd că dacă joacă pe două fronturi își asigură succesul, zice Gulie, parcă-l văd fumînd stresat țigară după țigară stînd pe capul centralistului, înroșind liniile telefonice. De un singur lucru îmi pare rău, că s-au năruit toate planurile Bătrînului, că răfuiala pe care o așteaptă de atîta amar de vreme n-o să mai aibă loc, zice Dendé. Ar fi avut cel puțin ocazia să facă o comparație între o facțiune revoluționară adevărată și una care nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe fișe ideile care ți se par mai interesante și memorează-le. Dacă ai vreo nelămurire, vino și întreabă-mă. Să nu-ți fie lene și să treci mai departe cu goluri, pentru că mai tîrziu toată construcția o să ți se năruie din cauza asta. Își pierduse mințile? înnebunise sau încerca doar să-și rîdă de el? Ce nu-ți convine la cartea asta? îi plăcea să-l necăjească zîmbindu-i pe sub mustață, gîndește te că generația mea a fost obligată să tocească din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
poate manifesta liber numai dacă obiectul sexual îndeplinește condiția degradării mele? Auzi, așa se explică, oare, preocuparea mea pentru șikse? Da, dar dacă-i pe-așa, cum să-mi explic weekend-ul acela petrecut în Vermont? Pentru că atunci s-a năruit sau, cel puțin, așa mi s-a părut mie, blocajul reprezentat de bariera incestului. Și, pâș-pâș, s-a înfiripat un sentiment senzual amestecat cu cele mai pure și mai profunde efluxuride tandrețe pe care le-am avut vreodată! Crede-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
reverii. Și chiar și când păreau să ia forma unui raționament, așa cum a fost cazul ceva mai devreme - o formă care i-ar fi permis să scape din labirintul psihologic în care fusese aruncat la zece fără zece - totul se năruia rapid sub influența unui nou acces de dorință. Un acces care aducea anatomia lui Bull în fața ochilor lui Alan într-o lumină nouă: o strălucire rozalie, pulsatilă, unduioasă, drăgălaș erotică... Alan și-l închipui pe Bull pozând nud în penumbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mei, prin urmașii urmașilor mei, care, la rândul lor, s-or înmulți și alți prunci s-or ivi. Așa că neamul meu s-o înlănțui și-o crește întruna. Iar munții ăștia tot s-or micșora. Și-om trudi să-i năruim, să ne facem viața mai ușoară. Zhisou nu mai avu ce să răspundă. Dar vorbele lui Yugong rostite cu atâta îndârjire au ajuns la urechile Zeului Munților, care se afla atunci tocmai pe creasta unui nor. Speriat, a alergat să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe preș (renunțând să confiște mingi și să întrerupă meciuri memorabile pe aleea Băiuț), nea More își așteaptă liniștit corespondența (fiindcă nu-i mai e umplută cutia de scrisori cu noroi și râme). Inițial, echilibrul acesta e fragil, se poate nărui în orice clipă; la primul gest necugetat al adulților, dușmănia se reaprinde și ripostele sunt nemiloase. Matilda, bunăoară, dacă scapă vorbe oțetite sau trage pe cineva de perciuni, e pierdută, chiar pierdută, oricât și-ar păzi ghivecele de pe palierul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
brațele-i lungi și puternice se pregăteau parcă de luptă. În clipa aceea, explodă bomba. De data asta nu auziseră avionul. Prăpădul coborîse fără zgomot pe o scară de mătase și ei nu auziseră nimic: deodată, zidurile Începură să se năruie. Ciudate efecte are suflul unei bombe; uneori aduce ca un vis urît, sau cu răzbunarea cuiva Împotriva semenilor săi: poate să te azvîrle gol pușcă În stradă, sau să te expună privirilor indiscrete ale vecinilor, În timp ce dormi În pat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Dar Rowe apucase să vadă multe În lumina rachetelor: descoperise, În primul rînd, unde se afla: În bucătăria de la subsol. Fotoliul de deasupra lui era cel din propria lui cameră de la etajul Întîi. Zidul din față și Întreg acoperișul se năruiseră, iar schilodul zăcea lîngă fotoliu, cu un braț atîrnîndu-i slobod; lăsase intenționat, parcă, să cadă exact la picioarele lui Rowe o bucățică de cozonac, neatinsă. Din stradă se auzi glasul unui paznic de la Apărarea Civilă: — E cineva rănit pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ei curată, iar pastorul va rosti o predică frumoasă... — Îmi pare foarte rău, Henry... — O apucase un fel de nebunie, Îi tăie acesta vorba cu furie. N-avea nici un drept să... Și doar i-am spus că zidul o să se năruie! — Dar sîntem mîndri de ea, Henry! zise doamna Wilcox. SÎntem mîndri de ea! Ar fi trebuit s-o Împiedic, urmă Henry cu mînie și durere În glas. Credea, desigur, c-o să mai cîștige o cupă, fire-ar ale dracului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ceva care să arate rău. Dacă partea sănătoasă a poporului român nu reacționează rapid împotriva acestui pericol, națiunea s-ar putea prăbuși». Dar eforturile lui Stoica de a convinge Parlamentul să-i retragă lui Vadim imunitatea în fața justiției s-au năruit, nu în ultimul rând din cauza controlului exercitat de liderul PRM asupra unor membri importanți ai PNL;” În mii de articole, Vadim și-a bătut joc de oamenii politici, dezvăluind detalii intime ale vieții lor private și, din cauza lentorii cu care
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și-ar fi dat seama, dar eu aș fi rămas cu valiza celuilalt, iar el ar fi luat-o pe a mea. Un plan perfect, atât de perfect încât fusese de-ajuns o complicație de o nimica toată ca să-l năruie. Acum sunt aici, neștiind ce să fac, ultimul călător care mai așteaptă în gara asta de unde nu pleacă și unde nu sosește nici un tren până mâine dimineață. E ora la care orășelul de provincie se închide în găoacea lui. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Mma Ramotswe îi urmări privirea. Savana devenise mai deasă, arbuștii țepoși se înmulțiseră și ascundeau în mare măsură, dar nu complet, conturul clădirilor. Unele dintre acestea erau ruine tipice pentru sudul Africii; erau ziduri văruite ce păreau să se fi năruit până la câteva picioare deasupra pământului, de parcă le-ar fi turtit o greutate; altele încă își mai aveau acoperișul sau doar scheletul acoperișului, căci paiele se prăbușiseră înăuntru și fuseseră mâncate de furnici sau luate de păsări ca să-și construiască cuiburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pantaloni de piele marca Chrome Hearts. Viața era bună pe-atunci. Aveam trei ore de muncă, poate patru sau cinci. În praful studioului foto, înainte să fie aruncată afară, Evie dădea cu asistentul-stilist de cadrul ușii, iar mititelul i se năruia pur și simplu la picioare. În momentul acela Evie striga: — Puteți să sugeți toți căcat din curul meu de texană. Apoi ieșea afară la Ferrariul ei și aștepta cele trei sau patru sau cinci ore ca să mă poată duce acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la mare, când toată lumea de la noi se ducea, fie prin sindicat, fie prin agenții turistice, În stațiunile de pe litoral. În Împotrivirea asta a lui Îi simțeai teama ciudată de a nu fi dezamăgit, de parcă Întâlnirea directă cu marea Îi putea nărui acea viziune Îndepărtată care l‑a iluminat În douăzeci și opt aprilie treizeci și cinci, când a privit pentru prima oară În viață, În depărtare, În zorii zilei, albastrul azuriu al Adriaticei. Și toate pretextele de care s‑a folosit pentru a amâna Întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
că, dăinuind În jilăveala grotei și În tihneala trupului, Înfundați În cenușa uitării și În vâltoarea vedeniilor, lor le creștea părul, ca și barba, ca și puful de pe trup și de la subsuori, iar pe nevăzute, așa cum doar apa zidește și năruie pe nevăzute, noaptea le trosneau unghiile, creșteau și ele. 2. Cel mai tânăr, cel care avea trandafirul În inimă și care zăcea Între păstorul Ioan și prietenul său, Malhus, se va deștepta primul, dintr‑odată, ca pălit de adierea timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În anul 1859. În succinta sa biografie Joly venea cu o mărturisire privind geneza Dialogului: „Opt ani m‑am gândit la o carte În care aș putea Înfățișa teribilul dezastru provocat de legislația imperială În toate domeniile administrației, care va nărui libertatea politică de sus până jos. Mi‑am zis că o astfel de carte concepută Într‑o formă rigidă n‑ar putea fi citită de francezi. Atunci am căutat o modalitate de a retopi materialul pentru a‑i da o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]