185 matches
-
cu acest țiuit în urechi, huietul camerelor goale. Acasă, când nu-mi mai suportam singurătatea, după ce citeam ore în șir până la împăienjenirea ochilor și refuzul minții de a mai înțelege, ieșeam și mă plimbam pe străduțe necunoscute, cu clădiri vechi, năruite, cu ziduri galbene lucind ca sodiul în amurg, cu castele de apă profilate pe întunericul grena ca niște ciuperci fărâmicioase. Deznădejdea îmi devenea atât de mare, pe când mă afundam pe străzile pustii, pe când traversam maidane spectrale, cu carcase de mașini
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
rostească o întrebare, dar gura i-a rămas întredeschisă, cu primele sunete înecate în gît. Înțelege că nimic n-o va vindeca vreodată, cu atît mai puțin gestul lui de-a o fi obligat să asculte Sonata lunii. Pentru că idealurile năruite ale tinereții n-au contravaloare. Ne amăgim doar cu anestezice, sau uităm prinși de dureri mai mari. Dispărînd speranța în viața de dincolo, ne rămîn datoria de-a o trăi pe aceasta singura! și durerea pentru ceea ce n-am realizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
tulburat ! (IV, p. 112). Prometeu își deplânge amar iluziile pierdute cu privire la favoriții lui : Mă vezi înfrânt de atâta nerecunoștință,/ Revolta și dezgustul sunt noua mea credință/ Cu ochii stinși contemplu tot visu mi nimicit (IV, p. 113). Titanul își vede năruite speranțele de a contribui la înfrumusețarea lumii prin încurajarea oamenilor, căci aceștia au profitat de binefacerile civilizației doar spre a- și da la iveală ticăloșia nativă : E mai frumos, firește, mai mândru ca-nainte,/ Dar vai, ce suflet josnic se-ascunde-n
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
formulată de cei doi adversari, căci își dă seama că s-a dovedit neputincios nu numai de a trece dincolo de idee, dar și de a o cunoaște în toată profunzimea ei (p. 240). Confruntat cu realitatea, autorul proiectului politic himeric năruit atât de dramatic este silit să recunoască : sunt un biet filosof de vorbe goale (p. 240). În momentul când realizează că s-a întors viața împotriva filosofiei, după plecarea ultimilor discipoli, Platon se mărturisește cuprins de o imensă oboseală și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
continuare. Când apune soarele, o voce tânguitoare se ridică peste tabără. Unii se adună pentru rugăciunile de seară și-și întind rogojinile pe pământul ars de soare, cu fața spre Mecca. Gittens, care stă la parapet, se uită la biserica năruită și se strâmbă. — Se pare că misionarii n-au prea ajuns pe aici, nu? Pe măsură ce lumina scade, nori de țânțari se ridică de la suprafața apei și atunci devine evident cine stăpânește ținutul. Fiecare cap de englez este înconjurat de insecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și de perle. Primele începeau să putrezească și își răspândeau petalele ruginite pe pietrișul din jur. Perlele străluceau și prindeau câteodată o rază de soare care le făcea să se creadă diamante pentru o secundă... Mai erau, de asemenea, buchete năruite, panglici, plăci ornate, cărți de vizită în plicuri închise. Mi-am spus că pentru el asta era, se afla în fine lângă soția lui. Îi trebuise multă vreme pentru asta. O viață. M-am gândit, de asemenea, la statura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
va cădea din două. CORBII Din jale s-a reîntrupat PSD-ul, din jale și mâl. Așa cum există victime ale inundațiilor, așa există și profitori. Blestemul unora s-a dovedit mană cerească pentru Geoană și ai săi. Cu fiecare casă năruită, cu fiecare destin frânt sau animal înecat, PSD a mai urcat puțin în sondaje. A adunat de pe jos fiecare găină moartă și a aruncat-o în capul puterii. Din mai și până acum a crescut de la 22% la 30%. Departe
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
ci chiar un act de civilizație comandînd doar șampanie Mott, asculta inepțiile angrosiștilor, scîncetele nevestelor de negustori din cine știe ce fund de Moldovă ori Oltenie, și asta era o cale pentru a mai scăpa de o ladă, inspectînd pivnițele umede, beciurile năruite, unde, eventual, s-ar putea face un depozit pentru zile negre, vorbea, mințea, și nu mințea, fiind întotdeauna nerușinat pentru că îi era greață de munca lui și totuși zîmbea zi și noapte, pînă la urmă s-a simțit fericit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
le va face ceva rău celor din familie, doar pentru a fi obiectul distracției lui. Părinții mei nu au aflat nici În ziua de azi ce am păți În acea seară. De atunci visurile și universul unei adolescente naive sau năruit lăsând loc doar unui sentiment de neîncredere și nepăsare la adresa persoanei mele... Erau alte vremuri când am venit eu... Veneam tot timpul cu bani acasă și nu Îmi refuzam nimic... Motivul care ma determinat să lucrez a fost pentru a
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
care nu a cunoscut mirosul vinului, ori niște buze adolescentine neînfiorate încă de sărut.” Vasile Ghica 581. „Orice carte este o victorie: gen Salamina sau a la Pirus.” Vasile Ghica 582. „O carte îngălbenită în vitrină e ca un templu năruit.” Vasile Ghica 583. „Sunt cărți pe care nu le pot deschide nici halterofilii.” Vasile Ghica 584. „Există un paradis în care mulți oameni vor să intre. Cel al cărților.” Vasile Ghica 585. „O carte valoroasă înseamnă un ghem de drumuri
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
de trei ori pe cea a târgului Sucevei, care se vedea nu departe, În față. Din câte Își dădea seama căpitanul Oană, târgul era pustiu și, În mare parte, ars. Devenise doar un decor. Case și prăvălii erau pe jumătate năruite. Un zid se mai ținea În picioare, stingher, fără ca cineva să poată spune cărei clădiri Îi aparținuse. Cea mai mare parte a târgului era, Însă, din lemn, iar lemnul se prefăcuse În cenușă. Acum, târgul nu mai era decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fie-i uitat, dar rezistă! Ștefan Îl privi neîncrezător, dar apoi se lumină la față. - Rezistă Suceava? În fața lui Mahomed? - Și nu numai Suceava, măria ta! -Cetatea Neamțului? Era bătută rău cu artileria cînd am trecut spre Țara Dornelor! E năruită? - Cetatea Neamțului rezistă și artileria de pe ziduri a desființat aproape toată artileria turcească! Tunarii au fost instruiți de maestrul Francisco! - Cetatea Hârlăului? - Rezistă! - Tighina? - Rezistă! - Hotinul? - Rezistă! - Cetatea Orhei? - Pârcălabul Vlaicu și fiul său, Duma, se bat la creneluri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Auschwitz-Birkenau ai acestei seminții împuținate intrau și ieșeau întruna. Ei făceau parte din familia cu nenumărați membri a lui Pankok. Erau mai mult decât un model. Împreună cu noi, ei trăiau într-un timp în care vechile și, așa cum speram noi, năruitele principii de ordine, reînnoite și lustruite, erau repuse în aplicare văzând cu ochii; noi însă ne purtam ca niște copii nereușiți ai restaurației. Cortină și schimbare de decor într-un teatru în care personajele, în funcție de amintire, apar costumate când așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cameră ca să-i studiez bronzul, coapsele și sânii, ca să nu mai vorbim de fundul ăla obraznic, cu care mă provocase încă de când am văzut-o printre bizonii din stație. Priveam cu disperare cum drumul se degajează și îmi vedeam planurile năruite (e drept, numai ale mele). O cunoșteam deja de nouă minute și mai bine zis o întîl-nisem de zece și doream s-o iau de nevastă, mai mult în sensul biblic al cuvântului. Trăiam acel moment confuz, tipic bărbatului, în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
inima lui exploda în cascade de sânge vinețiu, că inunda văi lăuntrice ale memoriei, că zăgăzuia amintiri, că pecetluia soarta unei minți prin care se zbăteau mâini de copil și se revărsau șolduri de sclave, luminate de inelele unui prinț, năruite, apoi, de amintirea ascuțită și fierbinte ca un pumnal a stăpânului său, lovindu-se de pereți, urlând, înecându-se în propria vomă, strigându-l Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Corto și aerul nopții marine îl învăluise, ca un sarcofag înmiresmat. În zilele în care în jurul său se murea, iar corpurile chircite ale soldaților erau asaltate de șobolanii voraci ce ieșeau din tranșee ca dintr-un canal hrănit de speranțe năruite și de lacrimi care nu încetează să curgă, Corto rămânea cu volumul de Nerval în fața sa, iar lumea înconjurătoare se îndepărta de el, ca și cum între el și tragedia secolului s-ar fi interpus un zid de sticlă. Un zid prin
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care se surpa implacabil, ca într-o implozie încetinită, din care orașul fusese exilat de victoria dărâmăturilor. Panouri mari, proclamând Șantier în lucru, pericol de accidentare! împresurau imense spații, încremenite zăbavnic și interziceau trecătorilor accesul dincolo de granițe cenușii din gălămoaze năruite, de morene ale tencuielilor în culori zoioase, de parapete din cărămidă, cu ambrazuri de ferestre pustii, amestecându-se într-o lentă zbatere epileptică, mânată de îmbrânceli de buldozere și de mandibulele de fier ale excavatoarelor. Peste tot, rânjește o solemnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
urechea ațintită din living, și oferi numai știuta și înțeleapta lui consolare, de necombătut în toate timpurile: Lasă, dragă, doar știi tu că Omenirea a păgubit de atâtea, suportând în decursul istoriei sale nenumărate nenorociri: cataclisme și războaie, vieți tinere năruite, averi nenumărate risipite, dispariția unor cărți și a unor opere de artă de neînlocuit... Iar Universul o fi pierdut și alte valori dincolo de închipuirea noastră!... Temându-se de un alt dezastru încă nemărturisit, doamna murmură cu frică: Albert, ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un gest de răzbunare, neprofesionist, o lovitură sub centură, ce mai. Astea fiind zise, cred că Ranchiuna a fost cel mai slab roman al dumneavoastă. Nu merita un articol ca ăla, dar n-a fost nici pe jumătate ca Luna năruită sau, bineînțeles, Deziluzia. Henry inspiră adânc și își duse instinctiv mâna la gură. Leigh simți că leșină; inima începu să-i bubuie și simți cum îi transpiră palmele și tălpile. Jesse zâmbi. — O spui pe șleau. Fără ocolișuri. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Ce va rămâne mâine din scrierile savanților? Numai răul pe care l-au rostit despre cei care i-au precedat. Ne amintim de ceea ce au distrus din scrierile altora, dar ce clădesc ei Înșiși va fi fără doar și poate năruit, ridiculizat chiar de aceia care vor veni după ei. Este legea științei; poezia nu cunoaște o asemenea lege, ea nu neagă niciodată ce-a precedat-o și nu este nicicând negată de ce o urmează, străbate veacurile cu o deplină seninătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
apare când nu te aștepți, după ce îl tot aștepți mereu, zi de zi? Un sol al barbarilor? Vor veni, în sfârșit, barbarii, cum șoptește bătrânul Kavafis? Vor veni, fiindcă veniseră de mult și se înmulțiseră și ocupaseră, treptat, nu doar năruita cetate, ci sufletele, bolile și spaimele șoricimii. Nu încetau să tot vină, barbarii, să se amestece cu onorabilii cetățeni rozători. Atât rămăsese, atât deveniseră barbarii și barbarizații lor captivi, o enormă masă de șoricei flămânzi și șireți, gata de marile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cântau, stăteau până noaptea târziu. Doar că Țongu nu se hotărăște să divorțeze. Că doamna Persiana i-ar da drumul și ieri. Cum le derulează cu dom’ Verginel, vă dați seama că nu mai e loc de gelozie în căsnicia năruită. Și Emilian acuma se ma și-amestecă și în afacerea cu popa acela din Șoptireanca. Cu popii să faci afaceri, în ziua de azi, după ce ai avut idealuri în Piața Universității? Îi ghicea, într-adevăr gândurile. Se pomeni șoptindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îl făcuse când pleca sau venea spre casă. Când pleca, zorea spre vaporul care avea să-l ducă în drumul lui. Când se întorcea, grăbind spre casele care se desenau în zarea șoselei. Silueta masivă a silozului de tutun. Acum, năruită, clădirea părea că țipă speriată în înserare. Aceleași sălcii, aceeași boltă, același pietriș al șoselei, același miros stătut de pește și de mâl, același șfichiuit al vântului care gonea stârnind gunoaiele de pe drum. Doar bucuria aceea a freamătuli că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dat seama că ne era frică? Ne teroriza spaima aia, de toți și de toate... - Frica, oricum, avea să rămână. Chiar dacă mă predam sau nu. Atunci, așteptam vaporul și stăteam tot pe banca aceea și priveam biserica de dincolo. Era năruită, fără turlă, neagră. Mă uitam la ea și mă rugam în sinea mea, Doamne, de ce-ai plecat și mă uiți! Mă simțeam părăsit, ca și cum chiar că nu mai aveam pe nimeni. Mi-era și mie frică, să știi. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
poate vor cumpăra dușmanul, cum încă mai credeau că poate străinul acela s-o îmbuna și-i va drumul lui Montezuma. Își luă brațul de pe umerii ei. Se scutură, nervos. - În fine, așa am hotărât să plec. Privind biserica aia năruită. Nu știu cum mi-a venit gândul. Doar că am simțit că dacă vine vaporul trebuie să-l iau și să merg cu el până la capăt. Să nu mai cobor la prima, cum gândeam, ca să mă predau. Mi-a fost frică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]