267 matches
-
mecanismul unor astfel de influențe și preluări complexe. Astfel, pe Bistrița moldoveană, hidronim evident slav pentru cursul principal, avem un afluent cu nume tot atât de evident latin - Limpedea, care este de fapt o traducere a hidronimului principal. La fel pe Bistrița năsăudeană, unde afluentul Repedea are o origine evident latină, de asemenea o traducere a numelui cursului principal. Iar de-a lungul Frumoasei (lat. formosa) în coborârea sa către albia Mureșului, venind din muntele ce adăpostește cetatea dacică de la Căpîlna, avem de-
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
cu pseudonimul Ț. Ț. Mărgineni. Prima carte, microromanul Un om în halat vișiniu, îi apare în 1968. Ț. și-a atras prețuirea mai cu seamă pentru demersul său devotat, îndelungat și erudit, de evocare a istoriei literaturii și culturii spațiului năsăudean, preocupare al carei rod se află în primul rând în lucrările Virtus Română Rediviva (I-VII, 1973- 1993; Premiul „George Barițiu” al Academiei Române) și în Dicționar literar (1639-1997) al județului Bistrița-Năsăud (1998). Unică în felul ei, reconstituire a valorilor bistrițene
TANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
al carei rod se află în primul rând în lucrările Virtus Română Rediviva (I-VII, 1973- 1993; Premiul „George Barițiu” al Academiei Române) și în Dicționar literar (1639-1997) al județului Bistrița-Năsăud (1998). Unică în felul ei, reconstituire a valorilor bistrițene și năsăudene, în fapt o veritabilă enciclopedie, amplă monografie, ieșită de sub tipar în două decenii, este structurată pozitivist, propunându-și să reconstituie toate componentele culturii locale, de la personalități la modești dascăli și țărani fruntași, de la instituții, școli grănicerești, tipografii la reuniuni învățătorești
TANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
a lui Ion Creangă, de pildă, pledează, documentat, pentru originea transilvăneana a humuleșteanului, iar lucrarea despre Andrei Mureșanu aduce corectarea unor erori privind data nașterii și numele poetului, părinții, studiile etc. Și că prozator Ț. își trage seva din realitățile năsăudene, cum se observă în Soldați fără arme (1973), evocare a unor întâmplări din secolul al XIX-lea, în Transilvania supusă Imperiului Habsburgic. În centrul acțiunii se află regimentele grănicerești și un personaj, Paul Țânco, care se regăsește în studiul biografic
TANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
Petre Rezuș, Cluj-Napoca, 1989; Jurnalul unui scriitor candidat independent în Parlament, Chișinău, 1992; Basarabia, numele tău e Maria!, pref. Mihai Cimpoi, Cluj-Napoca, 1992; Sociologul Eugeniu Sperantia, pref. Tudor Drăganu, postfața Achim Mihu, Cluj-Napoca, 1993; Studentă, Cluj-Napoca, 1995; Academia Română (1866-1996). Academicieni năsăudeni și bistrițeni, pref. Ștefan Păscu, Cluj-Napoca, 1996; Corabia naufragiaților, pref. Teohar Mihadaș, Cluj-Napoca, 1996; Vinovat e Nobel, Cluj-Napoca, 1996; Dicționar literar (1639-1997) al județului Bistrița-Năsăud, postfața Petru Poanta, Cluj-Napoca, 1998; Zăpadă roșie, Cluj-Napoca, 1999; Desdemona, Cluj-Napoca, 2000; Despre Liviu Rebreanu
TANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
757; Zaharia Sângeorzan, „Virtus Română Rediviva”, CRC, 1978, 27; Adrian Alexandru [Andrei Marga], Debut dramaturgic, „Napoca universitară”, 1979, 3-4; Ion Lungu, „Virtus Română Rediviva”. ST, 1982, 12; Titu Popescu, „Virtus Română Rediviva”, Ț, 1982, 12; Dan Milcu [Dumitru Micu], Dimensiuni năsăudene, CNT, 1983, 3; Ghițulescu, O panoramă, 310-311; Ion Oarcăsu, Literatura și document, ST, 1985, 12; Cosma, Românul, I, 185; Petru Poanta, Portrete în cuvinte, RL, 1989, 2; Mircea Popa, „Lumea transilvana a lui Ion Creangă”, LL, 1991, 2; Teodor Tihan
TANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
însă o reală surpriză: când toată lumea se obișnuise cu prestația criticului în mers cu generația sa, el apare cu un studiu-eseu despre un clasic, Poezia lui George Coșbuc (1976). Specializarea în poezie i-a permis să discute detașat despre poetul năsăudean într-un moment când acesta intrase într-un con de umbră. Criticul - pentru că nu intenționează să devină istoric literar, nici măcar în acest subiect - este unul dintre cei care reușesc să șteargă ceva din eticheta „poet al țărănimii”, pe care i-
POANTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288857_a_290186]
-
dar se refugiază la București. Întors la Cluj, îndeplinește diferite slujbe, în ultimii ani ai vieții fiind bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară. A colaborat la „Tribuna Ardealului”, „Calendarul «Tribuna Ardealului»”, „Viața ilustrată” (Cluj), „Săptămâna” (Bistrița) și „Almanahul «Săptămâna»” (Bistrița), „Plaiuri năsăudene” (București), „Abecedar literar”, „Tribuna” și „Steaua”. Debutează editorial în volumul colectiv Versuri din Transilvania Nordică, apărut la Cluj, în 1941, sub îngrijirea lui Gh. Dăncuș. Prima carte a lui M., Vâslind pe apele destinului (1942), asemenea celei imediat următoare, Rugăciunile
MORUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
sunt preamărite virtuțile patriotice ale înaintașilor pilduitori, se face apel la demnitate, unitate. Aproape de rigoare în epocă, imaginile ceremonios-convenționale, limbajul latinizant apar și la M. Repere bibliografice: A.A. M.[Aurel A. Mureșianu], Iacob Mureșianu, Brașov, 1913; Iuliu Moisil, Figuri grănițerești năsăudene, [Bistrița], 1937, 211-234; Cărturari brașoveni, 155-156; George Em. Marica, Studii de istoria și sociologia culturii române ardelene din secolul al XIX-lea, I-II, Cluj-Napoca, 1977-1978, passim; Dicț. lit. 1900, 597-598; Tanco, Dicț. lit. Bistrița, 240-242. G.D.
MURESIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288313_a_289642]
-
PLAIURI NĂSĂUDENE, revistă apărută la București, neregulat, între l iulie 1943 și 1 mai 1945. Redactori sunt Emil Boșca-Mălin, Ion Th. Ilea și Vasile Netea, iar secretar de redacție Emanoil Cobzalău. De la numărul 4 E. Boșca-Mălin devine director, iar de la numărul 20-21
PLAIURI NASAUDENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288838_a_290167]
-
și artistic”, după 1930 evoluând tot mai mult în sensul ideologiei grupărilor de dreapta. Prezent în „Săptămâna”, „Telegraful român”, „Omul liber”, „Banatul”, „Semenicul”, „Viața săceleană”, „Luceafărul literar”, „Lupta”, „Lanuri”, „Țara Bârsei”, „Viața ilustrată”, „Porunca vremii”, „România eroică”, „Tribuna”, „Ardealul”, „Plaiuri năsăudene”, „Klingsor” (semna și A. Postol, Ideal), publică, după volumele Ancore (1926) și Talaz (1933), o culegere cuprinzând întreaga sa creație lirică, Traista mea (1940). Din 1930, devine membru al Societatății Scriitorilor Români, până în 1944, când a fost exclus, alături de alți
BRAN-LEMENY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285858_a_287187]
-
volum al Muzei someșene, cu subtitlul Doine, hore și satire poporale române din jurul Năsăudului, nesistematizat și lipsit de numele informatorilor și localităților de proveniență, vădind și unele „aranjamente” ale lui B., contribuie totuși la mai buna cunoaștere a liricii populare năsăudene, fiind totodată un remarcabil document al folcloristicii transilvănene de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Culegeri: Muza someșană. Poezii poporale române din jurul Năsăudului, vol. I: Balade, Gherla, 1892, vol. II: Doine, hore și satire poporale române din jurul Năsăudului, Arad, 1901. Repere
BUGNARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285918_a_287247]
-
îl invoca la tot pasul, această "excursie culturală". I-am mulțumit, am acceptat și am așteptat, curios și puțin angoasat, să văd pe cine anume hotărâseră zeii să-mi trimită pentru împlinirea acestui transport inițiatic. Ei bine, omul era un năsăudean de-al nostru, fugit în 1988, pe sub gloanțele grănicerilor români, prin Iugoslavia și ajuns mai apoi în America. În urmă cu cinci ani ― n-am mai stat să descâlcesc de ce ― s-a strămutat în Germania. "Eu mi-s american, din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prins urma vânatului. "Care el", întreabă decis. În clipa următoare este în curtea casei, locuită acum de nepotul lui Heidegger, filmând febril. Cătălin se ascunde în mașină, Bogdan și cu mine traversăm îngroziți și ne îndepărtăm de locul în care năsăudeanul nostru tocmai "a violat" un spațiu privat. Pînă la urmă, observ, noi sîntem pudici și civilizați, dar deocamdată, datorită lui, aceste imagini vor exista undeva și în Romînia." " Da, dar le-a obținut prin rapt", îmi răspunde Bogdan. Auzim în urma
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Bunului Simț 5298 136 4. 26 oct. 2009 Două precizări: un parlament mai mic și un nou premier 8037 130 5. 2 nov. 2009 Pariu pentru oameni deștepți 14470 264 6. 9 nov. 2009 Mesaj către clujeni, catre bistrițeni și năsăudeni 4665 29 7. 10 nov. 2009 Numai cei buni mor când nu este timpul lor 7076 23 8. 17 nov. 2009 Votați caracterul! 10185 88 9. 19 nov. 2009 Scrisoare pentru cei care doresc să mă voteze 48444 418 10
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
din partea locului. Atestările, începînd din secolul al XIII-lea, consemnează variantele: Nazwod, Nazowd, Nazod, Nazad, Naszod, Nszo, Naszeud, Neszeud, Năsăud, Nuszendorf, Nuszdorf. În maghiară i se zice Naszód, iar sașii îl numesc Nassendraf, Nosndref, Nîessndorf, Nuszendorf, Nussdorf. Locuitorii își spun năsăudeni și nosodeni. În opera lui Ptolemeu este atestat, la depărtare de teritoriile noastre, un Nasaudum de origine pelasgă, pe care unii au crezut că-l pot asocia cu Năsăudul nostru (evoluția fonetică normală ar fi dus, de fapt, la formele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
lui Ptolemeu este atestat, la depărtare de teritoriile noastre, un Nasaudum de origine pelasgă, pe care unii au crezut că-l pot asocia cu Năsăudul nostru (evoluția fonetică normală ar fi dus, de fapt, la formele Năsaud sau Năsad). Unii năsăudeni au auzit (nu se știe de la cine) de o bază slavă, na sŭ voda, cu sensul „spre susul apei“ (imaginată, probabil, pornindu-se de la prima atestare, greșită se pare, din 1264, Nazowd). Alții s-au gîndit la un radical maghiar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
militar cât și politic. Campania nu și-a atins scopul, iar Imperiul Habsburgic a fost nevoit să încheie o pace în urma căreia otomanii au obținut condiții foarte favorabile. Ca mic detaliu, vă pot spune că o unitate formată din români năsăudeni s-a opus eroic, altfel dezastrul campaniei ar fi fost și mai mare. Sacrificiul lor ocupă cel mult o notă de subsol a istoriei, dar oricum, acei oameni au salvat o întreagă armată. Trebuie să recunosc, cunoștințele dumneavoastră mă uimesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
le dezvolta preocupările literare. Figurează cu numele V.R.R. până la sfârșitul anului școlar 1888-1889, apoi se numește doar Societatea de Lectură sau Societatea Literară, activând până la încheierea anului școlar 1920-1921. Virtus Romana Rediviva reprezenta deviza fostului regiment românesc II de graniță năsăudean. Împăratul Franz Josef, informat de eroismul cu care românii luptaseră pe fronturile Europei, decide gravarea acestei maxime pe toate pecețile regimentului. Gimnaziul beneficia de profesori cu o solidă pregătire, care puneau accent pe studiul temeinic al limbilor și literaturilor clasice
VIRTUS ROMANA REDIVIVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290583_a_291912]
-
Năsăud, din vara anului 1848. Fac acest lucru și pentru a profita de apariția recentă a unei excelente culegeri de documente, editată de colegii Ioan Bolovan și Adrian Onofreiu, care oferă cercetătorului o masă compactă de surse referitoare la granița năsăudeană În anii 1848-1849. Evident, În aceste condiții, Îmi voi concentra atenția asupra implicării populației românești În revoluție, Înscriindu-mă, astfel, și eu pe linia unilaterală a unei „istorii parohiale”, segmentată etnic, a Transilvaniei. Fie ca o abordare mai corectă și
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
existat și În alte epoci -, ci și faptului că mijloacele de purtare a războiului au devenit tot mai eficiente. În acest context teoretic, voi Încerca să decelez, În cele ce urmează, motivațiile participanților la violențele desfășurate pe parcursul revoluției, În granița năsăudeană și În zonele apropiate. Țăranii români care au omorât (uneori cu sălbăticie) ori s-au lăsat omorâți (uneori cu eroism și devotament) la 1848 au făcut acest lucru pentru că erau animați de idei naționale sau din alte rațiuni? Ca să se
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Iosif al II-lea XE "Iosif al II-lea" , sau participarea regimentului la războaiele anti-napoleoniene conturaseră deja În memoria colectivă o tradiție În acest sens, care servea ca liant ideologic și reper identitar pentru Întreaga regiune. Este limpede că țăranii năsăudeni de la 1848, În comparație cu sătenii din alte regiuni ale Transilvaniei, erau purtătorii unui bagaj ideologic mult mai bogat cu care vor intra În revoluție. 2. Ce spun documentele? Documentele pe care le voi analiza În continuare, chiar dacă nu consemnează, de obicei
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ordin național, În timp ce așteptările țăranilor erau legate de Îmbunătățirea stării lor materiale prin abolirea iobăgiei și reducerea diferitelor prestații și impozite la care erau supuși. În pofida existenței acestui fundal Încărcat de așteptări și tensiuni, de nemulțumiri, revendicări și speranțe, documentele năsăudene ne arată că elitele locale propagau un mesaj extrem de prudent și moderat, În primăvara anului 1848. Asemenea exemple Întâlnim În circularele bisericești trimise de Ioan Lemeni XE "Lemeni" , episcopul greco-catolic al Blajului, vicarilor și protopopilor din eparhie, comunicate pe care
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pentru mesajul pe care elita bisericească românească Îl transmite În rândul țăranilor. După cum va arăta evoluția sa ulterioară, vicarul Pop XE "Pop" nu era un spirit conformist, dimpotrivă, a acționat În lunile următoare ca purtător de cuvânt foarte activ al năsăudenilor. Discursul său moderat din aprilie arată Însă că el pleacă inițial de pe o poziție legalistă, În care fidelitatea față de Împărat reprezintă elementul ideologic central, care trebuie să legitimeze conduita publică și politică a românilor. El nu ignoră realitățile, este conștient
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
soluționate decât de autorități, iar populația trebuie să aștepte cu pasivitate și docilitate momentul respectiv. Interesantă este și menționarea aspectului național: reformele așteptate vor satisface doleanțele tuturor „națiunilor” ardelene, fără discriminări. Este evidentă existența unui sentiment al identității comunitare a năsăudenilor, exprimat de elitele lor. Binele așteptat se va răsfrânge asupra acestei comunități, În ansamblul său, iar comunitatea respectivă este definită prin dimensiunea etnică („seminția”), dar și prin cea religioasă: românii năsăudeni se identifică și se diferențiază prin confesiunea lor greco-catolică
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]