267 matches
-
prima biserică din Ilva Mare, punct central al unei comunități care număra 60-70 de familii. În 1762 Ilva Mare a fost declarată unitate adminstrativ-teritorială de sine stătătoare, odată cu militarizarea zonei de graniță a Monarhiei Habsburgice, prin formarea Regimentului de Infanterie Năsăudean. Militarizarea a fost ușor acceptată de către populația locală, deoarece în acest mod se evita încercarea de preluare a pământurilor și iobagizarea de către conducerea orașului Bistrița. Regimentul de graniță năsăudean a funționat între anii 1762-1851, perioadă în care ilvenii au participat
Ilva Mare, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300878_a_302207]
-
zonei de graniță a Monarhiei Habsburgice, prin formarea Regimentului de Infanterie Năsăudean. Militarizarea a fost ușor acceptată de către populația locală, deoarece în acest mod se evita încercarea de preluare a pământurilor și iobagizarea de către conducerea orașului Bistrița. Regimentul de graniță năsăudean a funționat între anii 1762-1851, perioadă în care ilvenii au participat la numeroase bătălii ale Monarhiei Habsburgice.
Ilva Mare, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300878_a_302207]
-
Beciu, e nimica, îs minciuni goale de azi până mâne!» Multe sate românești au trimis în repetate rânduri delegați și în deceniile ce au urmat ca să fie militarizați, pentru a scăpa de iobăgia conților Bethlenești(vezi Virgil Șotropa, Regimentul Grăniceresc Năsăudean în "Arhiva Someșană", Năsăud, 1925, nr.2, pp 1-11).
Tănase Tudoran () [Corola-website/Science/311537_a_312866]
-
în 1851, practic acestea le fuseseră luate. Principalul for împotriva căruia luptau grănicerii era erariul (fiscul). Implicarea noului vicar în soluționarea acestei chestiuni s-a simțit imediat, Moisil având o serie de consfătuiri cu alți doi fruntași de seamă ai năsăudenilor, Vasile Nașcu și Petru Tanco. Un prim rezultat al eforturilor celor trei a fost convocarea pe 2 august 1860 a unui număr de 105 reprezentanți ai celor 44 de comune foste grănicerești și pe membrii Comisiei administratoare a Fondurilor grănicerești
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
membrii Comisiei administratoare a Fondurilor grănicerești într-o adunare, în urma căreia s-a decis trimiterea la Viena a unei delegații care să solicite împăratului rezolvarea cât mai grabnică a tuturor problemelor grănicerești aflate în litigiu. Însă trimiterea unei delegații a năsăudenilor în capitala imperială a provocat împotrivirea autorităților din Bistrița - direct interesate și ele de drepturile de proprietate ale foștilor grăniceri - fapt ce l-a determinat pe vicarul Moisil să reacționeze energic prin trimiterea unei adrese în care amenința că va
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
de proprietate ale foștilor grăniceri - fapt ce l-a determinat pe vicarul Moisil să reacționeze energic prin trimiterea unei adrese în care amenința că va semnala acest fapt forurilor centrale. Intervenția vicarului s-a dovedit a fi foarte eficientă, delegația năsăudenilor ajungând la Viena și fiind primită de împărat pe 10 decembrie 1860. Un alt moment în care vicarul își face simțită prezența în fruntea mișcării politice a năsăudenilor o reprezintă solicitarea înființării la inițiativa lui Moisil a unui district autonom
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
forurilor centrale. Intervenția vicarului s-a dovedit a fi foarte eficientă, delegația năsăudenilor ajungând la Viena și fiind primită de împărat pe 10 decembrie 1860. Un alt moment în care vicarul își face simțită prezența în fruntea mișcării politice a năsăudenilor o reprezintă solicitarea înființării la inițiativa lui Moisil a unui district autonom al Năsăudului. Solicitarea era o urmare a emiterii Diplomei din 20 octombrie și a agitației provocate de revendicările sașilor, secuilor și maghiarilor de restaurare a vechilor comitate, lucru
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
urmare a emiterii Diplomei din 20 octombrie și a agitației provocate de revendicările sașilor, secuilor și maghiarilor de restaurare a vechilor comitate, lucru care provoacă o mare îngrijorare în rândurile foștilor grăniceri. În acest scop în cadrul unei adunări a liderilor năsăudenilor, se decide trimiterea unei noi delegații la Viena. Deși au avut de înfruntat numeroase piedici puse de opozanții înființării unui district autonom românesc la granița cu Principatele Unite - cel mai fervent fiind cancelarul maghiar Francisc Kemény - foștii grăniceri obțin prin
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
la granița cu Principatele Unite - cel mai fervent fiind cancelarul maghiar Francisc Kemény - foștii grăniceri obțin prin actul imperial din 24 martie 1861 aprobarea revendicării lor. Însă lupta politică în „chestiunea districtului” nu era rezolvată, vicarul Moisil și ceilalți fruntași năsăudeni trebuind să-și coroboreze eforturile pentru numirea lui Alexandru Bohățel în funcția de căpitan suprem (prefect) al districtului, candidatul grănicerilor fiind în competiție electorală cu oameni politici maghiari susținuți de cancelarul Kemény și guvernatorul Mikó. În acest scop vicarul convoacă
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
vicarul convoacă o mare adunare a foștilor grăniceri pe 18 aprilie 1861, care decide trimiterea unei noi delegații la împărat pentru soluționarea și a acestei probleme, precum și pentru recunoașterea limbii române ca limbă oficială a districtului. În cele din urmă năsăudenii au avut câștig de cauză și în această chestiune pe 18 iunie 1861, Bohățel fiind instalat în funcția de căpitan suprem. Pentru o bună administrare a districtului și pentru că se dorea alcătuirea corpului de funcționari exclusiv din români, vicarul întocmește
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
a fost până în anul 1868 când se retrage din cauza multiplelor sarcini cărora trebuia să le facă față, mulțumit că lasă în urma sa un corp profesoral bine pregătit si capabil să ducă mai departe munca începută. Cursul evenimentelor, atât de favorabil năsăudenilor avea să cunoască o orientare mai mult decât neprielnică acestora în urma semnării dualismului austro-ungar. În acest context, la presiunile tot mai intense făcute de maghiari, Districtul Năsăudului a fost anexat în anul 1876 la cel săsesc al Bistriței. Vicarul Moisil
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
semnării dualismului austro-ungar. În acest context, la presiunile tot mai intense făcute de maghiari, Districtul Năsăudului a fost anexat în anul 1876 la cel săsesc al Bistriței. Vicarul Moisil, cu aceeași tenacitate cu care luptase pentru împlinirea celorlalte deziderate ale năsăudenilor, conștient că doar așa Năsăudul și românii din această regiune puteau să-și mențină statutul de dinainte, reia proiectul de mutare a Episcopiei Gherlei la Năsăud. Pentru realizarea acestui deziderat, vicarul convoacă o adunare pe 21 mai 1876, în cadrul căreia
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
unei delegații la împărat. Delegația compusă din Bohățel, vicarul Moisil și Ioachim Mureșan, predă petiția prin care se solicita mutarea sediului episcopal la Năsăud în cadrul unei audiențe avute în timpul vizitei împăratului la Sibiu. Cu același prilej cei trei reprezentanți ai năsăudenilor au prilejul de a se întâlni cu marele om politic român Ion C. Brătianu, prim ministrul României. De la Sibiu cei trei pornesc spre Budapesta și Viena unde poartă discuții cu mai mulți oficiali guvernamentali, pentru ca totul să culmineze cu o
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
cu prietenii scriitorului sau cu ofițeri români pe care i-a cunoscut. Personalitatea căpitanului Klapka i-a fost inspirată de un ofițer român, ce avea în 1932 gradul de colonel. Unele corespondențe onomastice cu personajele cărții au determinat pe unii năsăudeni să se identifice cu personajele cărții și să încerce să se disculpe de răspunderea morală a morții lui Emil Rebreanu. Astfel, un urmaș al lui Pălăgieșu, la a treia generație, a încercat să repare onoarea familiei și să arunce vina
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
(n. 14 noiembrie 1961, Căianu Mic, județul Bistrița-Năsăud), interpret neîntrecut al cântecului năsăudean, realizator de emisiuni folclorice in radio si televiziune, politician al culturii si om al bisericii, este un nume din prima linie a muzicii tradiționale din România. <br>Cariera sa artistică s-a contopit cu implicarea în viața social-politică a comunității
Alexandru Pugna () [Corola-website/Science/329953_a_331282]
-
popular românesc „PANĂ DE PĂUN”și a Festivalului Național de interpretare a cântecului popular românesc „VALERIA PETER PREDESCU” precum și a Concertelor „LUMINA ÎNVIERII” și „COLINDE ȘI CÂNTECE STRĂBUNE” ce au loc anual la Bistrița. Repertoriul său cuprinde cântece din zona năsăudeana în mod special, dar și din alte subzone ale Județul Bistrița Năsăud, culese de la rapsozii satelor din acest ținut. Repertoriul său cuprinde peste 100 de cântece înregistrate în studiourile Radio România sau la diverse Case de producție muzicală din România
Alexandru Pugna () [Corola-website/Science/329953_a_331282]
-
o pregătire serioasă, se punea accent pe studiul limbilor și al literaturilor clasice, încât Coșbuc și-a format aici o temeinică bază pentru cultura sa. Începe să scrie versuri și activează în Societatea de lectură "Virtus Romana Rediviva" a gimnaziului năsăudean, din clasa a V-a (1880 - 1881) ca membru extraordinar. În clasa a VII-a, Coșbuc este ales vicepreședinte al societății, iar la 2 octombrie 1883 devine președinte. Publică în paginile revistei "Muza someșeană" (1882 - 1883) primele poezii, citește la
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
și îndrăzneț al unui sistem personal de interpretare, prin "La Tavola ronda", comentariu scris în limba italiană, "„mic monstru de erudiție și de ambiție culturală”." Postum, în 1925, 1927 și 1931 apare traducerea celor trei părți ale "Divinei Comedii", bardul năsăudean impunându-se, în acest domeniu al activității sale de traducător, ca un întemeietor. Traducerile sale sunt o deschidere spre universalitatea limbajului poetic românesc. La 15 august 1943, serviciile poștale ale României au emis o marcă poștală cu valoarea nominală de
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
octombrie 1831, Năsăud - d. 1 decembrie 1908, Baden, Austria) a fost un Feldzeugmeister imperial austriac și adjutant general al cancelariei militare a împăratului Franz Joseph al Austriei, de origine română și confesiune română unită. provenea dintr-o celebră familie grănicerească năsăudeană. Bunicul său, Grigore Pop (n. 1762, Bichigiu - d. 1851, Năsăud), a fost primul ofițer român în Regimentul nr. 2 Românesc de Graniță de la Năsăud. Bunicul a avut patru feciori: Ion, Matei, Gavrilă și Leon, tatăl viitorului general, Leonida. Leon (n.
Leonida Pop () [Corola-website/Science/323526_a_324855]
-
Orlat și Năsăud. Grănicerii urmau să beneficieze de o serie de privilegii precum scutirea de toate impozitele în afară de „darea capului”, declararea lor ca oameni liberi, acordarea unei diurne pe timpul serviciului militar. Pe 10 mai 1763 recruții pentru trupele de grănicerii năsăudeni din două batalioane de infanterie au fost adunați la Salva pentru a depune jurământul în fața lui Bukow și a episcopului Blajului Petru Pavel Aron. Recruții, îndemnați la nesupunere pentru nerespectarea drepturilor grănicerilor conform cu legile tării în vigoare, de către centagenarul Tănase
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
Viața socială. Studiu și indice bibliografic. Baia Mare, [Multigrafia], 1976, 50 pagini. (Institutul Pedagogic Baia Mare). 8. Onisim Filipoiu - Repertoriu bibliografic al revistei. „Arhiva Someșană” (1924-1940) în Arhiva Someșană. Studii și comunicări. [Volumul 1]. Năsăud, [Întreprinderea Poligrafică Maramureș], 1972, p. 273-284. (Muzeul Năsăudean). 9. Onisim Filipoiu - Repertoriu bibliografic al Anuarului Liceului din Năsăud și Repertoriu bibliografic al Anuarului Școlii Normale din Năsăud - 1929 în Arhiva Someșană. [Volumul 3]. Năsăud, [Tipografia Maramureș], 1975, p. 393-398 și 399-400. (Muzeul Năsăudean). 10. Se află la Muzeul
Noi contribuții la biografia lui Ion Șiugariu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4338_a_5663]
-
Maramureș], 1972, p. 273-284. (Muzeul Năsăudean). 9. Onisim Filipoiu - Repertoriu bibliografic al Anuarului Liceului din Năsăud și Repertoriu bibliografic al Anuarului Școlii Normale din Năsăud - 1929 în Arhiva Someșană. [Volumul 3]. Năsăud, [Tipografia Maramureș], 1975, p. 393-398 și 399-400. (Muzeul Năsăudean). 10. Se află la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie din Baia Mare unde se conservă în condiții cu totul speciale.
Noi contribuții la biografia lui Ion Șiugariu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4338_a_5663]
-
Someșului. Astfel s-a format ean purtand numele de Al doilea Regiment Valah de Infanterie Grănicerească nr.17. Emblema sigiliului, la înființarea regimentului, înfățișa imaginea vulturului imperial austriac și inscripția Virtus Romana Rediviva - virtutea romană reînviată. În nenumărate rânduri, Districtul Năsăudean a fost vizitat de către persoane importante: împărați și membri ai guvernului provincial, episcopi, generali și alți demnitari civili și militari. Dintre toate, de neuitat au rămas vizitele Împăratului Iosif al II-lea de Habsburg care a inspectat teritoriul regimentului grăniceresc
Districtul Grăniceresc Năsăud () [Corola-website/Science/307629_a_308958]
-
din batalionul al II-lea l-au impresionat pe tânărul general Napoleon Bonaparte prin curaj. Mai târziu, exilat pe insula Sfânta Elena, Napoleon i-a evocat în memoriile sale - episodul bătăliei de la Arcole. După aproape un secol de existență, Regimentul Năsăudean a fost desființat în 1851, Împăratul Franz Josef I decorându-i steagul cu Medalia de Aur. În zilele noastre Muzeul Grăniceresc Năsăudean este cel care evocă tot ceea ce a reprezentat în vremurile de demult, ean.
Districtul Grăniceresc Năsăud () [Corola-website/Science/307629_a_308958]
-
Napoleon i-a evocat în memoriile sale - episodul bătăliei de la Arcole. După aproape un secol de existență, Regimentul Năsăudean a fost desființat în 1851, Împăratul Franz Josef I decorându-i steagul cu Medalia de Aur. În zilele noastre Muzeul Grăniceresc Năsăudean este cel care evocă tot ceea ce a reprezentat în vremurile de demult, ean.
Districtul Grăniceresc Năsăud () [Corola-website/Science/307629_a_308958]