467 matches
-
Lucreția] (30.IV.1906, București-2000), prozatoare. Este una dintre fiicele lui Gala Galaction, care, căsătorită Passarelli, s-a stabilit în Italia. Într-o cronică plastică, publicată în „Curentul” din 21 martie 1932, N. Tonitza afirma că G. a moștenit „duhul născocirii și al perfecționării” de la tatăl ei, „elegantul și profundul prozator al neamului nostru”. Expoziția personală de pictură deschisă la Ateneul Român, în decembrie 1969, s-a bucurat de un binemeritat succes. G. s-a afirmat ca prozatoare după ce s-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287128_a_288457]
-
la țărmuri (1978), a fost receptat ca un roman mitic, ca o istorie alegorică. Deși subiectul este axat pe Războiul de Independență de la 1877, tratat cu abundență de date, totul este, de fapt, în maniera lui Joyce din Ulysses, inventat: născocire savantă a unui joc intelectual cât se poate de serios. Numeroase trimiteri livrești, mulțimea simbolurilor și a emblemelor fac din acest volum o scriere „cu cheie”, ce poate fi citită „ca un mic tratat de istorie scris cu procedeele prozei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285883_a_287212]
-
încât el îngăduie să fie obligați la niște superstiții băbești . El spunea că Dumnezeu este adorat și îmbunat după cuviință printr-un suflet și o simțire evlavioasă, iar nu prin ceremonii deșarte și prin vrăjile cuvintelor; că celelalte provin din născocirile oamenilor. Pe lângă aceasta făcea adeseori glume împotriva preoților; el le arunca vorbe însoțite de împ unsătura ocărilor; pe monahi îi disprețuia cu deosebire, ca și cum el ar fi jignit de privirea lor. Apoi detesta cam liber slujba ( pe care noi o
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ar sforari din întuneric, prin fața naivității noastre, amara uluială a iluziei deșarte. Se pare însă că nici o idee pozitivă, din câte zac în posibilitatea spiritului, nu se naște fără obiectul corespunzător. Cu mii de ani mai înainte de a fi o născocire a tehnicii moderne, avionul a fost ideea din mitul lui Icar. Religia ne vorbește de o fericire pozitivă, care nu e nălucă, ci o realitate veșnică; de o fericire pierdută, dar care se poate cuceri din nou. Răspunzând setei universale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cărui aspirație ridică până în vecinătatea cerului plăsmuirile culturii. Spiritul omenesc însă, biciuit de nostalgie, descoperă urmele paradisului chiar în această viață, ce se zbate sub imperiul păcatului. Ideea acestor urme ale gloriei din care a căzut omul nu e o născocire a fanteziei, ci o proprietate a doctrinei creștine, care atestă că fondul adânc al naturii create a rămas totuși bun sub păcat și e capabil de o nouă biruință, când îl redeșteaptă și-l aprinde fulgerul harului divin. Nostalgia paradisului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mincinoasă îmbătrânită”, cu „sânii fleșcăiți și nerâvniți”, cu „degetele subțiri umflate la încheieturi din cauza artritei”, care își pierduse „în lacrimi culoarea ochilor ei vii din tinerețe” (ibidem). Parodia Ludmilei Ulițkaia ne conduce la concluzia că Ulise, „renumit pentru ’iscusitele-i născociri’, a obținut tot ce-și dorea: și-a pus numele pe cultura neamului omenesc, iar Penelopa a rămas fără nimic” (ibidem). Sigur, avem de-a face cu o parodie spumoasă și nimic mai mult, dar ea m-a făcut să
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
a rațiunii (Vernunftreligion). Căci în succesiunea istorică a religiilor pozitive Dumnezeul religiei naturale i se dezvăluie în măsură crescândă omului. În acest sens dogmele religiilor pozitive nu sunt adevăruri absolute, cum susțineau și susțin și astăzi teologii conservatori, dar nici născociri arbitrare ale oamenilor, așa cum sugerau deiștii vremii. În opoziție cu unii și cu ceilalți, Lessing apreciază dezvoltarea religiilor pozitive, în succesiunea lor istorică, drept o educație progresivă a neamului omenesc 12. Ca și Kant, Lessing a considerat creștinismul drept cel
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Marelui Pan”, iar Demetrios, gramaticianul, despre daimonii din Britania), dar teoriile sale suscită astfel de paranteze. La paragraful 421 a, Înainte de a-și depăna povestea despre vizita la barbarul inspirat, Cleombrotos spune: „Avem În mijlocul nostru un vas mare plin cu născociri și cu adevăruri amestecate” (mython kai logon anamemigmenon krater...). De altfel, conținutul acestui vas e pus la Încercare (dokimaseie) În fața unui auditoriu din care nu face parte „nici un profan, nici unul din cei ne-inițiați” (418 d). Povestirea despre „barbarul inspirat
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
pornit. E adevărat că nu redau exact părerea lui, care este obscură și introduce o enigmatică precauție - ceea ce Însă nu l-a Împiedicat să fie preluat de alți filosofi. (421) Dar, pentru că avem În mijlocul nostru un vas mare plin cu născociri și cu adevăruri amestecate (unde găsi-vom noi oare auditori mai binevoitori pentru a testa asupra lor valoarea unei asemenea idei propuse?), n-am să mai stau mult pe gânduri și-am să vă desfăt auzul cu o poveste despre
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
i se cuvine orice. Antropocentrismul Părintelui Stăniloae este personalist, nu individualist. Este prăpastia eonică dintre creștinism și orice formă de ateism. Cel din urmă nu încetează să aducă laude la adresa omului, contrapunându-l unei divinități fioroase, tiranice și obscure, ca simplă născocire a minții neputincioase a omului, totuși 53. Personalismul se vede cel mai bine în afirmația că natura este un dar al lui Dumnezeu pentru om. Dar unul de care depinde profund, "încât se poate spune că natura e o parte
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și a treia țară din Europa care, după Franța și Germania, în 1936 avea deja un sistem de rețele de centre și laboratoare de orientare școlară și profesională, în 1948 psihologia a fost interzisă, fiind declarată, împreună cu biologia și cibernetica, „născociri burgheze”, pierzând astfel câteva priorități, unele chiar mondiale, în aceste domenii. Între 1957-1958, când au fost reluate cursurile de psihologie la universitățile din București, Iași și Cluj, condițiile erau mult schimbate. Mulți profesori formați în Franța, Germania sau Anglia au
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Obiecțiile aduse, cu bun temei, împotriva educației de stat nu se aplică ideii ca statul să impună obligativitatea educației, ci ideii că el ar trebui să ia asupra sa dirijarea acesteia (...) Învățământul de stat generalizat nu este altceva decât o născocire destinată să-i modeleze pe oameni după același calapod: (...) unul pe placul puterii predominante în cadrul cârmuirii, fie ea puterea unui monarh, a preoțimii, aristoctației ori a majorității celor ce formează generația respectivă..." (Mill, J.S., 1994137-138). Spre deosebire de Mill, Margaret Thatcher
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
în permanență 6 altele mai palpitante. Când îi dădeai pe față minciunile nu se supăra, nici nu bătea în retragere, ci lua minciuna dovedită ca un punct de plecare către o minciună nouă. Credea atât de mult în propriile lui născociri, încât își făcea un punct de onoare din a nu le recunoaște niciodată ca atare. Ar fi fost un mare romancier, pentru că nu avea scrupule în a imagina orice. Aș vrea să adaug ceva despre contrastul care exista la el
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
din nevăzut glasul lui Ariel spunând din când în când: „Minți“, „Minți, minți - nu poți“, „Minți tu“, lăsându-l pe Stephano să creadă că vorbește Trinculo, care suferă urmările - o poznă, o șotie, o păcăleală fără cine știe ce rost funcțional, o născocire jucăușă și malițioasă a lui Ariel. A doua oară când, luându-și chip înspăimântător de harpie, adresează grupului regal elaboratul și cutremurătorul discurs din care o parte a fost citată mai sus și al cărui rost în economia piesei este
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lui Ariel trebuie adăugată muzicalitatea, și ea o formă a libertății care rânduiește lumea fără s-o încătușeze, dând încă un glas bucuriei. Tot ce este cântec și poezie în insula aceea vine de la Ariel, este, înlăuntrul poruncilor, alegerea și născocirea lui. Lucrul se vede și în cazul celei de a doua clase de acțiuni iluzionistice, nu puține și nu neînsemnate, la care se dedă Ariel, acelea pe care le execută cu ajutorul spiritelor din insulă, acoliți, pare se, specializați pe bresle
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
dintre purtările lui pe insulă sunt copilărești: e jucăuș, exuberant, poznaș, dornic să fie lăudat și iubit, capricios, uituc de ce nu i place, pradă unor bosumflări repetate, dar iute trecătoare și repede urmate de vesele avânturi, de voioase și fermecătoare născociri și isprăvi. Așa arată Ariel, cuprins o vreme (atât de scurtă în fața veșniciei sale) în viața unei insule himerice și în întâmplările ei, efemere și ele. Dar, dincolo de asta, dincolo de visul lui de a fi o mică ființă care zboară
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
credința lor”151. Mărturia dată despre Adevăr a făcut din bunii și biruitorii mucenici eroi ai cre‑ dinței, căci ei sunt triumfătorii creștini Împotriva necre‑ dincioșilor, Înșelați de zeii ce erau de fapt doar multiple manifestări ale demonilor și consecințele născocirilor minții umane decăzute. Martirii erau pe deplin asigurați că Dumnezeu toate le cercetează, toate le vede, nu‑i nici o nelegiuire care să poată fi tăinuită de Judecătorul a toate, „Care cunoaște toate Înainte chiar de a se fi petrecut ele
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ironiei. Îi vom numi anticălători". Pentru astfel de oameni, soluția salvatoare rămâne evaziunea în imaginar: Multe călătorii au un dublu al lor, un pandant în imaginar. Infidelitatea, voită sau nu, a unor descripții, fluxul asociativ, țîșnind în extravagant și neverosimil, născocirea impertinentă (pe o claviatură mergând de la plastic la jucăuș, de la sublim la grotesc) imprimă textului o mobilitate ce deplasează mereu, uneori derutant, linia de hotar. O dezmărginire pregătind fiesta imaginarului. Imaginarul, ca bucurie pură a evaziunii în nețărmurit" (idem, pp.
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mare de rețete similare, fiecare dintre ele având câteva particularități sau ciudățenii. E adevărat că nu putem nega utilitatea unora, dar cele mai multe dintre ele sunt de așa natură Încât e greu de conceput că mintea omului a putut inventa niște născociri atât de ridicole. Următoarea poate servi ca un exemplu de Înțelepciune persană - și o menționez pentru beneficiul mamoșilor de la noi, care o pot folosi dacă vor. Este pur și simplu o metodă de a evita un avort la două luni
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
la ceva/cuiva). Aceste adjective pot fi determinate și de adverbe care exprimă sensuri circumstanțiale: totdeauna folositor, necesar oriunde etc. În desfășurarea relației de interdependență, adjectivul realizează, în complementaritate cu un verb copulativ, funcția de predicat analitic: „E mai vie născocirea/ Când iubirea o îmbie.” (L. Blaga, p. 276) Prin apartenența la sintagma nominală, având ca regent un substantiv sau pronume, adjectivul se distinge de adverb, care are același conținut semantic: exprimă însușiri (ale unei acțiuni verbale). În sistemul lexical al
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
percepție multisenzorială. Rezonator multiplu al zbaterilor, al contradicțiilor, al nădejdii și speranțelor, manuscrisele ne șoptesc sclipiri de istorie, memorie și prezență, proorocire, prevestire, dar și înnoire a lumii sau a ființei. Poesia, ca și întreaga literatură rămâne cea mai fantastică născocire a imaginației umane revărsate din constelațiile universului sub forma luminii din haosul ceresc. Fără Cuvântul strecurat ca o rouă astrală în versurile omenirii, în testamentul liric al umanității zecilor de milenii am încerca un sentiment de singurătate terifiantă. Și totuși
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
percepție multisenzorială. Rezonator multiplu al zbaterilor, al contradicțiilor, al nădejdii și speranțelor, manuscrisele ne șoptesc sclipiri de istorie, memorie și prezență, proorocire, prevestire, dar și înnoire a lumii sau a ființei. Poesia, ca și întreaga literatură rămâne cea mai fantastică născocire a imaginației umane revărsate din constelațiile universului sub forma luminii din haosul ceresc. Fără Cuvântul strecurat ca o rouă astrală în versurile omenirii, în testamentul liric al umanității zecilor de milenii am încerca un sentiment de singurătate terifiantă. Din punct
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și-ncet ar fi căzut...”<ref id=”25”>Nicolaie Dabija, Pe urmele lui Orfeu, Editura Hyperion, Chișinău, 1990, p. 11</ref> Figura mitologică a lui Orfeu e controversată, e la limita dintre mit și legendă. Unii cercetători îl consideră o născocire, alții o persoană atestată istoric. Cu nuanțări specifice cercetătorilor sau creatorilor, în funcție de epocă, mitul își păstrează identitatea prin sensul ei profund și unic încrederea în triumful artei. Creația și creatorul acced la veșnicie. Semilegendarul cântăreț trac și doctrina orfică împacă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
asemenea studii, baleind, cu penelul ori cu instrumente tăioase, ariile istorice, geoculturale, accesibile unui anume autor, va însemna, dincolo de orice pretenții de exhaustivitate, emiterea de mesaje regionale. O dată sfîrșită Introducerea cu cele cîteva acorduri pe definiții posibile ale acestei imposibile născociri umane, cartea, și cu avertismentul că avem în față un compendiu Istoria lui Albert Labarre, din Orientul neștiut, capitol cu capitol, trece Bosforul, o ia cătinel și doct spre Occident, pentru a nu mai privi la est de Alpi, decît
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Dacă nihilismul este un destin care depinde de ființă, voința și rațiunea omului pot ajunge eventual la o instanță penultimă. Odată ce au luat act de acest lucru, nu mai este cazul, nici pentru Heidegger, nici pentru Jünger, să întârzie în născocirea unor etici sau virtuți posibile pentru epoca tehnicii. Faptul de a recunoaște acest lucru nu înseamnă renunțarea la responsabilitate. Înseamnă, dimpotrivă, apelul la cea mai înaltă responsabilitate a gândului, care constă în faptul de a ne asuma nihilismul în maxima
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]