886 matches
-
1966; Măsoară-mă, bunelule: eu am un kilometru, Chișinău, 1968; Valul lui Traian, Chișinău, 1968; De-a mijatca cu soarele, Chișinău, 1971; Printre oameni, Chișinău, 1973; Pădurea năzdrăvană, Chișinău, 1973; Ștrengarii, Chișinău, 1974; Năzdrăvanii, Chișinău, 1977; Șoapta viorilor, Chișinău, 1977; Năsturel, Chișinău, 1979; Alerguș, Chișinău, 1981; Tăceri răscolite, Chișinău, 1982; Scrieri alese, îngr. și pref. Ion Ciocanu, Chișinău, 1983; Labirintul, Chișinău, 1990; Venetica, Chișinău, 1998. Repere bibliografice: Eliza Botezatu, Observații pe marginea formei artistice a prozei Ariadnei Șalari, RLSL, 1967, 1
SALARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289443_a_290772]
-
o cocoană, măcar că să can rudea cu coconul lui Șerban-vodă dăspre tată-său, însă scriind la Patrierșie la țarigrad, i-au adus blagoslovenie ca să o poată lua”. Soția lui Matei Basarab a fost învățată Doamnă Elena, soră a lui Udriște Năsturel și fiica postelnicului (apoi mare logofăt) Radu și a Despinei, „din casa lui Mihai Viteazul”12, iar Vasile Lupu a fost însurat prima oară cu Teodosia (Tudosca), fiica marelui vornic Coste Bâcioc (Bucioc), soție care i l-a născut pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1659, au căzut capetele lui Vlad (ori Preda ori Radu) Bârsescu, însurat cu Dobra (o soartă asemănătoare au avut marele postelnic Danciu Pârâianu, rudă cu Bârsescu, ginerele comisului Gheorghe din Mehedinți, și Preda, fiul lui Danciu)241, al lui Udriște Năsturel, mare spătar (prima lui soție fusese Maria, fiica lui Vintilă Corbeanu, cea de-a doua - Despa)242, al marelui spătar Diicu Buicescu (însurat și el de două ori: cu Dumitra din Arcești și, poate, cu o anume Bălașa)243, al
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
soțiile juzilor din Brașov, cărora le cerea modele pentru împletituri și semințe de flori. Cu siguranță că brașovencele îi mai trimiteau și alte cele, poate veșminte de croială europeană, căci în tabloul votiv din biserica Mănăstirii Arnota sora cronicarului Udriște Năsturel este înfățișată cu o „freză” albă (în Europa așa ceva se purta către sfârșitul veacului al XVI-lea) în jurul gâtului 329. Veșmintele unei văduve pribege Inventarul obiectelor aflate în tezaurul Doamnei Voica, văduva lui Mihnea Vodă cel Rău (ucis în Ardeal
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în „veșminte simple de curte, neoficiale”, eleganta Doamnă Maria, cea din Pera Stanbulului, cu o maramă pe cap, fiind înveșmântată într-o rochie lungă și având drept podoabă două șiraguri de perle 337. Sau învățata Doamnei Elina, sora lui Udriște Năsturel și soția lui Matei Basarab, care, în tabloul votiv de la Mănăstirea Arnota, îl convinge pe zugrav să se despartă de tradiția înțepenită și să o picteze așa cum putea fi văzută la Curte - și în sălile de recepție, dar și în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
între înger și fiară, traducere din limba franceză de Brândușa Prelipceanu și Lucian Boia, Editura Humanitas, [2004], pp. 117-121. 10. Vezi Nicolae Stoicescu, Dicționar..., pp. 343-344. 11. Nicolae Iorga, Viața femeilor..., pp. 27-29. 12. într-o carte mai veche ( Udriște Năsturel, București, Editura Minerva, 1974, p. 43), am examinat ipoteza ca mama Elinei să fi fost (cum crede, de altfel, și Nicolae Iorga) Calea (Cala) Calomfirescu, fiica lui Radu Calomfirescu, căpitanul lui Mihai Viteazul (vezi N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Elinei să fi fost (cum crede, de altfel, și Nicolae Iorga) Calea (Cala) Calomfirescu, fiica lui Radu Calomfirescu, căpitanul lui Mihai Viteazul (vezi N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi, vol. II, București, Fundațiile Regale, 1942, p. 97). Generalul P. Vasiliu Năsturel (Genealogia Năsturelilor, în „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, tom. XI, partea 1, 1910, p. 57) a arătat că soția postelnicului Năsturel a fost „nobila doamnă Despina”, înmormântată în biserica din Fierești. Vezi și Nicolae Stoicescu, Dicționar al marilor dregători
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vezi N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi, vol. II, București, Fundațiile Regale, 1942, p. 97). Generalul P. Vasiliu Năsturel (Genealogia Năsturelilor, în „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, tom. XI, partea 1, 1910, p. 57) a arătat că soția postelnicului Năsturel a fost „nobila doamnă Despina”, înmormântată în biserica din Fierești. Vezi și Nicolae Stoicescu, Dicționar al marilor dregători..., p. 214. 13. Nicolae Iorga, op. cit., p. 35. 14. Ibidem. 15. O frumoasă și bogată „literatură” (cu răsfrângeri în beletristică: Elisabeta Movilă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
localitatea sa de baștină); Hrizea din Popești, tatăl cronicarului Radu Popescu (ctitor - în 1676 - al bisericii din Popești - Rumâni, înglobată azi în București); Stroe Leurdeanu, mare vornic (a ctitorit, în 1646, biserica din Golăești, locul de „temei” al neamului); Udriște Năsturel, al doilea logofăt și mare spătar înainte de moarte (cu fratele său, postelnicul Cazan, și cu sora sa, Doamna Elena, soția lui Matei Basarab, a zidit în 1644, biserica din Fierăști); Enache (Ianache) din Văcărești, mare clucer, a zidit prin 1699
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
calicie” - zice C. Gane) - e posibil, sărăcie în nici un caz, fiindcă fostul vornic Antonie Mocindea dintre boierii din Târșor (Mănăstirea Târșorul „ot sud Praova” era ctitoria lui Antonie din Popești, voievodul care l-a angajat pe Radu-Toma, fiul lui Udriște Năsturel, să deschidă o școală la Câmpulung, „țara fiind săracă și făr’ de-nvățătură”) și Popești (C. Gane adaugă că era înrudit și cu proprietarii de pământ din Negoiești), iar Doamna Ilinca, soția lui, era legată de stăpânitorii din Bucov și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Un manuscris miscelaneu necunoscut, „Arhiva pentru știință și reforma socială”, 1932), investigarea literaturii române vechi, mai cu seamă a traducerilor din slavă („Varlaam și Ioasaf”. Istoricul și filiațiunea redacțiunilor românești, „Cercetări literare”, 1934, „Varlaam și Ioasaf”. Versiunile traducerii lui Udriște Năsturel, „Biserică Ortodoxă Română”, 1934), studierea literaturii postbizantine ce s-a dezvoltat în Balcani și în spațiul românesc (Contribuțiuni la studiul cronicilor rimate, „Cercetări literare”, 1936, lucrare răsplătita cu Premiul „Ioan Bianu” al Facultății de Litere din București, Din vechile schimburi
TURDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290311_a_291640]
-
Emil Turdeanu la 80 de ani, AIX, ț. XXVIII, 1991; Românii, 357-359; Teodor Vârgolici, Studii de erudiție istorico-literară, ĂLA, 1996, 311; Mircea Anghelescu, „Oameni și cărți de altădată”, LCF, 1997, 46; Popa, Reîntoarcerea, 143-147; Rusu, Membrii Academiei, 534; Petre S. Năsturel, Dar de vorbă și dar de condei, JL, 2000, 3-6; Alexandru Niculescu, La dispariția unui savant, RL, 2001, 5; Dicț. scriit. rom., IV, 615-617; Ileana Corbea, Nicolae Florescu, Resemnarea Cavalerilor, București, 2002, 207-222; Nicolae Florescu, Menirea pribegilor, București, 2003, 203-226
TURDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290311_a_291640]
-
aria culturală românească după ce fusese „implicată” cu creștinismul. Asimilarea de tip nonconflictual pe care circumstanțele o asigură lămurește conviețuirea în cultura noastră a elementelor laice cu cele religioase, sprijinite de o tradiție încă puternică. Se poate înțelege astfel de ce Udriște Năsturel, cărturar cu vădite simpatii pentru Contrareformă (a tălmăcit din latină și slavonă scrierea religioasă de mare faimă De imitatione Christi, discuta cu emisarii Romei posibilitatea unor „aplatizări” ale diferențelor de dogmă între catolicism și ortodoxie, și-a dat copiii să
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
pentru calea pe care se angajase spiritualitatea noastră), dorind să le furnizeze date cât mai exacte despre istoria veche a poporului român și despre destinul său particular. Demersurile atât de felurite ca modalitate și capacitate de circumscriere întreprinse de Udriște Năsturel, Nicolae Milescu, Miron Costin, Constantin Cantacuzino ori Dimitrie Cantemir nu pot fi înțelese deplin decât abordate din această perspectivă. Descoperirile fundamentale pe care le fac în domeniul istoriei umaniștii români din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea și
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
informații despre viața și activitatea unor scriitori, oameni de cultură, cărturari care s-au născut sau sunt legați de ținuturile dâmbovițene, mai ales în volume tematice, cum sunt cele cu privire la stolnicul Constantin Cantacuzino, poeții Văcărești, I. C. Vissarion, Ion Ghica, Udriște Năsturel, I. Al. Brătescu-Voinești, Ion I. Heliade-Rădulescu, Raicu Ionescu-Rion, Ioan I. Ciorănescu, Elena Văcărescu ș.a. Contribuțiile sunt semnate de Constantin Manolescu, Gabriela Nițulescu, Dumitru Angelescu, Radu Gioglovan, Victor Petrescu ș.a. R. P.
VALACHICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290412_a_291741]
-
în cultura românească de G. Ibrăileanu și Istoria civilizației române moderne de E. Lovinescu. Ca autor al unui roman istoric, Olteni în cetatea de scaun (1982), V. se oprește la domnia lui Matei Basarab, insistând și asupra personalității lui Udriște Năsturel, și se bazează, în reconstituirea epocii, pe documente, scrisori, cronici etc. A lăsat în manuscris alte două microromane, O iubire soră cu moartea (în centru se află dragostea, încheiată tragic, a unui bătrân filosof pentru o tânără femeie) și La
VASILE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290448_a_291777]
-
director general al Bibliotecii acesteia (1958-1964). Devine secretar general al Comisiei Naționale pentru UNESCO (1958), iar cu puțin înainte de a se stinge e desemnat ambasador al României în cadrul aceleiași instituții. A fost distins cu Premiul Societății Scriitorilor Români (1930), Premiul „Năsturel” al Academiei Române (1933), Meritul Cultural clasa a doua (1943), Premiul de Stat (1963). V. debutează editorial în 1924 publicând teza de doctorat, acum cu titlul Das Wertungsproblem in Schillers Poetik, lucrare de mică întindere, căreia ulterior nu îi mai acordă
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
satului dâmbovițean. Proza a trezit de timpuriu interesul lui I. Al. Brătescu-Voinești, Gala Galaction, N. Iorga, care în 1918 au susținut acordarea Premiului „Adamachi” al Academiei Române volumului Florica și alte nuvele (1916), după ce Duiliu Zamfirescu propusese, fără succes, la Premiul „Năsturel” Nevestele lui Moș Dorogan (1913). E. Lovinescu îl aprecia ca fiind „unul dintre cei mai expresivi povestitori populari de astăzi, înzestrat cu o rară putere verbală de a reproduce realitatea și de a însufleți printr-un joc inimitabil toate amănuntele
VISSARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290588_a_291917]
-
distincte ale vieții sale: în perioada elaborării tezei de doctorat dedicată diaconului Coresi, când poartă polemici cu Giorge Pascu și cu Dan Simonescu și publică fragmente comentate din cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin, Eustratie Logofătul, Radu Popescu, Mihail Moxa, Udriște Năsturel, Radu și Șerban Greceanu; în anii 1960-1974, când îi apar în reviste o serie de lucrări: Mihail Moxa și opera sa, O controversă literară-religioasă. Contribuția fraților Radu și Șerban Greceanu în cultura bisericcească și laică, Udriște Năsturel și răspândirea romanului
PREDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289005_a_290334]
-
Mihail Moxa, Udriște Năsturel, Radu și Șerban Greceanu; în anii 1960-1974, când îi apar în reviste o serie de lucrări: Mihail Moxa și opera sa, O controversă literară-religioasă. Contribuția fraților Radu și Șerban Greceanu în cultura bisericcească și laică, Udriște Năsturel și răspândirea romanului religios „Varlaam și Ioasaf”, Influența romanului „Varlaam și Ioasaf” în folclorul românesc, Contribuții la viața cronicarului Gr. Ureche, Contribuții la două opere bisericești: I.„Palia de la Orăștie”, 1582, II. „Leviticul de la Belgrad”, cam 1650, Contribuții la viața
PREDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289005_a_290334]
-
1939; Doi cronicari moldoveni, Grigore Ureche și Miron Costin, București, 1939; Enciclopedia „Cugetarea”, București, 1940. Ediții: Din cronicarii români. Grigore Ureche, Eustratie Logofătul, Miron Costin, București, [1933]; Din cronicarii români. Radu Hrizea Popescu, Mihail Moxa, Radu și Șerban Greceanu, Udriște Năsturel, București, f.a.; Vasile Cârlova, Al. Sihleanu, Poezii, pref. edit., București, 1933; Ion Creangă, Opere complete, București, 1940; Alecu Russo, Opere complete, București, 1942; N. Bălcescu, Opere complete, I-II, pref. edit.; București, [1944]. Repere bibliografice: J. Byck, O lucrare despre
PREDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289005_a_290334]
-
ajunge chiar Sofronie Poceaski, fost rector al Lavrei Pecerska. Ediții rutene stau la baza unor tipărituri românești din epocă sau inspiră lucrări lexicografice în Țara Românească. Predosloviile lui M. - polemice sau cu dedicație - sunt luate ca model de un Udriște Năsturel sau de Teofil, mitropolitul Ugro-Vlahiei. Personalitate umanistă, M. a scris în latină, slavonă și polonă mai multe prefețe, memorii și lucrări erudite de polemică teologică. Prefața slavonă la Triod ales (Kiev, 1631), închinată domnitorului Moise Movilă, conține idei comparabile cu
MOVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
acum 300 ani. Considerații istorice în legătură cu sinodul de la Iași, Sibiu, 1943, passim; Ciobanu, Ist. lit., I (1947), 253-259; Piru, Ist.lit., I, 87-88; G. Mihăilă, Petru Movilă, LRV, II, 260-263; Ivașcu, Ist.lit., I, 129-132, 137, 140, 142-143; Dan Horia Mazilu, Udriște Năsturel, București, 1974, 23-35, 219-221, passim; Dicț. lit. 1900, 590-592; Mazilu, Proza, II, 51-53, 92-97; Mazilu, Vocația, 190-218; Păcurariu, Ist. Bis., II, 30-47; Dicț. scriit. rom., III, 298-300. A.Sm.
MOVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
sale științifice și culturale, recunoscută prin admiterea între membrii Academiei Române (1923), a fost dublată și de o intensă implicare politică și diplomatică în ,,chestiunea aromânească”. Dar din 1948 noile autorități îi retrag toate atribuțiile. I s-a decernat Marele Premiu ,,Năsturel Herescu” al Academiei Române (1913) pentru traducerea epopeii Iliada de Homer. După începutul modest cu poeziile din Gânduri și vise, talentul poetic al lui M. se manifestă în volumele Alme sol (1925), Bair di cântic armânescu (1931), Altare (1934), Ritual pentru
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
frică adâncă, / Oh, doi tineri au ieșit frumos din plante” (Tinerii). Sentimentului reîntoarcerii în părinți, prezent la Blaga, i se răspunde prin unul al „smulgerii din părinți”. „Mieii primi” descind cu evidență din cei cărora Pan „le mângâie cornițele sub năstureii moi de lână”, și divinitatea nu îi abandonează nici după ce cresc: „Iar Dumnezeu strălucește greoi în berbeci...”. Dintre celelalte ecouri de dincolo de anul 1948, an care, asemenea Styxului, separă poezia întâiului deceniu republican de cea anterioară, două sunt distincte: unul
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]