308 matches
-
de o alta, a văduvei care-i salvează astfel viața. Manolios însă va sfârși tot jertfelnic, într-o stranie imitatio Cristi. Părintelui Fotis, Dumnezeu îi prezervă altă cale. Și pe el îl extrage dintr-o iubire nătângă, pătimașă, răscolitoare. E nătângă fiindcă nu-l împiedică de la rău. Crima îl desparte de iubita lui care nu îndură despărțirea și-și pune capăt zilelor. Este un prim contact cu zidul. O primă izbire cu capul în prag. O primă venire în sine. Urmează
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ce bun să construiești un palat în care nici cei ce construiesc nu pot intra? Și unde este regele pentru care se înalță, neasemuit, palatul? Fără capăt și fără măsura omului, nu ajunge oare palatul să fie, în nesfârșirea lui nătângă, un turn al lui Babel? Ideea cărții de față s-a înfiripat acum patru ani. în toată această perioadă, tema ei s-a regăsit pregnant în proiectele personale și academice de cercetare. Problematica ierarhiilor divine a constituit nucleul cercetării mele
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
vieții și sufletul infantil în poezia După melci. În lumea gasteropozilor se petrece o dramă, provocată de un cântec folcloric prin care, i se cere melcului să scoată coarnele înainte de vreme și drept urmare acesta îngheață: "Iarna coarnele se frâng/ Melc nătâng/ Melc nătâng!"; 10. Propensiunea spre muzical este evidentă în mai multe poezii, în incantațiile folclorice proprii, în o serie de onomatopei dedicate cîinelui Fox (In memoriam); Grecia homerică fiind turcită în "nadir latent", poetul se lasă în voia unui Kief
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sufletul infantil în poezia După melci. În lumea gasteropozilor se petrece o dramă, provocată de un cântec folcloric prin care, i se cere melcului să scoată coarnele înainte de vreme și drept urmare acesta îngheață: "Iarna coarnele se frâng/ Melc nătâng/ Melc nătâng!"; 10. Propensiunea spre muzical este evidentă în mai multe poezii, în incantațiile folclorice proprii, în o serie de onomatopei dedicate cîinelui Fox (In memoriam); Grecia homerică fiind turcită în "nadir latent", poetul se lasă în voia unui Kief oriental, cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
melcul s-a izolat de lumea de afară, făcând imposibilă comunicarea prin simțuri. Pentru a lua legătura cu melcul, copilul apelează la magie, la descântecul cu efecte surprinzătoare: "Melc, melc,/ Cotobelc,/ Ghem vărgat/ Și ferecat; Lasă noaptea din găoace,/ Melc nătâng, și fă-te-ncoace...") Copilul voia să-l scoată afară din cochilie ("ghem vărgat și ferecat"), la lumină, micuțul fiind o ființă solară. O furtună s-a dezlănțuit pe neașteptate și a surprins melcul care voia să iasă din claustrare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fantasticul mitologic, fantasticul filozofic, fantasticul enigmatic sau fantasticul absurd. Fabulosul feeric reprezintă modalitatea specifică basmului românesc, cu observații de natură morală sau socială, căci omul se confruntă cu ființele fabuloase pe care le învinge. Universul este populat de eroi aparent nătângi, cheflii, suciți, isteți, buni, în conflict cu dracul, moartea etc. În Povestea lui Stan Pățitul, Dănilă Prepeleac, Ivan Turbincă a lui Ion Creangă apare fabulosul feeric. Opera Povestea lui Harap-Alb respectă schema basmului fantastic popular, dar originalitatea ei se remarcă prin
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
probabil că am să gândesc: „Da, a fost o perioadă foarte frumoasă, foarte frumoasă“. Dar eu doresc să-mi câștig singur existența și să-mi duc propria viață și aș vrea să mă realizez în teatru. Nu sunt un copilandru nătâng, furat de mirajul teatrului, nu-mi imaginez că am să ajung o vedetă, nici nu știu măcar dacă o să fiu în stare să joc, dar vreau să lucrez cu oamenii de teatru, cred că asta-i ambianța care mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
De altfel, pălăria conică a rămas până astăzi un accesoriu tipic pentru costumul „vrăjitoarei” de bâlci, de carnaval sau de desene animate. În școlile anglo-americane, sub numele de dunce’s cap, adică „pălăria prostului”, ea a ajuns să stigmatizeze elevul nătâng sau poznaș (În franceză, bonnet d’âne). Pe lângă carocha („pălărie conică din carton, pe care erau zugrăvite flăcări și chipuri de draci”, cum o descrie Le Sage În 1715, În romanul Gil Blas, la o ardere pe rug În Toledo
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vezi că-i supărat? Toți suntem supărați și tu-i dai Întruna cu ocna aia greaua. Păi la câteva luni câte zice părințelu’, să știi că nici În pulă nu m-ar durea. Laur Își bălăcește râsul lui de curviștină nătângă În ciorba pe care o toarnă În el de-a valma cu bere, da, Andrei are banii, cu ăsta se duce, trebuie la o adică să vegheze să-i tihnească. — Să mănânce, vere, mâncați și să vă tihnească, nu vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
văzut și de tras, mai are până să i se aplece. Văd că n-ai stare. Du-te, vere, dacă nu-ți mai convine. Nu te ține nimenea. Din partea mea ești liber. Mustăcește la mine cu surâsul lui de curvă nătângă. — Bine, vere. Dă-mi-o pe mută să mă duc dincolo cu ea pe dormeză. — Ia-ți-o. Și chiar mă gândeam că dacă asta l-ar mai liniști, să-și petreacă noaptea cu ea În cealaltă cameră, aș mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Se smiorcăie sârguincios și Îndatorat. Dacă eu m-am făcut că dau În el, se cuvine să se facă și el că-l doare și să-mi arate sângele și mucii, uitându-se la mine cu uitătura asta de curvă nătângă care a greșit și-și primește pedeapsa Într-un avânt masochist ce pare să-i fi paralizat auzul și Înțelegerea, dar În sfârșit realizează. Iese Închizând ușa cu grijă În urmă, În timp ce părințelul se văicărește: — D-ăsta ne arde nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-ncep să se-nchidă granițele. - Țiganii și hoții și barbarii și vandalii, se zbuciumă părințelul. Strânge din pumni cu ochii ieșiți din orbite, gata să lovească până la ultima suflare În spectrul lui moș Victor Încolțindu-l cu rânjetul de curvă nătângă a lui văru’ Laur. - Și dacă se-nchid granițele, băieți, nu mai scapă nimeni din cotineață. Aicea putrezim cu toții, ne papă viermii de vii. Mă uitam la el la fel de siderat ca Andrei și socoteam că tot e bine că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
l-aș fi bănuit pe Laur până Într-atât de dobitoc, și oricum a Înzestrat-o și cu pantalonii lui, dacă mutei i-or fi plăcut și i-a cerut, dar parcă tot Îl vedeam mustăcind surâsul ăla de târfă nătângă și ținând-o În șuturi și-n pumni și zbierând la ea să-i dea banii. Am Întrebat-o dacă a dat În ea și se tot mira cu dreapta prin aer că-n cine să dea? - În timp ce cu stânga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și câteva de cincizeci și mi se pare că și una de o sută. - Merge treaba? Îl Întreb. - De-acum Încolo Începe să meargă. A-nceput să vie lumea. - De unde ești, prietene? - Io? Mă privește câteva clipe lungi cu surâsul nătâng și candid de prin partea locului. Noi suntem din Tuzla. Ei sunt, da. Oricum nu mi-aș fi Închipuit că a rămas singur pe lume să se descurce cu tava asta de clătite, pe care o poate ține de altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de inferioritate, dar și În partea noastră - conform titlului lui André Glucksmann, Occident contra Occident -, În Europa Occidentală, Statele Unite și largi părți din America Latină, vedem o crescândă neîncredere În valorile civilizației liberale. Aceasta este privită ca fiind plăpândă și puțin nătângă, o civilizație slabă, fragilă. Se caută toate formele de raționalizare și raționalitate posibile pentru a lansa atacuri Împotriva ei. Aceasta a fost, din păcate, poziția pe care a adoptat-o, imediat după 11 septembrie, o persoană pe care altminteri o
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
indoloră”?! rn umor tipic sadovenian. Recitiți Baltagulși... Legenda sociogonică din incipit... ades „rostită” de Nechifor Lipan... Tot așa și cu „povestea” firelor de praf și... iluzia frumuseții... spre praful nimicniciei... sau înspre acela din sufletul politicienilor... aruncat în ochii bieților nătângi electori. După cum bine știm, fabula rămâne generatoare de subiecte de reflecție. și-uite-așa, domnul Andrei Cornea continuă povestea cu... Greierele și Furnica... văzându-i împreună, în plină iarnă, El - rebegit de frig și cântând, Ea - flămândă, dar jucând. și uite-așa
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
față cu cea vizual-scenică. Câteva dintre desene o confirmă: Monstrul negru (imortalizat în mai multe ipostaze), un Rege (cu însemne ale coroanei care seamănă mai mult cu niște coarne) și-ai lui sfetnici, uniți de el... aproape ombilical, câțiva cheflii nătângi (o compoziție „semiabstractă”, „chipuri negre răsturnate”) etc. Interesant este Copacul cu ramurile înfrunzite și generos deschise, pe centru, pentru a lăsa spre vizibilitate un chip triunghiular, cu „nas alb”. O falsă hidoșenie care ne-amintește de „maestrul fără cap...”, „fantoșa
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
fi azi de mare utilitate. O mare utilitate are acum opoziția permanentă la toate nivelele, ceea ce ar face sistemul să fie greu de guvernat, mijloacele actualilor burghezi asupritori s-ar transforma treptat, nu ar mai conduce o turmă de oi nătânge, ci un popor de care trebuie să se țină seama. Nu mă mai refer la religie, deoarece e foarte puțin de făcut, religia oficială fiind parte a sistemului de represiune (în afara celor câțiva preoți bine cunoscuți pentru atitudinea lor, mulți
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cu Vega. Acest dialog vine după o perioadă în care ei nu-și vorbiseră, din cauza unor neînțelegeri nemărturisite, tipice pentru îndrăgostiți. Discursul interior comunică, în acest caz, oscilațiile sufletești ale personajului, până la recunoașterea, față de el însuși, a sentimentelor: (Ce ton nătâng! Dar îi făcea și lui plăcere.) [...] Nu zău, de ce-o iertase oare?...) (S-ar fi zis că se umilește, dar tot îi făcea plăcere.) (De fapt, în felul ei, nici nu era vinovată. Și nici nu puteau trăi în
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
nici să respirăm. S-a apropiat și mai mult de noi, examinându-ne fețele înghețate și înspăimântate. Deodată s-a luminat la chip, s-a dat un pas înapoi lovindu-și cu bastonul cauciucat tureatca cizmei bine lustruite. Un zâmbet nătâng îi apăruse pe fața lui buhăită prelungindu-se până la gușa fleșcăită, tolănită indecent pe cravata cu buline purpurii. Era fericit! Da! Își adusese aminte. Era o performanță deosebită pentru cutia lui craniană. Uf! Gândindu-se atât de intens, obosise, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
construim decoruri diferite pentru cele cinci acte ale operei, de fiecare dată eram nevoiți să facem o prezentare a machetei, ca și cum am fi fost În fața unei comisii de vizionare. Volpe s-a răstit la noi ca un caporal la soldați nătângi: „Măi, voi n-ați citit Faust? De ce decorul nu reproduce Evul Mediu?!“. Aveam răspunsul dinainte pregătit: „Mi-am dat seama de următorul anacronism: pentru actul II, Gounod a compus o muzică de vals: e atmosfera tipică secolului al XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
picioare, Cu ceața-n spinare, Pe cea cale lungă, Lungă, fără umbră. Și noi te rugăm, Cu rugare mare Cu strigare tare: Seama tu să-ți iei Seama drumului. Și să nu-mi apuci Către mâna stângă, Că-i cale nătângă, Cu bivoli arată, Cu spini semănată, Și tot mese strânse, Și cu făclii stânse. Dar tu să-mi apuci Către mâna dreaptă, Că-i calea curată, Cu boi albi arată, Cu grâu semănată, Și-s tot mese-ntinse, Cu făclii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
măririle -, ci puterea de a îndura, de a dărui, de a lupta... Pe mine Moldova mă doare... Dumnezeu mi-a dat în grijă aiastă țară s-o fac mai bună și nu să mă umflu în pene ca un curcan nătâng în Scaunul meu de la Suceava... M-am lecuit de fumuri... Am coborât prea jos, zâmbește chinuit. Când nu s-a putut altfel, m-am umilit, chiar... Poate trebuia să sărut papucul Padișahului... Daniil îi aruncă o privire pe sub sprâncene, prefirându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și mai concentrată în lucrări de gospodărie, împrejmuiri, porți, hambare, fânării. București. 9 Noembrie 1956. La profesorul de filologie de la Iași, o cucoană nu tocmai deșteaptă; pricepută însă la mobilat camerile și la primirea musafirilor. Are o femeie servitoare cam nătângă (Mărioara), care ia subt protecția ei pe Irimie, spălându-i și călcându-i straiele de muntean, cu care el se îmbracă duminicile. Se miră de stăpână-sa că pune pe masă atâtea șervete, tacâmuri și farfurii "pentru trei fasole la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai ales în tovărășia unei domnișoare și doamne foarte frumoase și bune dansatoare, parca nici nu mai eram pe pământ! Și la gazda mea stătea și Costachi Mărzun, care era fratele gazdei și era meșter rotar. Și pentru că era om nătâng și cam suduia, apoi l-a spovedit preotul, îi da să facă sute de mătănii. Și cum el nu se putea pleca, îi făceam eu cu 2 sau 3 lei suta de mătănii. Am stat 2 ani și a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]