148 matches
-
robi. Privea de departe bicele, uneori le auzea șuierând, și îndurerat își dădea seama cât e de neputincios. Sclavii vorbeau între ei, arătîndu-și mirarea că nu toți bărbații fuseseră înscriși pe cioburile scribilor. Nici Tela, vrăjitorul gras și fălos, nici nătângul și bolnavul de picioare Nzua, nici alți câțiva nu stăteau adunați lângă scribi. Tot așa se mirau că aveau să plece în țara depărtată și niște oameni foarte bătrâni ca Agbongbotile și Tankoko, se mirau că Tatrakpo ședea printre ei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
acela să-și împlinească pofte Pe seama altor... Apoi este și drept, cuminte, Ca proști să ducă greul, astuții să domnească... La ce-ar fi-atuncea lumea în două împărțită? La ce-ar exista proștii - și iar la ce șireții? Nu merită nătângii să fie stăpîniți? {EminescuOpIV 61} Nu vezi că stăpînindu-i le împlinești dorința? Mai de dorit ce soartă pot ca să aibă-n lume, Decât să-i ducă-n turme sunetul unui nume? Ei nici nu-s pentru alta, decât ca să trăiască
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Vor risipi cenușa iubitei tale vetre, 115Și te vei stinge mizer... de nimenea jălit... Nu vezi ce drept e astfel? Ce bine e-mpărțit Pămîntul? - Proști de-o parte, de alta cei șireți. Și patimelor rele aceștiia dau preț... Nu merită nătângii să fie stăpâniți Sau pentru o idee să fie ei jertfiți? Mai de dorit ce soarte pot ei să aibă-n lume Decât să-i ducă-n lupte un mare, un sfânt nume? Un nume! Ce-i mai mare decât
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tobă de-o bătea ca perceptorii, de s-au speriat oamenii. A ieșit frizerul, a ieșit afară cârciumarul, Goșnete cizmarul, mahalaua - ciucure. Lunganul a băut mai întîi o cinzeacă, băgîndu-l pe cârciumar înăuntru, a dat din cinstea lui și unui nătâng care păzea două căruțe: una cu pietre, și alta cu nisip, și, când i-a fost lui bine, s-a uitat la lumea strânsă afară, care se întreba ce-o să se întîmple. In mulțime, muieri, copii, o liotă de puturoși
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la mine." Și fără să mai vorbească cu nimeni, a ieșit într-o noapte și și-a umplut un lighean cu nisip jilav, atunci umezit de rouă. Azi un lighean, mâine altul, poimîne altul, a strâns cât i-a trebuit. Nătângul de păzea avutul primăriei n-a băgat de seamă. Încă un zugrav își pavase bucata lui de curte cu bolovani și nu 1-a spus nimeni. Au venit și alegerile, a ieșit și domnul primar Rigo, mahalagiilor ce să le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Așteptau să sosească lucrătorii să le paveze străzile, după făgăduială. A trecut și vara, sosea toamna, urâta, cu mâzgăleala cerului și ploi. Zidarii înjurau în gura mare: - Să te mai iei după gura mincinoșilor! Într-o dimineață -lau văzut pe nătâng cu doi căruțași strângând ce mai rămăsese: câțiva bolovani și cam un sfert de.căruță de nisip. - Unde-l duce? a întrebat unul cu limba mai lungă. 350 - Ce, nisipul? -Da. - La domn' primar acasă, că mai are un fund
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
limba mai lungă. 350 - Ce, nisipul? -Da. - La domn' primar acasă, că mai are un fund de curte nepavat. - La domn' primar? - Chiar la el. - Ei, atunci să-i spui și din partea mea ceva... Și s-a aplecat la urechea nătângului, ca s-audă numai el înjurătura cumplită pe care-o trimitea primarului. Cât despre coana Marghioala a lui Mială, să nu le mai vadă pe celelalte babe, liniștită acum că nu pățise nimic. Și-a cumpărat morcovi, scutise doi poli
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
slujba lui toate forțele ostile ordinii divine. Prințul răului nu a ales această cale decât pentru că binele este o noțiune stabilită și Întrebuințată de Dumnezeu pentru țeluri nedrepte. Însăși inocența Îl irită pe Rebel, În măsura În care ea presupune o orbire de nătâng. Acest „Întunecat spirit al răului pe care Îl irită inocența” va provoca astfel o nedreptate umană alături de nedreptatea divină. Pentru că violența stă la rădăcina creațiunii, o violență deliberată Îi va da replica. Violența din disperare se adaugă cauzelor disperării pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pentru 25 de lei, grefierul ți-a arătat dosarul. Domnul Ionescu fusese judecat în contumacie pentru chestiunile pe care le știi. Acolo ai aflat toate amănuntele escrocheriei lui. Cât despre domnul Dascălu, situația lui seamănă grozav cu a inginerului. Bietul nătâng nici măcar nu te-a întrebat de unde-i cunoști. Perspectiva voiajului pur și simplu l-a a-me-țit. Nu trebuie însă să fii nedreaptă cu el! E un băiețaș foarte talentat chiar dacă nu-i inteligent. Poți să ai toată încrederea în posibilitățile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Criticii de artă anunță zilnic câte unul. Mulți dintre cei care ponegresc lumea trăiesc iluzia că o și schimbă. Și eu i-am sfătuit pe mulți tineri să scrie capodopere. După accident, mi-am pus trupul în ghips,iar el, nătângul, credea că e bronz. Din banalități, nici filozofii nu pot face sită de mătase. Greu se echilibrează talerul valorii cu cel al reputației. Orice scriitor vrea să scrie o carte cât un destin. Și frumusețea poate fi un dar grecesc
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
iubiții săi părinți: „Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos! Puteam noi să stăm nepăsători? Nu-i o mare binefacere pentru viața viitoare să fi căzut în apărarea lui Hristos?” Orice faptă, orice jertfă zguduitoare înspăimântă și neliniștește pe nătâng până la legionarofobie. Dacă cei ce ne lovesc nu se pot înălța cu fapte, atunci să-i coborâm noi pe ei, legionarii, la micimea noastră, revărsând valuri de otravă. Să nu ne autodemobilizăm de la lupta noastră, de la crezul nostru. „Dușmanul, las
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pot suporta durerea, ori unde ar sta: în haina de catifea, în pantofii de lac, în rochia de voal sau de bumbac, în inima sângerândă, că nu se mai recunoaște în oglindă... Poate ar trebui să mă plâng, ca orice nătâng din mahala! Sinceri, cu sufletul scos din teacă, așteaptă înghețul cu ninsori și promoroaca urcată până la frunte! Zăbovesc tânguindu-se, răcnind peste punte. Arinna îmi spune printre suspine, nu pleca... eu o aud, deși sunt la poartă în așternutul aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
un tip: Îl consideră singurul căruia ar putea să i se confeseze simțindu-l "în stare de o mare prietenie..." Răspunde mașinațiunilor lui Nae Gheorghidiu și Tănase Vasilescu Lumânăraru cu demnitate și nu acceptă compromisurile. Pentru Emilia el este un nătâng, un "haloimăs", "cu figuri", care îi stârnește mila: "Săracul, era mereu necăjit...". În compania lui se plictisește căci: Nu era om de înțeles, cum era să mi-l iau de pe cap? Penciulescu, disprețuitor și arogant, îl consideră „dobitoc", "imbecil", poet
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
ascunzătoarea luminii puternice o voce care pur și simplu îi îmbrâncea, următorul ! Privi în jur, dincolo de scaun nu mai era nimeni și nici în urma ei, așteptându-și rândul. Și totuși, căzuse, poate din cauza luminii care o orbea, poate din cauza repezelii nătângi cu care se supunea, ca o somnambulă, vocii aceleia. Bocancul care o lovise în burtă n-ar fi putut vorbi. Dar acolo era posibil orice, zidurile te puteau lovi, cuvintele te puteau lovi, chiar și sângele te putea lovi pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de el este o falsă inițiere, în sensul adâncirii efectelor prostiei sale. Intenția umoristică a autorului este cu atât mai bine realizată cu cât dracul, ființă fantastică ce ar trebui să aibă puteri supranaturale, este învins datorită prostiei sale de nătângul Dănilă. Intenția parodică este și mai evidentă în Ivan Turbincă, unde tentativa lui Creangă de a aduce pe pământ și de a micșora tot ceea ce este transcendent atinge punctul culminant. Sfântul Petre și Dumnezeu înșiși sunt coborâți în planul realității
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
cele ferite În piață sunt auzite. Pentru că vorba de rău este mai lesne spusă și crezută: „Vorba rea merge din gură În gură, ca fulgerul”.) S-a găsit Păcală cu Tândală. (Adică istețimea glumeață, dar punitivă, cu farsele grosiere, chiar nătângi.) Timpurile: trecut, prezent, viitortc "Timpurile\: trecut, prezent, viitor" Viitorul este continuarea prezentului. (Când, Într-adevăr, acțiunea prezentă se desfășoară după un plan bine articulat și, totodată, realist, atunci timpul care se va scurge nu va face altceva decât să desăvârșească
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
comparate și puse în contrast, vor dezvălui structurile realității pe care urmărește să o descopere. Până acum nu are răspunsuri: nu știe nimic semnificativ despre eterna condiție umană. El știe numai care este întrebarea superlativă: Cine ar fi atât de nătâng încât să moară fără să fi făcut măcar turul închisorii?74 Este o întrebare pe care o invocă în mod curent în timpul anilor lungi de că(ătorie. Chiar și așa, primii ani de viață îl vor ajuta puțin să înțeleagă
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cum i se scurge sângele din vene, se întoarce fericit în universul amorf, așa cum descrisese Eliade, dispus să se integreze în vasta prăpastie a haosului. Atunci, Zenon părea să fi răspuns la celebra lui întrebare Cine ar fi atât de nătâng încât să moară fără să fi făcut măcar turul închisorii? Pentru aceasta, Yourcenar l-a admirat nespus: Zenon, copilul ei fictiv. Înțelegerea de către Zenon că trebuie cel puțin să faci Yourcenar a citit tratatul de psihologie și alchimie pe care
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Chișinău, 1991; De ce v-ați dus de-acasă?, Chișinău, 1991; Bocetul, Chișinău, 1992; Dioptrii pentru ochelarii de cai, pref. Victor Prohin, Chișinău, 1995; Ghicitori, Chișinău 1995; Stihuri marțiale, Chișinău, 1999; Toporul taie închinându-se, pref. Const. Zărnescu, Cluj-Napoca, 2000; Coloana nătângilor, Chișinău, 2001; Îngerii din cerul gurii, pref. Const. Zărnescu, Cluj-Napoca, 2003. Antologii: Mere acre, Chișinău, 1982; Atlas comic, Chișinău, 1987; Unei, unui, unor... (Epigramă românească), Chișinău, 1992; Buturuga mică... (Antologia epigramei românești de pretutindeni), Chișinău, 1993; Dicționar enciclopedic satiric, Chișinău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
zburăm cu tine pe deasupra mării?" (Hans Christian Andersen, Lebedele) (g) "Cel mic însă...altă fire! Suflet bun, dar mult poznaș. Ca să facă el vreun lucru, cum se făptuiește...aș! / Toate le făcea sucite și pe dos, de te-ncruceai!... Un nătâng, un gură-cască îți părea...când îl vedeai. / Îi ieșeau la capăt însă, toate-așa de minunat, / Că de fapta-i săvârșită, locului stăteai mirat / O plăcerea avea: de lacomi, de neghiobi, să-și râză-n lege!" (Petre Dulfu, Isprăvile lui
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
gândit. Prozatorul nu e mai puțin merituos. Cum era educația nobililor români în secolul trecut, când domnea fanarioții în țeară e o comedie de cea mai pură metodă clasică, întemeiată pe o clară expoziție a caracterelor morale. Cuconașul e un nătâng impertinent, idol al mamei, cocoana o aristocrată bombastică, dascălul - exponent al simțului critic. Capitolul VIII PATRIOȚI ȘI UNIONIȘTI CEZAR BOLIAC Cezar Boliac (1813-1881) a fost o personalitate interesantă, pe nedrept uitată. Era un mare devorator de cărți, și ale sale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
post factum, se-nțelege) doza ei de bagatelă. Dacă plecăm de la constatarea că aria persuasiunii nu cunoaște limite, atunci îi putem atașa, enciclopedic, și scena de umor... alecsandrin dintre Guliță și Luluța. Zgîtia de fată, vrînd să-l terorizeze pe nătîngul ei pretendent, îi pune acestuia în beregată bățul cu care se hîrjoniseră pînă atunci și, mirîndu-se perfid că progenitura Chiriței n-o iubește, o somează: Cum, nu mă iubești? Strîngîndu-i tot mai tare juvățul. La care Guliță, cu ochii cît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iubiții săi părinți: „Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos! Puteam noi să stăm nepăsători? Nu-i o mare binefacere pentru viața viitoare să fi căzut în apărarea lui Hristos?” Orice faptă, orice jertfă zguduitoare înspăimântă și neliniștește pe nătâng până la legionarofobie. Dacă cei ce ne lovesc nu se pot înălța cu fapte, atunci să-i coborâm noi pe ei, legionarii, la micimea noastră, revărsând valuri de otravă. Să nu ne autodemobilizăm de la lupta noastră, de la crezul nostru. „Dușmanul, las
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]