307 matches
-
dispune la Coza de o casă de vară cu tot ce trebuie și că va trece pe numele meu muntele cu pădure, pășune și o turmă de oi. Ce mire ar fi putut rezista tentației unor asemenea oferte, decât un nătărău ca mine ce nu avea în minte decât să muncească pe brânci pentru a corespunde cooptării sale în învățământul superior ?... În același timp, cum puteam frânge inima unei copile naive care iubea cu toată puritatea ființei ei și cum puteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
cămăși verzi decolorate, ascunse prin cine știe ce unghere, călcând falnic în cadența marșurilor legionare cântate pentru întâia oară de muzicile militare, ceasuri după ceasuri s-au perindat în rânduri strânse unitățile legionare prin fața tribunei de la statuia lui Mihai Viteazul. Ministrul Germaniei, nătărăul Fabricius , diplomat de carieră, fără nicio afinitate sufletească cu regimul național-socialist a cărui insignă o purta totuși la butonieră, și fost în grațiile lui Armand Călinescu, se întreba mirat în gura mare: „Dar unde au fost toți oamenii aceștia în timpul
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Horia Sima. Medrea mi-a povestit atunci împrejurările nefirești în care se făcuse invitația: Numai după ce totul fusese pregătit, Fabricius îi spusese lui Sima: „Puteți veni și Dvs. dacă doriți” ceea ce constituie o insolență, dar și o răzbunare a acestui nătărău a cărui înlocuire fusese cerută și obținută de Mișcarea Legionară, deoarece era cel mai perfect intrigant și cea mai devotată secătură a vechilor cercuri politice și afaceriste de la noi. Talentul Românilor de a corupe pe toți acei ce vin în
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
anafura"... O lua Hamlet săracu', cam știa că i-a sunat ceasul. Îmi măcinam nervii cînd un cubanez mă tampona din cauză că avea chef să meargă înapoi cu rabla lui. Și ce tablă de tanc avea! De ce ai dat înapoi? (mă nătărăule, adaug în românește). S-a blocat și... Mă uit la mașină. Nu sînt pagube prea mari, dar să-l las așa, fără o dojană românească? Mare dobitoc mai ești! mișc mărunt din buze. El îmi zîmbește a amabilitate. Răspund pervers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
finețuri fac pălinca să lunece ușor. Carlos refuză romul și vinul. Vrea doar pălincă. După un timp își dă drumul la vorbă. Știu, profesore, ce te șochează la mine... Ei, profesore... doar... ei, hai... Lasă, nu-s chiar atît de nătărău. Mă supăr dacă crezi că... Zău, nu cred nimic, parol, pe onorul meu... Mă fac niznai și torn cuminte pălincă. Eram student în anul patru și eram virgin... Ei, să lăsăm lucrurile intime, spun cinic, crăpînd de curiozitate. Se face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
figurează în Homer. 17 Ceea ce anula binefacerile împărțelii; căci, obligați să devoreze carne crudă și în imposibilitate de a jertfi zeilor, oamenii reintrau în rândul fiarelor sălbatice. 18 în zadar își învățase Prometeu fratele să nu accepte nimic de la Zeus. Nătărăul de Epimeteu o primește pe Pandora și se căsătorește cu dânsa. La puțin timp după asta, ea deschide misterioasa cutie și toate relele se răspândesc în lume. Când Pandora pune la loc capacul, numai speranța se mai găsea pe fundul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
între La Fontaine și bărzăunul său "După destulă străduință, muscoiul se fălește (...) Acum, domnilor cai, plătiți-mi osteneala" și "puterea muștelor" a lui Pascal " Ele cîștigă bătăliile, ne împiedică să reacționăm, ne rod trupurile". Mediologul respectă totul, chiar și pe nătărăi. El știe din experiență că un cuvînt bîzîit din pledoaria unui procuror se poate transforma în glonte. Deci, prudență. O primă observație: datele cronologice nu coincid în cazul meu cu schema promotorului sau a instigatorului. Polemicile mele apăruseră în Havana
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mai fusesem acasă de vreo câteva săptămâni, însă, de cum am ajuns, m-am prins că lucrurile nu stăteau tocmai pe roze. Maică-mea nu a vrut să-mi spună din prima despre ce era vorba, dar trebuia să fii un nătărău irecuperabil să nu-ți dai seama că totuși ceva plutea în aer. Era un butoi de pulbere. Sau ceva asemănător liniștii dinaintea furtunii. Sigur că astea sunt niște metafore depășite, dar asta era situația. Și, mă rog, cum am ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ceilalți. Repeta cu încăpățânare, adresându-se comandantului miliției locale și directorului liceului: -E mâna americanilor aici!... Ăștia au dat din cap că sunt de acord, dar în sinea lor erau convinși că Fanache e dus cu pluta, e un mare nătărău... Printre înjurăturile la adresa imperialiștilor, șeful Securității din Serenite a dat totuși câteva ordine: le-a poruncit profesorului Pârvulescu care privea fascinat îngerul și celor doi elevi care descoperiseră arătarea să stea mai departe și, mai ales, să nu pomenească nimănui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
știe pe toate poate să-ți răspundă. Mihail înghite în sec. Boierii se prăpădesc de râs. Înghite-o, Coțofene! îl atinge Bodea. Crieri în tine nici cât într-o găină, îl zădărăște Luca. "Pe măgar îl recunoști după urechi; pe nătărău după vorbă", îl înțeapă Șendrea. Boierii râd, dar cel mai tare râde Mihail. S-o lăsăm baltă, propune Ștefan cu veșnicul său zâmbet mucalit. S-o lăsăm, încuviințează Mihail, parcă dezamăgit că Măria sa n-a încurcat cărarea, cândva, undeva... Bre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
știe să dea prețu cel adevărat banilor și cunoaște lumea în care trăiește!“ Pentru că pretinsul „boier negustor“ e, de felul lui, cam sfios și se teme să nu-și trădeze originea plebee (fecior de cârciumar), complicele său îl dojenește: „Ce nătărău ești! Ce puțin cunoști lumea... Da’ bine, ăst droi de oameni mai răsăriți care-i vezi, gândești c-așa s-a născut?... E! nene, nu-mi spui că mănânci paie? Sofragii, ciocoi după caleșci, pescari, cojocari, cârciumari, pantofari, arnăuți... Ș-
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
te vindecă. M-me du Duffand: Un om care vorbește domol și încet, parcă s-ar plictisi el însuși de ceea ce spune. Domnul-Dumnezeu a făcut pe boieri și pe ciocoi la urmă din niște rămășițe de gloduri și gunoaie. *1 Un nătărău care nemerește o vorbă de haz e ca mârțoaga care sare deodată în două picioare. *1 Nu pot spune nimic de damele din bal, căci nu mă pricep în vopsitorie. *1 Dobitoacele ar fi având noțiuni despre bine și rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de hârtie vorbele acestea: "Nu Dumnezeu a creat pe om, ci omul a creat pe Dumnezeu." Chilon: Să trăiești cu prietenii tăi astfel, ca și cum într-o zi ar fi să-ți devie dușmani. *1 Uneori ești nevoit să vorbești așa încât nătărăii și duducile să nu înțeleagă. *1 Spunea un franțuz că spânzurătoarea e o lingușire adusă seminții omenești. Sunt ridicați în ștreang patru-cinci ticăloși, ca să se arate că ceilalți sunt oameni de treabă. *1 O prefață, spun italienii, e la salsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spus că tatăsu a tăiat brazi de pe loc și a făcut casa în care locuia el acum și am văzut-o și cunoscut și eu. Era o casă mare și frumoasă. Și făcea să fie păstrată, nu stricată de niște nătărăi. Și Vasile Șandru bătrânu s-a dus în Baea la popa Ghiorghițanu și a cerut să-i dea un ficior să-l facă popă. Și popa era foarte năcăjit și avea copii mulți. Și în loc să-i dea unu i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
după punga mea. Și el în clasa I-a că era mare inspector școlar. Și nu i-a dat mâna ca din clasa I să vie să vorbească cu mine în clasa a III-a. Așa de mare se vedea Nătărăul. Dar în 1928 luna August când s-a ținut Congresul "Cercului Deșteptarea Sătenilor", al cărui suflet de organizare a fost vrednicul și inimosul preot Ioan Cojan, de la Măgirești județul Bacău. Domnului profesor universitar Simion Mehedinți [37] i-a dat mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
apoi toate neajunsurile care decurg din aceasta. Grad de periculozitate pentru vecin? Religii universale, islamul și creștinismul au o vocație expansionistă și, prin definiție, nesățioasă; cum orice om răspunde unei chemări, pastorala nu poate fi socotită ca încheiată atâta timp cât vreun nătărău rămâne în pragul bisericii sau al moscheei. Ea va fi prost notată. Avantajul este aici de partea iudaismului, religie etnică: el nu-și exportă "nebunii lui Dumnezeu". Zelotul e sedentar. Iar terorismul de stat israelian, ca mai înainte cel francez
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
primăverii, București, 1950 (în colaborare cu A. Vătriceanu); Al. Dumas, Doamna de Monsoreau, I-III, București, 1965 (în colaborare cu Radu Popescu); Björnstjerne Björnson, Fata pescarului, București, 1966 (în colaborare cu Iulia Soare și Virgil Tempeanu); Sherwood Anderson, Sunt un nătărău, pref. trad., București, 1966; Antoine de Saint-Exupéry, Pământ al oamenilor, pref. trad., București, 1967, Zbor de noapte. Pilot de război, București, 1968; Edgar Lee Masters, Antologia orășelului Spoon River, pref. Virgil Nemoianu, București, 1968; Ryūnosuke Akutagawa, Rashomon, București, 1968; Giuseppe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
1867; Fabule alese, București, 1868; Călătoria printre secolii istorici, București, 1870; Opere complecte, vol. I: Limba română și tradițiunile ei, Galați, 1872; Amor, Patria și Dumnezeu după poeții indiani, Galați, 1874; Opere poetice, vol. I: Legende și balade, Galați, 1876; Nătărăii, Galați, 1876; Ecouri poetice, Galați, 1877; O scenă dintr-o mie, Galați, 1877; Lumea se dă pe gheață, Galați, 1877; Sergentul rănit, Galați, 1877; Alestar, Galați, 1878; Ordinea zilei, Galați, 1879; Batista Veleli sau Răzbunarea poporului, Galați, 1879; Femeile noastre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
treacă gardul înapoi, e prins cu o mână de lemnul albicios, dar uluca se sfarâmă, lăsându-l în ghearele namilei; așa că Zogru, speriat, încercase și el să intervină: îl ridică pe Gligore și-l ajută să se prindă bine, dar nătărăul cade iarăși și privește îngrozit în sus, însă deasupra lui nu e nici un monstru, e aplecat un cap de femeie, este chiar Zoe, amestecată fără știre în creierul adormit al lui Gligore. Zogru avusese grijă să nu lase sentimentele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
am furat-o pentru el. Dar deznădejdea și spaima de pe chipul lui Sutejiro și al soției sale erau evidente. — Ulciorul akae a fost scos azi de la păstrare pentru ceremonia ceaiului, nu-i așa? continuă Hiyoshi. Omul trebuie să fie un nătărău, dacă mi-a spus să-i aduc nimicul ăla fără valoare! Încheie el, pe un ton de parcă toată situația i se părea amuzantă. Soția lui Sutejiro tăcea cu desăvârșire, ca și cum s-ar fi prefăcut Într-o stană de piatră. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
el și se scuză că Întârziase. — Ce-ai mai pus la cale? — În timpul zilei, m-a luat prizonier un vasal al clanului Saito, recunoscu Hiyoshi. — Ce? Shichinai și toți ceilalți Îl fixară neliniștiți, temându-se că planul lor fusese demascat. — Nătărăule! Fără veste, Shichinai Îl Înșfăcă pe Hiyoshi de guler, smucindu-l spre el, și-l Întrebă răstit: — Unde și de cine ai fost ținut captiv? Și ai spus ceva? — Am vorbit. — Ce-ai făcut?!? Dacă nu vorbeam, acum n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
țară sfâșiată de război, asemenea aranjamente erau aproape o regulă. Lui Dosan nu-i fusese greu să vadă că era doar o strategie, dar, cu toate acestea, o dăduse pe fiica sa preferată moștenitorului clanului Oda, a cărui reputație de nătărău era cunoscută din provinciile Învecinate și până În capitală. Și-a dat consimțământul pentru căsătorie, fără a scăpa din ochi provincia Owari. Nechibzuința, violența și purtarea rușinoasă a lui Nobunaga nu păreau să se Îndrepte. De fapt așa dorea să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Kiyosu erau Nobunaga și unul dintre tinerii săi purtători de sandale. Un grup format din unii vasali superiori ai lui Nobunaga, inclusiv Hayashi Sado, fratele său mai mic Mimasaka și Shibata Katsuie, continuau să-l considere pe stăpânul lor un nătărău incurabil. — Recunosc că felul cum s-a purtat Seniorul Nobunaga la acea primă Întâlnire cu socrul său a fost diferit de obișnuitul său comportament necugetat. Dar asta e doar norocul prostului. Iar În timpul Întrevederii oficiale, s-a purtat atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
spre Kiso. Nu. Nu Încă, Încă nu. Mă Îndoiesc că Domnia Sa va ataca deja. — Armatele sunt conduse de Seniorul Katsuie și de Seniorul Nobumori; Domnia Sa nu merge personal. — Dar chiar dacă Yoshitatsu a murit, și chiar dacă fiul său, Tatsuoki, e un nătărău, cei Trei Bărbați din Mino - Ando, Inaba și Ujiie - mai sunt În viață. În plus, câtă vreme mai există un om ca Takenaka Hanbei, despre care se spune că trăiește În sihăstrie, pe Muntele Kurihara, n-o să se facă treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
-ar fi fost. Deci, chiar și acum, Îmi fac griji că nu mănânci bine. Trebuie să trăiești o viață lungă. Mă frământă gândul că nu voi avea timp să-ți port de grijă așa cum aș dori, fiindcă sunt un asemenea nătărău. Din fericire, aici nu m-am Îmbolnăvit. Soarta mea de războinic pare să fie binecuvântată, iar Domnia Sa Îmi arată o mare considerație. După invazia din Mino, ar fi dificil să mai numărăm scrisorile pe care i le trimisese. — Nene, citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]