282 matches
-
nici vreodată fiindcă am s-o rup în mii de bucăți, fiindcă am s-o ard la flacăra ochilor, la flacăra inimii, a gândului, a propriilor cuvinte... La ce bun? de vreme ce nătărăii n-au știut să descopere perla din stridie? Nătărăii pentru care zile și nopți am scrijelat aceste cuvinte de tristețe, disperare și ură, direct pe inima mea cu o așchie de lumină? Cu toții au adormit la jumătatea cuvântului, ghiftuiți de surâsurile fetelor de companie, chiar înainte de a fi terminat
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
în Ediția nr. 2309 din 27 aprilie 2017. Rău, Bine și MaiBine Am învățat din toată lupta vieții Că nu-i așa cum spun mai toți deștepții, Că Binelui îi e dușman doar Răul Și că ades prin basme o-ncurcă NătăRăul. Căci este-o lege pentru omenire: Chiar de îi este Bine, să aspire Să îl găsească totuși pe MaiBine, De parcă Binele mai vechi n-ar mai fi Bine. Și cu perfidul Timp în taină complotând, MaiBinele este văzut săpând O
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
nu-i poveste , Iar lovitura răului, de doare, ... Citește mai mult Rău, Bine și MaiBineAm învățat din toată lupta viețiiCă nu-i așa cum spun mai toți deștepții,Că Binelui îi e dușman doar Răulși că ades prin basme o-ncurcă NătăRăul.Căci este-o lege pentru omenire: Chiar de îi este Bine, să aspireSă îl găsească totuși pe MaiBine,De parcă Binele mai vechi n-ar mai fi Bine.Și cu perfidul Timp în taină complotând,MaiBinele este văzut săpândO groapă pentru-asasinatul
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
am zis cu glas sfios: ”Bunelule, te rog, mă iartă Pentru răspunsul ce am dat, Dar luat cu munca asta, iată Că n-am mai cugetat ... ”La ce să cugeți, măi flăcău, Nu ți-am cerut nimica, Vorbeam, ca bietul nătărău Doar eu și ... cu opinca! Am zis atunci o proastă vorba Cu mintea mea năuca Să-mi ierți grăirea sloboda Ce te-a-ntrerupt din munca!” ” Ba nu, bunelule, gândesc Privind a ta opinca Că a avut un mare rost Din vremuri
PROFIL BIOGRAFIC-ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369260_a_370589]
-
fie mai degrabă rezervați când vine vorba despre dandysmul englez, În ciuda strădaniilor unui grup restrâns de tineri bărbați de a-l imita. Să ne reamintim primele impresii ale unui Chateaubriand sau Stendhal, care, de pildă, În 1822, Îi ridiculizează („niște nătărăi care nu știu altceva decât să-și lege bine cravata”), chiar dacă mai târziu, În Roșu și negru, părerile se nuanțează. Un autor puțin cunoscut, Eugène Ronteix, scrie la 1829 În Manual pentru un Fashionable sau Ghidul Elegantului, neuitând să exclame
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ecumenice ale toaleteitc "Principiile ecumenice ale toaletei" Oamenii care se Îmbracă la fel ca zilierii, cei al căror trup se acoperă zi de zi, nepăsător, cu aceeași Învelitoare ce duhnește și e la fel de soioasă, oamenii aceștia sunt tot atât de numeroși ca nătărăii care umblă prin lume fără să vadă nimic, care mor fără să fi trăit, care nu știu să recunoască nici calitatea unei mâncări, nici puterea femeilor, care nu rostesc nici o vorbă bună, nici o prostie. Dar „iartă-i, Doamne, că nu știu ce
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
1867; Fabule alese, București, 1868; Călătoria printre secolii istorici, București, 1870; Opere complecte, vol. I: Limba română și tradițiunile ei, Galați, 1872; Amor, Patria și Dumnezeu după poeții indiani, Galați, 1874; Opere poetice, vol. I: Legende și balade, Galați, 1876; Nătărăii, Galați, 1876; Ecouri poetice, Galați, 1877; O scenă dintr-o mie, Galați, 1877; Lumea se dă pe gheață, Galați, 1877; Sergentul rănit, Galați, 1877; Alestar, Galați, 1878; Ordinea zilei, Galați, 1879; Batista Veleli sau Răzbunarea poporului, Galați, 1879; Femeile noastre
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
voastră, Doamne! Dar așa de prost nu sunt, Mai culeg și eu [o] floare care cade la pământ Sau pe care-o fac să cadă, mai cu bine, mai cu răul, [Î]l împing și la o parte daca strigă nătărăul... Dar ca din senin, deodată, de-o muiere să prind frică, Să mă-nsor pe nealese, cu te miri ce, mai nimică, O! aceasta nu se-ntîmplă... [VODĂ] Foarte bine, înțelept! Dar, vistere, ce-i cu Gruie de la Vrancea? Spune drept
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
între La Fontaine și bărzăunul său "După destulă străduință, muscoiul se fălește (...) Acum, domnilor cai, plătiți-mi osteneala" și "puterea muștelor" a lui Pascal " Ele cîștigă bătăliile, ne împiedică să reacționăm, ne rod trupurile". Mediologul respectă totul, chiar și pe nătărăi. El știe din experiență că un cuvînt bîzîit din pledoaria unui procuror se poate transforma în glonte. Deci, prudență. O primă observație: datele cronologice nu coincid în cazul meu cu schema promotorului sau a instigatorului. Polemicile mele apăruseră în Havana
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Să găsească un mod de a-i vârî în căpățâna aia seacă că nu e bine să-l atace pe Trio Ful cinius. Începe să râdă încetișor. Pe Fulcinius a reușit deja să-l sperie. A acceptat să joace rolul nătărăului. Toate atacurile vor fi concen trate împotriva lui Primarius Nato și Flaccus Vascularius. Pe neașteptate, gheara din stomac îl face să se chircească din nou de durere. Nu-i place deloc că Flaccus e implicat în poves tea asta. De
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de mii de ani încoace Lumea-i veselă și tristă; Alte măști, aceeași piesă, Alte guri, aceeași gamă, Amăgit atât de-adese Nu spera și nu ai teamă. Nu spera când vezi mișeii La izbândă făcând punte, Te-or întrece nătărăii, De ai fi cu stea în frunte; Teamă n-ai, căta-vor iarăși Între dânșii să se plece, Nu te prinde lor tovarăș: Ce e val, ca valul trece. Cu un cântec de sirenă, Lumea-ntinde lucii mreje; Ca să schimbe-actori-n
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
În țara care-i țara mea; E luptă surdă dintre-a vrea Cu fapta oarbă de-a avea. * Azi, mare lucru-i să fii om În lumea ce mustește-n rău, Precum e forța în atom. De ești cinstit, pari nătărău. * „Peștele cel mare înghite pe cel mic”; Zicală înțeleaptă rostită de demult. La noi e câte-un caz ’n-al vieții polonic Când omul cel incult îl soarbe pe cel cult. * Ne dați legi, vă fie bine Pentru suflet, pentru
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
după sfertul de oră convențional a plecat. Poate, nici el n’ar fi avut răbdare să aștepte...! Totuși, mai putea să aștepte! Dece oare nu a așteptat...? În mod sigur, cine a inventat sfertul de oră Academic, a fost un nătărău...!” Nu reuși să i-a o hotărâre. Să plece ori să mai aștepte? Dacă totuși a Întârziat și ea...? Tot Învârtindu-se În loc, cu o oarecare părere de rău pentru Întârziere, se hotărî să mai aștepte cinci minute după care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
locul unde s-a născut,cunoștințele ori prietenii care nu-i mai avea, plăcerea de-a vorbi limba natală...? Ori ce...? La ce Îi folosea dragostea de Patria lui dacă sănătatea și viața lui era În pericol...? Fuse-se un nătărău.Iubita lui Românie pe care o lăuda cu atâta plăcere și mândrie În cercurile de afaceri grecești nu mai corespundea cum o știa el cu ani În urmă.Locuitorii acestei minunate țări,Tony Pavone Îi vedea triști,Îngrijorați,preocupați Într-
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de buzunare ne aflam Într-o zonă mărginașă nesăbuinței. Știa că omul lucrează pe linia Riverside. Îl văzuse furând din genți și raportase la poliție. Raportul nu păruse a fi de mare interes pentru poliție. Sammler se simțise ca un nătărău pentru că se dusese imediat la o cabină telefonică pe Riverside Drive. Normal că telefonul era făcut praf. Majoritatea telefoanelor de pe stradă erau făcute praf, mutilate. Funcționau și ca pisoare. New Yorkul devenea mai rău decât Napoli sau Salonicul. Era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
când îi făceam poze. Mama și-a dus mâna la gură, așa cum fac de obicei oamenii la televizor când vor să pară neliniștiți. Nici o grijă, a zis Helen. Am stat puțin de vorbă. Mi-a cerut numărul de telefon. Un nătărău, a adăugat cu un dispreț ucigător. Ăsta-i șpilul cu Helen: e foarte frumoasă. Bărbații, chiar și cei pe care îi urmărește la cererea soțiilor lor, îi cad în mreje. Deși sunt cu trei ani mai mare ca ea, semănăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
niște imbecili să îmi cumpere produsele. Am o cifră de afaceri anuală de treizeci și patru de milioane de dolari. M-am temut de o reacție negativă din partea clienților. Neliniștită, m-am uitat după George, dar plecase să pupe în fund orice nătărău semifaimos care îi ieșea în cale. Desigur că Lauryn dispăruse și ea. —Vreau înghețată, a zis Candace, bosumflată. —Eh... bine. Mă duc să-ți iau. Teenie și Brooke o să rămână cu tine. Îmi pare rău, dar eu trebuie să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
n-ai făcut nimic? — Nu chiar. Dar am făcut o mare chestie din a face aproape nimic. Oh, oau! Asta e super tare. Povestește-mi. —OK. Dar atenția mi-a fost distrasă de tricoul lui. Pe cel de azi scria Nătărăii vor moșteni pământul. —Nicholas, nu te-am văzut niciodată de două ori cu același tricou. Cum reușești? Porți astfel de tricouri cu mesaje în fiecare zi a săptămânii sau numai duminica? A zâmbit larg. — Hei, va trebui să ne vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de îndată ce trecea Ziua Recunoștinței și îl pălea mahmureala. De îndată ce Jacqui a ajuns acasă, i-am relatat toată scena cuvânt cu cuvânt și ea a atribuit-o amestecului de bunăvoință și de exces specific sezonului. Mai exact, cuvintele ei au fost: „Nătărău beat!“. Capitolul 8tc "Capitolul 8" —Anna, ce-i cu această „inovație fără precedent“ în îngrijirea pielii? Ce știi despre asta? Aș putea să jur că ai spus ceva despre asta ultima dată când am luat prânzul. Telefonul suna încontinuu: redactori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fel de fată e Eileen? Soră de caritate? — O femeie care face carieră. Ea a plătit totul. Îi sunt dator. Ridică din umeri și făcu un gest moale din mână. Trebuie să scap din rahatul ăsta. Iar tu ești un nătărău dat naibii, care contează pe noroc. Ce treabă ai tu? Ține-ți fleanca și dă-mi afurisiții ăia de bani. Exact asta am vrut. Era exact ce îmi trebuia să văd și să aud și să simt, salutul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
evităm rușinea. Așa credem noi că e cel mai bine. Alexei Cerkasov le zâmbi tâmp. Arăta ca un adolescent de șaisprezece ani, mare și bine făcut. Imprecizia mișcărilor și a mușchilor faciali arăta că ceva nu era în regulă. Un nătărău, spuse cu răutate Irina. Creierul lui e ca al unui copil de patru ani. Te mai miri că-i port pică soțului meu pentru prostia lui? Mi-a făcut un fiu idiot. — Ma-ma! rostea fericit Alexei și își sugea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în care mă interesau motivele. Accept tovărășia atunci când mi se oferă. Ajutor, da. 29 septembrie, ziua lui Saturn Plec din K. Este un oraș adus în pragul nebuniei de o mașinărie. Soldați, polițiști, actori, vânători, curve, bețivani, pierde-vară, filozofi, îngrijitori, nătărăi, artizani, fermieri, vânzători de pantofi, artiști, toți uniți prin neputința lor comună de a face față lumii în care și-au impus să trăiască. Mai ales că vuietul se intensifică, zic ei. Eu nu pot să-l aud. Pe unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-mă la el fără să pot crede ce aud. Apoi mi-am dat cu el în cap de câteva ori. Când m-am simțit puțin mai calmă, l-am dus la gură și am spus: — Știu cum să o fac, nătărăule, nu trebuie să practic. Ce crezi că sunt? Vreun personaj din The Deer Hunter? —Ai fi cine? Tom pe care-l știam eu ar fi prins ideea din prima. Alice probabil că îi alterase creierul, punându-l să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și verde. Îmbrăcat Într-un costum alb, cu coatele sprijinite pe geam, Noimann privea cu gândurile duse cîmpul ce se rotea mereu În dreapta și În stânga lui. În minte Îi răsuna acum un alt catren al lui Khayyam: „Pulberea de sub piciorul nătărăului din viață fost-a palmă de frumoasă, fost-a gingașa ei față. Cărămizile zidite În serai cu zeci de creste fost-au degete de sfetnici și Încoronate țeste.” Instinctiv, medicul privi În jos: nicăieri nu se vedea nici urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
era prea plăcut ca fosta gingașă mână sau delicata față, transformată Într-un fir de praf, să nimerească Într-un muc de țigară, aruncat pe jos, sau Într-o flegmă, sau mai știu eu ce, Își spuse medicul. Cât privește nătărăul din viață, ei bine, În viața de apoi soarta Îi hărăzise o oareșicare fericire.... Piciorul i se lăfăie În praf, dar deasupra creștetului său se află un alt picior, care-i apasă mutra În țărână. Și nătărăul, În loc să se revolte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]