314 matches
-
la capăt, că se-mpiedică de scârbavnicul milog, care i se împleticise voit printre pașii de fur. Scăpat din poticneală c-un brânci și-o sudalmă aruncate sărmanului - nebănuit potrivnic - fu din trei pași lângă Lina. Copleșită de stăruința urmăritorului, năucită chiar, îi îngădui curiosului să-și mântuie vrerea. Descoperind bănetul, din care, mai-nainte fură din ochi, țârcovnicul dădu s-apuce în pumn cât mai mult, dar scăpă tot, retrăgându-și cu iuțeală brațul mușcat sălbatic de milogul ce apăra
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
inegală, deși furioșii călușari se avântau cu bețele spre el, iar picioarele lor săltau, de nu atingeau podeaua. Salturile lor păreau niște valuri de spumă sclipitoare, ce se loveau de stâncile redutei Soarelui și, neputincioase, se revărsau peste retinele privitorilor năuciți. Și râul de culoare, mișcare și sunete curgea în șuvoi continuu, inundând scena. Nici nu apuca să spună crainicul din ce comună sunt, că alt șuvoi se revărsa pe scenă. Și de acolo, de sus, curgea peste retinele privitorilor amețiți
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
lui drăgăstoase, sub săruturile lui pline de dorință și sub mângâierea primelor raze de soare venite să le lumineze chipurile fericite. Era în ea sămânța fericirii și de la o vreme o simțea că începe să încolțească puternic. Iar acum, realiza năucită că tot zborul spre un viitor frumos, spre fericirea visată, se rupsese cu brutalitate, pe neașteptate. Acum, după cele întâmplate, se gândea doar la viață. Nu și la felul în care va decurge viitorul ei. Ideea familiei la care visase
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
Și visul acela de mine nu se mai desparte! Sunt viu, dar a murit în mine cel dintre lei Care a cules din viață bune, rele, tot ce vrei Flori multicolore, aromate, mătrăgună, Amestecate, pe furtună, pe vreme bună. Azi năucit fac un fel de arhaic inventar Privesc uimit date selecte din calendar Și constat că au trecut patru ani de zile Adică peste o mie... Sunt multe? Puține? Sunt ani de când a murit în mine acel Ceva Despre care nimeni
CEL CU INIMA ARSĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373925_a_375254]
-
frec la ochi ca un apucat, înverșunat că nu mă mai ajută, cred în sinea mea. Cât să fi trecut? O clipă! Două? Zece? Redeschizând ochii, îl văd pe Antonel. Nu e singur. Îl însoțește o doamnă vârstnică. Mă simt năucit, căci figura ei, da, mă timite pe moment la... pliantele aduse la noi de... Doamna în vârstă, ușor stânjenită, mi se adresează condescendent: -Se pare c-am făcut ceva probleme și fiicei mele, și Dumneavoastră, Poliției, nu? Tânărul acesta spune
GRAFFITI (FINAL) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373927_a_375256]
-
de frigăruile astea, până dau jos bagajele, apoi să mâncăm și să tragem un puișor de somn! Că, după un drum lung, ce-i mai bun decât o mâncărică și un pui de somn? Mărțișor se uita buimac și asculta năucit bazaconiile tovarășului său. - Dar, mai zise Norocel, aruncând cojocul pe nisip, fii cu ochii pe țepușe și ai grijă să se frigă! Se uită lung Mărțișor, când la țepoaiele înfipte în nisip, când la tontul de tovarăș. - Ia, ascultă, îți
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
plâns, i-am perlat. Supărată, de mână m-a luat, am plecat amândouă în noapte cu păpușă în brațe, atârnat’, și-atunci, suspinat, fără șoapte, Mi-a cerut să n-o mai supăr vreodat’. O clipă am tăcut și eu, năucita n-am mai plâns, un moment, căci, ciudat, am văzut la gură o batistă-nroșită. Mai apoi, păpușă aceea a avut un trai de prințesa, ce rochițe și haine avea și ce valsuri dansa la chermesa! Referință Bibliografica: PĂPUȘĂ DIN TRECUT
PĂPUȘĂ DIN TRECUT de DORA PASCU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376875_a_378204]
-
în ochii tăi de cicoare se rostogolesc vârtejuri azurii de apă; îmbrăcată în mătase de indii, Rafael îți pictează chipul în pupilele mele avide; arta de a fi prezent printre catifelele moi ale dragostei, învățată de la Ovidiu, de la acel poet năucit, exilat la Tomis, cu schimbări de decor și miros de singurătate, e arta vânării de vânt, frumoasă târfă, Durere, ce latri lugubru la lună, strângând cerul de gât, alergai, îmi strigai pe nume sângele pentru a mă numi, flacăra părului
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377049_a_378378]
-
de emoție și teamă. Tremurau cu gândul la urmările evenimentelor la care Alina participase direct și care, în mintea lor, luau dimensiuni înfricoșătoare. Nici nu au observat că, între timp, Eugen intrase încet în bucătărie, încă buimac dar, mai ales, năucit și impresionat de tabloul înduioșător ce-l ofereau cele doua femei ce plângeau cu sughițuri. Deosebit de palid, fără sânge în obraz, în afara celui adunat în jurul rănii vizibile de la distanță, lipsit de forță, se sprijinea de mobile pentru a se ține
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
mâna pe umărul meu și când ridic ochii, în jur erau numai bărbați. Politicos, mi-au spus că aici e doar vestiar de bărbați și că următoarea ușă era cea pentru femei. Am roșit, m-am bâlbâit și am ieșit năucită. Am tras aer în piept, am zâmbit în sinea mea și am zis: apa o să spele bine obrazul meu puțin cam șifonat. Am povestit acasă întâmplarea. Râzând, fiica mea m-a întrebat: „Tu ce i-ai spus omului care ți-
ÎNTÂMPLĂRI HAZLII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375109_a_376438]
-
mari, căprui, nasul drept, cu părul negru, strălucitor, pe care îl purta cu cărare pe mijloc, lăsat pe umeri în două bucle care-i încadrau obrajii măslinii, scoțându-i în evidență gingășia inocentă, arăta în acel moment ca o ființă năucită! Lângă ea îi muriseră ambii părinți, fără ca măcar să poată spune ceva și tot în prezența ei fuseseră aruncați din tren și lăsați undeva, pe-un câmp. În prezența lor, casa din Iași în care s-a născut și au locuit
(II) ?' IAȘI, IUNIE, 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372134_a_373463]
-
se întrebă în sinea lui ce-ar putea fi înăuntru. - Tată, ce ai acolo? - Nu avem timp acum de explicații. Am spus să vă faceți bagajele repede. Matteo, Gianni și Lorenzo își făcură apariția agitați. - Ce s-a-ntâmplat?, întrebară năuciți. - Trebuie să plecăm. Repede. Acum. - Unde? - Ieșiți afară din casă!, urlă Eduardo în timp ce se pregătea să iasă pe ușa din spate, situată tot la parterul vilei, doar că în partea opusă, după scara elegantă ce ducea la etaj. Ricco Zara
CEEA CE NE APARŢINE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362170_a_363499]
-
pe tine limba păsărească a jidoviților de pe Sărindar, în care mi-ai scris articolul de azi? Gazeta mea nu e canal de scurgere pentru pestilențialele tale stilistice... (Cei din Sărindar erau, adică, Sadoveanu și-ai lui). Toți stană. După care, năucit, cel ce venise cu gîndul la un scaun în redacție se strecoară pîș, pîș și se evaporă. Insul căruia Șeicaru îi vărsase hîrdăul nu era altul decît Dragoș Vrânceanu, cu doctorat în filosofie, luat, proaspăt, la Florența. Dar Șeicaru era
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
integumentul 254 Cu gíngaș borangic, din propriile măruntaie tras cu o lasciva desfătare, 210 Cu cîntec dulce cadențat pentru vîrtelnița și fusul ce se-nvîrt, Alinind spectrele morților ce plîng, Înveșmîntîndu-le mădularele Cu daruri și cu aur din Eden. Uimite, de-încîntare năucite, Groazele-și pun dulcile acoperăminte pe malurile-Arnon-ului255, De unde se scufundă-n rîul spațiului pentru o vreme, pînă cînd 215 Somnu-ngrozitor al lui Ulro trecut-a. Însă Satan, Og și Sihon Construiesc Mori de roți irezistibile ca să deșire gíngașele fire și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
facă dragoste... Folosise un verb foarte vulgar ca să desemneze activitatea sexuală, deficientă, după el, a lui Lenin. Un verb pe care nu aș fi îndrăznit niciodată să-l rostesc și care, aplicat la Vladmimir Ilici, devenea de o obscenitate monstruoasă. Năucit, auzeam ecoul acelui verb iconoclast răsunând pe lungile coridoare goale... „Félix Faure... Președintele Republicii... În brațele iubitei lui...” Mai mult ca oricând, Atlantida-Franța îmi părea o terra incognita unde noțiunile noastre rusești nu mai aveau nici o valoare. Moartea lui Félix
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
câte un braț. Pământul era acoperit cu bagaje risipite. Lucrul cel mai frapant era mulțimea de păpuși care zăceau pe traverse și în iarbă... Unul dintre vagoanele rămase pe șine mai avea placa smălțuită pe care se putea citi destinația. Năucită, Charlotte a constatat că era vorba de trenul pe care-l pierduseră în dimineața aceea. Da, ultimul tren spre Est, care respectase orarul de dinainte de război. La căderea nopții, goana trenului s-a accelerat. Charlotte a simțit-o pe fiica
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mei manifesta față de mine când o condescendență distrată (eu eram un „mucos”, nu fumam și nu spuneam povești deocheate în care organele genitale, bărbătești și femeiești, deveneau personaje de sine stătătoare), când o agresivitate a cărei violență colectivă mă lăsa năucit: mă simțeam foarte puțin diferit de ceilalți, nu credeam că merit atâta ostilitate. E adevărat că nu mă extaziam la filmele pe care mini-societatea lor le comenta în timpul recreațiilor, nu făceam nici o deosebire între cluburile de fotbal ai căror suporteri
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
balcon. M-am îndreptat, am aruncat o privire mirată în jurul meu. Scăunelul Charlottei, lampa cu abajur turcoaz, bacanta de piatră, cu surâsul ei melancolic, balconul acela îngust atârnat deasupra stepei nocturne - totul mi-a părut dintr-o dată atât de fragil! Năucit, îmi aminteam de dorința mea de a distruge cadrul acela efemer... Balconul devenea minuscul - ca și cum l-aș fi privit de la o distanță foarte mare -, da, minuscul și fără apărare. A doua zi, un vânt fierbinte și uscat a invadat Saranza
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mută. În orășelul acela ațipit. De ce? În ce scop? Nu m-am putut stăpâni să nu arunc o privire furișă înapoi: da, pulpele ei groase, lustruite de bronz, coapsele ei, cele două emisfere ale crupei mișcând suplu la fiecare pas. Năucit, mi-am spus că în Saranza aceea moartă trebuia așadar să existe o cameră, un pat, în care trupul acela avea să se întindă și, desfăcând picioarele, să primească un alt trup înlăuntrul lui. Gândul fățiș m-a cufundat într-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
În mintea lui Olaru Încolți o hotărâre Îndrăzneață. Își fixă arma În umăr, ochi ceva mai sus de creștetul ofițerului și apăsă pe trăgaci. Detunătura neașteptată umplu văile cu ecoul ei. În aceeași clipă flăcăul strigă din răsputeri: Mâinile sus ! Năuciți, hitleriștii săriră În picioare și aruncară armele și grenadele În iarbă. Prizonierii au fost duși la postul de jandarmi din comună. În amurgul zilei, Împreună cu alți tineri, Gheorghe Olaru porni din nou spre pădure, de unde au adus armele și muniția
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
ți dau trei încercări să ghicești cine vor fi primii oamenii care se vor întîlni cu Dumnezeu, dacă amintirile lui se vor trezi în băiatul ăla. Tare mi-e teamă de eventualitatea asta. Airam îi aruncă sorei ei o privire năucită. Se întoarse apoi spre Abate și îl întrebă: - Crezi că s-ar putea așa ceva? Radoslav aprobă încet din cap. - Da, e chiar destul de probabil. Faptul că băiatul pare să aibă deja abilități de quint nu e în favoarea noastră. - Atunci e
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
apoi spre tânărul care nu mai termina de recitat. Îl întrerupse cu un gest și întrebă pe un ton bolovănos: - De ce crezi că se teme Dumnezeu, băiete? Că își va atinge nemărginirea sau că nu-și va afla niciodată limitele? Năucit, novicele îl privi deznădăjduit pe Abate. Dogmele se învățau abia la zece ani de la consacrare și nu puteau fi nicidecum subiectul unei conversații scolărești. Pentru câteva clipe, Isidor spera că Starețul încercase o glumă pe seama lui. Ochii stăpânului său străluceau
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fals, deci este capabil să le enunțe pe ambele, precum muzicianul care poate cânta și corect, și fals. Cel de-al doilea - Ahile - minte cu bună credință pentru că ignoră adevărul și este incapabil să-l enunțe. Nu contează cât de năucit a plecat Hippias de la această maieutică socratică, ci faptul că ea stabilea, fără tăgadă, că omul deștept îi este superior omului prost, că înțeleptul se află deasupra ignorantului, iar omul educat (pepaideumenos) - deasupra celui necultivat (apaideutikos). Rămâne atunci să vedem
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ies spiritele malefice. Ridică apoi o privire de plumb către Trio și rostește răspicat: — Claudia Appia este fiica lui Appius Claudius Pulcher, consul al poporului roman! Răcnește fără să se mai poată stăpâni: — Cum îți permiți să-i întinezi memoria? Năucit, Fulcinius face câțiva pași de-a-ndăratelea și își îm preu nează rugător mâinile: — Cezare! imploră cu voce pierdută. Principele nu-l bagă în seamă. Șuieră întretăiat: — Un Claudius! Rudă de sânge cu soția și cu fiul meu adop tiv! Bate cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din celă lalt capăt al atriumului. Face un efort și-și controlează slăbiciunea. — Am trecut de dimineață pe la Statilius Taurus, rostește cu o voce ceva mai fermă. Nici el nu știe nimic... Glasul îl trădează din nou. Germanicus îl privește năucit. Nu l-a văzut niciodată atât de descurajat. Cu un gest smucit, Agrippa își trece iute dosul palmei peste ochi. Scoate apoi de sub togă un ciob de lut. I-l întinde celuilalt: — Uite! Asta am primit de la Rufus. Bărbatul ia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]