334 matches
-
a încheiat micul discurs, pantofarul s-a înclinat spre tribuna oficială ca un actor la finalul spectacolului și și-a văzut de drum liniștit. Tovarășul Gârmoci l-a privit uluit pe tovarășul Fanache, acesta i-a întors o privire la fel de năucită și de neajutorată, apoi, cam în aceeași fracțiune de secundă, amândurora le-a venit aceeași idee salvatoare: au strigat Trăiască Partidul Muncitoresc Român, trăiască Republica Populară Română, trăiască Uniunea Sovietică! Imediat mulțimea, obișnuită să funcționeze ca un ecou, a reacționat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Boschetarilor? Să știe istoria de ei, de ce să nu știe... * Trec cu gândul, fără a înțelege mai nimic, prin străzile Experienței, Iluziilor (ce neam de poeți mai suntem...), pe Strada Duhului (ce neam de filozofi) și mă opresc o clipă, năucit, pe Strada Confabulenței și, mai încolo, pe Strada Tigur Voievod. A existat un voievod pe nume Tigur? Nu. Și confabulența nu-i decât o frumoasă greșeală. Nu-i nici în DEX. * Dar pe Strada " La zece mese" toamna este calmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
minute. Ar face bine să se grăbească dacă intenționa să măture magazinul înainte de sosirea tânărului Pete. Făcuse câțiva pași buni pe stradă când se gândi: Dacă avea de gând să... ce? Ca un om bolnav, încetini pasul târându-și picioarele, năucit. Amintirea aceea îngrozitoare i se derula în minte: Paul Marriott care mătura magazinul Clayton de patru ani. Dar de ce? De ce? Ce se întâmplase? Marriott se poticni și se sprijini de stâlpul felinarului. Memoria, atât cât era, era necruțătoare. La sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
prezentați, ne înțelegem de minune de o viață, alcătuim un cuplu armonios și fericit, părea să spună acel zâmbet. Am bănuit atunci ceva, am avut vreo presimțire, am îndrăznit să sper? Nu mai știu. Sigur e că, după cum am priceput, năucit, mult mai târziu, atunci, la logodna sau la nunta lui Jeni, am stat la masă cu modelul, cu arhetipul propriei mele căsnicii. * Luni, 17 septembrie 1990. Ziua de naștere a mamei. Dacă ar fi trăit, azi ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fata și nici nu am avut vreodată vreun gust deosebit pentru amorurile ancilare sau cu funcțio narele din subordinea mea. Măriuca plecă Încet pe ușă afară, consternată a mă vedea așa cum nu mă văzuse niciodată; iar fata, privind până atunci năucită și la unul, și la altul, ca neve nindu-i a-și crede ochilor, ieși repede și speriată după coconița cea frumoasă, sugrumată de un plâns abia stăpânit. Prietenul P.G. era Însurat cu o mlădiță de coconiță din cel mai bun
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
doresc: cantină la asociația lor, spor de pensie ca soție a lui Papà; să mă duc la Sad[oveanu], care mă va primi cu brațele deschise, la Președinte, care l-a cunoscut și apreciat pe Papà! Am plecat de acolo năucită, mai năucită decât venisem. [...] Să nu crezi că sunt [eu] un caz excepțional. O mulțime de persoane au pățit ca mine. Măcar de n-aș fi așa de nechibzuită! Mare dreptate avea Papà, când mă certa: „Gândește-te la ziua
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la asociația lor, spor de pensie ca soție a lui Papà; să mă duc la Sad[oveanu], care mă va primi cu brațele deschise, la Președinte, care l-a cunoscut și apreciat pe Papà! Am plecat de acolo năucită, mai năucită decât venisem. [...] Să nu crezi că sunt [eu] un caz excepțional. O mulțime de persoane au pățit ca mine. Măcar de n-aș fi așa de nechibzuită! Mare dreptate avea Papà, când mă certa: „Gândește-te la ziua de mâine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-i atrage abonați. Făcându-i acest serviciu, pe care de altfel nu l-am refuzat nici unuia dintre confrații mei, mă gândeam că sunt de folos publicului. Doamne, ce groaz nică greșeală am făcut! Citind câteva dintre numerele sale, am rămas năucit! Oare cum putea un autor care se respectă să se coboare până la un ton atât de josnic, atât de scandalos, atât de atroce? Recunosc că îl socoteam pe Marat scriitor mediocru, logician incoerent, incredul în morală, ambițios și dușman al
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
la o cafea. A luat ibricul și a început să o toarne pe jos. Am sărit în lături ca să nu mă stropească și i-am strigat: "Stai! Așteaptă să îți dau o ceașcă!". Dar el turna în continuare. În timp ce priveam năucit balta de cafea de pe podea, l-am auzit spunîndu-mi încet dar convingător: "Vezi dumneata, domnule Schäfer, cafeaua de pe podea reprezintă talentele pe care ți le irosești. Fără o ceașcă, cafeaua asta este inutilizabilă chiar dacă ai foarte multă. Talentele se risipesc
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
spor în talkshow uri? După ce sa anunțat că PDL și alianța PSD PC au bătut palma, freamătul jurnaliștilor prin restaurante și private sa domolit și ștafeta a fost predată exclusiv analiștilor din studio. Numai că pactul celor două formațiuni ia năucit complet pe aceștia din urmă. Susținătorii pânăn pânzele albe ai lui Băsescu au rămas interziși și au început să bolborosească vorbe fără șir, din care se distingea din când în când că, totuși, vinovatul e PNL, iar antibăsescienii anteniști au
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
un sfârșit fără dureri, fără chinuri și așa s-a și întâmplat. Trăiam în acel moment șocul șocurilor! Când cineva suferă, îl știi tot mai bolnav și vrând-nevrând te obișnuiești cu iminenta lui dispariție... dar așa??! Aprind o lumânare, ies năucit și anunț vecinii, apoi rudele... Telepatia a funcționat perfect. Mariana, fiica noastră, aflându-se în tren spre București, la ora fatală leșină în tren gândindu-se la mama ei, iar nepotul rămas la Putna în vacanță se îmbolnăvește din senin
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
un sfârșit fără dureri, fără chinuri .și așa s-a și întâmplat. Trăiam în acel moment șocul șocurilor !... Când cineva suferă, îl știi tot mai bolnav și vrând-nevrând te obișnuiești cu iminenta lui dispariție... dar așa ??! Aprind o lumânare, ies năucit și anunț vecinii, apoi rudele... Telepatia a funcționat perfect. Mariana, fiica noastră, aflânduse în tren spre București, la ora fatală leșină în tren gândindu-se la mama ei, iar nepotul Cosmin rămas la Paris în vacanță se îmbolnăvește din senin
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
tanti Florica, însoțită de frații Ștefan și Costică, au luat o pâlnie mare de gramofon, s-au dus la casa unde dormea moș Dumitru, care se culca totdeauna devreme, și a început să ofteze sub fereastră. Moșul s-a trezit năucit, dar până să ajungă afară, trubadurii au dispărut tăvălindu-se de râs. Aceasta era o distracție, atunci, acolo, în condițiile pe care le aveau. Tanti Florica a absolvit Școala Normală la Brăila, s-a căsătorit cu învățătorul Mihai Mohonea din
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
vreodată de el. în acest timp, fiul lui, Angelo, se furișează noaptea pînă la culcușul ei ca s-o miroasă în timp ce doarme. Pînă la finalul călătoriei, Lucy îi propune lui Salvatore s-o ia el de soție, iar Salvatore acceptă năucit, dar regizorul scenarist nu dezvoltă relația lor și nici conflictul implicit dintre tată și fiu. Adevărul este că, deși Crialese (cu ajutorul operatoarei sale AgnŁs Godard) ne oferă multe clipe de transport, el ne cam privează de tradiționalele satisfacții narative și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
turiști pe aici? Și apoi dimineață, când ați sosit, v-am văzut în uniformă. Venisem să aduc icre negre la restaurantul gării." "Aveți icre negre?" "Bunînțeles. Dacă vreți, vă aducem mâine. Vreun kil?" "Cum să nu, cât costă?" "Pentru dumneavoastră..." Năucit, cu privirea ațintită pe cămășile lor zdrențuite, spuse: "De acord. Și puteți să adăugați și o oală de borș." " Tocmai bine ne cade, că afacerile nu prea merg. Dacă nu era sanatoriul, am fi dat faliment." "Dar localnicii nu mănâncă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nu se desprindea de el, dar el nu avea timp de pierdut. Se desfăcu oarecum brutal: "Mă grăbesc. Căpitanul a murit azi noapte într-un schimb de focuri și sunt însărcinat să-i expediez cadavrul." "A murit căpitanul Marinescu! țipă năucit Grigore. Și biata nevastă-sa, care acum câteva zile s-a dus să nască la părinți..." " Hai să telefonăm, spuse locotenentul, să vedem dacă nu mai pot trimite încă un tren." Au intrat toți trei în biroul șefului de gară
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pictorilor flamanzi. În cele din urmă, renunț. Simt că nu mai percep nimic. Prado, ca de altfel orice muzeu, trebuie servit în porții mici. Altfel, ai senzația că faci un sacrilegiu, că profanezi ideea de artă... Am ieșit din muzeu năucit, nu mai știam cât e ceasul și ce mai avem de făcut. Văzusem doar o parte, o mică parte, un sfert sau o zecime de zecime din întreaga colecție de la Prado. Dar și pentru puținul acesta, prețul poate fi uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de la baza americană care aflase de curiozitatea lui Foster și care aflase de aventura doctorului Peters cu acesta putea fi la fel de bine italian ca și american. Și chiar Îi oferise lui Brunetti o armă. Se prăbuși pe burtă la pământ, năucit, cu răsuflarea tăiată. Încercă să se opintească În genunchi, se gândi la Paola și fu conștient de revărsarea de lumină din jurul lui. Ambrogiani se trânti la pământ lângă el, Îi aruncă un braț peste spate și-l Împinse Înapoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
putea fi catastrofal. Planul lui era să intre în acest om acoperit de mușchi răsuciți în toate părțile, care îl ajutase s-o convingă pe Zoe. Și-așa a și făcut. L-a lăsat pe Gligore pe malul bălții. Stătea năucit, iar pe lângă urechile lui se ridica un abur mov, ca un curcubeu. Dintr-o săritură, Zogru a fost în sângele Omului Negru și, odată cu acesta, s-a repezit cu toate forțele spre mâlul gros al mlaștinii. Când s-a trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
iubito, Zogru. Zoe era deja hărțuită, căci drama ei dura de șase ani, de când Alecu fusese mazilit. Întâlnirea cu Zogru a fost doar picătura care a lovit-o în creștetul capului. A căzut în mijlocul străzii, înconjurată de soldați turci, privind năucită în ochii omului care murea odată cu ea, cu ochii deschiși până la refuz și înlăcrimați. 19. Toate iubirile lui Zogru se terminaseră prost, iar gândul că ar putea să se îndrăgostească îi dădea fiori neplăcuți. A plecat de la Groapă cu Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cineva. Nu‑l puteam vedea sărutând‑o nici măcar pe bătrâna lui mamă. Ar fi fost În stare mai curând să răcnească la ea fără milă, și pe urmă să se scuze: „E surdă...” Dar nu cred deloc că mama lui năucită era surdă. După ce s‑a Întors din spital, Ravelstein s‑a simțit destul de bine. Desigur, nu putea să‑și Înfrângă infecția, dar declara: - Nu mă grăbesc deloc să mor. Viața lui socială Înflorea. În zilele bune de odinioară, zburase ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
întâmplat ceva de n-a putut veni. Termină cu prostiile! Sătulă de fațadă de bun-simț, doar de dragul ochilor lumii, fata amenință că-și strânge lucrurile și pleacă. Se repezi la dulap, scoase hainele și le trânti pe covor. Sanda privea năucită când la ușa care se scutura sub bătăile enervate ale bărbatului, când la stiva de haine adunată în mijlocul camerei. Trezită de zgomot, Bica ieși afară să vadă ce se întâmplă. Mătușa Vanda apăru și ea, chioară de somn, în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de fruntea ei, uimit și fericit că-i poate spune, fără teamă, ce simte pentru ea. Își amestecară lacrimile, trăirile și sufletele și buzele lor se găsiră cu surprindere, fierbinți, dezlănțuite și zăpăcite de emoție. Se lipiră unul de altul năuciți, căutând cu frenezie să aducă împlinirea viselor de altă dată. Așteptaseră atât, doriseră, cu ardoare, o clipă ca asta, de la prima zvâcnire de iubire. Amețiți de vin și de trupurile tinere, ce învățaseră între timp împlinirea, se rătăciră pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ca tacâmul să fie complet, culmea ironiei! -, să te oblig să-mi vorbești despre "piața de desfacere" a talentelor tale bărbătești ca nu cumva să mă trezesc descoperită în fața eventualelor amante ce vor veni la "strângerea recoltelor". Ernest o privi năucit. Nu se gândise la implicații de genul ăsta. Și-o imagină vorbind cu una din damele cu pricina și-l apucă amețeala. Luana, eu... Domnule Radak, după cum vezi, ne așteaptă zile grele. E timpul să ne retragem pe la casele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o hârtiuță câteva numere de capitole din Biblie, pe care să le citesc de urgență și apoi, tămâindu-mă bine de jur Împrejur și făcând de nenumărate ori semnul crucii, s-a ridicat și a ieșit. Am părĂsit casa parohială năucită, de parcă primisem o măciucă În cap, și cu coada Între picioare, ca și cum aș fi fost chemată la cancelarie și directoarea școlii mi-ar fi tras o săpuneală strașnică și mi-ar fi spus că e mai ușor să treacă un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]