709 matches
-
face, În montarea lui, exegeză : de ce n-ar Încerca exegetul, regie? (fiecare, pe scena lui, evident). Dintr-un articol dedicat lui Nicolae Bălcescu, aflu că marele nostru istoric devenise...agent englez, prin mijlocirea marii actrițe Rachel. Hm! Ce subiect teribil, năucitor chiar, a ratat Camil Petrescu, În romanul său Un om Între oameni și-n piesa Bălcescu! Păcat că azi, În România, nimeni nu mai este interesat de teatrul istoric! G. Banu ne-a propus o nouă carte importantă: Yannis Kokkos
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Bună ziua!” m-am auzit zicând cu voce scăzută și cu privirile Împrăștiate temător, pe tablourile aflate pe pereți: Creangă, Caragiale, Eminescu, L. Blaga, M. Sorescu, Titu Maiorescu, Bacovia, Sadoveanu etc. „Doamne! Ce caut eu aici!?” Îmi repetam În gând, obsedant, năucitor, uitându-mă după un punct de sprijin pentru a nu mă prăbuși În mijlocul Încăperii. Intuind parcă, neliniștea mea interioară, Îl aud pe dl Spiridon : „Vă rog, luați loc!” și-mi arătă cu mâna un scaun aflat În fața biroului. De fapt
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la secundă. Cum se explică lipsa de panică și de grabă a celui care muncește, dacă nu prin sentimentul că munca îi asigură o viață decentă? Curățenia toaletelor publice, aflate la tot pasul, inclusiv în trenuri și feriboturi, precum și confortul năucitor al mijloacelor de transport în comun se explică prin aceea că dotările acestora sunt corespunzătoare. Cum se explică amabilitatea și grija celor din serviciile publice de a "dărui" cetățeanului australian sentimentul că el, australianul, indiferent de etnie, și aici sunt
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de crunt, de către natură; care, doar ridicau din umeri, și părăseau, locul răspânditor de jale. Cei doi și-au luat fetița de mână, au apucat ligheanul, unul de o toartă, altul de cealaltă, și au pornit a urca, încet și năucitor de triști, dealul țurluiului, cea mai înaltă ridicătură de pământ din zonă. Sus, mai întâi s-au odihnit. Apoi, și-au făcut semnul crucii, au sărutat cenușa fostului lor copil, după care, au răspândit-o în zarea cerului, către dunga
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
misterul eroinei! Cașa, cu un Hamlet nebun și un Lear senil, chiar marele Will devine scriitorul azilelor de bătrîni & nevrotici!... Apropos de regele lui Shakespeare : la festivalul de neo-avangardă de la Iași, talentatul poet Horia Zilieru mă surprinde printr-o afirmație năucitoare : „Vreau să joc un fragment din Regele Lear, În regia lui Bogdan Ulmu ”. Ideea nu-i rea : merită reflectat... Particip la festivalul teatrelor de păpuși și marionete de la Galați. Organizare exemplară. Montări interesante. Atmosferă plăcută... Și totuși, manifestarea, după seara
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Începută de ghinioniștii de jos, nu de la norocoșii notorii... Citesc În revista vrânceană Oglinda literară un articol dedicat lui Nicolae Bălcescu, din care aflu că marele nostru istoric devenise...agent englez, prin mijlocirea marii actrițe Rachel. Hm! Ce subiect teribil, năucitor chiar, a ratat Camil Petrescu, În romanul său Un om Între oameni și-n piesa Bălcescu! Păcat că azi, În România, nimeni nu mai este interesat de teatrul istoric! Pe Emil Iordache l-am cunoscut bine. Nu foarte bine, deoarece
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
oraș mare Bruce și e de albi. Chestii de genul ăsta se remarcă, indiferent cît de discreți sînt cei implicați. Dar, cum spuneam, ai prieteni. Noi avem grijă de ai noștri. Cuvintele lui mă izbesc ca o explozie lentă și năucitoare. Mă simt ca un manechin din testele de coliziune la impact scăzut. Încerc să-mi dau seama ce vrea să spună. — Adică știai... tot timpul... tu... — Nu spune nimic Bruce, zice Toal serios. Nu-mi spune nici un cuvințel. Se răsucește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Îmi place să somnolez ca o pisică și realizez că tot ce a spus partea feminină a cuplului Îmi este cunoscut cuvânt cu cuvânt cu o familiaritate promiscuă. În atâtea luni de vecinătate am ajuns să știu pe dinafară șuvoiul năucitor de cuvinte. Încerc să mi-l imaginez pe bărbat atunci când primește ca la un meci de box invectivele. Mă irită totuși lașitatea lui. De fiecare dată Îi cere pe același ton să Înceteze. Ce i-a unit oare și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
luminoasă care-i dă lui Antoniu sentimentul că nu e singur. Într-un vas de ceramică ciobit, au rămas din vremea În care cineva se mai Îngrijea de soarta cavoului, niște flori uscate, peste care par să fi trecut arșițe năucitoare și vânturi deșertice. În prima noapte În care locuiesc În cavou, Îmi amintesc de mama și de tatăl meu, dar nu firesc, așa cum te gândești la cei dragi, pe care i-ai pierdut de mult, și vrei acum să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Antoniei. Mă uimea. În același timp aveam nevoie de ea. Marea nenorocire era că aveam nevoie de amândoi. Firul intimității care ne lega, pe mine și pe Antonia, nu se rupsese. Îmi dădeam seama de acest lucru cu o durere năucitoare. Primisem doar înștiințarea morții mele. Lovitura nu căzuse încă. — Ai putea să ne faci un serviciu, mie și lui Anderson? întrebă Antonia. — Se pare că asta e noua mea métier. — Ai putea să o aștepți pe Honor la gară astă-seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Extraordinar! În sfârșit! am răspuns. Cu cine? O cunosc? — Păi, da, o cunoști, răspunse Alexander. Cu Georgie. Am pus receptorul jos pe masă. De departe glasul lui Alexander continua să vorbească. Mi-am ascuns fața în mâini. Cu o viteză năucitoare, ca un val de sânge ce invadează un picior rănit, m-a cuprins vechea mea dragoste pentru Georgie; și în clipa aceea mi-am dat seama cât de mult contasem, în ciuda celor întâmplate, pe fidelitatea ei. Fusesem complet nebun. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aici? am spus. M-am apropiat de birou și m-am sprijinit de el, privind-o tot de sus. Dacă ai venit să mă chinuiești sau doar să te distrezi, ar fi mai bine să pleci imediat. Mă stăpânea impresia năucitoare că, în sfârșit, tratam cu ea de la egal la egal. Mi-am păstrat expresia severă dar înlăuntrul meu era atâta lumină încât nu se poate să nu se fi reflectat puțin și în afară. — N-am venit să te chinuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
zic că te iubesc. Am fost coerentă? — Sigur că da. — Că, de fapt, așa și vreau să fiu: tare coerentă. Ah, Păsuleț, te-ador. În clipa asta, în orice caz. Hei, urmă ea în șoaptă, vrei să miroși ceva - ceva năucitor? Se uită în jur, să fie sigură că nu-i nici o chelneriță prin preajmă, apoi se aplecă în față, băgându-și mâinile sub fața de masă, ca și cum ar fi vrut să-și îndrepte un ciorap. Peste o clipă își întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mea de-la-școala-ciocanelor, cursuri ținute cu aceeași dezinvoltură în pat ca și în barul din cartier sau la masa din bucătărie - stăteam în micuțul meu apartament, în fața unei mașini de scris Olivetti portabile, și mă străduiam să aștern pe hârtie povestiri năucitoare. Câteva îmi apăruseră deja în gazete literare trimestriale, iar una dintre ele se bucurase chiar de oarece succes la scară națională, însă respectivele povestiri nu erau năucitoare, erau niște pastișe, iar eu voiam să provoc năuceala în stilul meu propriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mașini de scris Olivetti portabile, și mă străduiam să aștern pe hârtie povestiri năucitoare. Câteva îmi apăruseră deja în gazete literare trimestriale, iar una dintre ele se bucurase chiar de oarece succes la scară națională, însă respectivele povestiri nu erau năucitoare, erau niște pastișe, iar eu voiam să provoc năuceala în stilul meu propriu, și să mă năucesc și pe mine însumi nu mai puțin decât pe alții. Și de ce nu, la o adică? În apartamentul meu de două camere nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
m-ar fi putut opri nici măcar când mă uitam în oglinda de la baie și reflectam cu glas tare „Nu trebuie decât să te așezi la masă și să lucrezi!“ Așa că mă așezam și-mi dădeam silința să mă fac scriitor năucitor, fără vreun motiv să cred că n-aș putea deveni exact ceea ce-mi doresc atâta timp cât îmi doresc cu adevărat și, nu fac din asta un secret, câtă vreme răspunzătoare de succes e numai și numai imaginația mea. Eram un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fi ajuns într-un târziu peste blocurile din Drumul Taberei“, s-ar putea ca acest troleibuz ciudat să fie mult mai îngăduitor decât orice avion cu motor (despre care se știe că nu te va lua în zbor pe motivul năucitor că ești mic și te cheamă polonic) și să te lase să privești sau să-ți amintești (e totuna) cum de acolo, chiar din interiorul decupajului, ascunsă hărților și înțelegerii științifice, pulsează, straniu și imperceptibil, o cruce. E greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe fondul stresului, sentimentul profund de inutilitate și singurătate sunt și ele responsabile, anunțând ceea ce anticipa scriitorul Alvin Toffler în cartea sa „Spasmul economic” - o „prăbușire a civilizației industriale”, adăugând apoi că „șomajul, prețurile, bolile, alienarea, neîncrederea evoluează la proporții năucitoare.” Analistul politic Stelian Tănase remarca: „Sărăcia e un fenomen real, dar în spatele lui se ascunde altceva. Anume, stratificarea societății românești. [...] Societatea românească se așează în trepte și acesta e un semn de normalitate. Din păcate, distanța dintre cei cu standard
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
universitate în fiecare zi și îi era cunoscută din vedere mulțimea de clădiri albe, umbrite împrăștiate de-a lungul celor câteva sute de pogoane de lângă vechiul aeroport. Totuși, nu avusese niciodată ocazia să pună piciorul acolo. Iar acum, în mijlocul mulțimii năucitoare de clădiri, fiecare cu denumirea sa impunătoare, ciudată, se simțea oarecum intimidată. Nu era o femeie neșcolită, dar nu avea o diplomă de studii superioare. Iar acum se afla într-un loc unde mai toată lumea avea o diplomă în științe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
zacă în șaua unui cal domol, obișnuit cu frîul și povara, încalecă pentru prima dată un armăsar adevărat, spumegînd la capătul zăbalei, înfiorîndu-se la fiecare atingere. Nici unul nu știe a cui teamă e mai mare, freamătul și încordarea fiind la fel de năucitoare și pentru cal și pentru călăreț. Atunci e vremea pintenului înfipt, a buzei rupte de nepricepere, a căzăturii din șa, a șfichiului rupînd din pielea aburindă. Și după aceea, totul se liniștește ca prin farmec, ajung doar cîțiva pași făcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe la guvern lucrurile erau limpezi, rău era că se învîrteau, dar era foarte bine că nimeni nu le împiedica să apară. Nu se băga, nu se amesteca, nici el, nici Serviciul, în afacerile de culise, în politicale, în combinații, câteodată năucitoare, cum să se amestece, cînd toată lumea avea nevoie de el, de Serviciu?! Dacă ar fi făcut-o, automat ar fi ajuns în situația să-și facă adversari pentru că și-a făcut prieteni. Dar era bine. Cînd în cameră lua cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Racikovski avea egal doar În lipsa sa de scrupule.“ 16 Cu indiscutabila sa agerime, Racikovski va pricepe curând că efectul bombelor era relativ; În fața crimelor gratuite, ca În fața oricărei crime cu motivație confuză, opinia publică Închidea ochii strâns, ca la lumina năucitoare a fulgerului; atât de frică cât și din dorința ca treaba să fie cât mai curând uitată. Practica Însă dovedise că intrigile puteau provoca explozii cu mult mai nimicitoare decât niște bombe. Oamenii sunt dispuși să admită orice intrigă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
modestă și de bun simț. Ofereau fetiței o educație serioasă și Luana o îndrăgi pentru frumusețea sufletului ei generos. Mai erau și alții, favoriți ai sorții, vreo cinci la număr, printre ei aflându-se și un băiețel cu o privire năucitoare, pe care doamna îl adora pentru frumusețea și inteligența deosebite. Crin Soveja avea gene lungi, irisul albastru și un păr negru, de tăciune. Era înalt, subțire, tăcut și pașnic iar zâmbetul timid și gropițele din obraji topeau sufletul Luanei când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
clipă, să străpungă țesătura și să se ofere cu dărnicie privirilor curioase ale școlarilor. Înaltă, fardată și machiată cu un gust impecabil, profesoara își plimbă printre bănci talia de vis, încinsă în bata unei fuste de două palme, picioarele lungi, năucitoare, ochii mari și buzele cărnoase. Se întoarse spre hartă și îndreptă vârful arătătorului către cine știe ce țară lipsită de interesul general, oferind clasei un spate de o tulburătoare splendoare. Doamna de istorie se numea Vrăjitoru. Un nume cum nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să se retragă pentru a-și aprinde o țigară. În anonimatul locului ei, Luana putea să-l analizeze pe îndelete. Era înalt, suplu și îmbrăcat cu cele mai șic haine pe care le văzuse. Avea un chip de un exotism năucitor. Piele măslinie și catifelată, ochi verzi, cutremurător de frumoși, în colțul buzelor un zâmbet de copil alintat, o copie naturală și inconștientă a surâsului Elvis Presley. Luana înțelese de ce stârnise acest băiat o așa furtună de sentimente. Inima Luanei tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]