780 matches
-
-se de zidirea sa sufletească. A călătorit apoi culegând învățătură și de la alte mănăstiri unde se aflau părinți vestiți. Rugăciunile sale îl făcuseră temut diavolilor care se depărtau numai la apropierea sa de locurile în care aceștia bântuiseră înainte iar năvălirile lor asupra lui nu mai aveau de multă vreme nici un efect. Așa se face că ajungând la Enos în Macedonia, un tânăr care nu îl cunoștea pe sfânt, din pornirea diavolească, l-a bătut foarte tare iar sfântul a răbdat
SFÂNTUL GRIGORIE DECAPOLITUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346869_a_348198]
-
blagosloviți de partid și de stat (Dumnezeu avea alte îndatoriri) cu câte doi băieței, niște scumpi care la masa festivă aveau cam cinci-șase anișori, în jur de o sută de kilograme fiecare și comportamentul adecvat unui conducător tătar din timpul năvălirilor. Atmosfera de sărbătoare a fost susținută de răgetele îngerașilor și de reproșurile adresate în cor profesorului că e un sărăntoc, un zgârcan, un inconștient, un iresponsabil care nu s-a gândit o clipă la familie ci numai la faima lui
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348407_a_349736]
-
când au venit romanii pe aceste teritorii și au constatat că vorbesc o limbă asemănătoare cu a lor, i-au numit Germani, adică, de același neam cu ei=germanos. ( „Dacia Preistorică pag.766). În următoarele zece pagini N. Densușianu descrie năvălirea peste aceste triburi pelasge a popoarelor războinice, celții și germanii. Nu este de mirare că în limba populațiilor învingătoare se vor găsi mii de cuvinte de la populațiile pelasge învinse și asimilate , cuvinte identice și asemănătoare cu cele din limba română
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
tandre, dulci, simple și senine. La -Întâi Decembrie- ne duce gândul Bucurându-ne, țară scumpă, în zăpadă, Cum înaintașii au vrut să te vadă : Întreagă, bogată, liberă ca vântul... Ai fost legată de pământul strămoșesc Rămânând statornică, -firească urmare-, -Împotriva năvălirilor barbare- Prin grai, credință și-obiceiul românesc. Cum Mihai Viteazul te-a dorit întreagă, Te-ai pregătit istoric ani grei pământești Și,..prin jertfa ființei sale sufletești Regele a reușit să te-nțeleagă... Azi, contemplându-te, simțim căldura ta, Deși
PATRIA de LIA RUSE în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376927_a_378256]
-
au erupt în cameră paralizând pe toată lumea. I-au separat pe „bandiți” de reeducați și tare m-am bucurat că m-a lăsat între „bandiți”. Cu atâta bucurie mă învăluiau ochii lui Mandinescu!! Și a fost ceva teribil, ca în năvălirea barbarilor.” Poezia lui Sergiu Mandinescu exprimă în versuri memorabile și, paradoxal, cu o delicatețe ultrasensibilă în duritatea epocii, universul carcerial românesc din perioada bolșevică. Hăituit de un regim ateu și trăind în așa-zisa libertate circa doi ani de zile
SERGIU MANDINESCU-UN POET AL ÎNCHISORILOR COMUNISTE FOARTE PUȚIN CUNOSCUT, DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375232_a_376561]
-
ale vechimei. Statul acesta nou are hotare naturale de minune, el e destul de puternic, pământul său destul de binecuvântat de cer, locuitorii săi numeroși și în mare parte omogeni; el poate trăi, a sta de sineși și a se apăra împotriva năvălirilor streinilor”. ( Ion Georgescu, “BABA NOVAC, legendă și realitate istorică”, Editura Albatros, 1980). Eroul Baba Novac a fost unul dintre cei mai apropiați generali ai “iubitului său domnitor”. Luptele Domnitorului fiind legate de marea contribuție a eroului Baba Novac, menționăm lucrările
BABA NOVAC – CĂPITAN AL MARELUI VOIEVOD MIHAI VITEAZUL, 5 FEBRUARIE 1601- 5 FEBRUARIE 2017 DE PROF.UNIV.ASOC.POMPILIU COMSA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376227_a_377556]
-
în locașurile private, sau publice, de sănătate. Sau să nu fi avut de toate. • Astăzi m-am gândit că balada „Miorița”, cu pastorul ei, încolțit între lăcomia unor megieși, își găsește - în istoria românilor - un profund înțeles. Dacia, Imperiul Roman, năvălirile barbare, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Otoman, Imperiul Iubeu, Diverse Imperii de Hârtie, sau Virtuale, Imperiul Răsăritean, Imperiul Apusean. Între Imperii de-a stânga și de-a dreapta, păstorii României crucificate. Care s-au întors în pământul care i-a ridicat, pentru că el
DIALOGURI CU ELISE (2) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376276_a_377605]
-
Pârvan a făcut numeroase studii și cercetări arheologice despre Mangalia, iar strada pe care ai venit tu poartă numele său. Acolo este și o hartă pe peretele unui bloc, cu denumiri ale cetăților din Dobrogea veche. Cetatea a dispărut odată cu năvălirea popoarelor migratoare din secolele al VIII-lea și al al IX-lea, fiind înlocuită cu o simplă așezare de pescari. Ea a fost parțial reclădită în secolul al XI-lea, odată cu reintrarea Dobrogei sub stăpânirea bizantină, dar a dispărut din
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
consulate române în orășelele cele mai principale de acolo, numai cât consulii ar trebui să fie români, iar nu negustori greci. Consulii români ar trebui între altele să-și deie silința cea mai mare de a feri satele românești de năvălirile bandelor de hoți; mijlocul spre a ajunge la acest scop ar fi stăruința necurmată a consulilor pe lângă autoritățile otomane de a urmări asemenea bande cu forțe de ajuns. Bandele, formate câteodată din 100 până la 200 vagabonzi, merg cu îndrăzneala lor
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Popa. Textul este parabola imixtiunii agresive a sistemului totalitar în trăirea individuală, a violării teritoriului propriu fiecăruia (și nu ne referim doar la spațiul fizic, material, ci și la mutilarea intelectuală și emoțională), a dizolvării personalității pînă la completa uniformizare. Năvălirea unor specimene de "homo canis, numit pe românește vecin" în viața unei familii, cu scopul declarat de a instaura ordinea (cuvînt dătător de coșmaruri, pentru că se referă la ordine impusă de Regulamentul de bloc, și nu la una firească, naturală
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de organizare statală și variații în apariția și folosința monedelor metalice bătute. Remarcăm relativa lipsă a aurului din circulație, "argintul fiind folosit mai mult decât aurul în baterea monedelor"489, de asemenea "cantitatea de aur a scăzut în Europa după năvălirile barbare"490, practic tot ceea ce reprezintă monedă și circulație monetară fiind o imitație a sistemului monetar greco roman 491. Este demn de subliniat, în context, rolul important pe care l-a avut sistemul monetar al lui Carol cel Mare, care
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
III-lea, Imperiul Roman trecea printr-o "îngrozitoare criză" (N. Iorga), ce are ca rezultat distrugerea orașelor și deprecierea monedei. În acest context dificil pentru Imperiu, se produce retragerea din Dacia, sub împăratul Aurelian (270-275). Priveliștea Daciei în momentul primelor năvăliri barbare, a doua jumătate a secolului al III-lea, se poate reconstitui prin cazuri asemănătoare, după retragerea legiunilor, în Galia sau Britania. În sud-estul Europei, constatăm aceeași imagine: Nicopol, Atena, Eleusis erau în ruine. Însă, în ceea ce privește părăsirea Daciei, nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Bălgrad. În Dacia asistăm la o lentă pieire a orașelor, iar sensul de "loc fortificat" al cetății nu indică părăsirea Daciei, ci păstrarea și apărarea ei. Dacia, după 275, nu era singură, izolată, iar Pârvan o spune direct: "cu toate năvălirile barbare, viața civilizată în centrele vechi dobrogene nu încetează a dăinui în formele ei originale"3. Pe de altă parte, lipsa elementelor germane în limba română nu este o dovadă că daco-romanii nu erau pe malul stâng (nordic) al Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Daciei Traiane. Timp de trei secole (IV-VI), singura monedă care circula în fosta Dacie, la sud și est de Carpați, precum și în Transilvania era cea romană, economia imperială recucerise Dacia, civilizația romană predomina pe teritoriile ei. Și în vremea năvălirii hunilor (375-454), economia romană continua să domine în Dacia monedele sunt frecvente. În vremea goților și hunilor, negustorii romani pătrundeau nestingheriți până în Transilvania și Moldova, în nordul Dunării. Cetățile romane din nordul Dunării apărau o populație care, economic și cultural
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o vreme, apoi l-a repus în scaun. Aici existau mai multe basilici creștine. După martirizarea Sf. Sava Gotul, în nordul Dunării, în 372, Sf. Vasile, arhiepiscopul Caesareii (Capadocia), a cerut osemintele acestuia lui Iunius Soranus, "dux Scythiae". Dar în urma năvălirii hunilor (375), vizigoții și-au căutat refugiul în sudul Dunării și s-au stabilit în Tracia. Dar aici, ei s-au revoltat și s-au dedat la atrocități, iar Valens i-a înfruntat la Adrianopol, în 378, dar a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
invadat teritoriul din sudul fluviului, iar pustiirile lor s-au dovedit devastatoare. Sub Tiberiu II (578-582), s-a încheiat o pace între cele două părți, bizantinii plătind subsidii ridicate, iar avarii promiteau să apere linia Dunării. Curând a urmat însă năvălirea slavilor în sudul Dunării, mai ales după bătălia de la Sirmium, din 579-580. Istoricul Menander spune că "...neamul blestemat al slavilor a năvălit în Imperiu, în Grecia și Tracia, a pustiit, a ars, a jefuit, a cucerit țara și s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
numit Justiniana Prima. Concret, prin Novela XI din 14 aprilie 535, împăratul a decis să înființeze o Arhiepiscopie autocefală în noul oraș, unde a fost stabilită reședința prefecturii Illyricum. Anterior, reședința se aflase la Thesalonic, mutată aici de la Sirmium, în urma năvălirii hunilor. Justiniana Prima era situată pe locul actualului Tsaricin Grad, aflat la 40 km de Naissus (Niș-Serbia). Deducem că noul oraș era mult mai aproape de Dunăre decăt se credea până atunci. În ceea ce privește jurisdicția noii arhiepiscopii, așa cum rezultă din însuși textul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
590-604), din anii 592 și 594. În aceeași perioadă este amintit un mitropolit din Dacia Mediterranea, Felix din Sardica (Sofia), căruia îi scria același papă, cerându-i să recunoască drepturile arhiepiscopului de Justiniana Prima, dar fără succes. După 602, în urma năvălirii slavilor, se pierd urmele arhiepiscopiei de Justiniana Prima și ale mitropoliilor și episcopiilor supuse ei. În cele din urmă, în 731, împăratul Leon III Isaurul o desființează oficial, eparhiile ei sufragane fiind trecute sub jurisdicția Patriarhiei de Constantinopol. Se cuvine
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
graniței dunărene a Imperiului (614) până la creștinarea bulgarilor (864) și revenirea bizantinilor (970), este dificil de surprins istoric, lipsesc informațiile (scrise), iar cele arheologice sunt extrem de puține. Cauzele sunt multiple: încetarea organizării bisericești și a rețelei urbane din regiune, interpunerea (năvălirea) păgânilor, slavi și bulgari, între Dunăre și Haemus, reducerea teritorială a Imperiului și întreruperea legăturilor cu centrele bisericești din Bizanț, constituirea khaganatului (statului) avar în Panonia și încetarea legăturilor cu comunitățile creștine din Europa centrală și Italia, criza iconoclastă la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-și aibă propria lor ierarhie superioară..., iar românii, creștinați cu șase-șapte secole înainte, să nu fi avut proprii lor ierarhi". Aceste susțineri denotă aceeași neînțelegere a faptului că, între 602-864, la Dunăre și Pont, nu mai existau scaune episcopale, din cauza năvălirii slavo-bulgare păgâne. Nici un fel de argumente și nici o invocare a logicii istorice nu poate schimba o realitate dată. Cu toate acestea, autorul afirmă că înființarea de episcopii slave în sudul Dunării, mai ales la Vidin (Bononia) și Dârstor (Durostorum), "ne
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și în Dobrogea, intervalul 602-1000, a marcat o evoluție sinuoasă, de la regres la ascensiune. Profunzimea credinței creștine, implantată în secolele IV-VI, a constituit principala pârghie a rezistenței etnice și spirituale (religioase) a populației autohtone, după spargerea romanității răsăritene și năvălirea slavilor. Acesta era tabloul religios al spațiului românesc în pragul mileniului II, după o evoluție îndelungată, el era pregătit să intre în etapa creștinismului statal. NOTE 1. Istoria Românilor (Tratat), vol. II, București, Editura Enciclopedică, 2001, p. 587-589. C. Daicoviciu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unde ostrogoții n-au lăsat urme în limba italiană. Acest aspect l-a subliniat F. Lot, care afirma că "de la ostrogoți n-a rămas nimic, nici în instituții, nici în limbă și foarte puțin în sângele italienilor". Nici în vremea năvălirii hunilor în Europa (375-454) nu se constată un contact între aceștia și populația autohtonă din Dacia și regiunea Dunării de Jos. Năvălirile nomazilor din stepele asiatice prin sudul Rusiei spre pusta ungară erau un fenomen periodic. Așezările nomazilor (alogenilor) evitau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a rămas nimic, nici în instituții, nici în limbă și foarte puțin în sângele italienilor". Nici în vremea năvălirii hunilor în Europa (375-454) nu se constată un contact între aceștia și populația autohtonă din Dacia și regiunea Dunării de Jos. Năvălirile nomazilor din stepele asiatice prin sudul Rusiei spre pusta ungară erau un fenomen periodic. Așezările nomazilor (alogenilor) evitau regiunile muntoase și pădurile, dar preferau stepele pentru a putea desfășura uriașele herghelii de cai. Între 375, înfrângerea goților pe Siret (Întorsura
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
traiul în liniște și fiecare se bucură de tot ce are (inclusiv de pământ), nesupărat și neasuprit ". Iordanes, istoricul goților, spune și el: "Attila este bun cu cei ce se supun", un nou indiciu al faptului că vechea concepție despre "năvălirile barbarilor" trebuie revizuită. Hunii trăiau de pe urma produselor muncii autohtonilor, dar cine erau ei? În satul stăpânit de huni trăia o populație ce vorbea limba hunică, gotică și "ausonică" (latina populară), adică limba autohtonilor. În ceea ce privește relațiile hunilor cu populația autohtonă, din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
perturbări în viața social-economică și politică din întregul sud-est european. Situația politică a fost extrem de instabilă în această perioadă. O stabilitate mai mare și o durată mai îndelungată a așezărilor autohtone, orașe și sate, se remarcă până la venirea hunilor (275-375). Năvălirea hunilor în Europa, în 375, a provocat dislocarea și amestecul de populații, cumplite prădăciuni, distrugeri. În acel moment s-a rupt firul continuității pe aceleași locuri a numeroase așezări autohtone din Dacia. Multă populație rurală și din vechile orașe romane
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]