402 matches
-
ani grei de temniță, printre care și Thoader Ion. Faptul că acest sat este vechi se recunoaște, în primul rând, după așezarea lui, relativ departe de actualul drum național 15 D (5 km.vest), drum frecventat în vechime de diverși năvălitori prădalnici, dar și după aspectul lui, cu zeci de ulițe care se întretaie până ce ajung în cea principală și cu casele construite și dispuse neregulat. Singura construcție veche (mijlocul sec.XIX) este cea citată mai sus deoarece oamenii locului și-
Bârzești, Vaslui () [Corola-website/Science/301862_a_303191]
-
eventuale pericole ce s-ar fi abătut asupra satului. Remarcăm faptul că dealul respectiv este situat la un loc relativ greu accesibil, iar dacă avem în vedere faptul că secole de-a rândul biserica ortodoxă a fost prigonită de diverșii năvălitori sau stăpânitori (amintim aici doar pe generalul Bukow, care a dărâmat cu tunurile sute de biserici ortodoxe), atunci ipoteza situării bisericii în Podeiul Bogatului este cât se poate de credibilă. Informațiile provenite de la cei mentionați mai sus ne spun că
Biserica de lemn din Almașu Mic de Munte () [Corola-website/Science/321637_a_322966]
-
și mai plină de războaie urmată de pericole externe venite atât din partea triburilor baltice, care atacau dinspre sud, dar și de peste mări. Câteva sögur scandinave fac referire la campanii de pedepsire împotriva Estoniei. Pirații estoni efectuau raiduri similare împotriva vikingilor. „Năvălitorii păgâni” care au devastat orașul suedez Sigtuna în Evul Mediu Timpuriu, în 1187, erau estoni. În primele secole din era noastră, au început să apară subdiviziuni politice și administrative în Estonia. Au apărut astfel două unități majore: provincia (în estonă
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
lor erau denumite „vase de pirați” de către Henric din Livonia în cronicile sale în latină de la începutul secolului al XIII-lea. Poate cel mai cunoscut raid al piraților oeselieni a avut loc în 1187, cu atacul orașului suedez Sigtuna de către năvălitori finici din Couronia și Oesel. Printre victimele acestui raid s-a numărat arhiepiscopul suedez Johannes. Orașul a rămas ocupat o vreme, ceea ce a contribuit la declinul său ca centru comercial în secolul al XIII-lea, în favoarea altor orașe ca Uppsala
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
sec. III - înc. sec. II î.Hr.) și Sântana de Mureș-Cerneahov (sec. III-IV d.Hr:). Îndepărtații strămoși ai suslenenilor au trăit de multe ori vremuri de restriște, mai ales în timpul migrației diferitor triburi și popoare. Trezindu-se sub tăvălugul nimicitor al năvălitorilor, ei erau siliți să-și adăpostească familiile în adâncimea codrilor și reveneau la casele lor doar după ce veneticii părăseau localitatea. Pe moșia satului este o movilă din pământ care, după părerea regretatului arheolog și istoric, Ion Hâncu, reprezintă un mormânt
Susleni, Orhei () [Corola-website/Science/305196_a_306525]
-
Ștefan cel Mare în hotarele ținutului „Buciumeni”, noua vatra cât și răzășia moștenita fiind dăruite drept semn de prețuire pentru actele de vitejie. Acestea au fost vădite în lupta dată și câștigată de moldoveni la poalele codrului lui Făurel, cănd năvălitorii au fost învinși de locuitorii satelor din zona puși sub comanda lui Făurel Boghină - staroste al plaiului. Satul Mândrișca a fost întemeiat relativ recent pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, de un grup de refugiați proveniți Transilvania. La sfârșitul secolului al
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
Ganmaku. Venise până și maistrul tâmplar cel ciupit de vărsat. Ceremonia de turnare a apei era o datină strămoșască, în care vechii prieteni ai mirelui veneau neinvitați acasă la socru. Familia miresei era obligată să-i întâmpine cordial, după care năvălitorii îl târau pe mire în grădină și-l stropeau cu apă. în noaptea aceea, ceremonia turnării de apă era puțin cam prematură. De regulă, avea loc după șase luni sau chiar un an de la nuntă. Toată casa lui Mataemon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
De fapt, de îndată ce Odera Masamoto, seniorul Castelului Gochaku, aflase despre revolta lui Murashige, dăduse o declarație clară, despărțindu-se de Nobunaga și chiar mergând, într-o noapte, în tabăra inamică. — Provinciile de la apus nu trebuie să fie lăsate pe mâna năvălitorilor, le spuse Odera. Ar trebui să facem din clanul Mori punctul nostru central de raliere, să ne reorganizăm forțele și să-i nimicim pe acești venetici. Odera Masamoto era seniorul tatălui lui Kanbei și, prin urmare, și al lui Kanbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cu concepțiile noastre, cu ideile și gândurile noastre, cu dependențele noastre etc., etc. De-a lungul timpului, a fost, într-adevăr, nevoie de agresivitate pentru supraviețuire fizică. În lupta cu animalele care atacau, apoi vânatul, cu popoarele migratoare, cu jefuitori, năvălitori etc. Cu cei care doreau noi cuceriri și extinderi teritoriale, pentru îmbogățire sau supraviețuire. Acum, unde să te mai extinzi? Doar în cosmos, pe alte planete. La ora actuală, pe planeta noastră, cu internetul și avioanele, nu înseamnă decât extindere
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
mijlocul secolului al IX-lea și mijlocul secolului al XI-lea. La ascendența spirituală a Bizanțului trebuie menționate și realizări strategico-militare precum lanțurile de cetăți pe uscat, flotele de pe mări folosite în luptele îndelungate cu arabii, mongolii, turcii și alți năvălitori. Europa Occidentală nu ar fi putut să înflorească spiritual cu biblioteci, biserici, mânăstiri, universități de renume din secolul al XIII-lea înainte dacă bizantinii cu numeroasele lor popoare nu și-ar fi sacrificat viețile și averile timp de secole, ținând
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
respinge invazia dacilor și scordiscilor. În 97 i.en., dardanii conduc primul atac. Românii au început să cucerească Dardania sub guvernarea lui Appius Claudius Pulcher, acțiune pe care o continuă și succesorul său, C. Scribonius Curios. Curio îi ajunge pe năvălitori până la Dunăre, dar nu traversează fluviul din cauza pădurilor întinse. Își celebrează triumful chiar dacă nu i-a supus pe deplin pe dardani. În anii 72-71 i.en., Terentius Varro Lucullus, proconsulul Macedoniei a condus o demonstrație militară. Expediția pentru ocuparea Dobrogeu
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
următoare, profitând de criză imperiala izbucnită după moartea lui Nero, catafractarii sarmați revin în număr mare de 9000, jefuind nordul Dobrogei. Legiunea III Gallica, sub împăratul Otho, venită din Orient împreună cu trupele Moesiei, condusă de Aponius Saturninus, îi înfrâng pe năvălitori. Tacitus descrie că lui Marcus Aponius i s-a dedicat o statuie triumfala, iar legații legiunilor au primit podoabe consulare. Legiunile Moesiei au fost trimise înapoi în Moesia și au trecut de partea lui Vespasian în 69, îndreptându-se iar
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
Cisla, i-a sfătuit pe tătari să meargă pe Vișeuț, nu pe Cisla. Acolo, borșenii, conduși de Alexandru Lupu, i-au strivit, lăsând copacii peste ei. Dacă alegeau celălalt drum, istoria ar fi fost alta. În drumul spre Preluca tătarilor, năvălitorii au distrus mai multe biserici, printre care și cele două biserici din Moisei: Biserica de sus, a Vlongenilor, și Biserica de jos, a Pop Comăneștilor. Mănăstirea Moisei cumpără în 1727 un Antologhion „în zilele Măriei Sale luminatul Domn Mihai Rakoviță”, iar
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
profesorul Telescu școala primară a Ursulinelor redenumită Școala Steaua Roșie era ruina unei mînăstiri pe sub care mergeau tuneluri care legau ruinele Între ele tuneluri care serveau și drept morminte și care fuseseră folosite În Evul Mediu pentru a fugi de năvălitori către codrii unde puteai fi În siguranță În brațele naturii și forma acelor ruine erau tot pe atît de fantastică precum legendele popoarelor voastre pe care le cîntau printre ruinele bordeielor lor pentru a pune lumea În cît de cîtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a izbit puternic de rezistența românilor care s-au ridicat cu tărie împotriva celor ce căutau să le ocupe pământurile silindu-i la o altă viață culturală și spirituală, fapt consemnat cu tărie de documentele acelor vremi, în care chiar năvălitorii recunoșteau cerbicia și tenacitatea cu care românii își apărau pământurile și credința. „ Maghiarii sau ungurii, consemnează documentele vremii, statorniciți de câtăva vreme în Câmpia Panonică își încep incursiunile spre vest, dar fiind înfrânți de Otto cel Mare (936-972) în bătălia
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
-o pe noi trepte de dezvoltare materială și spirituală, dându-i un loc de cinste printre țările Europei și au lăsat-o urmașilor, liberă și neatârnată. Pe malurile Nistrului străjuiau cetățile cele mari, Hotinul înspre Lehia (Polonia), ridicată în calea năvălitorilor, care asemenea maghiarilor au râvnit mereu la pământurile Țării Moldovei, Soroca, Orheiul, Tighina și Cetatea Albă, ce apărau Țara Moldovei împotriva tătarilor. În partea de miazăzi, la hotarul cu Împărăția Otomană, străjuiau cetățile Chilia și Cetatea Albă, care erau și
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
și Țara Ardealului, nu făceau parte din Împărăția Otomană, ci se aflau sub suzeranitatea acesteia, care, în schimbul unei plăți anuale, numite haraci sau tribut, pe care aceste țări îl plăteau către Poarta Otomană, avea obligația să le apere împotriva altor năvălitori. Voievozii români nu se supuneau legilor otomane, turcii nu puteau să se așeze pe pământurile românești fără îngăduința Voievodului, Moldova, ca și celelalte țări neatârnate avea ambasador la Istambul, care purta numele la vremea aceea de capuchehaie și era considerată
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Întâiul, Alexandru, Dan, Mircea și Laiotă, coborâtori din Negru Vodă, descălecător și ctitor de țară, care încă mai geme sub stăpânire străină. Mai apoi, prin vremi și peste vremi, ca o ironie a soartei, Basarabia a devenit stindardul românismului în fața năvălitorilor din Răsărit, care de secole au adus asupra românilor numai lovituri de harapnic, umilință și ocupație, fiind nedreptățită, batjocorită și silită a-și plăti libertatea cu sânge și biruri împovărătoare. Nimeni însă, până în anul 1812, nu a încercat să-i
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
două fiind și porturi la mare ale Țării Moldovei. Toți marii Voievozi ai Țării Moldovei, Petru Întâi, Alexandru cel Bun și, ca nimeni altul, Ștefan cel Mare și Sfânt, au ridicat sau au întărit aceste cetăți, bastioane de apărare împotriva năvălitorilor străini. Țara Moldovei se întindea de la Carpați și până pe Nistru, de la Ceremuș și Colacin în nord și până la Dunăre și Mare, hotare pe care Măritul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt le-a întărit și mai mult, lăsându-le urmașilor
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
lumii la vedere obârșia neamului românesc, arătând că toți de un neam și odată descălecați sunt. La Lipnic, Cahul, Țețina și Codrii Cosminului, la Vaslui și Războieni, la Chilia și Cătlăbuga, Șchei și Baia, românii moldoveni s-au ridicat împotriva năvălitorilor, pentru neatârnarea Țării Moldovei și apărarea gliei străbune, când cetățile noastre Hotinul, Soroca, Orheiul, Tighina și Cetatea Albă străjuiau neclintite pe hotarul Nistrului, păzind cu sfințenie Țara Moldovei. La poalele acestor cetăți strămoșești s-au apărat românii împotriva năvălitorilor păgâni
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Țara Moldovei. La poalele acestor cetăți strămoșești s-au apărat românii împotriva năvălitorilor păgâni și creștini, turci, tătari, cazaci, polonezi, care râvneau la pământurile și agoniseala românilor. Mai târziu, la Mărășești, Mărăști și Oituz s-au apărat românii împotriva altor năvălitori, ca și în luptele de la Iași și Chișinău, din 1941, când au încercat românii să stăvilească setea de expansiune a imperiului roșu, bătălii care au însemnat tot atâtea pagini glorioase în istoria neamului nostru românesc. După atâtea jertfe și sânge
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
au dus, printre altele, la Înfrângerea creștinătății pe câmpul de luptă de la Varna, cu cincisprezece ani În urmă. Și la fel s-a Întâmplat În vremea lui Mircea Bătrânul, la Nicopole. Încă o bătălie pierdută, și porțile Europei sunt deschise năvălitorilor. - Și totuși, spuse Uzun Hassan, nu Mahomed este cel mai primejdios dușman al neamurilor din Apus și al celor din Răsărit. El reprezintă o forță mult mai sălbatică, pe care nici măcar n-o cunoaște. Sunt lucruri care nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Alții descălecară, intrând În curțile pustii și strigând ceva de neînțeles. Grosul năvăli spre centrul satului. Deodată, funiile se ridicară și caii, Împiedicați, se prăbușiră cu călăreți cu tot. Asupra lor fură aruncate gălețile cu ulei și făcliile aprinse. Goana năvălitorilor se opri Într-o Învălmășeală de foc și cai răsturnați. Rândurile din spate se poticniră și ele, căci caii se speriaseră de pocnetele porumbului Încins și de focul izbucnit În fața lor, refuzând să continue drumul. Din spatele caselor, arcașii lansară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fie sacrificată pentru a doua oară în momentul decisiv. La 1877 a fost singură-singurică când masele oștirilor rusești se rostogoleau spre granițele sale; ea s-a văzut nevoită să încheie vestita convențiune din aprilie și să-și deie contingentul unui năvălitor heterogen; ea a trebuit să primească cea mai îndrăzneață ingratitudine pentru că la Plevna cu sângele său a scăpat pe ruși de pieire. Atari esperiențe nu le poate dori bucuros pentru a doua oară un stat june și cu vitalitate; el
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și cu muntenii din 1481 și credem că se referă la incursiunea lui Țepeluș. Domnul știa că se fac pregătiri pentru atacarea Moldova și, de aceea, trebuie să se fi aflat prin părțile Bacăului, fapt care i-a determinat pe năvălitori să se retragă în grabă. Riposta domnului nu s-a lăsat așteptată și, așa cum se scrie în Letopiseț: „În anul 6989 (1481), luna iulie 8, duminecă, a fost război cu muntenii și cu Țăpăluș la Râmnic și a biruit iarăși
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]