986 matches
-
cu haine curate, primite de pomană de la o asociație de binefacere, care a venit zilele trecute În ghetou, cu Îmbrăcăminte, ouă roșii, cozonaci, portocale și carne. A fost o premieră absolută, În acest loc părăsit de civilizație și, de aceea, năvala oamenilor, a avut forța unui uragan și vuietul vântului. Antoniu a asistat de pe margine la acest ,,cataclism,, , a Încercat chiar să potolească ,,furtuna,, , a făcut apel la calm și la demnitate, strigând că Dumnezeu are grijă de toți, dar vuietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
amândoi să se lase În voia somnului. Odată ajunși, ca după o lungă expediție, În intimitatea mătăsoasă a patului, bărbatul o posedă cu brutalitate, ca un adolescent stângaci. Singurul lucru care-l face Într-un târziu, să se oprească din năvala asta copilărească, este parfumul discret, amărui răspândit de trupul ei, care-i amintește brusc de parfumul de unor floricele de câmp pe care le-a pus odată, de mult Într-o zi de vară, pe mormântul mamei... Adoarme, cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pasagerii erau obligatoriu În repaus. Între pereții de sticlă n-avea sens nici o emoție, n-avea sens să-ncerci nici un fel de activitate decât cea mentală, iar aceasta putea fi urmată fără teama de-a fi Întrerupt. Lumea dădea acum năvală peste Eckman și Stein, soseau telegrame, oamenii le Întrerupeau șirul gândurilor cu discursuri, femeile dădeau petreceri. Dar În goana plină de reverberații a expresului gălăgia era atât de obișnuită, Încât era echivalentul liniștii, iar mișcarea era atât de continuă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vederi, cabotinismul gravității și esențelor cu care debita banalități și stupizenii, puzderia de oh!-uri și ah!-uri, aerul de „lunatic”, de „înger” obez, toate acestea erau menite să imprime în capetele celor ușor de prostit ideea că poezia dă năvală din toate părțile peste Stănescu, care nu mai prididește să o recepționeze și să o distribuie publicului însetat de „versuri” ininteligibile. Strategia aceasta, asemănătoare cu a lui Nicolae Breban, urmărea împământenirea ideii că Nichita Stănescu e un geniu. După ce manipularea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
unei mogîldețe negre și Însîngerate... Amintirile se Înghesuiau, din ce În ce mai numeroase. O clipă, văzu chipul negrăit de trist al unei femei, care se confundă numaidecît În uitare, ca un om ce se Îneacă. Simțea că-i plesnește capul de durere sub năvala atîtor amintiri ce se zbăteau să iasă la suprafață, Întocmai ca un prunc din pîntecele mamei. Agățîndu-se cu mîinile pe masă, Își spuse de cîteva ori: „Trebuie să rezist, trebuie să rezist, trebuie să rezist!“ - ca și cum simplul fapt de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
văzu că detectivul Își scosese mîna de sub coapsă: părea să-și fi pierdut interesul. Nu mai erau decît vreo cîteva pagini, cînd deodată Rowe descoperi o figură familiară: o frunte lată, un costum negru... O dată cu ea, prin poarta subconștientului dădură năvală o sumedenie de alte figuri, luîndu-i cu asalt memoria. — Ăsta e! exclamă Rowe, rezemîndu-se de spătarul scaunului ca să nu cadă, căci simțea cum se Învîrte lumea cu el. — Absurd! spuse detectivul, cu o voce aspră, dar pe care Rowe abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Dacă erai răutăcios, puteai să spui că Balbo arăta ca un pitic în preajma lui Cantacuzino. În salon, domnilor, toată lumea în salon, a venit și ministrul, să fim gazde excelente" graseie și italieniză, încît nimeni nu putu să se supere pentru năvala sa. Cînd a ajuns în salon constată că Bîlbîie era în spatele său, ca o umbră. N-ar fi dorit asta, prezența lui îl tulbura, așa cum te tulbură un lucru pierdut care îți iese în cale, pe neașteptate, într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lăsă inima s-o refuze. Întinse Luanei pumnul de bani și aceasta alergă fericită să ducă mamei averea. În ziua următoare, se trezi mai târziu ca de obicei. Adormise cu greu, nerăbdătoare să vadă zorile luminându-i fereastra. În loc să dea năvală afară, izbind ușa de perete, gata s-o scoată din țâțâni, Luana rămase în pat să lenevească. Era singură, mama lucra în schimbul de dimineață. După-amiază aveau să meargă să-i cumpere obiectul mult dorit. Se rostogoli pe-o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în jurul vreascurilor pârjolite. Pe măsură ce frigul le îngheță mâinile și obrajii, se retraseră să mănânce sărmăluțe cu mămăligă caldă, în aspectul țărănesc al sălii de mese. Urcați în camere, instalară boxele, orga de lumini și, o dată ce muzica cuprinse clădirea, fetele dădură năvală în fața oglinzii, să se gătească. Băieții veniră să le invite la bairam. Luana ezita. Prefera să rămână în cameră decât să repete experiența nu de mult petrecută. Mara insistă să meargă împreună. Forțată să participe la distracție, Luana descoperi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și dispăru. Ajunsă acasă își regăsi cu greu respirația. Cum de lăsase să se întâmple așa ceva? Cum de îngăduise să i se întineze sufletul, mintea, trăirile ascunse? Nu închise ochii toată noaptea iar a doua zi, la prima oră, dădu năvală în clasa Violetei, o înhăță de gât și fără un cuvânt o lipi de perete. Izbitura îi înlemni pe cei prezenți. Lividă, Luana îi șopti la ureche: Dacă-mi mai ieși vreodată în cale, te omor! Liviu Livianu o urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
reușeau să le facă față. Victor îi strigă din cadrul ușii și, fără să priceapă ce le spune, îl urmară pe hol. Întreg căminul fusese cuprins de haos. Sub presiunea aglomerației de la parter, geamurile și ușile cedară și întregul puhoi dădu năvală afară. Luați de val, Luana și Ștefan se treziră împinși în stradă. El o scăpă din mână. Mică, înconjurată de gloata uriașă de băieți, Luana dispăruse. O strigă cu disperare. Ghidată de glasul lui, fata își făcu loc printre trupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana văzu un bărbat postat în mijlocul drumului, urlând: A fugit Ceaușescu! A fugit Ceaușescu! "E nebun!", gândi fata. "Bietul om, și-a pierdut mințile!" Dar ieși un altul și un altul, strigând și chiuind. Zbierau, cu toții, de la ferestre, tinerii dădeau năvală în stradă. Luana grăbi pasul. Inima începu să-i bată nebunește. O luă la fugă. Tramvaiele se opreau pe șine, mașinile se blocau în mijlocul drumului. Vatmanii și șoferii se îmbrățișau, plângeau. Nu se poate! Chiar a căzut Ceaușescu?!" Era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lui agasată. Apoi, o bufnitură pe birou, foșnet de haine, clipoceli și gemete sacadate. Consternată, căzu pe scaun. Rămase cu privirea țintuită pe ușa închisă, nevenindu-i să creadă. Când momentul împăcării se încheie, cei doi ieșiră șifonați, bărbatul dădu năvală afară iar femeia, zbârlită și cu rujul întins la colțul buzelor, avu tupeul să se așeze în fața Luanei și să-i spună cu o mină supărată: Dacă vrei să rămânem prietene, să nu mai faci niciodată asta. Rămasă fără replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
oceanelor pe hartă. Arăta liniștit, pe față abia i se citea umbra unei Încruntări, de parcă fuseseră pur și simplu prinși Într-un ambuteiaj. Motorul Buickului continua să sforăie, din când În când se trezea și mârâia răgușit acoperind o clipă năvala din jur. Probabil că Bill ambreiază pentru că, de bună seamă, Îi e și lui frică, și-a zis Margaret. Se făcuse foarte cald, ferestrele erau bine Închise și ușile blocate. Din torentul de trupuri se deslușea uneori vreun chip, cineva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aminte de cuvintele tatălui ei de pe când o Învăța să Înoate: Lasă valurile să treacă peste tine și n-o să ți se Întâmple nimic. Chiar așa și făcuseră În mijlocul mulțimii dezlănțuite, rămăseseră nemișcați și lăsaseră marea de oameni să dea năvală peste ei, iar când valul se retrăsese erau tot acolo unde fuseseră, ca resturile unor epave purtate de curent și azvârlite la mal. Că, desigur, Bill fusese atât de tulburat, Încât nu mai rostea decât câte-o vorbuliță, dar că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
privea spre fereastră, printre faldurile perdelei, cu ochii îngustați, umezi, deschiși către lumina din interior. Se auzea cum toarce la picioarele ei, încolăcită, pisica. Poate e fericită, rosti Carmina și glasul îi sună strident în încăperea prăfuită. Ceva ca o năvală, un vârtej întunecă imaginea. Sidonia își întoarse încet capul de la fereastră, își așeză palmele pe genunchii ușor depărtați, așa cum stătea aplecată prin decolteul rochiei largi i se vedeau sânii mici, atârnând. Numai de-ar fi, Dumnezeule, rosti într-un târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Și totuși, „Thalassa”, „Thalassa” Înseamnă ceva. Până la urmă Xenofon. Iată ce scrie el spre știința mea și a tuturor neștiutorilor: „Fiindcă zgomotul creștea din ce În ce, cu cât soldații se apropiau mai mult, și cum oamenii ce Înaintau dădeau năvală spre cei care strigau tot timpul, iar larma devenea și mai puternică pe măsură ce se Îngrămădeau acolo, Xenofon se gândi că se petrece ceva important. Încălecă pe cal și, luându-l cu el pe Lykios cu călăreții lui, porni În ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
înțeleg mai bine viața, proiectînd-o pentru Șichy? O să înțeleg de ce mă uimește un gest, de ce mă rușinează un altul? De ce am procedat așa și nu altfel, la cutare ceas? Mă mai opintesc o dată în ușă și... verile mele rurale dau năvală din stînga vitraliului. Pot vedea-auzi salcia cu cozi de fată, foșnetul ascuțit al stufului, clipocitul apei, siajul cufundarilor, plutirea somnoroasă a bărcii spre pîlcul de iriși. Mă văd pe mine însămi: mergînd pe malul inundat, clisos, prin nămolul încălzit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cred că mai mult la Miss Deemple decît la mine și zgîrie lemnul, dezamăgit că nu-i luat în seamă. Ce faci, Tano? Reprezinți paparazzi, ne spionezi? Se repede cu pieptul de lup alsacian în ușă, o deschide și dă năvală peste Șichy, să-i spună, pesemne, c-o place. Casetofonul zboară cît colo, dar Tano e nevinovat și fraged ca otava. Tu-ți America de prost! Cîine jegos ce ești. Marș de-aici. Trebuie s-o luăm de la capăt, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
era dragoste, era catch. "Fac ce vreau cu tine. N-am zis ce pot. Hristos să fii, de cîte ori învii din morți?" Să știi, mai trebuia să-i spun, că detest împreunările frenetice, urletele de leu-leoaică, salturile de fiară, năvala. Le resping. Sînt respingătoare. Un juste milieu e... Idioată mai e madammm Tatatu sau cum o fi chemînd-o, cînd se miră: "Reziști o săptămînă fără un bărbat?" Și, atotștiutoare: "Sexul monogam e o barbarie". Idiot mai e și sexologul chel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Cu foarte multe din toate. Elemente din proza oratorică, pe ici, pe colo, elemente de proză narativă, aforistică, din literatura de frontieră, scriitura fiind profund poetică, suprametaforizată, opunându-se însă versului, dar nicidecum poeziei. Efectul artistic fiind asigurat tocmai din năvala senzorială a imaginilor, elementul forte al autorului, de care acesta abuzează până la sațietate, obligându-te să participi la joc. Această culturalizare cu forța, în final, te încarcă artistic, uneori mai mult decât poți suporta. Mijloacele folosite sunt numeroase. Sarcasmul, ironia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și se scuză că m-a deranjat. Nu închise înainte de a preciza că avea chiar acum un meursault fenomenal și că mă lăsa să reflectez. După ce scăpai de pivnicer, îl privii pe Olaf care zăcea pe jos și pricepui că năvala sa îmi despărțea viața într-un înainte și un după. După va veni la timpul potrivit. Mă preocupa înaintele. Cine eram eu? Nimeni nu ar putea răspunde la întrebarea aceasta prea vagă. Chiar punându-mi-o în modul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
și strigă: Caa, caa! Huci, cioara dracului! Timpul trece greu și, între timp, alți oameni vin la bodegă. Încă nu...? Nu. Stau ca proștii, rîde pîntecosul. Cînd noaptea se lasă pe deplin, o furgonetă oprește la poarta bodegii. Oamenii dau năvală, înșfacă cîte o sticlă de bere, pe altele le bagă în buzunare și se rățoiesc la burtos: Tu nu, să-ți dea tebecistul pe care îl votezi. Mai împins, mai ghiontit, mai lovit, grăsanul reușește să acapareze patru sticle de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la crucile drumului, găsim noi două-trei babe care să leșine la comandă (câți draci nu a scos domnul maior din burghezi), niște ședințe de exorcizare, niște minuni în noaptea de sfânt Vasile, un semn în icoană și gata, prostimea dă năvală. Ce, mai buni sunt puțoii aceștia băițuiți cu mir și tămâie precum curcanii împănați? Numai a popi nu arată: plini de ifose, încrezuți, suficienți, de parcă au jucat poker cu sfântul Petru în noaptea de Înviere. Marcu are experiență cât toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
special) se arată deseori mai favorabili persoanelor având un serviciu decât șomerilor. Asemenea interferențe, într-o perioadă de creștere încetinită, se relevă cu atât mai virulente, cu cât presiunea demografică este mai puternică (clase de vârstă foarte aglomerate care dau năvală pe piață în jurul anului 2005). Începând de atunci, selecțiile de competențe riguroase încep să apară, fapt ce explică fără îndoială stabilitatea la locul de muncă a tinerilor calificați și, invers, precaritatea serviciului celor mai puțin calificați. În ceea ce privește îmbătrânirea populației, mai
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]