1,005 matches
-
căpșuni în Spania. Pentru ceilalți scriitori, e o absurditate. Iar eu le dau perfectă dreptate. Cerința pieței sau a Europei (sunt două instanțe nu radical diferite), dacă nu e asumată, interiorizată, nu valorează nimic. Adevăratul scriitor, cel de vocație excepțională, năzuiește să se exprime pe sine și nu să-i mulțumească, meschin și vulgar, pe alții. Deci, ne întoarcem la dilema inițială, esențială: în această ecuație, cine primează, scriitorul sau cititorul? Răspunsul îl poate da numai ...editorul. Dacă proza noastră actuală
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
valoare certă bibliotecile; apoi pentru editura care, făcând investițiile necesare, ar obține, pe lângă un important beneficiu financiar, și un mare prestigiu cultural, și, în sfârșit, pentru Asociația Editorilor Români, care ar demonstra prin sigla ei înscrisă pe cărțile respective, că năzuiește să fie nu numai o asociație de "oameni de afaceri editoriale", ci și o asociație de ocrotire a literaturii române clasice.
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
sfârșitul lunii august 1986 aveam să-l întâlnesc, față către față, la Pălltiniș. Peste ani, la cele 27 de trepte ale Realului meu am adăugat un alt poem, scris în miezul vieții, pe când abia împlinisem 47 de ani. Aceste trepte năzuiesc să dea seamă de starea poeziei care m-a locuit, care a coborât în felul meu de ființă, la plinirea vremii. Sunt oameni care, citind încercările mele poetice, m-au îndemnat să mă apuc iar de scris, neștiind că poezia
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
balconului de la etajul 12. * Plimbându-te printre oameni ca printr-o grădină zoologică a gândirii, marionetă a unui paradis de primăvară, când te simți singur, infinit de singur, într-adevăr astfel ocrotit. * „Gloria dinaintea poporului, iată la ce trebuie să năzuiești. Nimic nu va egala vreodată privirea umedă a cârnățăresei care te-a văzut la televizor.“ Baudrillard. * Groaza de sărăcie face cultura marilor metropole. „Nevroza fundamentală“ a individului, cum ar fi zis Freud, nu își mai suge sevele din obsesia morții
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
recurgerea la virtuțile poliritmiei (alternanța dactilicului și trohaicului), ale unei imagistici de o abundență extraordinară, șocînd deseori prin noutate sau prin autohtonizare. Mult mai substanțial este efortul de a fuziona tradiționalismul și modernismul în volumul Pregătiri pentru călătoria din urmă. Năzuind să fie un îndreptar de edificare creștină, cartea e structurată (și sugestia unei arhitecturi precise venea, poate, și de la Baudelaire, considerat odată de autor drept "răscruce a veacului modern"25) pe o schemă ascensională, cu patru trepte: "pregătirile și îndoielile
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
în sens propriu, în vreuna dintre ipostaze. În fapt, însă, procedînd la analiza volumului, Mircea Vulcănescu sfîrșește prin a afirma existența între ipostaze a unor relații, a unor condiționări sau ajustări reciproce. Autorul Pregătirilor... se manifestă ca poet religios, cartea năzuind să fie "un itinerar spiritual", o călăuză întru edificarea creștină, dar comite greșeli "duhovnicești", "ajungînd să mărturisească, iudaic, mîntuirea prin nădejde", cedînd "ispitei creaturalului", "luînd în deșert numele Domnului" etc. Așa se explică și "măsluirea" experienței spirituale trăite, "organizarea" ei
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
care explică oarecum receptarea sa defectuoasă. Vasile Băncilă s-a și "mulțumit" cu statutul de exeget al marilor valori filozofice românești, cum ar fi Lucian Blaga (vol. IV, pp. 121 - 134) sau Constantin Rădulescu-Motru (vol. III, pp. 177-204). Nu a năzuit la sinteze copleșitoare, dar a scris mult și despre subiectele cele mai variate, legate adesea de preocupările sale de pedagogie și de psihologie. L-au atras, în general, disciplinele cu caracter filozofic și poate că tot din modestie nu s-
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
stau lucrurile, se străduia Henrieta să-și limpezească gândurile: după ce muncesc, construiesc, descoperă, inventează, se iubesc, își perpetuează specia, oamenii rămân în suflet cu o insatisfacție ce n-are nici o motivație reală, un fel de capriciu privind întreaga existență. Ei năzuiesc către ceva ce nu are formă, ceva care să înlăture amenințarea pieirii și să le dea iluzia suspendării tuturor preocupărilor care i-au acaparat... Da, da, știu acum despre ce e vorba... Te-ai gândit vreodată să te faci scriitor
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
nu ar fi posibilă. Critica nu se confundă cu cronica literară: "Critica este o atitudine de sus, dintr-un turn bine așezat pe temelia culturii, dar foarte înalt" (II, 659). Ea se bazează pe o cultură ideologică și istorică și năzuiește să explice esențialitatea unui fenomen literar: "Numai o privire de sus, dintr-o conștiință aproape metafizică a sufletului liric, și dintr-o competență erudită a desfășurării formelor unei culturi, totul bineînțeles în funcție de intuiție artistică poate feri de haosul unei culturi
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
o poziție intermediară Între știință și religie; pe când știința are o poziție periferică În viața spirituală, iar religia alcătuiește sâmburele rațional al concepției despre lume (...) filosofia are ca temă proprie cercetarea istorică a medierii dintre știință și religie (Ă) ea năzuiește să aducă știința și religia la unitate. Paulsen făcea precizarea că Însăși filosofia lui Kant a „dezlegat problema centrală a filosofiei moderne, pe care o constituie antagonismul dintre religie și știință”. La monografia sa despre viața și opera lui Kant
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
aici îi venea rezerva, ocolișul din vorbe, distanțarea ce și-o impunea. Atunci când hazardul le așeza față în față, fie și pentru scurt timp, Olga simțea că acele clipe deveneau insuportabile. Dăduse la o parte multe pietre din drumul ei năzuind mereu să pășească dincolo de spaimele sale. În aceste condiții, își făcea loc tot mai mult ideea de a părăsi casa, spitalul, orașul, totul, în căutarea altor orizonturi. Credea că numai evadând din mediul în care se afla, se va putea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cu ajutorul cărora să poată descrie fidel ceea ce experimentele efectuate în acel domeniu îi arată: că anumite întîmplări se petrec în anumite împrejurări. Recurgînd la o analogie pe cît de simplă pe atît de sugestivă, Feynman spune că legile la care năzuiește un fizician să ajungă sunt precum regulile jocului de șah: ele descriu și în același timp prezic modul în care piesele de șah se mișcă pe tabla alcătuită din pătrate albe și negre. Atîta doar că, în cazul fizicii, piesele
Lumea ca o tablă de șah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9201_a_10526]
-
să constante inutilitatea faptei sale, se liniști pe dată și preferară să se Îndepărteze, șontîc-șontîc, pe plajă. O primă analiză nepătimașă a situației sale Îl Încredință pe Iguana Oberlus că nu putea Înfrunta lumea și nici nu avea cum să năzuiască la a o Înfrînge dezarmat și singur, părăsit În mijlocul unei insule vulnerabile, Înconjurat de o cohortă de păsări marine, a căror unică abilitate autentică părea să fie capacitatea de a i se găinăța În cap ori de cîte ori trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
descoperi măcar un singur metru pătrat de cer neînțesat de păsări. Fără Îndoială că o ploaie de excremente nu avea să-l ocrotească pe viitor de dușmani, iar el pricepuse că trebuia să se folosească de Întreaga-i șiretenie dacă năzuia să găsească o formulă prin care să-i Înfrunte Într-o zi pe restul oamenilor. Timpul trecu. Văzu două vapoare, baleniere probabil, care treceau În larg și un al treilea, care după toate probabilitățile era un vas ușor de pirați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
splendid. K. F. l-a poftit în salonul de sus, de unde se vedeau spinările domoale ale dealurilor, chiar dacă era plină primăvară verdele lor era destul de palid. Erau acoperite cu scaieți și scaieții niciodată nu se înverzesc îndeajuns. Culoarea către care năzuiesc este vînătul, iar unii ajung să fie chiar albaștri. Acolo, sus, în salon, domnișoara K. F. l-a servit cu ceai și fursecuri, i-ar fi căzut mai bine un pahar de vin ori măcar unul de tescovină, toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
om și exploatarea poporului de către un alt popor. Frații mei revoluționari, există o expresie În limba italiană, Vivere Pericoloso. Asta Înseamnă să trăiești În mod primejdios. Da, fraților, m-ați Înțeles! Atât pentru Indonezia, cât și pentru celelalte țări care năzuiesc să fie libere, acesta este Anul Trăirii Primejdioase. Este datoria noastră de revoluționari să acționăm În acest fel! — În sfârșit, ajungem undeva, a spus Din. Era gata să continue, dar Z i-a făcut semn să tacă, Încet, aproape teatral
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
rușinea mea, reprezintă umila mea Încercare de a surprinde spiritul insulei Bali, a spus acela, arătând o guașă cu inevitabilele orezării În terase, peste care plutea un demon binevoitor. Din nefericire, nu știu dacă izbutesc Întotdeauna să rea lizez ceea ce năzuiesc să realizez. Tonul lui nu sugera nici recunoașterea vreunui eșec, nici umilință. — Hai, Walter, a spus Margaret, arată-i lui Karl ceva mai picant! Mama zice că ai cele mai șocante tablouri cu bărbați și femei la scaldă. Gazda lor
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe care o inimă de femeie le poate încărca, că nu mai are dreptul la speranță. Alcoolul îi ocupa celulă cu celulă creierul. Nu mai băuse de mult așa că se amețise puțin și i se părea că are dreptul să năzuiască la toate, că nu mai existau praguri, calea i se netezise, devenise uniformă, numai să vrea să înainteze mai departe. În timp ce, oprită la recepție cerea cheia, i-a trecut prin minte că nici măcar nu știa cum îl cheamă pe bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se luptă să mai rămână aici în priveliștea minunată a bălții. Iarba se oprise într-o plavie plutitoare, simbolul bălții, pe care dormea un mistreț sperios. Deodată, fâșâiri aspre de aripi anunțau încăierarea dintre o rață și o cioară. Cioara năzuise la cuibul raței, vrând să-i o-moare bobocii, dar rața se întorsese ca mișcată de un resort și-și salvă puii. Acum încerca să-și alunge rivala de lângă cuib. Deodată cioara se năpusti asupra cuibului, dar rața se aruncă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Vegetația se armonizează firesc cu măreția priveliștilor. Sub bolta albastră a cerului, poți vedea ià înflorată a pădurilor tivită cu argintul pâraielor reci și zglobii. În dumbrăvile de soare, gingașele flori își ridică potirul strălucitor din verdele viu al ierbii, năzuind spre infinitul înălțimilor. Alături de Carpați, codrii seculari sunt martorii făuritori și păstrători ai istoriei noastre pline de fapte mărețe. Foșnetul suav al acestora povestește parcă în seri târzii de vară povestea neamului nostru. Dunărea, brâul de argint al țării, este
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lui! Despre o ședință, din optzeci și ceva, cu Ceaușescu, zice: "Mi-am luat și de astă dată precauția să-i recunosc importanța". Cui? Lui Ceaușescu? Nu lui. Poeziei patriotice, de ea era vorba. "Adevărată barbarie" pentru un literat ce năzuia să fie planetar. Chiar interplanetar (fac aluzie la SF-urile lui Croh), via Komintern. După ce-am rostit expresia asta sintagmatică, poezie patriotică, sper ca Șichy să nu mă creadă căzută "în doaga mistico-rasisto-etnică", așa cum ar formula (ce zic ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
redobândirea acestei condiții ar fi posibilă printr-un iubit ideal, și aceasta ar putea să-i devină tânărul marinar Santiago, contopit în imaginația ei cu pescarul omonim din "Bătrânul și Marea", povestirea lui Hemingway. Tânăra aceasta deducem din notații auctoriale năzuiește la o iubire de felul celei exprimate în actele matrimoniale descoperite de ea la păsări și țestoase. Deosebit de revelator e paragraful privind nunta și căsnicia albatroșilor dansatori. Aceștia sunt astfel numiți fiindcă orice mișcare a lor e un dans: albatroșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cred, dimpotrivă, că, așa cum am făcut, trebuie să-l dau ca pildă de imitat tuturor acelora care au urcat treptele puterii printr-o împrejurare favorabilă și prin ajutorul armat al altuia. Căci cu spiritul, lui capabil de lucruri mari și năzuind spre înfăptuiri înalte, el nu putea să procedeze altfel; și singurele obstacole care s-au împotrivit planurilor lui au fost viața prea scurtă a lui Alexandru și propria lui boală. Așadar, acela care într-un stat nou socotește că este
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
îndurat urmările. Vreau să arăt mai precis de ce armatele de acest fel nu sînt de loc bune. Căpitanii de mercenari sau sînt oameni foarte capabili, sau nu sînt; dacă sînt astfel, nu poți să ai încredere în ei, deoarece vor năzui întotdeauna la propria lor mărire, fie doborîndu-te pe tine care ești stăpînul lor, fie doborîndu-i pe alții fără voia ta; dar dacă nu sînt oameni capabili, atunci firește ți-aduc înfrîngerea. Dacă cineva îmi obiectează spunîndu-mi că oricine ar avea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
învins, dacă voia să se facă stăpîn pe statul întreg; una i se prezenta în Asia, unde Niger, comandantul suprem al armatelor din Asia, reușise să fie proclamat împărat; iar cealaltă se ivea în Apus, unde se afla Albinus care năzuia la rîndul lui să ajungă împărat. Și întrucît își dădea seama că este primejdios să se arate dușman față de amîndoi, hotărî să-l atace pe Niger și să-l înșele pe Albinus. Îi scrise acestuia că, fiind ales împărat de către
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]