1,904 matches
-
a dezrobirii. Se regăsește pe sine doar acolo unde poate îmbrățișa absolutul și unde libertatea sa interioară înseamnă o călătorie spre cetatea sublimă a divinității. Fiecare vers este o poartă spre seninătate, dar și o lacrimă care urcă spre cerurile năzuinței în doruri necuprinse. Cântecul său lăuntric își găsește mângâierea într-una din cele mai frumoase forme fixe ale poeziei, sonetul. Dar, pentru Anatol Covali, această formă de poezie nu reprezintă încorsetare, ci descătușare, zbor spre deplinătate și călăuză spre eternitate
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
și subtilă, poate că trebuia s-o așez în capul listei. Dar cauzele analizate nu au menirea să stabilească o ierarhie, ci un punct de vedere. De ce-i atât de importantă această cauză? Deoarece ea reflectă cu fidelitate mentalitatea individului, năzuințele și căile urmate de acesta pentru a-și satisface trebuințele. Prin extensie, planul moral-spiritual al unei societăți reprezintă barometrul sau media cultural-atitudinală a membrilor săi. Decăderea economico-socială de azi este și consecința decăderii moral-spirituale începută cu mult timp în urmă
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
Să relevăm în final o particularitate formală a scriiturii lui Alexandru George. Om al polis-ului pestriț, aidoma oricărui balcanic ce se respectă, cu tot altoiul d-sale apusean, acesta e, după cum am văzut, mînat de o frenezie participativă, de năzuința de-a se pronunța hic et nunc asupra oricărui subiect. Explicabil, nivelul eseistic îi limitează audiența. Partitura speculativă nu e la îndemîna oricui. Însă instinctul autorului are în vedere toată suflarea ce se poate aduna în agora, căreia ar dori
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]
-
într-un fel sau în altul, potrivit înțelegerii fiecăruia. Cărțile de memorii, de documente au dobândit mare căutare, au dominat, în fond, piața editorială din anii ’90, și de mai încoace, cerute de categorii largi de cititori. Răspundeau, aceste cărți, năzuinței legitime a multora de a afla cum au fost încâlcitele vremuri, din ce motive s-a petrecut un lucru sau altul, de ce atâtea schimbări de direcție, de a afla toate acestea și din alte surse decât acelea (singurele) pe care
Jurnalul clandestin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2796_a_4121]
-
astăzi, unde încă li se mai observă urmele. Istorie, în versuri și... tablouri Istoria podurilor este dependentă de soarta drumurilor. Existența lor este, însă, mai presus de uitare, pentru că imaginea lor relevă nu doar iscusința tehnică a artizanului, ci și năzuințele de frumos ale timpului în care au fost construite. (Nu întâmplător, podurile sunt definite „lucrări de artă“). Romanii amplasau statuile zeilor lângă poduri, podarii (pontifex) fiind cei care vegheau și la săvârșirea ritualurilor. De-a lungul podului de lângă Beijing, construit
Agenda2003-12-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280832_a_282161]
-
din scoarță sînt arse, scurt-/ circuitate/ nici bălării nu mai cresc,/ nici rămurea de scaiete/ nu se despoaie/ în roua lăuntrică” (biblia belgrad eu și moara lui take). Poetul se simte incongruent cu lumea. Un „ciudat” care se consolează cu năzuința vechimii mergînd pînă-n anorganic, voind a deveni străvechi aidoma nămolului îndepărtat de orice așezare umană, aidoma prafului care se așterne peste mobile sau peste mîinile unui bătrîn ce se roagă (ușoară trimitere la transcendență). Și nu fără o persiflare de
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
involuntare, care străpunge simultan două victime. Una este beneficiarul omagiului. Cealaltă - autorul lui. „Lasă-l să se facă de rîs.“ În vreme ce fanfarele cultului ceaușist răsunau din ce în ce mai strident, în sînul nucleului conducător apăreau timid primii germeni ai îndoielii și primele vagi năzuințe alternative. Omul care îl propusese pe Ceaușescu pentru ocuparea funcției supreme deschide, tot el, seria tatonărilor subversive : „am luat contact - declară I. Gh. Maurer - cu o serie de oameni din conducere, încercînd să stau de vorbă despre politica nenorocită ce-
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
complexă a unui univers poetic, care reflectă viața și conflictele unui continent.” Și, în cadrul aceleiași ceremonii, primul-ministru al Suediei, Olof Palme, aprecia: „În opera lui García Márquez se întrepătrund imaginația profund creatoare și istoria sângeroasă a unui întreg continent, precum și năzuința spre libertate și demnitate umană a popoarelor sale.” Gabriel García Márquez s-a născut la Aracataca, în Columbia, în 1927, la 6 martie, de ziua arhanghelului Gabriel, ca primul fiu al Luisei Santiaga și al lui Gabriel Eligio din cei
La despărțirea de García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2623_a_3948]
-
orașului București, în semn de recunoștință, pentru meritul deosebit în formarea generațiilor trecute și viitoare de artiști. „Mă simt onorat să putem acorda această stea instituției care, cu măreție și blândețe, a vegheat zborul nostru, al artiștilor, către împlinire, către năzuința de a trece dincolo de perfecțiune. Și nu este deloc ușor pentru profesorii școlii de artă, să șlefuiască valori, apoi să le urmărească fiecare pas din evoluția lor, cultivându-le talentul, susținându-le creația pentru a deveni creatorii de astăzi. Doresc
U.N.A.T.C. “I.L. Caragiale” primeşte o stea pe Walk of Fame () [Corola-journal/Journalistic/22714_a_24039]
-
sat”, „gură-n gură”, după contopește în meditație erotică lucidă personajul cel mai activ și mai căsătorie, apropiind acest final de cel al aspirații milenare spre unire ale unor interiorizat, Dionis. Dragostea lui basmului de inspirație folclorică, Călin - individualități și năzuințe reîncarnate „dureros de dulce”, puterea de a trăi file din poveste, ce aparține aceleiași măcar în „vis” și afirmă facultatea romantic iubirea ca pe o oră fanatică perioadă de creație. acestei iubiri de a sfărma inerțiile sociale suficientă sieși, setea
Mihai Eminescu "Sărmanul Dionis". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]
-
nici mental, nici sufletește și nici “organizatoric”) să treacă dincolo de complexul de chiriași ai Istoriei. Regele a fost puternic încă de la naștere, dar de fiecare dată altfel, în funcție de vârstă. Copil, a fost puternic pentru că în el se înmănuncheau speranțele națiunii, năzuințele tuturor generațiilor care coexistau la acel moment. După 1927, el a fost puternic pentru că, timp de trei ani, acest copil a salvat, de fapt, Statul și instituțiile națiunii. Din 1930 până în 1940, când tatăl lui a revenit în țară, a
Regele, cel mai puternic om () [Corola-journal/Journalistic/23759_a_25084]
-
generații puternice, care cu multă jertfă și muncă a înfăptuit, în condiții grele, visul unei națiuni îndelung chinuite. De o determinare și intuiție fantastică, această femeie n-a acceptat nici în ruptul capului să-și lase viața, identitatea, idealurile și năzuințele cusute după voința altora. Din această dârzenie i s-a tras drama de la sfârșit de viață: refugiată în România în urma ocupației sovietice a Basarabiei la 28 iunie 1940, puternica femeie a fost nevoită să se retragă într-un con de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92592_a_93884]
-
capacitate de sesizare a slăbiciunilor firii omenești, dar și a zonei de lumină care există în fiecare dintre noi. Contrastul dintre Ușurință și Amar, cele două personaje care caută să-l ispitească pe Om și să-i canalizeze faptele și năzuințele, astfel încât acesta să înfăptuiască o alegere, este pus în pagină cu profunzime, spirit analitic și finețe psihologică. Amintita dispută dintre cele două puteri fundamentale ale acestei planete, numită Pământ nu se poate încheia altfel, decât cu ideea că refugiul în
Premieră la Teatrul Naţional Radiofonic: Alegerea – piesă de teatru într-un act scrisă la Versoix în anul 1960 de Majestăţile lor Regele Mihai I şi Regina Ana [Corola-blog/BlogPost/92628_a_93920]
-
d’une paix efficace en Orient. Geneve, le 19 septembre 1925. Declaration faite devant le Sous-comission pour reglementation pacifique des differends internationaux pres de la Societe des Nations „(p132) Titulescu vede în pace un deziderat de fiecare zi și nu o năzuință abstractă sustrasa necesității de a fi păstrată prin efort și dedicație. Un fel de dragoste care moare dacă nu este alimentată continuu „La paix est un phenomene de mouvement. Elle est un phenomene vif, qui s’accomplit graduellement. La paix
Români în universalitate, Nicolae Titulescu [Corola-blog/BlogPost/92688_a_93980]
-
prea rece naște alt zbor, Fără topaze, smaralde ori onix, Doar un azur clocotind sub un nor, Ruga în pragu-mi, cănd noaptea-i de gheață, Spre o mai sfântă schimbare la fața. Și tot universul sub mână-mi învie, Sunt năzuința și geamătul tău, Românie! Sunt undă de clopot de vecernie, Un cântec în lacrimi a ce vă să fie . La tot și toate cu tine fac parte, Să schimb „imposibil” în „poate”. VOI FLUTURĂ DRAPELUL Nu-mi voi trăi viața
VERSURI (5) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381612_a_382941]
-
invocată de Cantemir moldoveanul. De aceea, mai degrabă, Uniația, pentru a se legitima, a preluat ca argument istoric ideea originii noastre latine (origine susținută nuanțat astăzi, în baza progreselor istoriografiei). Iar „Programul emancipării naționale” era incipient, la stadiul idealului, al năzuinței de unitate națională. Cât privește „conflictul” acestuia cu „greco-slavii din Țările Române”, e de discutat nu doar asupra presupusei sale manifestări, cât cel puțin în aceeași măsură, asupra alegației că la sud și est de Carpați locuitorii pământului românesc erau
DIALOGURI PRINCIPIALE DESPRE CONDIŢIA RELIGIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381560_a_382889]
-
nici nu vede să fie vreo lumină, O beznă ancestrală, căzută ca o vină În sufletu- i se prinde cu rădăcini de foc, Vânzând clipa de pace, pe ani de nenoroc, Pierzanie, totul și toate, odată se opresc, Divin și năzuință sfârșesc în omenesc, În patima trăirii, ritualul de credință, Prin pace înțelege doar greaua umilință, Unde-a greșit, cu ce drept universul ăsta surd Îi negociază visuri vânzâdu-le- n absurd? Citește mai mult FRACȚIUNI DE ÎMPLINIREPe lespedea cea rece cu
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
cale, nici nu vede să fie vreo lumină,O beznă ancestrală, căzută ca o vinăîn sufletu- i se prinde cu rădăcini de foc,Vânzând clipa de pace, pe ani de nenoroc,Pierzanie, totul și toate, odată se opresc,Divin și năzuință sfârșesc în omenesc,În patima trăirii, ritualul de credință,Prin pace înțelege doar greaua umilință,Unde-a greșit, cu ce drept universul ăsta surdîi negociază visuri vânzâdu-le- n absurd?... XVI. GLOSSĂ, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2198 din
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
o cursă, Pentru despicarea apei prea scursă Prin mii de fante de false carene, Împotmolite în nisipuri eterne. Și marea s-a făcut că mă crede, Și la mine năvalnic nu se repede, Cu alge încercă însă a prinde Toate năzuințele mele avide. La târguiala aceasta ciudată Fu martor o sticlă cu eticheta pătată De roșu și-azur în tonuri de sepie beată Și-un șir de cuvinte adunate în ceată. Ele îmi fură apoi și nuntași, Mărșăluind în ritm de
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
Biserică și Neam, precum și într-o afirmare dinamică a valorilor spirituale și culturale ale poporului român. În imaginea ei se vor regăsi tradiția și modernitatea, universalul și particularul, amprenta inconfundabilă a devenirii istoric-religioase și culturale a poporului român și amprenta năzuințelor spirituale ale acestui popor pentru veacurile ce vor veni. Este nevoie de un asemenea efort spiritual și material pentru a da viața sacră unui spațiu care va folosi nemijlocit nu numai unui popor aflat în rugăciune, ci și unui popor
CÂTEVA GÂNDURI, IMPRESII ŞI IDEI DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381736_a_383065]
-
un asemenea efort spiritual și material pentru a da viața sacră unui spațiu care va folosi nemijlocit nu numai unui popor aflat în rugăciune, ci și unui popor chemat să-și afirme mereu identitatea, verticalitatea și măiestria, precum și fidelitatea față de năzuințele înaintașilor care doreau cu ardoare zidirea unui asemenea locaș. Comuniune a oamenilor cu Iisus Hristos și întreolaltă, legătură între generații, punte între eclesial, cultural și social, deschidere responsabilă spre istoria și spiritualitatea poporului, afirmare a identității și a permanenței creștinismului
CÂTEVA GÂNDURI, IMPRESII ŞI IDEI DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381736_a_383065]
-
de poezii. Am acest sentiment și mă bucur că sunt în stare să-mi îndeplinesc dorința. Înainte de toate, vreau să spun că poeta Camelia Ardelean este o speranță a grupării Asociației Scriitorilor Hunedoreni, gândindu-mă că nu ne va înșela năzuințele. De câteva zile, port sub priviri cartea ei și îmi dau seama că versurile și metaforele zvâcnesc ca niște înălțimi fragede, ca niște șoapte sau de ce nu, ca albul unui ghiocel deschis în dimineața unei primăveri. Mai vreau să spun
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381752_a_383081]
-
de dragoste, al blândeții și al simțirii sufletești, fiind construită pe imaginație și pe visul trăit în gingașa și dreapta frumusețe. Este o realitate ideală, o realitate a șoaptelor provocatoare, a sensibilității gândului, a sufletului încărcat de frumusețe și de năzuințele mărețe. Poezia Cameliei Ardelean are un interior frumos și curat, fiind mai degrabă o lacrimă în colțul ochiului. Lumina cu care ea scrie este o lumină adevărată, pornită din infernul sufletului. Poeta detestă urâtul, cuvintele grele, obositoare, și se mândrește
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381752_a_383081]
-
lumini și umbre, gânduri și fantezii. Zgomot, simulatoare, amplificatoare, volți și amperi, azi toată industria desfătătoare de urechi stă la cheremul lor înainte de a se închina creației și talentului. Atât de departe și totuși, atât de aproape se unesc toate năzuințele de ieri, cu cele de azi, într-o translatare obosită de timp, într-un zbor pe un cer violet. Ieri copii pe maidan, azi politicieni fără ștaif și cu mulțimi la ușă care le cer să-și aducă aminte de
Zbor pe un cer violet [Corola-blog/BlogPost/99713_a_101005]
-
vieții solie... Virtutea,credința,iubirea-i fecundă A dat pământului mulțimea ce crește... Ca mulțumire, omenirea azi îi dăruește O zi specială,aniversară ,ce abundă... Deci sexului slab,cum zice o glumă Azi ne-nchinăm,cu daruri și fapte, Nutrim năzuințe în fructele-i coapte Și ridicăm o cupă de șampanie-n spumă... Omagiu tuturor femeilor de Ziua Internațională a Femeii Referință Bibliografică: TU FIICA A EVEI... Constantin Enescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1891, Anul VI, 05 martie 2016
TU FIICA A EVEI... de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384191_a_385520]