344 matches
-
în cursul căruia eram totuși o familie mai mult sau mai putin normală, obișnuită, cu doi băieți frumoși și deștepți... Armonie n-a existat aproape niciodată între noi doi,dar există o pojghița aurie care purta două nume: Idan și Nadir, fiii noștri. Vrând nevrând, mergeam împreună la Country Club, la care ne abonam an de an.. Până deunăzi,simțeam remușcări deoarece nu-mi aduceam cu adevarat aminte de perioade întregi din copilăria lor ,dar în schimb n-am uitat și
DIN AMINTIRILE ALMEI de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379854_a_381183]
-
alături de părinții mei. Et pourtant...(cum cântă Aznavour), unele amintiri mă năpădesc subit. Iată-ne la Țfat( Safed) plimbându-ne prin fortăreața și prin orașul pictorilor...Acolo ne-am petrecut vacanțele cu copiii în fragedă lor pruncie și copilărie, pe când Nadir, fiul meu cel mic, avea 2 ani și se temea și plângea ori de câte ori vedea un bărbos. De obicei era vorba de un religios evreu,care purta, ca majoritatea ultra-credinciosilor, barbă și favoriți. Iată-l pe Nadir râzând și cântând în
DIN AMINTIRILE ALMEI de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379854_a_381183]
-
pruncie și copilărie, pe când Nadir, fiul meu cel mic, avea 2 ani și se temea și plângea ori de câte ori vedea un bărbos. De obicei era vorba de un religios evreu,care purta, ca majoritatea ultra-credinciosilor, barbă și favoriți. Iată-l pe Nadir râzând și cântând în drum spre grădiniță de copii și apoi în drum spre casă ;întâi, grădiniță particulară a educatoarei Roza și pe urmă,cea municipală de lângă casa.. Pe vremea aceea, era foarte vesel, dar apoi, s-a cam întunecat
DIN AMINTIRILE ALMEI de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379854_a_381183]
-
a doi oameni de încredere... În sfârșit, următoarele dați am plecat deja toți patru împreună în străinătate,dar nu organizat. Îmi amintesc de noi patru la Paris vizitând Louvre-ul, soțul meu cu Idan,care -avea 9 ani jumătate, eu cu Nadir,care nu împlinise încă 6. Îl revăd pe mititelul meu, atât de impresionat de ceea ce vede și eu, uimită de răbdarea lui, neobișnuită la vârsta aceea... Îl revăd fascinat de Iisus și de martirii creștini din tablourile medievale ,dar și
DIN AMINTIRILE ALMEI de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379854_a_381183]
-
culoarea dulce-a împlinirii Sub cerul alb-albastru zămislit din nuferi. Cu buze de fecioară, în clipa-nfloririi, Sărutul cald al nopții în răcoare-l spulberi, Ți-s pelerină-mpurpurată trandafirii, Când zori în dimineață-ți fac popas pe umeri. Și, în nadir, de-ai fi supusă oglindirii, De n-ai putea crăițele din păr să-ți numeri, Când ploi de fluturi vin la tine de prin lujeri, Eu te doresc nespus, în numele iubirii! Ți-s pelerină-mpurpurată trandafirii. Referință Bibliografică: Rondelul îndrăgostitului de
RONDELUL ÎNDRĂGOSTITULUI DE VARĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379451_a_380780]
-
luminii divine, a „Luceafărului orbitor” de dincolo de curcubeu, rămâne însă un privilegiu al celor aleși, al spiritelor atingând perfecțiunea. Ea poate fi lumina miraculoasă revărsându-se din poeziile lui Lucian Blaga, lumina căutată odinioară de Goga în poezia „Rugăciune”, ori „nadirul latent” din poezia lui Ion Barbu sau - de ce nu? - lumina lucidă a ideilor pure, văzute cândva de Camil Petrescu. Scris într-o manieră incitantă, cu personaje și acțiuni oglindite prin alternanță sau în planuri paralele, cu o tehnică a contrapunctului
TEISM ŞI ATEISM ÎN PROZA ANTI-COMUNISTĂ de GEORGE BĂJENARU în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380894_a_382223]
-
născând nelirice extaze în măștile turtite ale timpului, numărând consternările entuziasmului din celulele inteligenței umane... Ne pipăie quasarul distant, cu ocheade spectrale de gheață, ne face provocator cu ochiul din pagodele extragalactice ale enigmelor eclozate ilogic în arce de optim nadir. Când își rotește intermitența-i bizară în pulsațiile strălucirii lui efemere, ne propulsează absent interesele în golul spațiului-timp din vecie, mai mult decât toate simfoniile cosmice de raze, absorbite prin tunurile mute ale telescoapelor care doboară nocturn fructele secrete ale
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
căutând cu o ansa de alun, locul magic unde sunt adânc ascunse „fântâni de vise”, „magie și candoare” pe care și-a propus să le destăinuie, lăsându-ne să-i pătrundem sufletul și gândurile. Pe linia subțire dintre zenit și nadir sau, cum spune chiar titlul cărții „Între cer și pământ”, acolo unde „trecutul poartă valul de mister” (Fântâni de vise). O poezie purtând aură dimineții, după o noapte cristalina, „Când a căzut și ultima ninsoare” (Fântâni de vise). Amintiri prefăcute
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
căutând cu o ansa de alun, locul magic unde sunt adânc ascunse „fântâni de vise”, „magie și candoare” pe care și-a propus să le destăinuie, lăsându-ne să-i pătrundem sufletul și gândurile. Pe linia subțire dintre zenit și nadir sau, cum spune chiar titlul cărții „Între cer și pământ”, acolo unde „trecutul poartă valul de mister” (Fântâni de vise). O poezie purtând aură dimineții, după o noapte cristalina, „Când a căzut și ultima ninsoare” (Fântâni de vise). Amintiri prefăcute
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
XVIII. SUFLETUL DUMNEZEIRII - POEME DE DUH. CÂTEVA GÂNDURI DE DUH, de Cezarină Adamescu, publicat în Ediția nr. 1256 din 09 iunie 2014. Să mărginești însăși nemărginirea, să măsori infinitul cu micul tău pas șovăielnic, să întinzi punți de la zenit la nadir - iată ce înseamna a incerca sa pătrunzi cu mintea cea slabă - tainele dumnezeirii. E un adevăr: Duhul Sfânt este o prezență vie în noi: prezenta Sfintei Treimi. Misterul Prea Sfintei Treimi este misterul credinței dumnezeiești, existentă celor Trei Persoane într-
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
le-a făgăduit apostolilor, El nu ne-a lăsat singuri: ne-a trimis un Mângâietor. Duhul Adevărului revărsat asupra ... Citește mai mult Să mărginești însăși nemărginirea, să măsori infinitul cu micul tău pas șovăielnic, să întinzi punți de la zenit la nadir - iată ce înseamna a incerca sa pătrunzi cu mintea cea slabă - tainele dumnezeirii. E un adevăr: Duhul Sfânt este o prezență vie în noi: prezenta Sfintei Treimi. Misterul Prea Sfintei Treimi este misterul credinței dumnezeiești, existentă celor Trei Persoane într-
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
nu dorm doar mă trezesc continuu privindu-mă cum agit steaguri mici pe care cineva a scris ilizibil toate poemele, toată proza pe care încerc să o aștern poetic sau nu, pe filele mersului înainte. Victor mă așteaptă mereu între nadir și zenit râzând sub coiful lui ascuțit. Pare că tot ceea ce gesticulez cu brațele, cu întregul corp fizic seamănă cu mișcările păpușii din lemn pe care el cu atenție o dezmembrează uneori în fața mea ca să-mi arate mecanismele propriei gândiri
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
Articolele Autorului BEȚIA PRIMĂVERII SUFLETEȘTI IOANA VOICILĂ DOBRE, “Între verde și albastru”, volum în curs de apariție Mamă a seminței roditoare, așa cum se consideră, Ioana Voicilă Dobre, aflată la hotarul dintre verde și albastru, adică pe linia dintre zenit și nadirul privirii, s-a hotărât să ne ofere “bucuria inimii” sale, într-un mănunchi înmiresmat de poeme scăldate-n rouă primăvăratică stând abia să se reverse în tumult din încăperile sufletești. Tumult de zvonuri telurice, zămislind ecouri ancestrale. Dorința mărturisită “să
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
Ediția nr. 1272 din 25 iunie 2014 Toate Articolele Autorului sursa imaginii: http://offer.altervista.org/Sculture/scultura-zenitnadir.htm să uit meleagurile prin care n-am trecut urc muntele și apoi văd ce se deschide în zare între zenit și nadir laturile piramidei uneori se înnegurează muchiile devin ascuțite le ating și creasta gândului redevine ocean o clipă mai târziu - cât o viață netrăită zbuciumul continuă declar pace cu gândacul prezentului îl privesc mergând pe tavanul dormitorului cade și el în
PRAG PUTREZIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347399_a_348728]
-
eu așez zădărnicia în trepte / pe scara timpului în care trăiesc / din ce în ce mai singur / fără nevoia de Herodot / sporind întunericul / prin vot ». Doar poetul știe cum să dea chip Luminii și întunericului. El desenează hașure pe zidul ceresc, de la zenit la nadir, semn că pe aici trec, doar cei ce iubesc Poezia. Atâtea « Căutări în neant » : « caut în lumină / rătăcesc în întuneric / pipăi o imagine de cremene / cuvântul țipă de groază / ca și mine prins între șuri / boncăit de un vițel nărăvaș
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
vindeca, însă, pasărea va zbura cu tot cu ață. Va zbura nestingherită, „Cu vie nostalgie, cu lacrimi și cu teamă”, așa cum spune în poezia „Ce liniște...” . Dar și cu bucuria rostului împlinit, cu speranță și încredere. Orizontul este deschis, de la zenit la nadir și așteaptă doar semnalul zborului. E o chestiune de timp. Zborul ei va fi monitorizat și nu va mai putea fi oprit de nici un fel de intemperie. Are toate datele pentru acest deziderat: sensibilitate, candoare, dinamism, îndrăzneală. Îi mai trebuie
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
măsor, În plin deșert mai caut un izvor, Dar zările întinse tot mai mint Cu străluciri de aur și argint Aș șlefui acuma doar un cânt, Doar din tăceri, fără nici un cuvânt, Cu pulbere din visul risipit Pe zare în nadir și în zenit. La ceas de taină-al fluxului astral, Pe axul nevăzut, val după val Ca o visare adieri de vânt, La ceasul îniernării-cântec sfânt. Ecoul stins sub cenușiul cer, Doar pasul meu se deapănă stingher, Tăcere pe pustiile
FLUX ASTRAL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348432_a_349761]
-
SFINX Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului De ce mă las pradă acestei himere ce-mi strânge în suflet doar dor de înalt, când dinspre Zenit vine numai tăcere sculptată-n Nadir într-un sfinx de bazalt ? I-ascult necuvântul privindu-i muțenia transmisă-ntr-un grai mie necunoscut și-ncep, pas cu pas, să descopăr sluțenia cuvântului fără sfârșit și-nceput. Nu-s somn, nici trezii, doar iluzii în piatra, ce
SFINX de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377040_a_378369]
-
-un fir de iarbă să mângâie răscruci de frunză arsă vie întoarsă reîntoarsă în mugurul de viață pe care-l numesc gând curată rugă crește în mine-acum și-n pasul cel nenăscut privirii descris în inimi vii ochiul lărgește zarea...nadir pe ram de mir... zenit pe vârf de creste un singur unghi rămâne să-i aflu depărtarea cu brațele-ncropește prezent prezent prezent acum trecutul moare și-nvie-n clipe oarbe de câte ori pleoapa ridic în rugăciuni îmi caut destrămarea și-
SATIR SAU ÎNGER de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376718_a_378047]
-
Autorului Eu sunt un simplu peregrin, Venind din veri, visând departe Purtându-și timpul-fulgarin Și-un geamantan de frunze moarte. Cu ruginiul lor venin, Așteaptă vântul să le poarte Spre colbul prefăcut în scrin, Chelar al viselor deșarte. Zenitul de nadir desparte, Un gâde ce se-ascunde prin Copaci iar frunzele consoarte, Inert valsează spre amin. *** Ciclul "Pasteluri" Volum "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Peregrinul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1727, Anul V, 23 septembrie
PEREGRINUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374749_a_376078]
-
dintre cele mai importante temelii ale gîndirii romantice. Iată ce spune Blake despre cele patru coordonate cognitive și ontice (cei patru Zoa): "Și cele Patru Puncte acestfel sînt privite în Marea Veșnicie: Circumferință la Apus; la Miazăzi, Zenitul; la Miazănoapt', Nadirul; la Răsărit, Centrul cel pururea de neatins. Acestea-s cele patru Chipuri spre cele Patru Lumi a' Omenirii În fiecare Om. Ezechiel le-a fost văzut la rîul lui Chebar. Iar Ochii-s Miazăziua, si Nările sînt Răsăritul, Și Limba
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
substanță sau întindere 162). Astfel, la Ființă, posibilitățile de nemanifestare devin, prin refractare, manifestate, ceea ce explică mecanismul respingerii spre neființă (non-entity) a diferitelor entități spirituale la Blake, precum și faptul că, de exemplu, Zenitul văzut din veșnicie este în Sud, iar Nadirul în Nord, în concepția aceluiași autor. Se poate stabili o asemănare între Samael și ideea de "Spectru" (sau "Năluca") la Blake, care este principiul negației, este "Negația"163, care cauzează căderea. Similar, se poate stabili o asemănare între Enion și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lumină mea este Dumnezeu"; de asemenea, în aramaica ur, or înseamnă "lumină"; iar "zenit" provine din arabul samt, prescurtare pentru samt-ar-ras = cale, direcție a capului). Este posibil ca Blake să fi gîndit particulă Ze-N că indicînd atît Zenitul cît și Nadirul, căci lumină luminează în întuneric, dar "mică lumină" (Böhme) a lui Urizen-Lucifer poate și să se stingă, căzînd în întuneric-Nadir, Uri-ze-N, de unde, pentru Blake, el se va și ridică, fiind mîntuit. Urizen într-adevăr va face drumul invers, spre Zenitul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
the furious wind, Rests on the distant Mountain's top. Șo Los & Enitharmon, Shrunk into fixed space, stood trembling on a Rocky cliff, Yet mighty bulk & majesty & beauty remain'd, but unexpansive. Aș far aș highest Zenith from the lowest Nadir, șo far shrunk 15 Los from the furnaces, a space immense, & left the cold Prince of Light bound în chains of intellect among the furnaces; But all the furnaces were ouț & the bellows had ceast to blow. He stood trembling
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Acestfel Los și Enitharmon, În sine strînși în spațiu fix, statura tremurînd pe-un pisc de Stîncă, Si totusi strașnica alcătuire și cu măreția, frumusețea le ramaseră, însă-n expansiune nu intrau. Că pîn' la cel mai nalt Zenit de la Nadirul cel mai jos, așa departe Los se strînse 15 De la cuptoarele-i înalte, spațiu nemăsurat, și îl lasă Pe al Luminii rece Prinț în lanțuri ale intelectului încătușat printre cuptoare; Însă cuptoarele se-opriră toate și foalele-ncetară să mai
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]