4,628 matches
-
avea, și la unul și la celălalt, un dar viril al divinațiunii... * Replica unui bărbat pozitiv și lipsit de orice imaginație, amorezat de o intelectuală toată ziua cu nasul în cărți: "- Iar cu cartea-n mînă!... Da' mai dă-le naibii de cărți, fă copii, croșetează!" * Portretul unui dramaturg pueril, de ocazie. "Avea un costum gri, nasturi la haină înveliți, îmbrăcați în cîrpă, pantofi scîlciați, tot gri, cu găuri, împletiți, vorbea repede sugîndu-și măselele din cînd în cînd în pauzele dese
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
infracțiunii, Dumitru Popescu, să fie mai vinovat decât omul care a orchestrat totul! Declarațiile incendiare ale acestuia, făcute publice cu o zi înainte de comunicarea sentinței, sugerează că ceea ce am văzut noi e doar vârful aisbergului. Dar un aisberg semănând al naibii cu o cioară vopsita. Dacă declarațiile unora dintre inculpați se dovedesc adevărate, există toate premisele că și sentințele din "Țigareta ÎI" să fie puternic influențate politic. Neadmiterea unor martori, trucarea probelor, reducerea întregii afaceri strict la perimetrul aeroportului Otopeni, ignorarea
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]
-
Arne: Ehei, să vezi mai încolo... Nils: De ce dracu se întâmplă chestia asta? Arne: Cine știe... Când ești foarte tânăr totul e undeva, înainte! Totul! Pe urmă se mai schimbă povestea... Nils: Da. Asta trebuie să fie... Arne: Auzi? Nu știu cum naiba să-ți explic. Cât ești tânăr nici nu-ți pui problema. Adică ai timp berechet. Pe urmă începe să-ți fie teamă... Nils: Teamă? De ce? Arne: Că n-o să mai ai timp pentru tot ce-ai visat. Nils: Adică? Arne
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
Ei, și? Nu ești sigur, dar speri. Te-agăți disperat de speranța că poate-ntr-o zi... Că, adică, n-ai dat în primire... Că nu s-a dus totul dracului... Arne: Tu mai speri? Nils: Bine-nțeles. Altfel cum naiba să poți trăi? Arne: Ai dreptate. (Melodia s-a terminat. Tăcere.) Nils: (După o pauză prelungită) Și-acum de ce dracu taci? Dacă nu mai ai nimic de spus, cel puțin pune un disc pe tonomatul ăla idiot. Arne: Am să
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
Paul: Tocmai de-aia... Nils: Nu-nțeleg. Tu-nțelegi ceva, Arne? Arne: Nu. Cum să dai crezare unui lucru în care nu crezi? Paul: Nu i-am dat crezare. Am vrut doar să văd dacă există... Arne: Și există? Paul: Naiba știe. Cred că da... Nils: Dar ce dracu ai visat? Paul: Aurora boreală. Arne: Aurora boreală? Dar bineînțeles că există! Nu trebuia să te ostenești săajungi până aici, ca să afli asta... Paul: Nu știu dacă există așa cum am visat-o
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
cu mortul alături... Mai departe: Îl plimbasem prin vreo două locuri și pe la un spital. Nu avem unde, spuneau aia, nu avem frigider. Dar e mort, făceam, e mort, ce ne facem cu el? Păi, atunci, ziceau ei, logic, ai naibii, dacă e mort, ce să mai faceți cu el, duceti-l la cimitir. Că ei n-aveau morgă și că, dacă ar fi avut morgă,... era în reparație. Și afară erau 38 de grade. Felcerul de la spital ne închisese ușa
Poveste întreruptă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17576_a_18901]
-
sporul de odinioară, fiindcă pe lînga infarctul miocardic, care mă face să sufăr la orice efort fizic ori intelectual, s-a instalat ex abrupto un reumatism teribil de acut la mîna dreaptă. De abia țin condeiul, obosesc de mă ia naiba după 3-4 pagini a ori după cum știi, eu abia după două ceasuri de lucru și după 10 țigări și 4 cești mari de cafea neagră, mă simțeam în adevărată formă și gata să bat normele celorlalți scriitori. Așa, inca bolnav
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
Popescu în Gândul. Uzura emoțională, specifică unui om care lucrează 16 ore pe zi, desigur, în afara celor 10 ore când joacă tenis, nu m-a mirat. Dar, nu credeam că Popescu are un rege. Abia aștept un ”Fir-ai al naibii, Majestate!”, când o trage Federer un pârț și-o să se indigneze Popescu. Așa a bălăcărit-o și pe Lavinia Miloșovici, fiindcă s-a pozat topless, pentru bani. Desigur, era mult înainte să lucreze la Gândul, unde lucrurile se petrec taman
Când o să-l critice Evenimentul Zilei pe Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/25244_a_26569]
-
pe linia portocalie a PDL. Iată un titlu: ”Foamete la francezi. Tot mai mulți trăiesc sub limita sărăciei”. Vai de capul lor! Bine că nu s-a încurcat Băsescu, să-i facă o vizită lui Sarkozy, că-l mai creștea, naibii, în sondaje pe amărâtul ăla de franțuz. Ce mă tem eu, citind EvZ, e să nu vină francezii flămânzi la noi în țară, să cerșească în fața autobuzelor cu etaj din București. Deși, la cât de hotărât îl știu pe Băse
Ziare la zi: Băsescule, cu cianură ai încercat? - PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25358_a_26683]
-
cîntecele pițigăiate îngînate la frunză. Să-și cumpere un acordeon, nu avea bani, că dacă l-ar întîlni pe domnul Igor, acesta cu siguranță i-ar da cele două, trei sute de ruble promise și și-ar cumpăra cel mai al naibii acordeon, să cînte singur, nu alta. Din om iubit în sat, de care toată lumea avea nevoie la necaz sau la bucurie, să zică ceva de inimă albastră sau de inimă neagră, Fotache ajunse să fie ocolit de toți. Toți îl
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
fi un om. |sta-i primul gând care-mi intră în creier odată cu lumina dimineții. Cocoșat, cu un picior mai scurt decât celălalt, nu-mi pot împiedica ochii să se învârtească în orbită când sunt emoționat, iar ochiul meu stâng, naiba știe de ce, e adesea injectat - ia spune-mi, motane, de câte vieți ai nevoie ca să te poți obișnui cu așa ceva? Cotoiul își pleacă ochii... Tăcere. Orașul. Camionul cu gunoaie își înghite, scârțâind, porția-i cotidiană, containerele sună a sticle goale
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
adună toate la un loc până la ultimul gând? Ea e calmă și rezervată, doar la răstimpuri îmi aruncă o privire deconcertantă, totuși mă lasă să-i vorbesc și să-i ofer, în cafeneaua aproape goală a magazinului, o cafea a naibii de scumpă. Ea bea lichidul negru-amărui - mult peste parc, peste lac, magazine și pescăruși rândunele, cu mult peste ce-a trăit ea vreodată în viață - și mă lasă s-o privesc. Când în ceașcă nu mai rămâne decât un strop
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
toată lumea socotită toamna când sunt bucate-spre sfârșitul postului mare era sfârșit de tot. Ieșise pe prispă la soare (Paștele fiind măi în vară) să-și mai revină în puteri și a venit cocoșul lângă el și l-a mai pus naiba să înceapă să cucurigăcească, că bietul flăcău l-a dat cu mâna deoparte spunându-i: Ușșșșș!. Că te-nsoară și pe tine tata! Numai că eu nu aveam ce spune, că eu le cerusem să mă dea mai de vreme
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
decolorat). Stanciu Tănase, responsabilul cazanului de țuică îmi relatează mândru cum îi spusese el neveste-si să-și aleagă și ea, d-acolo dă pă plajă, un om, care-o fi, azi ai voie, că era mulți goi pușcă ai naibii și că dacă io plăcea ei vreunul, să-l aleagă, să zică: "Tase, mie ăsta-mi place, io zi să-l iau pe-ăsta, ce zici, bărbate?!" Și-aici, îndemnată să-și aleagă un bărbat, de bărba-su, îl consulta tot
Țărani pe plajă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16936_a_18261]
-
această pană la sfarsitul poemului, după o cavalcada de 60 de versuri! Primele două sunt încă de o majestuoasă stângăcie, evadând din discursul blestemului: "Așa vorbi bătrână/ Și Mihnea tremura." Și, imediat după aceea, miracol: o vagă numire a Satanei, Naiba e în mod genial asociată unui "Setilă" demonic; pe loc, narațiunea capătă amploare, cu atat mai mult cu cât altor vagi entități infernale (nagode) li se dă formă de mistreți planetari în stare să rame "marea cea adâncă", si pe
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
cu atat mai mult cu cât altor vagi entități infernale (nagode) li se dă formă de mistreți planetari în stare să rame "marea cea adâncă", si pe care lumea abia de-i încape: "Așa vorbi bătrână/ Și Mihnea tremura;/ Iar Naiba, ce fântână/ O soarbe într-o clipă/ Și tot de sete țipă!/ La dreapta lui zbura.// El are cap de taur/ Și gheara de strigoi,/ Și coada-i de balaur,/ Și geme cu turbare/ Când babă tristă pare;/ Iar coada
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
dom'le, să stai pe scaun și să înșiri pagini după pagini, fără chestii, fără acțibilduri, metaforèle, așa, - cu vorbe de toate zilele și p-ormă cînd le citești, să rîzi, ori să plîngi, ori să intri la idei... Cum naiba de le iese?... Iarăși, la nici un poet, la nici un artist, la nici un mînuitor al cuvintelor, n-am întîlnit atît respect pentru arta de a povesti, în scris, și atîta fascinație... Nichita, dacă se întîmpla să fii prozator, te ajuta să
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
agheazma lui Eugen Simion, (catolicul) poate ieși, din ce se pune grăbit pe hârtie, un bruion buimac... Un prozator mare nu se supără foc niciodată, dacă vreun critic de treabă, fără nici o coterie, pune deștul pe buboi. Știu. Doare-al naibii! Și pe mine mă pipăiră insuportabil unii critici se-veri, de valoare. Mă ofticai. Dar, finalmente, scosei pălăria. Nu pot să trec sub tăcere că politica nesinceră și fals onestă a acestui intelectual mediocru, dar abil, care e dl Ion
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
Politic (1991-1994), în care vocile care se interferează (intelectualul, poetul, femeia, poporul) încearcă să găsească fețele adevărului și să înțeleagă de ce se întâmplă ce se întâmplă ("până și o mare idee odată moartă putrezește urât", "acum că s-a dus naibii butaforia/ îmi smulg capul din umeri și mă privesc drept în față", "iarăși am ajuns în această piață fără ieșire", "gloata însă nu-i mulțumită./ Glodul însă nu-i liniștit."). Expresia eșecului este construită sorescian: "Revoluția n-a existat./ A
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
se enerva", iar sictireală este "plictis, plictiseală" (în alt sens, "dojană aspră"). Transformarea unei formule de imprecație într-un mijloc de a exprima nepăsarea, dezinteresul, plictisul e destul de firească (nu altfel au evoluat formulele de tipul "ia mai dă-l naibii"). Putem de altfel adăuga și alte citate care să ilustreze sensurile actuale ale substantivului sictir: "Din inconștiență, din blazare sau, de ce nu? din sictir (...), vor prefera să se întoarcă la rația de curent electric" (România literară, nr. 38, 1991, 3
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
subalterne sau cu totul precare. Văzînd potopul de proteste trimise pe email din Belgia, Franța, Olanda, Germania, Canada, Statele Unite, îmi vine să le spun de la obraz: "Băieți, dacă în țărișoara de dragul căreia faceți acum apoplexie totul e chiar paradisiac, de ce naiba n-ați rămas acolo? De ce-a trebuit să înroșiți canalele de internet în căutarea de burse și locuri de muncă, de ce-ați cheltuit mici averi trimițînd 'applications' - parcă așa le ziceți, nu?! - în cele patru zări, cu un
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
de piață, la cerere și ofertă: nu subevaluați prețul oalelor pentru care au fost topite pălăria lui Caragiale și vestonul lui Lenin! La Matache, măcelarul Că tot veni vorba de Caragiale. Nu demult mergeam în mașină cu o scenografă dată naibii de talentată. Oprim la un stop. Eu habar n-aveam unde sîntem. Mă uitam în gol. În decorul ăsta trebuie montat Caragiale astăzi!" Deschid ochii mari și privesc, a cîta oară, suprarealismul laolaltă cu postmodernismul, o pată a degradării, promiscuității
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15751_a_17076]
-
triburi, turci, migrațiuni, bejenii, PCR, epoca lemnului timpuriu, progres, macaz, epoca lemnului înfloritor, PSD, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, DA... - ce nu ți-e clar ? Și-apoi, dacă tot am ajuns pe "culmile progresului și civilizației", domnu' preten, de-acolo unde naiba să te mai duci decât înapoi, la hrube și la sape de lemn? -Tot nu pricep... -Mai sunt și alții, nu ești singur... Chestia e că, ori de câte ori văd la televizor ședințe ale Guvernului Tăriceanu, noaptea visez un soi de feldmareșal
Așa grăit-a Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11848_a_13173]
-
e indicat ca suma să fie repartizată fără ca gramatica sau DEX-ul să fie de față... 1) Partea de declarație a ministrului care nu s-a auzit la televiziune, sau o fi fost doar gândită: poate, între timp, mai mor naibii vreo câțiva dintre nesătuii ăștia de medicamente compensate... 2) Film transmis la tv când televizorul domnului Gigi Becali era defect...
Săptămîna sincerităților televizate sau câteva întrebări haralampyene by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11941_a_13266]
-
familie și ar trebui să ai grija ei. Viorel se urcă în șaretă, întoarse calul și părăsi poarta, în timp ce Săndica, foarte supărată, se retrase în camera sa și începu să plângă. Asta îi mai lipsea acum, un nebun iresponsabil. Cum naiba de tot îi găsește ea? Parcă îi caută cu lumânarea. Așa a pățit și cu Halil în facultate. Câte bătăi a mai luat de la el nevinovată până în anul cinci de facultate. Nu putea să-l evite. Avea peste tot oameni
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]