339 matches
-
posibilități de a conversa pe timpul nopții cu dragul de Șpriț. Un excelent ascultător, spre deosebire de nevastă, soacră sau, de ce să nu o spunem, chiar copii. Însă, la unul din virajele scurte executate pentru a evita șanțul, în fața lui Țonel apăru o namilă cu armură neagră și un fel de mantie deasupra, iar la brâu cu o spadă îngrijorător de lucitoare. Un fior rece fugări fără drept de apel aburii benefici ai băuturii, iar prin capul golit de sânge al nefericitului Țonel trecu
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
de unul singur. Uite, observase, în partea asta lipiturile erau mai stângace, mai încărcate cu metal, de aici începuse, pe când în partea cealaltă, mulțumită experienței ce dobândise lucrând, abia se puteau observa ... Auzise pași grăbiți și ridicase ochii. Sigi, o namilă de om, cu părul bogat, revărsat pe ceafă, cu fața aprinsă de furie, ieșise numai în cămașă afară și i se proțăpise înainte. Respirând precipitat, șuvoaie de aburi îi ieșeau prin gura întredeschisă. Tatăl lui, pirpiriu și gârbovit îndărătul său
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
se adresase apoi lui, cu privirea holbată și pumnii strânși. Cred că greșești, îi spusese cu voce liniștită, poarta este a mea, cum a mea este și curtea, și casa, și tot ce se zărește de aici până la marginea pădurii. Namila de om se cutremurase din tot trupul și clăbuci albi îi apăruseră în colțurile gurii. Să nu te mai prind pe aiiici! strigase ca ieșit din minți. Ți-am plătit totul până la ultimul sfanț. Totul, ai priceput? Să nu te
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
al realului, ca să afle calea unei altfel de reușite în cunoaștere, a unei altfel de dezlegări a lumii: „Port în mine adorabila fiară:/ Colții-năuntru, doar ochii-n afară,/ Încercănate idei străpung/ Învelișul de solzi al mirosului scund./ Se bucură namila din labirint/ Cioburi de vise cînd se cuprind./ Colții rupînd carnea minciunii/ Scriu cu noroi pe treptele lumii./ Înfig în ape drumul de solzi,/ Sfîșiindu-se gîndul cu rană de colți,/ Durîndu-mă ochiul de mai dinafară,/ Val peste val, se-ntrupează
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
trol,o frunte lata cu încrețituri specifice,par negru pieptănat precis și o privire agera că de vultur.Cand puse mâna pe un bisturiu ascuțit,celor trei bărbați li se înfățișară două mâini uriașe,dar nespus de delicate.Parea o namila de om gata să se i-a la bătaie,insă sub trupul greoi se ascundea o fire stranie,de om ferit de lumină zilei.Lua pânză albă de pe trup,dezvăluind cusăturile făcute cu măiestrie în formă de y.Tom se
KARON,CAP 11 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360151_a_361480]
-
uită la el! râseră cu toții. Îi zice Norocel, cel frumușel, alintatul fetelor și râsul băieților. Și veselia îi cuprinse pe toți. Râseră cu poftă. - Ia ascultă, măi... Bondocel! îl luă unul în râs. Ce te faci dacă se repede o namilă spre tine? - Mă fac nevăzut! zise Norocel. Și iar izbucniră hohotele de râs. - Râdeți voi, dar eu am o manta, când o pun pe umeri mă face nevăzut. Ia să vedeți! Și își aruncă pe umeri mantaua care-l făcu
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
Norocel ajunseseră până în marea sală a tronului unde văzură dezmățul Iernii și al slujitorilor săi. Mărțișor rămase mut de uimire și indignare. Ar fi vrut să dea cu bâta în dreapta și în stânga, dar pricepu că este prea nevolnic față de fioroasele namile. Mai ales că hârca de baba Cloanța începu să șuiere printre măselele-i stricate: - Mie-mi amiroase a om! Și când văzu cele două căciuli cu ochi, începu să țipe ca o isterică, țopăind de colo-colo, arătând cu degetul ei
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
vreo două ori și ieși prin fereastra deschisă, cu norii burduhănoși după el. În urma lui Nor Vânăt mai alergau Viscorilă, cu ceata Vânturilor Lățoase, și câțiva Fulgoi care lătrau și urlau înfuriați de biciușca Iernii. Le luaseră urma blestematele de namile, dar cizmele lui Mărțișor făcură adevărate minuni. Unde nu se aruncau ele din stâncă în stâncă, își înfigeau colții de oțel (cu care erau potcovite) în granitul stâncilor și-l aruncau pe Mărțișor tot mai sus și mai sus, cu
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
toaletă. Nu mai era tinerel și chestia aia cu ținutul devenise un fel de amintire romantică. Își luă papucii și încercă să iasă rapid din dormitor fiindcă treaba devenise presantă. Numai că, majordomul i se așeză în față, era o namilă de aproape doi metri, și îi spuse cu același glas melodios: - Cu tot respectul, domnule președinte, sunt nevoit să vă împiedic de a merge acum la toaletă întrucât nu am primit verde de la echipa de control și posibilitatea unui atentat
CEL MAI PUTERNIC OM AL PLANETEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340447_a_341776]
-
de la cameră în cartonul aferent și albastru ca piscina, ne-a sugerat să citim bine instrucțiunile de pe bucata de hârtie de sub brățări. Apoi ne-a urat ședere plăcută. Cu zâmbet. Cu importanța celui care și-a parcat mașina între două namile care costă fiecare cam cât bonusul încasat de guvernatorul BNR pentru împlinirea vârstei de pensionare, am urcat la etajul 1 ca să ne luăm în primire camera 109, cu sea view, aer condiționat și curățenie impecabilă incluse în preț. Am pus
Litoral la cinci stele în septembrie. „Nu știam că a fost predată camera, am crezut că e goală”. „Bine că nu sunt goală eu, zic. Ne-am scutit de o emoție în plus” () [Corola-blog/BlogPost/337770_a_339099]
-
ani, bine dispuși, care participaseră la un bal de absolvire a liceului, după cum am aflat mai târziu. Toată lumea era concentrată pe captura pescarului norocos. Încet, încet, peștele a ajuns la doi metri de mal, între stufuri.Atunci, a apărut o namilă de somn, de peste un metru. Un pește cum n-am mai văzut decât în filme, sau la televizor. Cu mare greutate, colegul a reușit să-l dirijeze în dreptul spațiului gol dintre stufuri. Având lanseta încovoiată și tot dând drumul la
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343948_a_345277]
-
un orizont fizic în clipe de primejdii, imagini cu oameni și locuri îndepărtate. În centrul gol al ființei se pregătea, ca într-un ring de turnir, să pășească ceva nemaivăzut, schițându-se ca întâlnirea unui fantastic cuplu de adversari. Moartea, namilă fără chip, călca apăsat de pârâiau încheieturile existenței ca vreascurile în pădure. ” (Aurel State, op. cit., p. 40) Alte 11 capitole înmănunchează partea a II-a. Să zăbovim puțin asupra capitolului 3, numit Sonnenschein-lumina soarelui. Nădejdiile grăbite de repatriere ale ostașilor
DRUMUL CRUCII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343467_a_344796]
-
triumfător din apartament și coboară scările molcom. - Căutați pe cineva?, întreabă nonșalant și teribil de senin. - Da, îl caut pe boul ăsta care stă aici. - Îl cunoașteți? Știți cum arată?, continuă Florin senin. - Nu, dar o să-l cunosc acum, răspunde namila nervoasă. Nici una, nici două, mă uit subtil pe vizor și văd cum Florin, ia namila de gât și coboară împreună scările, în liniște. Florin spunea ceva încet, trezind intereseul celui agresiv. Răsuflu ușurat și brusc îmi aduc aminte de ceas
COŞMARUL UNEI ZILE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343550_a_344879]
-
senin. - Da, îl caut pe boul ăsta care stă aici. - Îl cunoașteți? Știți cum arată?, continuă Florin senin. - Nu, dar o să-l cunosc acum, răspunde namila nervoasă. Nici una, nici două, mă uit subtil pe vizor și văd cum Florin, ia namila de gât și coboară împreună scările, în liniște. Florin spunea ceva încet, trezind intereseul celui agresiv. Răsuflu ușurat și brusc îmi aduc aminte de ceas. Indica amenințător ora opt și cinci minute. Mă îmbrac fuga-fuga și ies pe ușă precaut
COŞMARUL UNEI ZILE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343550_a_344879]
-
trezind intereseul celui agresiv. Răsuflu ușurat și brusc îmi aduc aminte de ceas. Indica amenințător ora opt și cinci minute. Mă îmbrac fuga-fuga și ies pe ușă precaut, cu ochii în toate părțile. Nici urmă de Florin, nici urmă de namilă. Oare unde s-or fi dus? Și, mai ales, ce ar fi putut să-i spună, de a calmat gorila atât de repede? Nu am timp prea mult la dispoziție, așa că mă arunc în mașină și gonesc cu viteza a
COŞMARUL UNEI ZILE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343550_a_344879]
-
de tablou și mă transform instantaneu într-o statuie simțind penibilul situației. Inima mi se strânge de frică, iar glasul meu de bariton se transformă într-un chițăit de șoricel. - Bună ziua, zic sfios. În fața mea nu stătea nimeni altcineva decât namila din dreptul ușii mele de acasă pe care o zărisem nu cu mult timp în urmă. Lângă el, era chiar vecinul meu, Florin, care zâmbea complice, dezvelindu-și cu generozitate toți dinții. Toată lumea zâmbește azi la mine și toți mă
COŞMARUL UNEI ZILE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343550_a_344879]
-
de alta, făcându-l pe moment să-și uite neliniștile. Dar a doua zi îi călcă bătătura Vătafului și-i desluși gândurile umbroase ce-l apăsau pe Filu. Grija de frate îi dăduse curajul să-l supere cu vorba pe namila de om lat în umeri, supt la mijloc, cu picioare lungi pe a căror rotunjime ițarii dădeau să plesnească, cu brațe vânjoase... ce mai, în stare să mute vechiul nuc ce străjuia curtea bisericii! La astă hotărâre venise ajutor și
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
dar cruță-mi fiul! Încolțită de mirosul sângelui, ursoaica își rotea capul turbată. Când prinse cu ochii frântura de necunoscut - prada mică îmbrățișată drăgăstos de ursulețul ei - mai răcni o dată hotarâtă. Pentru Anyu asta fu ca un răspuns de acceptare. Namila parcă o-nțelesese, stăpânindu-și pornirile. Cum foamea îi săgeta vintrele, își luă avânt și... Un trosnet de oase...o hârșâială de colți sfâșiind carnea... o țâșnire prelungă de sânge... spintecarea trupului îngreunată oarecum de rezistența pieilor ce alcătuiau veșmântul
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
condus, atâta emoție și cafea băută! Am făcut câțiva pași prin zăpada moale, până la marginea șoselei, chiar lângă tufișuri, pregătindu-mă să-mi deschid „robinetul” când, mi s-a părut că ceva se mișcă acolo, iar în clipa următoare, o namilă cu ochi strălucitori ca de pisică, mi-a sărit direct în cap și m-a trântit în zăpadă! Surprins și lovit, mi-am dat totuși seama, că animalul respectiv era un Cougar american, acel leu de munte, ceva mai mare
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
cârâie haotic prin tot palatul. Mai ales în Valea Troienelor Uriașe, cerul se înnegrise de atâta vălmășag și cârâit. Cioroipanii croncăneau peste tot ca turbații: - Să vină la Măria Sa toți slujitorii! Toți slujitorii! Toți slujitorii! La auzul cârâiturilor alarmante, toate namilele împrăștiate prin împărăție alergară într-un suflet la palat, măturând totul în calea lor, așa cum le era felul. Capitolul IV Urgia Împărătesei Iarna I n sala tronului, frumoasa Iarnă, îmbrăcată într-o rochie de briliante, având pe umeri o mantie
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
era din bucăți de gheață șlefuită, dispuse în arabescuri cu mii de irizații orbitoare de diferite nuanțe. O oglindă uriașă atârna pe un perete din fața tronului împărătesc și altele pe plafon, care creau reflexe multiple. Sala părea infinit de mare, namilele păreau mai multe și mai mari de cât erau în realitate, iar bucățile de gheață multicolore se multiplicau în mii de irizații cu luciri misterioase, care te copleșeau și te înfricoșau. Totul era înfăptuit după planurile arhitectului Ghețianu, artistul favorit
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
cel mare și să ne umflăm cele burdihane! - Uraaa! Uraaa! Trăiască Împărăteasa noastră! urlară din toți rărunchii urâciunile. - Și acum (bătu de trei ori din palme Iarna) iute și degrabă, toată lumea la treabă! N-apucă să termine vorba Împărăteasa că namilele se buluciră afară din sală, călcându-se una pe alta, dându-și pumni, țipând, suflând, urlând și chiuind agitat, ca turbatele. Începu urgia... Ce iad!... Ce vijelie!... Ce furtună!... Ce dezastru!... Ce distrugere!... Ce urlete, torturi și schingiuiri!... Ce plânsete
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
beți pe margine. Si când hora era mai aprigă, se năpustiră Nor Vânăt și Nămețilă ce duhnea a băutură. Iar din hora cea săltată, o făcură-mpiedicată. Apoi, Viscorilă își umflă bojocii într-un trombon, acompaniat de orchestra Vânturilor Lățoase, niște namile urlătoare din foale și chitare, aduse special de Iarnă din Țara Vânturilor Veșnice. Nor Vânăt dansa cu baba Cloanța-Cotoroanța în chiote turbate, în hora babelor zăltate. Lupul Colț Fioros urla ca un apucat, de chiotele babelor acompaniat. Vrăjitorul Ger-Sticlos dansa
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
ii și cu panglici, era pe măsura bărbatului, oacheșă, dălângă, cu picioare rotofeie, grasă și înaltă. -Ce să facem? - vine ea la mine. Că ne-a blestemat Dumnezeu cu nenorocirea asta care a căzut pe capul nostru... -Unde-i cheia? - veni namila de om la mine. -E la mama! -Du-te și spune-i mă-tii c-o cheamă primarul până aici! -Și vacilor ce le fac? -Lasă, că avem noi grijă de ele! Dar namila de om nu mai așteptă nicio cheie
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
căzut pe capul nostru... -Unde-i cheia? - veni namila de om la mine. -E la mama! -Du-te și spune-i mă-tii c-o cheamă primarul până aici! -Și vacilor ce le fac? -Lasă, că avem noi grijă de ele! Dar namila de om nu mai așteptă nicio cheie. Se duse la căruță, luă un baros și dintr-o lovitură rupse lacătul și intră în casă. Între timp droaia de copii se răspândiseră prin curte ca furnicile, șapte, opt, nu putui la
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]