401 matches
-
Baertsch era ce ascultăm zilnic. Cartea de literatură de referință din liceu ar fi Jocul cu mărgele de sticlă, a lui Herman Hesse, dar în facultate a fost Trilogia New-York-ului de Paul Auster, iar acum este Elenă Ferrante cu Tetralogia Napolitana, luând locul lui Roberto Bolano cu Detectivii sălbatici.Capitalul lui Karl Marx a fost o descoperire imensă pentru mine. Acum o ador pe Ellen Meiksins Wood, un istoric englez, tradusă și la noi de editură Tact, dar îmi place și
portret de librar () [Corola-blog/BlogPost/337830_a_339159]
-
Nici vorbă!” „Așa ziceți toate!” constată plictisit medicul ambulanței. De-atunci, nu l-am mai văzut pe Lucian...vreo 10 ani buni. Ne-am întâlnit când eu, mireasă mai tomnatică, îmi căutam voal. El era căsătorit, cu o ingineră de la napolitanele Joe...avea și un fiu. “Ăsta ți-l iau eu!” ...și m-am măritat cu un voal ...de la Lucian. De atunci, în fiecare an, de ziua mea m-a sunat. De întâlnit, ne-am găsit destul de rar și mereu în
LUCIAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344304_a_345633]
-
și sătenii ieșeau în porți cu panerele pline cu colăcei, cu mere, țuică sau vin fiert și cinsteau colindătorii, după vârsta acestora. Mai târziu, peste ani, la acest obicei, țăranii se vor limita a le da colindătorilor doar eugenii, mere, napolitane, biscuiți sau covrigei, iar numărul celor ce vor merge în Ajun cu pițăritul se va limita doar la copii. Încet, încet, se va pierde o parte din importanța tradițiilor românești, din fiecare zonă a țării. La acest lucru va contribui
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343120_a_344449]
-
tânără, gata să-mi sară-n față de... drag: - N-așteptam pe nimeni și nimic! - Dacă tot am venit, mai stau... îi spun, la fel de încăpățânată. Și mă așez la masă. Scot cursurile, pe care le conspectasem toată noaptea, Coca-Cola light și napolitanele „Excelent” fără zahăr. Îi ofer gumă de mestecat. Ne apucăm de treabă. Ni se face foame. Ne propunem să inventăm guma de mestecat cu aromă de sarmale. Tramvaiele trec. Orele trec. Examenele trec... Sesiunile de iarnă, sesiunile de vară... Și
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
tânără, gata să-mi sară-n față de... drag:- N-așteptam pe nimeni și nimic!- Dacă tot am venit, mai stau... îi spun, la fel de încăpățânată. Și mă așez la masă. Scot cursurile, pe care le conspectasem toată noaptea, Coca-Cola light și napolitanele „Excelent” fără zahăr. Îi ofer gumă de mestecat. Ne apucăm de treabă. Ni se face foame. Ne propunem să inventăm guma de mestecat cu aromă de sarmale. Tramvaiele trec. Orele trec. Examenele trec... Sesiunile de iarnă, sesiunile de vară... Și
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
căciulă înfundata pe urechi ,ce se învârtea prin curte în dimineața de Ignat, cu gândul la sorici.... Era el, Mihăiță,copilul nelipsit de la Colindețe și Buna dimineța! Era el ,Mihăiță, copilul ce se întorcea cu traista plină de nuci, covrigi, napolitane și mere pentru că apoi să aprindă cele câteva lumânări și artificii ce ornau fărâma de brad din căsuța albă.... Era el, Mihăiță, copilul îmbătat de mirosul de cozonac ,cald și pufos,pe care maica îl scotea din cuptor și de
MAI TREBUIE...CEVA! de MIRELA PENU în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377939_a_379268]
-
un accident cum ai avut tu, mi-ar plăcea și mie. - Da, dar odată, acum câțiva ani, am fost internat în spital. Și dumneata mi-ai făcut atunci o vizită de curtoazie. Țin minte precis pentru că mi-ai adus o napolitană cu gust de vanilie, foarte frumos ambalată. - Sigur, zice el, îmi amintesc. Ai stat în spital! Dar ce rezervă ți-au dat! Ce vedere aveai de la fereastră! Ce pijama eleganta aveai. Norocosule! - Pijamaua era a mea, de acasă... - De acasă
SCHIŢE UMORISTICE (71) – CINE E MAI NOROCOS de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369235_a_370564]
-
propria ignoranță. Simplismul său, bazat pe conformism și pe tradiționalism, nu poate fi decât semnul unei „continuități”, cea a micii burghezii italiene și a conștiinței sale nefericite (refuzul culturii, dorința de normalitate, caracteristici fiziologice obișnuite, vânarea vrăjitoarelor). Nu fără motiv, Napolitano 1, în textul luat aici în discuție, este redus la un om puternic în fața căruia trebuie să se „vină cu acuze”, de parcă ar fi vorba despre vreun Bottai 2 sau despre vreun cardinal. Conformismul este întotdeauna deplorabil, dar conformismul celui
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cu siguranță convins că l-a „tras pe sfoară” pe cumpărătorul „fraier” care se interesează de „hârțoage vechi”; iar cumpărătorul va fi rămas satisfăcut atât de achiziția excepțională, cât și de faptul că s-a comportat cinstit cu acea „mască” napolitană. „Hârțoagele vechi” erau un pachet de corespondențe de dragoste dintre Salvatore Di Giacomo 2 și Elisa Avigliano, viitoarea lui soție. Enzo Siciliano 3, ajuns în posesia acestui manuscris voluminos, l-a publicat - precedându-l de o introducere meticulos alcătuită, în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Di Giacomo și Russo scriau poezie, după o metodă ce-l avea drept maestru pe Lombroso și drept lucernae pe alți antropologi, ca să spunem așa, „veriști”4, astăzi uitați. Lipsa sa de finețe era deci maximă. Relația sa cu „plebea” napolitană era cea a scriitorilor de „povești patriotice”, răspândiți prin toate provinciile italiene: așa încât, chiar și în fața celor mai atroce lucruri, lui Abele De Blasio nu-i lipsește un curios sentiment de bunăvoință și mândrie: la urma urmei, este vorba despre
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
al unei experiențe pe care aș numi-o aproape existențială. Voi spune îndată, și poate că ați intuit deja, că teza mea este mult mai pesimistă, mai critică într-un fel mai amar și mai dureros decât cea a lui Napolitano 2. Ea are drept temă principală genocidul: adică socotesc că distrugerea și înlocuirea valorilor în societatea italiană de astăzi duce, chiar și fără masacre și împușcări în masă, la suprimarea unor mari zone ale societății înseși. De altfel, nu este
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și-au pierdut vechiul model de viață, cel pe care îl realizau trăind și de care într-un fel erau mulțumiți și chiar mândri, chiar dacă implica existența tuturor mizeriilor și laturilor negative ce erau - sunt de acord - cele înșirate de Napolitano; iar acum încearcă să imite modelul nou pus acolo pe ascuns de clasa dominantă. Firește, eu înșir o serie de modele de comportament, în număr de cincisprezece, care corespund la zece brâie și cinci bolgii. Voi aminti, ca să fiu scurt
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pământ. Aduse jos pielea de zebră a lui Jimmy Zizmo și o prinse pe perete. În fața chiuvetei construi un băruleț din deșeuri de cherestea și Îl acoperi cu plăci de gresie desperecheate: arabescuri În alb și albastru, table de șah napolitane, dragoni roșii heraldici și ceramică Pewabic locală, de culoarea pământului. În loc de mese, puse În picioare tamburi de cablu și Îi acoperi cu pânză. Deasupra capului Întinse cearșafuri În formă de cort, ca să ascundă țevile. Închirie de la vechile cunoștințe din afacerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îi dădea un Bălcescu nou-nouț. O sută de lei reprezenta, În mintea Mașei, o sumă de-a dreptul fabuloasă. Cu o sută de lei nici nu știai ce să-ți cumperi. Mașa Își umpluse ghizdanul cu tot felul de biscuiți, napolitane și bomboane. Le ronțăia seara, Înainte de culcare, cu plapuma trasă peste cap, ca să n-o vadă nici bunica, nici șoriceii ce săpaseră adevărate galerii sub patul ei. Își cumpărase din oraș și un stilou. Un astfel de instrument de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ora șase și strada principală care trece prin partea de vest a clădirii școlii era aglomerată cu traficul obișnuit la acea oră de vârf. Toți copii, chiar și cei de la HC, se duseseră acasă. Hârtii de bomboane și pachete de napolitane - rămășițele exodului de după-amiază - zburau pe trotuar în lumina gălbuie a becurilor. Sheba i-a zâmbit lui Connolly, l-a salutat și l-a întrebat ce făcea acolo. El a tresărit, de parcă l-ar fi durut s-o spună: — Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fapt, același lucru, a spus Chaquie. —Ba nu sunt, a insistat Eamonn cel gras. Sunt foarte diferite. Batonul Lion are în el alune, pe când Picnic e plin cu stafide. La suprafață sunt la fel fiindcă amândouă sunt pe bază de napolitană. —Bine, a conchis Chaquie. Eamonn a rânjit. — Dacă e cineva pe lume care să știe sigur, atunci ăla ești tu. Eamonn și-a dat semeț capul pe spate, în timp ce fălcile îi tremurau de parc-ar fi fost din jeleu. Sugestiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de la chiloți și șosete până la șube siberiene, blugi, tricouri, costume pentru tot felul de ocazii, pături, saci de dormit, corturi și echipamente complete pentru excursii pe munte, conservăraie, gemuri și dulcețuri de toate neamurile și tot felul de biscuiți și napolitane, ciocolate și bomboane în ambalaje multicolore, nemaiântâlnite pe aici, baxuri de sucuri și fructe exotice, jucării și jocuri pentru copii de toate vârstele, caiete, cărți, truse de creioane și pixuri, pensule și tuburi de vopsele pentru pictură, mingi, rachete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ceva în contul plății: un rest, un mizilic acolo, care contează însă enorm. O banană și-o bomboană, deh, aproape seară de seară, ea se întoarce acasă încărcată ca o albină, cu sânul și buzunarele pline de biscuiți și de napolitane, bomboane, sticle de suc, gume de mestecat... Uneori aduce și bani, dragostea mea, ai grijă să nu te prindă, cum te freci de bărbați în înghesuială și-i pipăi, s-ar zice totuși că nu te riști prea tare... Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bun început și nu le voi sugera că n-am de gând să port un șorț imaginar. Barney, un mascul relativ neevoluat, a afișat la început o oarecare supărare, deoarece nu făceam minuni ca el să găsească mereu în bufet napolitane învelite în ciocolată cu migdale, dar s-a liniștit când a văzut că nu am de gând să mișc un deget decât pentru a-mi îndeplini sarcinile de designer pentru care am fost angajată. Așadar, a cerut să se revină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mi te rog portofelu’! Tocmai am luat salaru’ și mă omoară bărbatu-meu dacă mă întorc acasă fără el! Ieșise din schimbul de noapte, avea niște cearcăne cât o scrumieră. Plânsul îi boțea chipul până când aducea cu un amabalaj de napolitane mototolit. Hai nu mai plânge, fă! o alintă Minge-de-tenis. Îi trecu degetele peste obraz ca o mângâiere. Din obrazul boțit țâșniră trei pârâiașe roșii. Alintătorul izbucni într-un râs gros: între degete ținea tăișul unei lame de ras rupt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Mâncarurile tradiționale de Crăciun sunt toba, lebărbuști, cârnați afumați, șuncă, turtă de șighir, toate astea trebuind terminate pană pe 23 decembrie. Pe 24 decembrie se așteaptă colindătorii după ora amiezei, ei anunțând Nașterea Mântuitorului. Colindătorii primesc colaci, nuci, mere, bomboane, napolitane și bani. Spre seară se împodobește bradul, iar copii îl așteaptă pe Moș Crăciun. La ora 12 noaptea se merge la biserică la slujbă, iar spre dimineață se cântă colinde. Dimineața ,în prima zi, se ia masa cu familia și
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA EPURENI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Ticu Andra () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2056]
-
gazul În perimetrul curții. Nu ni se dă voie să mergem mai departe de chioșcul alimentar aflat În incintă, care după vreo două ore se vede nevoit să Închidă, pentru că nu mai are ce vinde. Toți covrigii și biscuiții și napolitanele și borcanele de gem și lamele de ras și țigările și hîrtia lui igienică se află acum depozitate În cele 200 de valize de lemn. Nu că ar fi cine știe ce marfă, dar e bine să-ți faci provizii. Există un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mov. Ea stătea cuminte și se uita la oameni, mai lua câte o gură de iarbă, mai clipea din gene. Clopoțelul de la gâtul ei suna vesel ca să atragă atenția cumpărătorilor. Iar de jur împrejurul ei erau multe, multe tablete de ciocolată și napolitane de ciocolată și bomboane de toate mărimile, tot de ciocolată. - Mămico, mămico! Uite o văcuță mov! Oare ce-o căuta ea aici? - Ei, Ingriduță, văcuța asta vinde ciocolată. De fapt, sună din clopoțel și copiii vin să cumpere ciocolată. - Cum
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Este neagră precum ferestrele casei mari a lui David, casa din parc care este acum goală și din care a dispărut toată viața. Apa începe să se miște și spală lemnul debarcaderului ca o membrană subțire, ca o foaie de napolitană. Stau lungit pe spate și apa îi este absorbită de haină. Stau lungit pe spate și privesc în sus unde totul e la fel de negru ca în jurul meu. Cînd se vor reîntoarce avioanele din est, mîine, obosiții oameni ai aerului vor
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pierdut prin canioane. Descălecam, intram într-un saloon... Mă cunoșteau toți : eu le citeam cu glas tare titlurile filmelor, le explicam când nu înțelegeau câte ceva. Ei îmi plăteau biletul de intrare. În pauze, mă răsfățau, îmi cumpărau bomboane, ciocolată, caramele, napolitane, vișine cu rom... Mă socoteau de al lor, într-o fraternitate amplă și senină. Ca și ei, țineam totdeauna cu fata. (Vai, ce-o iubeam, de fiecare dată...) * Charlotte Mottinger, de 33 de ani, a fost ținu tă în captivitate
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]