1,096 matches
-
regim în care legea era făcută de securitate. Finalul avea să fie o masivă vânzare-cumpărare de oameni cu scopul paradoxal de a li se reda libertatea. Tranzacția a pus capăt aproape milenarei cohabitări româno-germane pe teritoriu românesc. Cărțile Hertei Muller narează episoade ale acestei saga cu multe întorsături dramatice. Tema romanului Atemschaukel (Karl Hanser Verlag Munchen 2009), apărut cu numai câteva luni înainte de decernarea Premiului Nobel și a cărui versiune românească, Leagănul respirației (traducere de Alexandru Șahighian, Humanitas Fiction 2010), a
O carte cum nu s-a mai scris by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6203_a_7528]
-
știe, fiind perfect edificat în privința faptului că și cei mai avizați dintre cititori au tendința și chiar plăcerea de a confunda, la lectură, ficțiunea și realitatea? Eco oferă el însuși un răspuns, chiar de la început, când afirmă că, „pentru a nara ceva, te erijezi într-un soi de demiurg care crează o lume - o lume ce trebuie să fie cât de precisă posibil”, adăugând că urmează această regulă „cu sfințenie”. Răspunsul nu mă mulțumește pe de-a-ntregul. Capitolul al doilea al
O întrebare pentru Umberto Eco by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4834_a_6159]
-
de colț imaculat de natură: unul dintre ultimele locuri din România neatinse de furia distructiva a dictaturii. Și satul, și natura, prin urmare, se așază în poezia să tot în funcție de coordonată etică, nu de cea sentimentală. În fine, paginile ce narează ultimele săptămâni de viață ale poetului care, bolnav de leucemie, avea să ne părăsească la început de viață (35 de ani) și de libertate, în data de 16 septembrie 1990, sunt atroce. Le salvează luciditatea și demnitatea celui care, condamnat
Jurnalul risipitorului de iubire by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4840_a_6165]
-
lumii românești în general. Apreciabilă mi se pare și subtilitatea cu care Radu Rosetti, mânat de aceeași conștiință istoriografică, îmbină anecdota (importantă în discursul istoric al marilor familii aristocratice românești, vezi cronicile muntene) cu „marea istorie”. Niciodată, plăcerea de a nara o istorioară de familie nu trece înaintea rigorii expunerii istoriografice generale. Astfel încât Ce am auzit de la alții, fără să aibă savoarea indicibilă a Scrisori-lor lui Ion Ghica, este o operă, după cum spune același Neagu Djuvara, „mai credibilă - chiar cu totul
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
a atribuit acum lui Ruge Premiul German al Cărții a apreciat forța epică a romanului firește, în varianta sa definitivă, precum și componentele sale anecdotice, comice, deși în sine, saga ramificatei familii este departe de a fi una veselă. Dimpotrivă, evenimentele narate din 1952 și pînă în anul 2001 sunt focalizate din perspectiva celui mai tînăr membru al familiei, Alexander, alias Sașa, bolnav de cancer, frustrat, căutîndu-și norocul în Vest. În parte însă, romanul are și puternice componente autobiografice ceea ce atestă supraviețuirea
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
redevenit legitimă - după aberațiile naționaliste germane, care au dus la nazism - abia după Stalingrad. Cartea sa Farmacistul de la Auschwitz este o reprezentare extraordinară a acestor aberații. De altfel și el, ca și mine, nu caută atât să inventeze, cât să nareze realitatea, cu mult mai originală (la bine și la rău) decât plăsmuirile noastre. Cartea lui istorisește lucruri extrem de adevărate cu care nici o fantezie nu ar putea să concureze”. Adam Salmen, ultimul evreu care a supraviețuit Shoahului în orașul natal din
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
ca în cazul unor poeți evrei germani. În ce limbă, se întreabă Schlesak, se poate scrie despre Auschwitz? Probabil numai lagersprache, jargonul obscen pe care-l vorbeau în lagăr mai ales criminalii cu rang inferior, poate să exprime și să nareze această non-viață. În Nekya, în această coborâre în lumea mor- ților, pe care poezia și umanitatea o fac de pe timpul lui Homer sau Ghilgameș, Caron separă nu numai vii și morții, ci și eul narator de eul narat; scindează «eul
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
actului creator artistic. Așa se explică de ce fabulosul, magicul, miraculosul devin vehicule ale autoreferențialității. Căci peste tot, la urma urmei, se află un centru generator și acesta pare să fie conștiința scindată a autoarei înseși, indiferent la ce persoană se narează, indiferent dacă personajul care povestește sau "se povestește" este bărbat sau femeie, chiar dacă Roxana Pavnotescu are grijă să sublinieze de fiecare dată diferențele. E, în fond, urmărită cu oarecare stăruință ipostazierea aceluiași exemplar uman. Căutarea dublului, (în carte există, de
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
încălecând două limbi, două continente, două vieți și două culturi". El amplifică astfel drama rememorării nu numai prin repetiție și revizie, ci și prin duplicare lingvistică, un proces denumit de el însuși "distorificare". Bazându-se pe aceleași evenimente autobiografice, dar narate în două limbi diferite, Federman înțelege scrisul ca pe un proces de " nesfârșită procrastinare", "o mare traversare" a textelor proprii de către "un acrobat nebun al ficțiunii". Toți naratorii lui Federman sunt de fapt acrobați nebuni, alter-ego-uri având nume diferite (Namredef
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
poveste conferă operelor o energie cinetică nelimitată. De aceea Federman implică și cititorul în efortul său de a da o nouă formă istoriei prin construirea unei narațiuni ce încarcă memoria unui eveniment cu un redutabil potențial literar. Actul de a nara naște astfel memoria unei istorii, iar atunci când unul dintre povestitorii lui Federman dezvăluie în Dubla trăire că ,,totul este acolo, neghiobilor, în cuvinte, povestitor și poveste, supraviețuitori și victime, uniți într-un singur design", el sugerează că realitatea unui eveniment
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
personalității lui. Dar în el se întîlnesc, de fapt, două personaje. La prima vedere, acestea par antagonice, însă ele reușesc să fuzioneze perfect în plan creator. Pe de o parte, el este un povestitor, are o enormă poftă de a nara, de a introduce interlocutorul într-un univers dens și foarte bine cartografiat, în vreme ce, pe de altă parte, este speriat de propria lui tentație de a fabula. Din această pricină, el duce imaginea către un fel de purism plastic, aproape de semn
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
și memorabile descrieri critice ale fiecăreia din cele nouă faimoase povestiri. Îndemnat de propriile mele observații, dar și de câteva studii americane recente care indică o oarecare lipsa de apetit a noii generații față de aventurile lui Holden Caulfield - eroul aventurilor narate în De veghe în lanul de secara - m-am adresat unor colegi, intelectuali în formare sau deja pe deplin formați, în al căror scris Salinger nu apăruse, până atunci, niciodată. Rezultatul m-a încântat: atât Dana Chetrinescu, redutabila specialista în
Singurătatea Capricornului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6542_a_7867]
-
writer“, adică un „ne-gru literar”, autorul real din spatele celui ce semnează o carte scrisă de altcineva. Philip Roth a imprimat termenului o ambiguitate in-tenționat derutantă, așa cum sunt și identitatea, și destinul lui Nathan Zuckerman, pro-tagonistul primului dintre cele nouă romane narate de a-cest alter ego al lui Philip Roth și intitulat chiar The Ghost Writer (publicat în 1979). Ciclul pare acum închis definitiv, dar nu se știe sigur: Philip Roth își mai ucisese sosia de vreo trei ori, dar atunci când
Instanța rămâne în pronunțare by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6584_a_7909]
-
Alfred Tennyson în balada cu același nume, JeanLuc Godard în filmul Le mépris, și așa mai departe. O recentă carte a unui debutant, Zachary Mason, The Lost Books of the Odyssey (2008), nu se mulțumește să speculeze pe marginea întâmplărilor narate de Homer, ci adaugă, îndrăzneț, episoade, deformează sensuri și rescrie situații. Ca într-un joc de puzzle, Mason demontează Odiseea și o remodelează într-o manieră care-l încântă pe cititor și-l face părtașul unei originale aventuri a descoperirii
Viața de apoi a cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6477_a_7802]
-
un scurt excurs în care abordează, cu salutară precauție, originea legendei, cercetătorul pornește de mai departe, și anume de la aspectele teoretice ale legendei hagiografice. Mai corect spus, de la temele și motivele pe care le întâlnim întrețesute în textura povestirilor ce narează viața sfintei. Astfel, Gabriel Mihăilescu identifică patru tipare narative preexistente, consacrate de alte serii de texte (dedicate altor sfinți) și circulând în literatura creștină anterioară: desfrânata pocăită, miracolul, monahul înfumurat și întâlnirea. Acestea se combină, pe un fond ideatic și
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
istoria își trădează urzeala poetică născătoare de ambiguități. În ochii gazetarului, este vorba nu de un handicap, ci de un avantaj, tentant în măsura în care îi îngăduie să echivaleze pe narrare cu probare (infirmând pe același Quintilian). Neortodox de două ori, căci narează ca să dovedească și ignorează granițele dintre istorie și elocință, Eminescu aclimatizează în publicistică ficțiunea documentară sau, dacă vrem, imaginarul istoriografic cu atribute probante. Jurnalistului îi reușește un tur de forță: o răsturnare de funcții, grație căreia adevărul însuși este silit
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
instrucție literară, și educație muzicală... Aurel Dumitrașcu nu este critic muzical, dar nici nu se lasă pradă tentației de a comenta „literar” muzica. Aceasta este, în primul rând, sursa unor uriașe bucurii sufletești, a unor iluminări, pe care jurnalul le narează ca atare. Între Bach și Beatles, sufeltul poetului se deschide comuniunii cu marea muzică, devenind, nu o dată, un suflet muzical, ca și versurile pe care le scrie. Foarte bine a făcut Adrian Alui Gheorghe că nu a procedat ca alți
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
Ei devin cetățeni ai lumii, pentru că acasă e pretutindeni și nicăieri. Între Europa, Orientul Mijlociu și America, destinele sunt unificate și apoi pulverizate după reguli incerte pe care protagoniștii încep să le priceapă. La mijloc sunt evreitatea, inadaptarea și problema conștiinței. Narând la persoanele întâi și a treia, Anton cercetează etic convertirea lui Raul Siriopol. Cum nimic nu pare mai respingător decât evreul antisemit, Raul este suspectat că datorează celebritatea artistică mondială unui pact cu imoralitatea. O întreagă anatomie a oportunismului este
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
Auto”, afișat ostentativ, elimină „ficțiunea”, invizibilă. Rămâne, simplu spus, ceea ce aș numi mai degrabă o autobiografie figurată, fără să știm în ce constă actul de figurare. Pe acest plan, de altfel, evoluția operei lui Serge Doubrovsky e revelatoare: Fii, care narează în șase sute de pagini câteva ore din viața lui Serge Doubrovsky, afișează artificiul său de construcție; dar cărțile următoare capătă ritmul mai veridic al unor cronici, iar ultimele se citesc absolut ca niște autobiografii scrise în totală libertate pe firul
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
comunismul prin ochii unui copil transmit prin autenticitatea naivității o dereglare istorică firească. Una e să vorbească maturul nostalgic prin vocea copilului de altădată, și alta e să citim confesiunea live a unui puști de 11 ani. În Strada sunt narate intens câteva luni din viața unui orfan de tată dintr-un cartier bucureștean. Trec peste jocurile copilăriei - prezente în mai toate cărțile autorilor menționați mai sus -, și peste scenele de la școală. Interesează psihologia socială. Cum anume copiii trebuie să-și
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]
-
redevenit legitimă - după aberațiile naționaliste germane care au dus la nazism - abia după Stalingrad. Cartea sa, Farmacistul de la Auschwitz, este o reprezentare extraordinară a acestor aberații. De altfel și el, ca și mine, nu caută atât să inventeze, cât să nareze realitatea, cu mult mai originală (la bine și la rău) decât plăsmuirile noastre. Cartea lui istorisește lucruri extrem de adevărate cu care nici o fantezie nu ar putea să concureze. O ultimă întrebare: există cărți de călătorie în proiectele dumneavoastră viitoare? Nu
Claudio Magris: „A călători este metafora vieții“ () [Corola-journal/Journalistic/5847_a_7172]
-
și umbre (ba chiar apelând uneori la violența acvaforteului), Primo Levi se bucură de-un tratament empatic netulburat de vreo fisură ori reținere. Provenit din rândul unei familii de evrei asimilați din Piemonte, el are experiența Auschwitz-ului, pe care o narează într-o lucrare astăzi celebră, Se questo è un uomo („Dacă acesta e un om”), dar care la apariție, în 1947, n-a avut aproape niciun ecou. Din perspectiva lui Tony Judt, experiența carcerală a lui Levi ridică o problemă
Brave old world (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5555_a_6880]
-
s-a uitat la iarba de sub pomi, și-o văzut gunoiul, povestește Tinu mai departe, aprinzîndu-și o țigară. - „No bine, mulțàm”, mi-o zîs el, și fără să mai intre în ogradă s-a-ntors acasă pe unde-a venit, pe la Nuțăști, narează Mica. Iar Tinu, în două zile, era bine. De-aia, cînd ai venit tu cu P., era bine, nu mai avea habar de nimic, îmi spune Mica. Mica întoarce povestea pe toate părțile, insistă că Ion al lui Fărcaș umbla
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
Cartea este alcătuită ca o poveste în ramă, care conține la rândul ei numeroase povești ale celor cu care destinul personajului principal se intersectează. Nemțoaica, tânărul amant al lui Kostas, scrie povestea vieții acestuia chiar la cererea personajului care se narează pe sine, căci el, bolnav la pat, devenise prea slăbit ca s-o mai poată face singur. Kostas este un bătrân păcătos ce se face vinovat de toate netrebniciile de pe lume, dar care este convins că răul din el e
Aventurile unui antierou by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/5694_a_7019]
-
însă și Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, mai ales în prima lor parte, pot fi invocate în cauză. Romanul lui Agârbiceanu interesează cititorul de azi tocmai prin autenticitatea pe care o conferă obiectivarea dezbaterii morale. Prozatorul doar narează, fără să încline balanța, lăsând deschisă dezbaterea morală și religioasă, în seama cititorului. În privința scrierilor strict teologice din volumul de față, este de spus că Agârbiceanu „transferă” în omiletică întreg instrumentarul artei sale de povestitor. Și Despre minuni - lucrare de
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]