369 matches
-
romanului 7. Pentru Käte Hamburger intermedierea ("Aussagestruktur" "structura declarativă") este trăsătura care distinge narațiunea la persoana întîi de narațiunea la persoana a treia 8. În distincția făcută de Johannes Anderegg între un model de relatare ("Berichtmodell") și un model de narare ("Erzählmodell") al procesului de comunicare literară, existența unui mediator sau a unui transmițător în cadrul celui dintîi este factorul distinctiv principal 9. Intermedierea ("transmiterea narativă") este, de asemenea, punctul de plecare esențial în descrierile fundamentate lingvistic ale tipurilor narative, cum este
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ar putea explica perspectiva lui Kayser este probabil faptul că în multe romane la persoana întîi legătura dintre "eul" narator și "eul" care trăiește, mai ales în stadiile timpurii, este foarte fragilă. Alt motiv este faptul că romancierii caracterizează adesea nararea evenimentelor din trecut drept amintiri personale ale naratorului la persoana întîi doar într-o manieră de rutină. Ambele tendințe pot fi văzute, de pildă, în romanul Der Nachsommer al lui Adalbert Stifter 197. Faptul că anumiți autori nu reușesc să
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
etapa ulterioară a evoluției sale ca autor, James a preferat forma non-personalizată a situației narative personale formelor narațiunii personalizate. În acest caz, decizia de a renunța la narațiunea la persoana întîi este deci și o decizie în favoarea unui mod de narare mai accentuat impersonal. Numeroși alți autori în afară de James au făcut mari eforturi în legătură cu alegerea dintre forma la persoana întîi și cea la persoana a treia sau cel puțin au declarat în mod emfatic că sînt pentru sau împotriva celei dintîi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pronumele este una dintre măștile cele mai înfricoșătoare inventate de om. (John Fowles, Iubita locotenentului francez) Modul transmiterii unei povestiri se manifestă în special la începutul unei narațiuni, deoarece procesul prin care imaginația cititorului este racordată la modul actual al narării începe cu primul cuvînt al narațiunii. Deschiderea unei narațiuni este cel puțin evidentă într-o situație narativă auctorială cu un personaj-narator, deoarece acest început se desfășoară în mod analog cu începutul unei relatări non-ficționale. Personajul-narator își anunță de obicei prezența
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
din viața "eului" narator 488. Distanța narativă ce separă temporal, spațial și psihologic cele două faze ale "eului" narator este, în general, o măsură a intensității procesului experienței și educării la care eul narator a fost supus înainte să înceapă nararea povestirii sale. Distanța narativă (dintre eul narator și cel care trăiește) este prin urmare, la rîndul său, unul dintre cele mai importante puncte de plecare în interpretarea romanului la persoana întîi cvasiautobiografic. Varietatea formelor acestuia se întinde de la identificare la
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
orice caz opere narative în a căror situație narativă sînt combinate elemente de pe ambele părți ale graniței. Deoarece fiecare dintre cele trei situații narative este capabilă de modulare în ambele direcții, există nenumărate moduri în care poate fi realizat actul narării. Forma circulară a diagramei tipologice este o expresie schematică atît a continuității secvenței formelor narative, cît și a totalității sistemului teoretic. Continuum-ul de forme de pe cercul tipologic poate fi, de asemenea, înțeles ca un program teoretic ce cuprinde diversele
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
265-267, 288, 290, 342 personal, 259, 263-265, 271-272, 278-279, 283, 287, 291-293, 335, 337 metaconștiință, 265 mimesis-diegesis, 113-115, 145, 220, 222 mod (opoziție), narator-reflector, 87-94, 219-274 și lingvistica textuală, 248 și persoană, 219 și perspectivă, 219 modality, 28 model de narare, v. model de relatare model de relatare model narativ, 27, 220, 253 modelul arbore genealogic, 94-95 modificarea perspectivei, 110 în poezie, 83 mod narativ, v. mod v. și prezentare scenică v. și telling monolog dramatic, 258, 329 monolog interior, 21
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
desemnarea unui proces narativ în care predomină prezentarea scenică sau o situație narativă personală, nu narațiunea de tip relatare poate duce cu ușurință la neînțelegeri. Trebuie observat faptul că Anderegg însuși distinge modul în care folosește el termenii "relatare" și "narare" de cel al lui Lämmert și de al meu. Vezi Anderegg, Fiktion und Kommunikation, 170, nota 2. 339 Anderegg, Fiktion und Kommunikation, 54. 340 Vezi Wilhelm Worringer, Abstraktion und Einfühlung, Berlin, 1908, și E.H. Gombrich, Art and Illusion, 76, 99
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
schema educației tradiționale care privilegia, în faza incipientă a formării, muzica și gimnastica (al căror rol constă în potențarea perceperii frumosului din perspectiva armoniei). În fapt, spune el, educația muzicală începe devreme de tot - cu poveștile copilăriei, care constau în nararea (mai precis, în recitarea) marilor eposuri (deja) clasice ale lui Hesiod și Homer. Problema care se pune aici este următoarea: ce fel de atitudine inspiră copiilor aceste mituri? Or, sunt de observat două lucruri: mai întâi atenția copilului riscă să
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și dispus să se auto-chestioneze și auto-deconstruiască. El aduce valorizarea pozitivă a punctelor de vedere ale celor mai excluși (și celor mai excluse), a celor invizibili, a celor care tac. De aceea găsim în feminismul postmodern un alt tip de „narare” (meta-nararea), care încearcă să evite logocentrismul și care dorește să „dea glas” „tăcerilor disciplinei”, care caută „comunități ale rezistenței”, care reimaginează domeniul, care întoarce dihotomiile pe dos, prin relevarea anarhiei din viața internă a statelor și a unor tipare ordonate
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
lectură cu care operează criticul - în încercarea sa de a prezenta diverse chipuri ale romanului românesc drept vârste ale sale - nu sunt exclusive, ci aplicabile în egală măsură unuia și aceluiași roman. Romanele numite corintice pot fi redistribuite în funcție de felul narării sub rubricile doric (de pildă Creanga de aur) sau ionic (M. Blecher, integral). Și reciproc, e suficient ca Patul lui Procust, Ioana, Vestibul să fie supuse perspectivei mânuite în cel de-al treilea volum, pentru ca ele să-și reveleze atribute
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
o aură calpă, ideologizată. În virtutea mentalității liniar-creștine, scriitorul încearcă să împace normele etice milenare cu formele noi de viață, ceea ce generează o notă de falsitate evidentă. Deficitul epic este compensat prin darul povestirii, iar dialogul, în dramaturgie, cedează adesea locul narării unor evenimente și situații de către personaje. Pentru rezolvarea tuturor conflictelor se propune o unică soluție: cea creștină, ceea ce simplifică lucrurile. Artistul D. este, în unele lucrări ale sale, grav subminat de moralist. El a țintit să fie un director de
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
nu prezentarea acestor motive previzibile și, până la urmă, banale (alte teme, mai serioase, au la bază un augustinism popularizat) face interesant poemul. Poetul se comportă și aici ca un literat care experimentează mijloace noi. Prima carte, dedicată aproape în întregime narării facerii lumii, are forma unei epopei biblice, analoagă acelor poeme care se scriau încă de pe vremea lui Prudentius, și aparține acelui gen literar cultivat tot în epoca lui Draconțiu, chiar dacă în alte cercuri, de către Sedulius, Claudius Marius Victorius sau Ciprian
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dumnezeu.”). Cântece din fluier adună poeme datând din anii ’50-’51, din care doar puține și-au găsit locul în paginile revistelor românești din exil. De aici, și o anume tentație a înregistrării conjuncturale, ca și o vizibilă tendință spre nararea în versuri. Dacă în Poeme ghivizii (1962) jocul liric antrenează la un moment dat desprinderea de temele frecventate și înscrierea într-o modernitate a poeticului ușor pastișată și parodiată, în Catapeteasmă bucovineană (1963) revenirea la obsesivele imagini ale tragediei românești
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
dominatoare, dar sortite chinului și morții prin forță propriei atipii. Într-o proza sensibil contemporană lui Proust și D’Annunzio, cu performanțe descriptive și evocatoare neprăfuite de vreme, e scrisă Le Livre de mă vie, român autobiografic frânt brusc după nararea ieșirii din adolescență. Deși contestată și cu gloria declinând postum, N. a rămas o figură literară de referință prin complexitatea energică a mesajului, în care, marii topoi ai secolului romantic „își dădeau ultima bătălie” triumfala (Albert Thibaudet), iar cei ai
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
istoria încetează tot mai mult să fie povestea creată de națiunile europene albe despre ele și despre restul lumii. Ea încetează să mai fie punctul de vedere al statelor puternice sau învingătoare. Ea începe să fie tot mai mult o narare obiectivă, în care și cel slab își poate articula propria sa cauză, în care învinsul își poate judeca învingătorul. Este de fapt singurul mijloc de a înainta nu numai spre o înțelegere obiectivă a evenimentelor, ci și spre o lume
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lui M. din anii ’50 - Sfat prețios (1952), Matca (1953), Un flăcău pe plac (1953), Povestiri (1955) ș.a. - sunt puternic afectate de obediența față de exigențele propagandistice impuse literaturii de oficialitățile din epocă. Sufocate de tezism, calitățile scriitoricești, ținând de talentul narării și de finețea observației, depistabile pe alocuri, nu conving. Astfel, Pâine albă e - se poate spune - un prototip al literaturii realismului socialist. Romanul echivalează cu o colecție de documente de partid, de indicații, instrucțiuni, norme, teze, obiective și sloganuri politice
MIRCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
locului și mi-am spus că dacă aș fi locuit în acea casă, mai devreme sau mai târziu aveam să mă cațăr acolo să-i dau o mână de ajutor. Nu părea să depună un real efort. Stilul ironic al narării nu ascunde referința transparentă la o postură de largă răspândire în literatura medievală: personajele sunt surprinse în situații-clișeu, iar rolul cavalerului se impune de la sine. Când e vorba de literatură, sensurile sunt prelungirea intențiilor - mărturisite sau nu, vizibile sau invizibile
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
imaginează un roman polițist pe placul degustătorilor de literatură și nu unul adresat lectorului grăbit, care citește în autobuz și în metrou, în timp ce mușcă din sandviș. La urma urmelor, întreaga chestiune a onestității sau a lipsei de onestitate în actul narării „e o chestiune de intenție și de accent”. Regula jocului presupune că, în cele din urmă, cititorul va fi, mai mult sau mai puțin grosolan, tras pe sfoară. El preferă, desigur, „necinstea subtilă”, așa cum a fost ea practicată de maeștrii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
doilea e centrat pe găsirea lui Rusty Regan, soțul Vivianei, dispărut de acasă în condiții misterioase. În economia cărții, primul caz ocupă nouăsprezece capitole, iar al doilea, treisprezece. Fără a fi radical deosebite în ton, ele diferă în viteza de narare. Dacă prima parte este alertă, plină de un dinamism al gândului și cuvântului, partea a doua e mai degrabă reflexiv-melancolică. Parcă obosit de încercările prin care a trecut, Marlowe lasă garda jos și renunță la multe dintre armele sale retorice
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
România. Cercetătorii se opresc la simpla Înșiruire de evenimente, fără să penetreze stratul superficial al datelor și cifrelor, fără să caute răspunsuri la interogații de tip „de ce lucrurile s-au petrecut așa și nu altfel?”. Istoria nu este Însă numai narare a marilor sau micilor evenimente, ea este un șir logic de cauzalități și efecte. Istoria conceptualizantă, inițiată de școala de la Annales și practicată acum În mediile academice occidentale, Înseamnă o istorie care vizează generalul, care este capabilă să extrapoleze detaliile
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
la 30.XII/1951, cronica se mărginește să nareze subiectul romanului (...). O ținută asemănătoare cronicii despre Cociubei o are și cronica Elisei Vasilescu intitulată Cinci opere ale dramaturgiei sovietice - radiodifuzată la 22 decembrie 1951. Procedeul utilizat este tot al simplei narări, seci și lipsite de analiză (...). Alunecarea în afirmații generale își are uneori originea în greșita înțelegere a temei. O pildă grăitoare o constitue cronica lui Dinu Săraru din 23 noiembrie 1951, intitulată Literatura sovietică, cea mai înaintată literatură (...). Sub învelișul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
optează naratorul. La cealaltă extremă a spectrului, anumite lecturi ignoră conținutul poveștii vieții referindu-se în exclusivitate la forma sa: structura intrigii, secvențializarea evenimentelor, relația lor cu axa temporală, complexitatea și coerența lor, sentimentele evocate de povestea în cauză, stilul narării, alegerea metaforelor sau a cuvintelor (diateza pasivă versus diateza activă, de exemplu) și așa mai departe. Deși conținutul se impune ca evidență imediată, cercetătorii ar putea prefera totuși studierea formei poveștii deoarece, se pare, ea păstrează legături ceva mai directe
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
descriși în detaliu. Alți membri ai familiei (de exemplu, mătușă) intră și ei în rețeaua plină de grijă care o susține și o protejează pe Sara. De-a lungul întregii sale vieți, Sara tinde să vadă (ori să construiască prin narare) și alte unități sociale cu care a intrat în contact ca fiind similare familiei sale în acest sens. Acest lucru se întâmplă atunci când oamenii care nu îi sunt rude apar totuși ca atașați familiei sau când grupuri care nu au
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
debutează cu un exemplu detaliat care demonstrează maniera în care abilitățile cognitive s-ar putea reflecta în povestea orală. Un al doilea exemplu de analiză a categoriilor formei, mult mai concis, va arăta felul în care emoțiile sunt reflectate în nararea evenimentelor semnificative din viața povestitorului. Analiza funcționării cognitive așa cum se reflectă în datele narative Tamar Zilber În analiza ce urmează, voi urmări diferențele de gen și felul în care sunt reflectate de abilitățile cognitive, așa cum sunt definite în cadrul conceptual definit
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]