329 matches
-
capitole și capitole de iremediabilă platitudine, fie aceasta ,exotică" (în specialitățile asiatice ale Claudiei Golea) ori strict românească (în bucatele nesărate ale Ceciliei Ștefănescu). Să deschidem romanul Legături bolnăvicioase, al cărui titlu promite seducții demne de Choderlos de Laclos. O naratoare cu fumuri intelectualiste, studentă la Filologie și cu un picioruș în așa-numita lume bună (artiști, actori, fotografi întâlniți pe la festivaluri de jazz), e disputată de iubiri trecute, prezente și viitoare, stabile ori pâlpâitoare, preponderent de genul feminin. Kiki, prima
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
este un termen potrivit pentru a descrie starea personajului-narator, reflectată ca într-o oglindă în paginile pe care se căznește să le scrie. Îl folosește și Simona Sora, într-o prezentare promoțională de pe coperta a IV-a a volumului: ,o naratoare abulică, dezabuzată și vulnerabilă". Mai curioase sunt însă celelalte epitete: povestire ,alertă și ironică", un scris ,echilibrat", o voce ,sigură pe ea". Despre cine vorbim aici: despre autoare, Cecilia Ștefănescu, sau despre naratoare, iubita lui Kiki? Cine acoperă pe cine
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
coperta a IV-a a volumului: ,o naratoare abulică, dezabuzată și vulnerabilă". Mai curioase sunt însă celelalte epitete: povestire ,alertă și ironică", un scris ,echilibrat", o voce ,sigură pe ea". Despre cine vorbim aici: despre autoare, Cecilia Ștefănescu, sau despre naratoare, iubita lui Kiki? Cine acoperă pe cine? Din orice unghi am privi lucrurile, romanul de față este un eșec lamentabil, un zero pe care nici o cortină narativă nu-l poate ascunde. În ordine compozițională, hibele sunt imediat vizibile. Capitolele nu
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
din copilărie, apar personaje care n-au nici o legătură cu trecutul eroinei, ci cu prezentul ei fierbinte. Mai departe. Prima dată când am intrat în mansarda de care cred că am mai pomenit...", își începe o frază ,alertă și ironică" naratoarea, care se întreabă retoric altundeva: ,Dar ce-i ăsta, jurnal?" Să admitem că romanul are structură și formă diaristică: de ce, atunci, totul este atât de fals, de strident, de inadecvat? Cum se justifică incultura unor personaje din lumea Literelor, care
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
de agramatisme revărsat din filele romanului-jurnal? La nivel lexical și gramatical, Legături bolnăvicioase e o superbă colecție de perle, în sensul umorului involuntar. Fragmentele scabroase, pe care Cecilia Ștefănescu mizează adeseori, pălesc pe lângă stilul de o mare candoare filologică al naratoarei. Îmbrăcată domnișorește și atrasă de parfumuricale, acceptând spășenia iubitei și revăzându-se, la pubertate, inundată de o avalanșă de roșeață, pendulând între amoruri plimbărețe, fără putere de orientare, strecurate insinuos în inima celei ce vrea să se poarte normal, fetițește
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
aș putea da ochii cu ținătorul-meu-de-mână." (pp. 146-147). Aceasta fiind linia stilistică a romanului, e greu să mai râdem din toată inima la fiecare colțișor de pagină. E obositor. Frecvente sunt și contradicțiile pe centimetru pătrat, pe care autoarea și naratoarea și le pasează cu volubilitate una alteia. Iată un exemplu de incoerență la cub. Mai întâi: ,ne-am adulmecat, am știut că nu peste mult timp ne vom mai căuta.". În fraza următoare: ,Peste nici patru luni de la incident, ne-
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
adresat cititorului, ,ar fi printre cele mai frumoase, dacă ar fi rodul imaginației". Deducînd, așadar, că este vorba despre o realitate prea puțin deghizată în ficțiune, aflăm direct de la sursă povestea Lamiei, medic pediatru la un mare spital din Alger. Naratoarea trăiește singură într-o casă datînd din vremea colonizării, o casă în care îi place să se întrețină din cînd în cînd cu fantome din alt veac, singurul mod de a-și popula nopțile cu niște fantezii cît de cît
Un scriitor incomod by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/10853_a_12178]
-
care moare. Povestea retrospectivă a ultimelor ei luni din viață este refăcută de Lamia cu ajutorul diverselor persoane care i-au intersectat drumul, pentru că deși transformată într-un detectiv plin de zel, ea va ajunge la capătul drumului prea tîrziu. Pentru naratoare, povestea se va sfîrși (sau va începe?) cu bine, căci îi rămîne Louiza, copilul născut de un alt copil, dar și speranța că într-o bună zi Sofiane își va ,găsi calea" și se va întoarce acasă. Lamia învață ce
Un scriitor incomod by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/10853_a_12178]
-
alte locuri textul suferise modificări. Din fericire, traducerea de față recuperează întregul, textul fiind revăzut și corectat de autoare. Pentru cititorii familiarizați cu scrisul Hertei Müller, cele 19 povestiri din Ținuturile joase nu oferă subiecte inedite. Doar perspectiva incertă a naratoarei are ceva provocator. Nu e limpede cine narează: copila, femeia prin ochii puberei sau o altă instanță, gata să defrișeze distanțele dintre autoare și naratoare? Rezultă texte hibride, ce pot fi considerate deopotrivă autoficțiuni și fragmente autobiografice. Discursul este dominat
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
Müller, cele 19 povestiri din Ținuturile joase nu oferă subiecte inedite. Doar perspectiva incertă a naratoarei are ceva provocator. Nu e limpede cine narează: copila, femeia prin ochii puberei sau o altă instanță, gata să defrișeze distanțele dintre autoare și naratoare? Rezultă texte hibride, ce pot fi considerate deopotrivă autoficțiuni și fragmente autobiografice. Discursul este dominat de incompatibilităț ile cu lumea rurală șvabă, de teroarea tatălui nostalgic după trecutul nazist, de portretele unei mame fără personalitate, dar care impune autoritar o
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
Familia mea, Pere putrede). Moartea e anunțată de chipurile crepusculare, de uitare și indiferență (Cărarea germană și mustața germană), iar războiul, nu doar pentru tatăl-castrator, reprezintă „școala vieții” (Domnul Wultschmann). „Indiferent despre ce este vorba, despre eșec este vorba”, conchide naratoarea în Parc întunecat, „și dacă oamenii nu ripostează, oare ce s-ar mai putea întâmpla?”. Herta Müller angajează o formulă revoltată împotriva vegetativului, la fel cum Ana Blandiana, în 1984, declara în celebrul poem Eu cred. Numai că Herta Müller
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
Ținuturile joase poate fi complet numai prin accesarea sensurilor cuprinse între aceste cuvinte cheie. Singura desfătare imaginată rămâne clipa privilegiată a depărtării „înainte ca oamenii să se înrăiască”. Un stigmat ultimativ ce redimensionează drama ratării. Cititorii vor fi martorii unei naratoare ce expune cu luciditate eșecurile unei ființe care se mulțumește cu puțin dar nu primește nimic. Fără a atinge frumusețea stilistică și subtilitățile poetice din volumele de mai târziu, Ținuturile joase atestă o primă etapă în scrisul Hertei Müller în
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
e o casă, unde-s mame și tați și bunici, și copii și animale domestice cu toți și cu toate buluc, acolo totdeauna-i și frică. Eu simt uneori frica. Simt frica de frică. Asta nu-i frica însăși”, spune naratoarea. E o formulă în care fobiile și moartea familiei generice se înșurubează în teamă. Și ea nu poate fi explicată decât prin metafora oglinzii în care nu te poți vedea, iar spartă, actul reflectării devine imposibilitate sau amăgire. Anxietate. Herta
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
Reținem, printre multe altele, că păcatul este sensul existenței lui Don Juan, că el nu minte niciodată, oferind clipa și amintirea nealterate, iar ele pot umple o existență lipsită de sensuri. Imaginarul negativ a fost confecționat de bărbați, conchide bovarica naratoare. Masca e necesară și celui ce deplânge sfârșitul barbariei, înghițită de progresul sucombat de neo-barbarii civilizației. Grav e că orice progres duce la o regresie spirituală, de aici și eșecul contemporaneităț ii. Civilizația a învățat omul „nu neapărat să se
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
paradoxal automatismele unui fel de-a fi al bătrâneții. Nubila-bătrână (Irina) și bătrâna-copilă (bunica) explorau identități și ipostaze ale nefericirii dintr-un destin capricios. În cel mai recent roman al Corinei Sabău, Dragostea, chiar ea, ideile lăsate în seama tinerei naratoare în Blocul 29 sunt preluate de un narator ironic și experimentat, hotărât să definitiveze suspensiile de altădată. Pentru că Mia, eroina din Dragostea, chiar ea, e o Irina Pelmuș trecută de 30 de ani. Căsătorită cu Vlad, ea se îndrăgostește de
Copilăria adulterului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4074_a_5399]
-
succes în Franța, Germania și Statele Unite (a apărut și în limba română, la Editura Curtea Veche). În 2009 a apărut la aceeași editură romanul Le remplaçant () de care ne ocupăm mai jos. Vizitând muzeul parizian al combatanților antinaziști de la Varșovia, naratoarea stăruie multă vreme în sala dedicată lui Janusz Korczak, ilustrul pedagog polonez - comemorat anul acesta peste tot în lume - care s-a impus prin anvergura preocupărilor sale, dar a rămas în amintire și prin sfârșitul tragic de erou martir. Conducător
Înlocuitorul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4079_a_5404]
-
se străduise să salveze aparențele de curățenie, bucătărie hrănitoare, grijă medicală pentru ca orfanii să nu se știe dinainte condamnați, iar când aceștia au fost îmbarcați în trenul cu destinația Auschwitz a refuzat să-i părăsească, îndreptânduse spre moarte împreună cu ei. Naratoarea privește fotografiile, citește textele explicative, urmărește documentarul prezentat, dar la sfârșitul vizitei nu are revelația pe care o aștepta. Eroul murise cu douăzeci de ani înainte de nașterea ei și „nici nu făcea parte din familie”. Cuprinsă de remușcări, se decide
Înlocuitorul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4079_a_5404]
-
și permit ca, prin contaminare, proiectul inițial să fie deturnat, iar personajele să se disjungă mai curând decât să se asocieze. Triplu B va fi, deci, înlocuitorul lui Korczak, după cum e și înlocuitorul adevăratului bunic. Din copilărie și până la maturitate, naratoarea este subjugată de acest pseudo bunic care, conform tradiției evreiești, concurează și obține în familie rolul de „povestitor”. Însușirea lui de a născoci, de a modifica faptele, de a nu se sinchisi de inadvertențe și de a lăsa ca lucrurile
Înlocuitorul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4079_a_5404]
-
ar fi un proiector de diapozitive (...). Nu ezită, nu simte niciodată nevoia să revină în urmă din cauza unui amănunt uitat. Își spune textul ca și cum ar exista un text. Dar nu există text. E gândul său care se desfășoară.” Cât despre naratoare, distrată și lipsită de memorie, fără capacitatea de a înțelege multe lucruri, ea se lasă dusă de imaginație încă din copilărie, își ignoră ignoranța, iar prin ficțiune simplifică, complică sau modifică faptele. Lăsând pe seama tehnicilor moderne să fie fidele realității
Înlocuitorul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4079_a_5404]
-
clipească „adevărul adevărat”. Trăiește mult, se bucură de viață până în ultimul moment. Când i se aduce să-l cunoască pe ultimul „strănepot”, care abia gângurește, el spune „Ce să zic, nu-i prea vorbăreț.” De el se simte mai atrasă naratoarea, cu el seamănă mai mult. Pe Janusz Korczak îl respectă, îl admiră, pe Triplu B îl înțelege și-l iubește. Ce scrie despre primul este edificator, dar și oarecum documentar, ce scrie despre al doilea este expresiv. Așa se face
Înlocuitorul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4079_a_5404]
-
distincția între chip și mască. Este, pe de altă parte, o încercare de a culege clipa, un soi de carpe diem greu de pus în practică, neconvingător. Imaginile, familiare, pot să spună multe sau pot să tacă, frumoase și obosite. Naratoarea vorbește în jurnal despre jurnal, devenind pe alocuri livrescă: Fiecare are un spațiu „cetate de scăpare”, potrivit cu sine, în care se simte ocrotit. Am impresia că și eu mă reped să ronțăi tot ce-mi oferă vacanța asta, îmi fac
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/13615_a_14940]
-
celor dragi (mai ales partenerului) o fidelitate, o exclusivitate nedezmințite (Celosa, Otrava, Căzătura). De reținut, apoi, spre a clarifica ontologia umanului din acest univers, că insul din prim-plan, cel canonic, cel emblematic, este, întotdeauna, femeie. Un alter-ego declarat al naratoarei (nu, desigur, al autoarei, în ciuda referențialității nestăvilite, chiar ostentative, a relatărilor). Alte femei memorabile: Bunica Lucreția, Mama, Emilia. Vom observa, de asemenea, că, în alcătuirea și în mentalitatea eroinei, cel puțin în prima ei tinerețe (altfel spus, exact invers decât
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
de noi nu. - Atunci te simt numai al meu. Cu gândul numai la mine. - Al tău și sunt. - Fără nicio comparație? - Fără. Cu gândul numai la tine. Te ador în acele momente”. (Celosa) Pomeneam, anterior, de maternitatea care surclasează feminitatea. Naratoarea însăși încearcă să ne convingă, și să se convingă, de o asemenea presupoziție. Dar se poate imagina, oare, o proză mai feminină decât aceasta? Greu de crezut. Eu, în acest moment, cel puțin, nu descopăr niciuna. Eventual, la George Sand
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
-o scrierii sale. Domnia sa a subliniat, printre altele: „Inventing Me" este o carte memorialistică, rostitoare a fulgerărilor lăuntrice, care prin temele de meditație se revoltă împotriva turbulențelor destinului generator de consecințe. Chiar dacă izvorăște dintr-o delicată nostalgie a depărtării, vocea naratoare nu se abate de la rigorile categoremelor ce determină organizarea compoziției unitare. Darurile scrisului, remarcabil prin autenticitate expresivă, sporesc tensiunea internă a discursului epic în care sunt armonizate cu măiestrie conexiuni reale între faptele de viață, grupate în perioade și ansambluri
IMPRESII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366871_a_368200]
-
de poezii pentru copii, scriitoarea Titina Nica Țene se plasează în ipostaza de observator, narator și interpret al faptelor de viață surprinse și răstălmăcite din perspectiva unor veritabile lecții de viață, în volumul de față, autoarea este în același timp naratoare, precum și personaj prins în țesătura mereu surprinzătoare a situațiilor prin care eroinele, în inocentă lor le provoacă ori le cercetează. Autoarea este bunica și din această miraculoasă postura înțelege că mai traversează o lecție de viață, aceea de a avea
CĂRŢILE COPILĂRIEI ÎNTÂMPLĂRI HAZLI CU O NEPOŢICĂ POVESTITE DE BUNICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365494_a_366823]