221 matches
-
care favorizează reexaminarea terminologică și reconsiderarea definițiilor canonice. Există nenumărate dispute între naratologi pe tema narațiunii ca fenomen transmedial. În contextul acestor discuții unele voci consideră că fenomenul ar trebui să fie lămurit, înainte de toate, sub aspect definițional, dar teoriile naratologice care oferă sugestii în acest sens construiesc deocamdată definiții divergente. Pe acest fundal în care nici o tentativă de abordare nu are pretenția epuizării subiectului, Jan Christoph Meister, în Narratology beyond Literary Criticism. Mediality-Disciplinarity, formulează câteva exigențe pentru definirea adecvată a
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
este doar care maschează absența desemnării la propriu, lipsite de ambiguități. Pe de altă parte, partizanii deconstructioniști ai limbajului figural consideră că nu există desemnări exacte pentru că sensul apare prin deplasări semantice, și limbajul este metaforic, ca în cazul conceptelor naratologice care ascund unele metafore ca aceea a naratorului. Ryan consideră, citându-l pe Richard Rorty, că odată ce o metaforă trece în limbajul comun devine, pentru vorbitorii lui, o desemnare literală din care pot fi dezvoltate alte metafore pentru că: . Acest proces
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
poate constitui un suport solid și pentru înțelegerea unui roman, și a unui spectacol de televiziune, și a unor benzi desenate, și a jocurilor video, filmelor, operei sau oricăror alte forme de narațiune. Studiul mai subliniază faptul că deși conceptele naratologice pe care le explorează pot fi aplicate în oricare media, trebuie considerat și faptul că fiecare mediu creează parametri narativi specifici de constrângere sau de acceptare în relație cu anumite opțiuni teoretice. În accepția lui Mittell, filmul și televiziunea au
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
accentul pus pe teorie, descriere formalistă și taxinomie și evaluările lectorale tematice și încărcate ideologic, între producerea sensului și negocierea lui, între trăsăturile universale ale narațiunii și trăsăturile particulare ale narațiunilor individuale, între naratologia ca disciplină relativ unificată și proiectul naratologic interdisciplinar. Se prezintă constelația naratologiilor contemporane care include categorii deschise ale naratologiei contextualiste, tematice și ideologice, transgenerice și transmediale, cognitive, pragmatice și retorice, postmoderne și poststructuraliste, lingvistice, filosofice și interdisciplinare. Unele din aceste naratologii sunt consacrate ca naratologia feministă, pragmatică
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
cărui rol este să se descopere cât mai clar. Ambiguitatea întâmplărilor se află în balanță cu claritatea psihologică a naratorului- personaj. Organizarea compozițională bazată pe fluctuația dintre cele două voci narative, una feminină, cealaltă masculină, este o sursă a dinamismului naratologic, alături de dramatismul întâmplărilor neverosimile și de dialog. Modalitatea în care realismul ancorat în social se împletește cu fantezia, fantasticul și miticul conferă vitalitate romanului. Succesiunea de întâmplări palpitante, dialogul dinamic și umorul negru îmblânzesc dramatismul psihologic al personajelor și stările
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
al cărui rol este să se descopere cât mai clar. Ambiguitatea întâmplărilor se află în balanță cu claritatea psihologică a naratorului-personaj. Organizarea compozițională bazată pe fluctuația dintre cele două voci narative, una feminină, cealaltă masculină, este o sursă a dinamismului naratologic, alături de dramatismul întâmplărilor neverosimile și de dialog. Memoriile au la bază informațiile din jurnale, discursul cultural se regăsește în jurnal, laboratorul emisiunilor e redat în agende. Intertextualitatea ascunde legătura dintre emisiuni și jurnal, oferind modalități diferite de a intra în
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
care va selecta cele mai bune versiuni, traducând ea însăși multe dintre prefețele autorului și însoțind fiecare scriere cu un studiu introductiv și cu bogate note istorico-literare. Ampla prefață cu care se deschide ediția este o chintesență a propriilor cercetări naratologice asupra Comediei umane, completate cu o privire sintetică asupra receptării lui Balzac în cultura română. SCRIERI: Balzac, București, 1973; ed. (Honoré de Balzac), București, 1974; La Poésie romantique, București, 1973; Scriitori francezi (în colaborare), București, 1978; Histoire de la littérature française
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287576_a_288905]
-
Pragmatica teatrului (1987). „Coerența specifică” textului dramatic ca „literatură aparte”, cu două componente, una aflată în sfera limbajului, iar cealaltă întrupată din „metafora vie a trupurilor și lucrurilor”, reclamă anumite coduri de lectură și nu se poate mărgini la modalitățile naratologice ale structuralismului, adică la modelele interpretative pur textuale. Pledoaria se îndreaptă spre o hermeneutică simultană, contextuală și intertextuală, spre o receptare de tip pragmatic, după modelul oferit de Camil Petrescu, „unul din primii pragmaticieni ai teatrului”. Din multitudinea de ilustrări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]
-
În aceste contexte, cele mai reușite pasaje literare se dovedesc, după D. Micu, descrierile de ceremonial, recompuse în spiritul caracteristic al fiecăreia dintre epocile „reactualizate”. În maniera lui Radu Theodoru, Paul Anghel, V. Știrbu, Eugen Uricaru, autorul mânuiește dezinvolt instrumentarul naratologic al realismului tradițional. Realizează astfel un „mozaic de romane, înlesnite și de tezele naționalismului ceaușist optzecist”, înglobând, în ceea ce s-ar fi vrut un tot unitar, dacii, Reforma, Renașterea, „barocul” ardelean, vremea lui Brâncoveanu, romantismul prepașoptist, epoca Unirii, chiar dacă îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
surse inepuizabile de rearticulare, pentru ca, reformulate, să ricoșeze asupra sursei, adăugân-du-i semnificații noi. În plus, experiența unui déjŕ lu, a unei relecturi în care familiarul devine noutate, poate fi o experiență mai substanțială decât cea a descoperirii unei noi trame naratologice, deoarece textul se îmbogățește prin chiar potențialitățile sale, prin încercarea de a surprinde secretele acțiunii originale, prin răsturnarea unghiului de înțelegere a unei povestiri narată inițial dintr-o anume perspectivă și respusă ulterior în nenumărate alte feluri posibile. Elementele noi
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
încununează fastuos. Cităm cîteva lucrări remarcabile, cu conștiința încărcată pentru că nu le putem cita pe toate. În prima secțiune, Alexandrina Lițu (Despre umila existență a Minotaurului) sondează străvechi straturi ale mitului mediteranean și-i dă o lectură înnoitoare, din perspectivă naratologică. În secțiunea a doua, eseul lui Ștefan Colceriu Marea la Homer și marea homerică (titlul trimite explicit la un minunat studiul de tinerețe al lui Petru Creția, citit și citat de autor) propune înțelegerea mării ca univers estetic, ca metaforă
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
și, cu atât mai mult, interesantă - pentru sistemul de referință autohton. Nu însă și pentru cel, mult mai deschis dezbaterii, din Statele Unite. Codrescu sesizează, judecând, dacă nu la rece, măcar de la distanță, un artificiu ce ține mai degrabă de determinările naratologice: "Falsele biografii ale altora nu trebuie să producă doar variante convenabile ale Ťvieților altorať, ci și variante acceptabile pentru autobiografiile biografilor. Autobiografiile spionilor sunt scrise prin falsificarea informațiilor din biografiile subiecților lor." (pag. 183) Găsesc esențială această observație. Datorită ei
Cadavrul din debara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7678_a_9003]
-
asupra gustului nostru. Sau asupra afectelor noastre livrești. Dacă am sta să reflectăm un pic, poate că am descâlci, antropologic și mentalitar, câteva ițe: să fie vorba despre frecventa invocare a celor patru Evanghelii? Să fie în cauză tiparul eminamente naratologic al acestora - fără nici o intenție blasfe-mia-toare - de la finalul neașteptat și până la comparația atentă a surselor? Să plutească acum în aer, pur și simplu, o atracție pentru ceea ce înseamnă destin, iar nu o banală succesiune de ani? În ceea ce mă privește
Încă o biografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9743_a_11068]
-
de moravuri ușoare, violența de la TV - bref, orice tip de exces. Ceea ce n-ar constitui neapărat o problemă, dacă acest discurs n-ar reveni obsedant de-a lungul întregului roman și dacă i s-ar putea identifica o minimă motivație naratologică. Reduse la niște scheme, personajele n-au culoare și nu se reține nici un caracter. Majoritatea par într-adevăr niște umbre ale discursului auctorial. Bunica Antonia, autoarea de drept a teoriilor apocaliptice, nu e un „personaj în carne și oase”, dacă
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
scrie despre lucruri asemănătoare nu din vocație neapărat, ci din nevoia urgentă de a resemnifica și stiliza. Din păcate, el nu s-a lăsat sedus nicio clipă de text, chiar dacă, atunci când vorbește despre contrajurnal, de pildă, intră într-o strategie naratologică numai bună de speculat. Scriitorul rămâne în afara unei ordini a discursului, preferând să jongleze existențialist pe o spirală constantă a semnificației. El caută paradoxul seducător, reabilitarea judecății comune, inversarea valorică. Redimensionarea virtuților acolo unde nimeni nu le cercetează sau nu
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
spionii, diplomații, oamenii celebri ș...ț o întreagă filozofie de viață”, toate acestea rămân, în cea mai mare parte a lor, simple promisiuni. Mai mult, semnele convenției jurnalului găsit/primit (un motiv mai mult decât comun) sunt străvezii, iar construcția naratologică lipsită de armonie și incertă, chiar și acceptând că aceasta ar fi însăși poetica ei (justificări s-ar găsi). Date exacte alternează cu ani trunchiați, unele nume de personaje sau de localități apar consemnate doar cu inițiale. Fără nici un sens
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
lexicului pornografic, a posibilităților lingvistice - scriitorul care se apropie de acest teritoriu trebuie să aibă o strategie perfectă pentru a acoperi lacunele pe care le-am enumerat. Dumitru Ungureanu nu intră nepregătit în acest tărîm periculos: este extrem de bine "înarmat" naratologic și tematic. De multe ori eșecul vine din faptul că însuși autorul își condamnă tema la frivolitate, la vulgar - el este în primul rînd marele burghez pe care trebuie să-l învingă. Ungureanu își alege un topos cu o puternică
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
pentru "trezirea" cititorului (un exemplu sugestiv: unele cuvinte grele apar cu toate literele, altele cu celebrele prescurtări, p..., f...). Există destul de multe pasaje "în plus", mai ales spre sfîrșitul romanului: după ce creează acea "atmosferă incestuoasă" (inclusiv din punct de vedere naratologic - autorul întreține raporturi nepermis de "libere" cu opera) poveștile se lungesc, se ambiguizează nepermis, tonul devine pe alocuri prea "serios", prea grav. Mi se poate reproșa că am evidențiat doar latura pornografică, fără să văd adevăratele ținte ale autorului. Dacă
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
mai bine documentat și cel mai aplicat studiu despre tendențiozitatea ideologică a romanului sau, în terminologia împrumutată de autor de la un critic francez, despre "la politique de la prose" este cel al lui Cristian Moraru 1. Deși minuțios demontat prin teoriile naratologice ale lui Booth sau Genette, paradoxul constitutiv al Cronicii rămâne în mare parte neelucidat: "Ajungi să te întrebi" constată criticul, "dacă romanul este fructul (...) concesiilor făcute de Petru Dumitriu lacomului Cezar al "vremurilor" sau el reprezintă, dimpotrivă, concesia pe care
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
al Etei, de pe trupul său inteligent, cum îl descoperă amantul nărăvit, de pe "carnea ei intimă, trandafirie, plină de gusturi neuitate". Când vine și revine momentul prezentării pretinsei "bunicuțe" (o superbă matroană, o zeiță coaptă, de seducții garantate), protagonistul se înflăcărează naratologic și se lansează în descripții amănunțite. Erotica este, de altfel, specialitatea lui Virgil Duda. Însă cu cât analizele sunt mai minuțioase și examenul persoanei iubite, mai aprofundat, cu atât realitatea propriu-zisă a Etei, natura personajului feminin, se ascunde; se îndepărtează
Nu mai suntem tineri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7888_a_9213]
-
eroului; și numai în ochii inteligentelor patrupede (cuplul canin Eromanga-Argus) acesta e văzut la scară reală... Ambiguitatea lui, structurală, este marcată așadar și printr-o încețoșare a perspectivei, printr-o diminuare a capacităților perceptive. Martorii oculari își pierd astfel credibilitatea naratologică, lansându-se în speculații fanteziste asupra a ceea ce au văzut, de fapt, cu ochii lor. Dacă Antipa (de ani 33) e un Isus în negativ, un profet al morții, Pașaliu, Viziru și alți câțiva sunt niște evangheliști buimaci, cu frunțile
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
mare subtilitate, de la narațiunea obiectivă la relatarea onirică, halucinatorie sau paroxistică, desemnarea unui narator de o fantastică acuitate perceptivă, toate acestea imprimă povestirilor Hertei Müller, un registru de tulburătoare ambiguitate. Istoriile constituie un material excelent pentru o analiză în spirit naratologic. Conținut și formă, ce se spune și cum se spune, se sudează perfect.” Criticul, de obicei reținut în aprecieri, de data aceasta nu face economie de laude: „... iar sentimentul pe care îl am, la sfârșit de lectură, este că mă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3752_a_5077]
-
degrabă poietic) al scriiturii romanești propriu-zise. Astfel, Ciuleandra lui Rebreanu este pusă într-o nouă lumină prin comparație, printre altele, cu romanul Crimă și pedeapsă, ochiul critic urmând linia sinuoasă a asemănărilor și deosebirilor, cu precădere cele de natură tehnică, naratologică. Dacă ecoul dostoievskian este la Rebreanu unul implicit, constând într-o viziune de multe ori consubstanțială cu cea a scriitorului rus, în romanul Rusoaica al lui Gib Mihăescu, filonul dostoievskian apare explicit „prin citarea repetată a titlurilor, prin referiri la
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13612_a_14937]
-
prea multe), odată încheiat, este un drum definitiv abandonat. Spre deosebire de alți autori care (re)scriu, la nesfârșit, variațiuni ale aceleiași cărți, Dan Perșa mizează cu fiecare nou roman care îi poartă numele, pe cu totul alte mize tematice, stilistice și naratologice. Dacă romanul de debut, Vestitorul (1997), era, practic, o rescriere a cronicilor medievale românești din perspectivă postmodernă, următorul Șah orb... (1999) putea fi citit ca o deconstrucție epică aplicată pe o poveste cvasi-contemporană din perspectivă istorică (coborârea în trecut nu
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
fi optat pentru ficțiune, ar fi avut toate șansele să devină un redutabil naratolog. Luciditatea sa textuală, aplicată și în cazul propriilor producții epice este una puțin comună. Întrebarea care se pune este însă în ce măsură aceste cărți, adorabile din perspectivă naratologică, dar în care, inevitabil, povestea trece pe planul al II-lea, pot fi citite ca romane pur și simplu? Pentru că, vorba unui personaj din Război ascuns, "în făpturile fără spirit, ca noi, zace plictisul (...) fiindcă sunt necreatoare și numai puterea
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]