152 matches
-
life În București 115 Vremea Crailor 119 Hit Parade De patru ori B 130 Brummell 130 Byron 134 Barbey d’Aurevilly 136 Baudelaire 138 ...et comp. 141 Dandysmul. Mod de Întrebuințare Speculări pe marginea unei doctrine 163 Bărbați În fața oglinzii 167 Narcis narcotizat 167 Narcisismul 170 Egomani și egolatri 172 O identitate În criză 175 Diferit 178 Singular și singur 181 Revoltații 183 Viața, o operă de artă 188 Modilogi și modilogii 191 Croitorul răscroit 197 Moda sistemului 199 Animale de stofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
total În capcana suprafeței reflectante, În apa Înșelătoare a unei imagini fără densitate, Îndrăgostit de acea aparență, simulacru al realului - iată marele proiect al dandysmului. Îl formulează memorabil Baudelaire, lapidar, fără Înfiorare: „A trăi și a dormi În fața unei oglinzi”. Narcis modern, Îndrăgostit de propria-i imagine, dandy-ul idolatrizează forma, suprafața - program predilect al tuturor estetismelor. Numai că lucrurile pot fi văzute și altfel, am spune chiar cu totul altfel, deoarece acolo, În oglindă, se consumă unul dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nimeni care să ghideze pașii viitorului bărbat, nimeni care să-i dea răspuns pentru puzderia de dorințe, neliniști sau chiar spaime. Decât oglinda. Dar aceasta, crede Françoise Dolto, Îi returnează un chip străin, pe care, de cele mai multe ori, Îl detestă. Narcisul modern e Abel și, exact În aceeași clipă, Cain. Cu el Însuși are de luptat, cu partea nevăzută din sine, creație a unui tată mai presus decât cel pământesc. Rana acestui suflet de orfan trebuie vindecată cu orice preț, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
până târziu, la bătrânețe, cu tinerii? Vom reveni la această suită de Întrebări În capitolul dedicat corpului dandy, mai exact sexualității sale incerte. Prima consecință a fragilului amplasament al dandy-lui printre ceilalți, Începând cu propria familie, este evadarea. Ca orice Narcis, el Își creează drept formă de apărare o lume paralelă, numai a sa, În care se produce acea self inflation. Acolo, În spectacolul fanteziei, eul se simte liber, nedependent decât de sine, iubit și valorificat. Pe de altă parte, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
vizor o problematică mult mai extinsă 1. În plus, cartea Alexandrei Crăciun pe care am citat-o deja realizează o sinteză a acestei teme, cu o focalizare strictă asupra reflectării lui Narcis. Să ne rezumăm, În consecință, la privirea de Narcis a dandy-ului și la consecințele acesteia asupra construirii identității sale. Măreția lui poate fi descoperită În chiar ciudata „fixitate a privirii pe care nimic nu o deturnează de la sine”, crede Melchior-Bonnet În capitolul despre dandy din catoptro-istoria ei. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
este rezumată speranța unei radicalizări a individualismului modern, ca reacție și ca răspuns la procesul de individualizare de care civilizația părea a suferi. Pentru discipolii tânărului Maurice Barrès, moștenitori ai dandysmului baudelairian, «cultul eului» avea valoarea unei fecunde provocări. Blândul Narcis devenise un «erou al vieții moderne».”1 Chiar dacă Le Rider plasează discuția despre narcisism strict În modernitatea vieneză de la răspântia veacurilor al XIX-lea și XX, fără un interes anume pentru dandysm, ne-am Îngădui o extensie a ideii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
uneori sublim, alteori ridicol-grotesc, tragic, comic, tragicomic, pentru pura și simpla plăcere a sfidării. În fond, pentru nimic. O negativitate modernă, anticipând spiritul postmodern, după Gilles Lipovetsky. O altă nuanță a patologiei narcisice. La finele spectacolului dat de dandy-ul Narcis În fața oglinzii (care, la un moment dat, opacă, nu Îi mai returnează nici o imagine, nici măcar propriul chip) se dezvăluie complicata „strategie a vidului”2. Neputința de a simți, neantul emotiv, desubstanțializarea, incapacitatea de atașament afectiv, solitudinea, vulnerabilitatea, refuzul pasiunilor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
returnează nici o imagine, nici măcar propriul chip) se dezvăluie complicata „strategie a vidului”2. Neputința de a simți, neantul emotiv, desubstanțializarea, incapacitatea de atașament afectiv, solitudinea, vulnerabilitatea, refuzul pasiunilor, dar mai ales trăirea În simulacru - toate acestea Îl apropie mult pe Narcisul postmodern de dandy-ul „clasic”. Inutil, ineficient, nefructuos, superfluu, van, deșert, steril, futil, efemer - o suită de atribuiri, sinonime totale ori parțiale, care Îi Împovărează (sau ușurează?) pe toți dandy-i lumii de 200 de ani Încoace. Ei pot trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu opune doar o clasă superioară uneia inferioare, ci În mod absolut doar individul și vulgul; pentru dandy, individul nu mai e o idee generală, ci e chiar el Însuși, purificat de orice comparație, astfel Încât, la limită, ca un nou Narcis, Își restituie doar sieși spre lectură propriul veșmânt”1. Ultima parte a acestui citat contrazice tot ce am putut citi până aici despre dorința dandy-ului de a fi contemplat, cu alte cuvinte, despre nevoia sa de public spectator. Barthes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
albastru, botine galbene, bine ras, cu părul blond, lins, cu dinții stricați, miop, cu buzele groase”: așa Îi observă, plin de cruzime, Paul Morand. Să fii Alma Mahler și să te copleșească farmecul de netăgăduit al lui Ravel: „Era un Narcis. Tot ce făcea se lega de fizicul lui și de marea sa frumusețe. Deși era mic de statură, avea un corp admirabil proporționat, așa Încât silueta lui elegantă și delicată degaja o extraordinară armonie ș...ț. Lui Ravel Îi plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
poveste a lui Dorian Gray poate fi citită atunci nu doar ca manifest implicit al unei noi epoci, care leagă o lume crepuscular-decadentă de un timp auroral, exaltat; ea este alegoria refuzului unui dandy de a accepta alterarea propriei Întruchipări. Narcis inflexibil, eroul lui Wilde nu vrea să devină un alter, ci să rămână identic sieși, Începând cu cea mai expusă parte a ființei sale, corpul. Acesta este Însă chiar programul multora dintre dandy-i reali. Mai toți se Încrâncenează, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
analiza metodic, detectând În fiecare dintre cazuri „figurile” (respectiv tacticile) de maximă eficiență. Din rațiuni de spațiu, am ales doar câteva. Iată, de pildă, chipul (mai exact, expresia feței). Toate trăsăturile sunt În prealabil studiate meticulos În oglindă de acești Narciși imperturbabili. Privirea trebuie să fie când absentă, trădând nepăsarea, când afectată, de o superioritate disprețuitoare. Nici o lacrimă, nici o sclipire de interes, nici măcar o melancolie. Monoclul, lornionul, ochelarii au o funcție precisă: chiar dacă nu sunt miopi, dandy-i trebuie să semnalizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe sine, cu „diferența” sa. A se stăpâni, a se Înfrâna Înseamnă a zămisli, sub constrângere, acel sine pe care vrei să-l posezi. Din acest punct de vedere, dandysmul este un episod al Întreprinderii veșnic avortate a lui Baudelaire - Narcis care Încearcă să se oglindească În apele proprii și să-și prindă În ele imaginea. Luciditate, dandysm, iată tot atâtea forme pe care le ia acest cuplu „călău-victimă”, În care călăul Încearcă În zadar să se desprindă de victima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sfidări. Copilul crește din laude. Arta chiar și din crimă. Arta rămâne cea mai elegantă sfidare a morții. Grecia antică s - a înnobilat exportând artă și democrație. Cărțile pot avea miros de fân proaspăt. Sau de bălegar. Artistul este un Narcis care se contemplă până la adulație. Creatorul de artă - acest mare surmenat al lumii. Pe scriitorii consacrați îi iau la frăgezit criticii juniori. Artiștii - acești sublimi aruncători de punți. E foarte greu să găsești esențialul. D - apoi să - l și îmbraci
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe creștetul mielului să-l răcorim să-l trezim În aerul dulceag al abatoarelor veniți fecioare din Ierusalim fecioare din Bolintin fecioare din Sion fecioare din relon ieșiți de sub dușuri priviți-mă m-am Înălțat drept ca un steag sînt narcisul din cîmpie sînt crinul de prin vîlcele sînt regele Ubu) Corul: Mulți ani trăiască! The Beatles: O, girl Corul: Cine să trăiască The Beatles: O, girl — Astea rîndunele? Păsări de noapte nebune, deslănțuite. Priviți ce picior... La Goulue, french-cancanul! Șampanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fiecare colțisor al sufletului și trupului său, în toate ipostazele posibile, manifestate sau nu, expresii cărora le-a dat viață în personajele sale feminine. Doar o femeie foarte sinceră cu sine poate recunoaște această reflectare a feminității. SUB SEMNUL LUI NARCIS Pornind de la definiția romanului, așa cum o concepea Hortensia Papadat-Bengescu: ”Definiție, conține noțiunea de definitiv. Totuși roman, cercul închis al unei acțiuni, privită sub toate unghiurile de vedereă...) De ce oare un epic și un epic pur? Ar trebui cumva, ca epicul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
încremenit — Parcă niciodată N-am mai pomenit Noapte-așa-nstelată, Floare de cireș Mai strălucitoare, Tril mai fără greș, De privighetoare! Luna iese-acum Și-n albastra noapte Ninge-argint pe drum, Umple tot de șoapte; Adâncite-n vis Florile grădinii, Gingașul narcis, Iasomia, crinii, Trandafirii-nvolți, Sub catapeteasma Uriașei bolți, Își unesc mireasma; Taine din povești ..................... Cerințe: 1.Ilustrați în enunțuri scrierea corectă a formelor mai/m-ai. 2.Subliniați cuvintele și expresiile frumoase. 3.Construiți un text cu titlul Noapte de mai
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
intenționăm să îl vedem seara, ne e greu să ne lipsim de opinia celorlalți. Conducătorul nu trăiește cu teama de a pierde iubirea celorlalți, prieteni, colegi, concetățeni. Ca să reluăm o expresie a poetului Raymond Radiguet, conducătorii sînt "un fel de "narciși" care în același timp își iubesc și își urăsc propria imagine, dar pentru care orice alt chip este absolut indiferent". În schimb, teoretic cel puțin, mulțimea este alcătuită din indivizi pentru care capitală este afecțiunea semenilor lor, faptul de a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
supremă în ochii ei. E posibil ca această dragoste copleșitoare să-i fi provocat viitorului poet, pentru a mă exprima în limbajul psihologilor, „diformități intelectuale și afective”, pe care, în loc să le corecteze, evoluția sa le accentuează. Astfel, cînd, ajuns adolescent, Narcisul familiei se împiedică de corijențe și repetenții, imaginea sa nu suferă prea mult, pentru că „dexteritățile” (respectiv desenul), la care e premiant, i-o restabilesc. Dar decisiv pentru instalarea convingerii că-i „un fenomen” e debutul în poezie. în epocă, poezia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
către tot ce e mister și destrămare a realității”. Asta în plin avînt al prosperității! Așadar, fericirea și nefericirea (melancolia, tristețea) au mai puțină legătură cu partea materială a vieții decît cu transformările din conștiințe. într-un alt eseu (,,Calomniatul Narcis’’) din același volum, Paler constată, perfect îndreptățit, următorul lucru: ,,Iernile lui Bruegel ne spun despre pictorul flamand mai mult decît autoportretul său presupus’’(p. 12). Nu la fel, oare, și ,,tablourile de iarnă’’ ale lui Bacovia? Ninsori „grozave”, amurguri „sumbre
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
între cele două ipostaze artistice nu se desfășoară și nu va desfășura vreodată vreun conflict, din moment ce întâlnirea lor este plasată sub semnul dialogului, fertil estetic: "Mă câștigă-un pendul/ nefilosofic, simplu:/ tic culoarea/ tac cuvântul/ Cei doi nu se-nfruntă./ Narcisul cuvântului aprinde culoarea/ narcisul culorii descântă cuvântul". În special volumele După vernisaj și Acuarele vulnerabile conțin apoi numeroase referiri la o funcție esențială a poetului, aceea pe care Paul Claudel o numea reproducerea "totalității Firii". Nu altceva decât descrierea luminoasă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
artistice nu se desfășoară și nu va desfășura vreodată vreun conflict, din moment ce întâlnirea lor este plasată sub semnul dialogului, fertil estetic: "Mă câștigă-un pendul/ nefilosofic, simplu:/ tic culoarea/ tac cuvântul/ Cei doi nu se-nfruntă./ Narcisul cuvântului aprinde culoarea/ narcisul culorii descântă cuvântul". În special volumele După vernisaj și Acuarele vulnerabile conțin apoi numeroase referiri la o funcție esențială a poetului, aceea pe care Paul Claudel o numea reproducerea "totalității Firii". Nu altceva decât descrierea luminoasă, plină de armonii calde
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
utilitare, comune. Autorul scrie tocmai pentru a se elibera de sine (de eul sau superficial), pentru a fi mai apt pentru gândire, într-o "încercare, mereu reluată, de a [se] ridică la modul intelectual al Lirei"74. Poetul este un Narcis, în fapt, mișcarea gândirii uimită de propria ei substanță, care se caută în vacuitatea chipului pierdut; poezia - înălțare "la mirarea și incandescenta modului interior"75. În cuvintele autorului român: Versul căruia ne închinam se dovedește a fi o dificilă libertate
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
un vultur obosit Zburând încet din cuibu‐i părăsit, Că s‐a‐ ncheiat viața‐mi de sihastru Și‐ acum plutesc pe cel din urmă vis Să‐ mi pui în raclă‐un cântec din Albastru Și pe obraz o stiblă de narcis. Nu știm dacă i s‐au pus cele cerute dar iată ce consemnează profesorul G.G. Ursu în „Jurnalul l iterar” dedicat prietenului său G. Tutoveanu: ...„La Bârlad, în august 1959. 157 Pelerinaj cu George Constandache la mormântul lui George Tutoveanu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Febra ascensională și purificatoare, preeminența spiritului și impactul său alchimic asupra materiei îi marchează lirismul. Poemele ulterioare se nutresc din aceeași magmă incandescentă, însă universul tematic se centrează pe eul liric răsfrânt asupra sa și figurat prin bufniță, sfinx și Narcis („Eu sunt a mea robie”). Universul liric se modifică în Ode italice (1925), obiectul adorației fiind acum peisajul natural și arhitectural-arheologic roman. Noutatea majoră se petrece la nivelul limbajului, evoluând de la tiparele versului tradițional spre logica abstrusă a unui lirism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]