617 matches
-
acel umil epilog, tresărea pe albul hîrtiei, întîi mai direct, realistic, apoi sublimată, aripile căzute susțineau un eveniment auster, de axe în răscruce. Despre el însuși, artistul se ferea să livreze confesiuni explicite, să alunece în ispita dezinvoltă a vreunui narcisism. Chiar exclamativ, clocotind în sinea lui, de o dreptate pe care și-o cunoștea legitimă, inatacabilă, Constantin Blendea nu-și abandona o sfială tenace, o cuviință majoră, mai presus de virulențe. În materii unde se vădise magistral, ca un vraci
Dor de înalt și zbatere spre eter, CONSTATIN BLENDEA by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4872_a_6197]
-
de a fi în lume. Și grav e că poporul a ajuns să creadă asta, ceea ce vorbește despre nivelul negativ fără precedent la care se află mentalitatea societății românești astăzi. Ceea ce ar trebui să ne dea frisoane. Un exercițiu de narcisism simpatic ORIZONT nr. 8 se deschide cu un exercițiu de narcisism simpatic (căci este un exerciț iu cu o nuanță precizat auto-ironică...): de pe prima pagină ne întâmpină douăsprezece portrete color (în general, zâmbitoare), chiar ale celor care fac revista sau
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5295_a_6620]
-
ajuns să creadă asta, ceea ce vorbește despre nivelul negativ fără precedent la care se află mentalitatea societății românești astăzi. Ceea ce ar trebui să ne dea frisoane. Un exercițiu de narcisism simpatic ORIZONT nr. 8 se deschide cu un exercițiu de narcisism simpatic (căci este un exerciț iu cu o nuanță precizat auto-ironică...): de pe prima pagină ne întâmpină douăsprezece portrete color (în general, zâmbitoare), chiar ale celor care fac revista sau, cu cuvintele lui Mircea Mihăieș, redactorul-șef, „ale membrilor «grupării Orizont
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5295_a_6620]
-
imaginea. Fundamental, imaginea este un purtător, nu un scop, un țel autosuficient, cu toate că, în anumite momente ale istoriei sale, în registrul plastic pur, imaginea chiar este un scop în sine. Limbajul se găsește, în aceste momente, într-un exercițiu de narcisism fără echivoc. Dar, și în asemenea cazuri, se conservă un anumit tip de energie a firii, a existenței necoruptibile. O.O. Ilie Boca nu vine in descendus. Ce îl eliberează de forma forumului? P.Ș. Ilie Boca se individualizează prin propria
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
jos. Cărbunele i s-a făcut praf între degete, și mi-a fost greu să-mi ascund râsul văzându-i expresia stupefiată. Dar, dincolo de aceste tainice afinități ... În sfârșit, asta e. Nu-i nimic de făcut cu pianele. Avantaje ale narcisismului: tocmai au anunțat că vom ajunge într-un sfert de oră, și până la urmă e limpede că m-am distrat grozav scriind paginile astea pe care le voi distruge ca întotdeauna înainte de aterizare. Îmi pare rău că trebuie să mă
Julio Cortázar - Manuscris găsit lângă o mână by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/6631_a_7956]
-
îmi mărturisesc vina de a fi contribuit la extravaganța ridiculizată de el atunci când am tradus Tombuctu, un roman de nota zece de Paul Auster). Microbul pare să fi infestat toate mediile, nici o zonă a societății nu este imună la tentația narcisismului și a exhibiționismului. Memoriile și autobiografiile tuturor celor care au consemnat cu talent și probitate experiențe de viață semnificative au construit, întreținut și întregit, de la Iulius Cezar încoace, cunoașterea de sine a omenirii. Atâția veleitari, atâția nechemați și atâția impostori
Eu, naratorul și tot eu, protagonistul by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6459_a_7784]
-
În scrisul lui Dan Coman (auto)ironia, umorul, și desfătarea ludică prin grotesc și morbidețe definesc o structură artistică complicată. În primul roman, Irezistibil (2010), Dan Coman prefera să motiveze contrapunctic un anumit nivel din Așteptarea lui Mălaicu-Hondrari, anume toxicitatea narcisismului social. Cu cel mai recent roman, el se găsește mai aproape de Adrian Chivu, cel din Caiet de desen. Și în Parohia avem de-a face cu o lume dizarmonică, unde răbufnirile violente nu sunt neapărat suma unor căutări și inadecvări
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
majoritatea memorialiștilor romantici, Hogaș se apleacă exclusiv asupra propriei sale persoane: el este singurul om de pe lume pe care îl găsește interesant! Iată deci un prozator care nu numai că refuză din capul locului ficțiunea, dar PARE? și bolnav de narcisism. Memorialistul de factură specială se află solid instalat în romantism, prin formula literară adoptată (comună cu aceea a lui Alexandre Dumas ori Vasile Alecsandri), prin viziunea pur subiectivă despre lume. Debutul narațiunii e timid și pedestru. Însoțit de un prieten
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
ale gândirii, cele ale tuturor suferințelor. 2. Când Biserica nu iese din ea însăși pentru evanghelizare, ea devine "autoreferentă" și atunci se îmbolnăvește. Relele care, de-a lungul timpului, au afectat instituțiile religioase au rădăcinile în autoreferință, un fel de narcisism teologic. În Apocalipsă, Isus spune că este la poartă și cheamă. Evident, textul se referă la cei pe care îi cheamă din exterior pentru a intra... Însă eu cred că de fiecare dată Isus bate dinăuntru pentru ca noi să îl
Ce a declarat Jorge Mario Bergoglio în faţa conclavului, înainte de a fi ales papă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/56550_a_57875]
-
seamă pentru restul cărții. Unele, de o radicalitate înspăimântă toare, altele pur și simplu ironice. Semnificativ, dintre ele lipsește tocmai poezia: „bupropion - dopamină, noradrenalină/ dragoste - oxitocină, vasopresină (plăcere, încredere, imunitate)/ cafeină - energie, ritual, vertebrarea dimineții/ gimnastică - flotări, genuflexiuni (endorfină, tonus, narcisism)/ hrană - proteine, fibre, carbohidrați (energie, plăcere, supraviețuire)/ ceai - energie, ritual, nevroză/ muncă - bani/ hrană - carne (tiramină, fier), suplimente/ ceai/ muncă/ muzică - nostalgie.” Dan Sociu nu se încurcă cu amatorisme emoționale. Totul, cu câteva minore excepții diafane, se reduce pentru el
Ultima oră by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5695_a_7020]
-
dacă nu-și uită condiția morală de a fi un efect al datoriei și nu unul al dorinței narcisice. Nu mă grăbesc să iau piatra din mîna lui Barthes pentru a lovi cu ea pe el sau pe alții. Despre narcisismul vorbirii publice ar fi bine să tac. Adaug doar că această reflecție, Barthes o face înainte de a fi publicat vreo carte, după doar cîteva texte de analiză apărute în publicații efemere. Retrospectiv, da, nu-i greu să recunoști narcisism în
Fântâna barthesiană (2) - Vorbire privată și vorbire publică by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5565_a_6890]
-
Despre narcisismul vorbirii publice ar fi bine să tac. Adaug doar că această reflecție, Barthes o face înainte de a fi publicat vreo carte, după doar cîteva texte de analiză apărute în publicații efemere. Retrospectiv, da, nu-i greu să recunoști narcisism în critica lui Barthes, de pildă în Mitologii, sau apoi în Despre Racine. Dar nu e numai atît. Speculația barthesiană nu e totuși niciodată gratuită, e susținută mereu de o credință și apare deci ca expresia unei profesiuni de credință
Fântâna barthesiană (2) - Vorbire privată și vorbire publică by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5565_a_6890]
-
artiștii sunt alcătuiți din vanitate, indolență și amor propriu. Blocarea posibilită- ților provine dintr-o hipertrofiere a egoului, care se revarsă într-unul sau în toate aceste trei fronturi. Te sperii de importanța imaginară pe care o acorzi creației tale. Narcisism!”, ca apoi să scrie și o rețetă: „Soluția mea ar fi să aplici o cataplasmă pe părțile inflamate - spune propriului tău ego să se ducă la dracu’ și nu face o tragedie din ceea ce ar trebui să fie esențialmente distracție
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
momentul fixării impresiilor în pagină“, Constantin M. Popa remarcă specularitatea narcisiacă, anamorfozele, jocul identitar, sau sugestiile simbolice ce articulează conformația scriiturii autobiografice: „Proiecție a autorului despre lume și despre sine, jurnalul, ca act specular, divulgă aroganța eului, inevitabila doză de narcisism care tulbură imaginile, uneori până la incredibile anamorfoze. Fatalmente subiectiv, jurnalul e totuși credibil, cu condiția ca oglinda să nu fie strâmbă, aburită ori mincinoasă prin iluzia întreținută a autoflatării”. Desigur, scriitura diaristică adăpostește în tectonica ei autotelică și fragmentară, un
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
literar, unii sociologi americani invocau, prin anii ’70-’80 ai secolului trecut, mitul lui Narcis pentru a defini noua epocă pe care o trăia omenirea, schimbările survenite în viața societății și în profilul individului din postmodernitate. În The Culture of Narcisism din 1979 (în traducerea franceză, Le complèxe de Narcisse, Editura Laffont, 1980), Christian Lasch definea narcisismul ca o nouă conștiință și structură a personalității postmoderne. Ulterior, filosoful și sociologul francez Gilles Lipovetsky (n.1944) îl prezintă (în eseul „Narcis ou
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
a defini noua epocă pe care o trăia omenirea, schimbările survenite în viața societății și în profilul individului din postmodernitate. În The Culture of Narcisism din 1979 (în traducerea franceză, Le complèxe de Narcisse, Editura Laffont, 1980), Christian Lasch definea narcisismul ca o nouă conștiință și structură a personalității postmoderne. Ulterior, filosoful și sociologul francez Gilles Lipovetsky (n.1944) îl prezintă (în eseul „Narcis ou la strategie du vide”, inclus înL’ère du vide, essais sur l’individualisme, Gallimard, 1983), ca
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
n.1944) îl prezintă (în eseul „Narcis ou la strategie du vide”, inclus înL’ère du vide, essais sur l’individualisme, Gallimard, 1983), ca rezultat al unui evident proces de personalizare, în condițiile unui capitalism definit ca „hedonist și permisiv”. Narcisismul din viața socială a contaminat, inevitabil, cultura și literatura, narațiunea și, în fine, scriitura, în care preocuparea intensă, exclusivă și obsedantă pentru sine (invarianta mitului narcisist) este ficționalizată ca reflectare și contemplare în spațiul reflectant al colii de hârtie /oglindă
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
socială a contaminat, inevitabil, cultura și literatura, narațiunea și, în fine, scriitura, în care preocuparea intensă, exclusivă și obsedantă pentru sine (invarianta mitului narcisist) este ficționalizată ca reflectare și contemplare în spațiul reflectant al colii de hârtie /oglindă. Exacerbată de narcisismul epocii actuale, preocuparea pentru sine modelează relația individului cu propriul eu, cu lumea și cu Celălalt, conducând la autosuficiență și exclusivism. Sensul ei este, așadar, total diferit de acela al conceptului antic de epiméleia heautoû din diversele tradiții filosofice antice
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
capriciilor și ispitelor orientale - încât e nevoie mereu de bunăvoința altora să-mi etaleze umbra disciplinată și matematic productivă dindărătul histrionismului fanfaron. Căci adevărul e că-n suita multelor polarități de care am mai pomenit în aceste nevinovate exerciții de narcisism confesiv, ființa mea rămâne una caragialocioraniană, unde timiditatea conviețuiește (îngăduitor și reciproc avantajos) cu impetuozitatea afirmativă, retractilitatea hachițoasă face casă bună cu amfitrionismul exhibiționist, iar plezirismul năzuros e dublat constant și eficient de mania cantitativismului exact și eficace. M-a
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
de pagini de proză onirică de cea mai bună calitate, în care atmosfera e construită minuțios din detalii bine plasate. Aici stă și unul dintre principalele merite ale cărții. S-a spus despre scriitura feminină că e marcată de subiectivism, narcisism chiar, de senzualitate, de teme precum căutarea fericirii. Toate acestea se regăsesc în cartea Laviniei Bălulescu, dar asta nu-i totul. Izbește, înainte de toate, intensitatea cu care sunt trăite de eroină sentimentele și senzațiile. Toate sunt la maximum, de la iubirea
Spune-mi Aprilie by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3582_a_4907]
-
de fapt, cel care va decide competiția de la anul, nu minoritatea care se auto-identifică la dreapta. Dacă PSD va avea un candidat, lucrurile vor arăta, desigur, altfel. Deocamdată, însă, ar trebui să ne confruntăm cu Antonescu, nu să-i întreținem narcisismul!", mai spune Cristian Preda. Declarația lui Preda vine după ce noul purtător de cuvânt al PDL, Adriana Săftoiu, a dat marți seara, la Realitatea TV, un semnal că există posibilitatea că democrat-liberalii să-l susțină pe Crin Antonescu în alegerile prezidențiale
PDL are nevoie de un prezidențiabil necruțător cu Antonescu, spune Preda by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/38256_a_39581]
-
simulării. Misterios și inconsistent ca ceilalți protagoniști din realitatea patafizică, Fra repetă, nu întâmplător, în tipul lui de moarte, că jocul se sfârșește. Nu viața. Jocul. Este ceea ce Baudrillard analiza în jocurile patafizice, ale căror reguli defineau excentricitatea ultimă, prin narcisismul morții. Așa se explică de ce Fra și naratorul sunt fascinați de crime, deși le resping fără a fi credibili. Cele trei euri se găsesc dincolo de metafizic, participând, din lumi paralele (istorice, livrești și metafizice) la crimele lui Abăza. Totodată, naratorul
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
Abăza. Totodată, naratorul spune limpede: „știam dinainte totul și voiam să verificăm, cu plăcere perversă”; „jocul lor”, mereu amintit, este un „joc de oglinzi”, din care triumfă, vom vedea, numai moartea, ei rămânând „robii unei fascinații malefice” - nimic altceva decât narcisismul morții. Prizonieri ai realităților patafizice, eroii lui Nimigean sunt marionete într-un joc absurdist cu mărgele de sticlă. Evident că jocul nu duce, aparent, nicăieri. Crimele au o rațiune în mintea lui Abăza, ce le introduce, când nu fac parte
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
script pentru un film de efect. În pofida numeroaselor dar remediabilelor sale defecte de finisaj, acest roman „plebeu” plin de viață și cu o dimensiune socială, identitară complexă, aduce o binevenită undă de aer proaspăt în proza noastră recentă în care narcisismul și lipsa de suflu dau, adeseori, tonul.
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
Uzurpatori de reputații intelectuale atentau - pentru a cîta oară? - la sacra cuviință pe care o impune acest punct înalt al orizontului nostru moral. Incompetența demult semnalată, în ce o privește pe Oltea Șerban Pârâu, se conjuga cu un soi de narcisism lenevos, afișat în interviuri ale Președintelui-Director General. L-am auzit pe Ovidiu Miculescu suspinînd nostalgii ce s-ar fi potrivit unui demiurg ratat, fără să aibă la activ vreo ispravă culturală. Însă acum „obosit”, ajuns „administrator împovărat”, se designa pe
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]