619 matches
-
subiectivitate, emoție, afect). Clasa simbolică (fără a-l uita, bineînțeles, pe autorul acestor rânduri) se desimbolizează, regresează de la analiză la contact, de la citit la văzut. Se droghează cu propria-i icoană, prinsă în dorința de vizibilitate de boala timpului nostru, narcisismul. Și de fratele lui mai mic, voyeurismul. Cei mai curajoși își filmează agonia în direct; indistincția a înlocuit luarea de poziție cu adoptarea unei poze la locurile de reportaj. Reflexe de adaptare care țin mai mult de ecologie decât de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
bunul-simț comunitar. Cultura occidentală nu a reușit să producă una sau mai multe ideologii care să corespundă creșterii economice și hiperindividualismului. Normele tradiționale ale liberalismului, confesionalismului și socialismului au dispărut aproape total. Individualitatea se reduce la egoism, iar identitatea la narcisism. Dezordinea ideologică a determinat apariția de cluburi, fundații, asociații care să dezvolte sentimentul de apartenență și securitate al individului (McCrae, Costa, 1997Ă. Un asemenea cadru social nu este creator de personalități patologice, dar este sursa constantă de modele de conduită
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
atașament nesigur: comportamente de atașament activat de stress; este necesară prezența figurilor de atașament pentru coping și crearea sentimentului de siguranță; teamă de pierdere sau separare de figurile de atașament; 4. dispreț în relațiile interpersonale; 5. probleme de intimitate; 6. narcisism; 7. opoziție pasivă: stil de coping pasiv; 8. distorsiuni perceptual-cognitive; 9. rejecție; 10. expresii restrânse; 11. automutilare; 12. evitare socială; 13. căutare de stimuli; 14. suspiciozitate; 15. submisivitate; 16. anxietate; 17. labilitate afectivă; 18. compulsivitate. Fiecare dimensiune bazală constă, în
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ultimii doi ani și servește pentru a evalua TP de tip borderline în conceptualizarea lui Gunderson (1981Ă, similară, dar nu identică cu cea din DSM-IV-TR. • Diagnostic Interview for Narcissism (DIN; Gunderson et al., 1990Ă are 33 de itemi și evaluează narcisismul conceptualizat de Gunderson (care este mai eterogen decât cel din DSM-IV-TRĂ. • Hare Psychopathy Checklist - Revised (PCL-R; Hare, 1990Ă are în vedere checklist-ul pentru „psihopatia” lui Checkley, sistematizat de Hare, constând din 20 de itemi. Nu e propriu-zis un interviu. Itemii
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
tulburărilor de personalitate, în urma prelucrării datelor cercetării ajunge la concluzia că, domeniul tulburărilor de personalitate se distribuie în 4 clustere: dominate de dificultăți ale reglării emoționale, inhibiție, comportament dissocial și tendința la compulsivitate. Comportamentul dissocial se caracterizează prin: căutarea stimulilor, narcisism, suspiciune. Autorul comentează asemănarea cu polul negativ al agreabilității din FFM și cu psihoticismul lui EYSENCK. Perspectiva dimensională este necesară în comentarea psihopatiei. Ea este complementară cu alte aspecte care se organizează ierarhic și anume: Caracterizarea generală a domeniului psihopatiei
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
În perspectiva istorică, psihanalitică, după lucrarea lui ALEXANDER („The Roots of Crime”, 1935Ă se remarcă lucrările lui FROM (1973Ă, privitoare la caracterul sadistic-exploatativ ce are o „pasiune pentru control”. SHAPIRO (1965Ă descrie apoi: „stilul impulsiv”, iar KERNBERG (1970, 1989Ă comentează „narcisismul malign”. Narcisismul și paranoidia ajung să fie considerate de psihanaliști ca și caracteristici de bază a psihopatului, în cadrul unui spectru și a unui continuum. MELAY (1998Ă încearcă să coreleze studiile recente ce indică deficiențe neurofiziologice și cognitive la psihopat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
istorică, psihanalitică, după lucrarea lui ALEXANDER („The Roots of Crime”, 1935Ă se remarcă lucrările lui FROM (1973Ă, privitoare la caracterul sadistic-exploatativ ce are o „pasiune pentru control”. SHAPIRO (1965Ă descrie apoi: „stilul impulsiv”, iar KERNBERG (1970, 1989Ă comentează „narcisismul malign”. Narcisismul și paranoidia ajung să fie considerate de psihanaliști ca și caracteristici de bază a psihopatului, în cadrul unui spectru și a unui continuum. MELAY (1998Ă încearcă să coreleze studiile recente ce indică deficiențe neurofiziologice și cognitive la psihopat cu conceptele psihodinamice
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
au susținut legături între tulburarea narcisică de personalitate și cea antisocială. Problema se corelează cu teza lui KERNBERG (1984Ă privitoare la organizarea de tip borderline a personalității, intermediară între cea de tip nevrotic și psihotic. Se ajunge astfel la teza „narcisismului malign”. Ar exista două nivele de structurare a personalității. Pe de o parte sinele real, care e nesigur, inferior, singur, gol, incapabil să învețe, neadaptativ, iar pe de altă parte, o fațadă de grandiozitate narcisistă și destructivă. Super-Egoul narcisicului nu
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
BOWLBY - astfel încât intervenția părinților sau a altor adulți e resimțită mereu ca intruzivă și periculoasă. Ca o corelație apare tendința la respingere, îndepărtare și apoi de manipulare, agresiune. Pe de altă parte, Eul ce nu se structurează armonic, ajunge la narcisism, omnipotență, grandiozitate cu deficiențe în buna testare a realității. Narcisismul și paranoidia se conjugă. Eul nu are o coeziune echilibrată, fapt care e resimțit de celălalt, de partener. Subiectul pe de o parte vede în acesta un dușman pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
mereu ca intruzivă și periculoasă. Ca o corelație apare tendința la respingere, îndepărtare și apoi de manipulare, agresiune. Pe de altă parte, Eul ce nu se structurează armonic, ajunge la narcisism, omnipotență, grandiozitate cu deficiențe în buna testare a realității. Narcisismul și paranoidia se conjugă. Eul nu are o coeziune echilibrată, fapt care e resimțit de celălalt, de partener. Subiectul pe de o parte vede în acesta un dușman pe de altă parte se simte omnipotent și îndreptățit să manipuleze și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Pentru schizoid și schizotipal ceilalți sunt niște obiecte identice cu cele fizice și merită un tratament similar cu al acestora, și mai ales pot fi neglijate. Pentru paranoid ceilalți sunt dușmani ce se cer îndepărtați, înlăturați, distruși, evitați. Dacă intervine narcisismul, ceilalți sunt doar niște potențiali admiratori, insignifianți prin ei însăși, la fel în cazul histrionicului ce are nevoie de spectatori aflați la distanță. Antisocialul este evident dezinteresat de soarta celuilalt pe care-l manipulează, exploatează, agresează. Pentru dependent stăpânul necesar
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
început călătoria... Totul începe cu pasiunea. Dincolo de pasiune este iubirea, dincolo de iubire, prietenia, dincolo de prietenie, cunoașterea de sine. Dincolo de cunoașterea de sine, Nimicul; dincolo de nimic, Totul; dincolo de Tot, oglinda propriului nostru chip. Iubirea supremă să-ți contempli propriul chip. Contrariul narcisismului, care nu este decât contemplarea unei măști... Adevărata noastră față este cosmică. De aceea, orice altă mască este comică, tragică, tragi-comică, sau chiar neclintită." (Basarab Nicolescu, Teoreme poetice) Vineri, 1 februarie, 2008 Consiliu, mare consiliu profesoral și mai ales foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
reușesc mai bine, ceea ce consolidează părerea bună despre sine.Dimpotrivă, o joasă stimă de sine sporește riscul insucceselor, determinând astfel o viziune și mai sumbră asupra propriei persoane.Persoanele cu o stimă de sine exagerat de înaltă, fenomen cunoscut ca narcisism. Narcisiștii se caracterizează printr-o părere foarte bună despre ei înșiși , subevaluarea celorlalți, credința că aproape totul li se cuvine, lipsa exercițiului și abilităților empatice. Nu sunt deloc realiști cu privire la felul în care sunt percepuți de alții, evită dezaprecierile, prezintă
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
mai familiari. Amenințăm de-la-sine-înțelesul stării de fapt pentru a ne asuma (auto)investigația, (auto)descoperirea, (auto)creația. În toată această autodezvăluire pentru sine, autocunoaștere și autoconfigurare, autoeducația nu vine cu mai multă (sau cu prea multă) iubire de sine. Nu narcisismul, histrionismul este efectul ei sănătos, ci luciditatea și limpezirea de sine. Prin autoeducație, ne creăm posibilitatea de a ieși din indefinit, din neclaritate, din tulburarea interioară, din încinsul șuvoi al magmei/lavei lăuntrice. Ea ne oferă oportunitatea de a crește
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
William Faulkner, Nechemat în țărână. Nuvelele cuprinse în primul volum, eclectice prin tematică și formulă narativă, impun totuși un tip de personaj: nedecis, șovăitor, difuz. Excepție face Păsărel, eroul schiței ce dă titlul cărții, ins frivol, superficial, iubindu-se până la narcisism, sustrăgându-se deliberat tuturor îndatoririlor, aparent iresponsabil, dar, în fond, interesat și calculat. Deși nociv pentru mediul social înconjurător, el este nu numai tolerat, dar chiar căutat, cultivat de cei din jur, mai toți fiind seduși de veselia facilă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287241_a_288570]
-
conștientizare. Acest aspect comportă, pe mai departe, o maturizare permanentă care să educe individul să realizeze în mod constant valorile supreme ale dezvoltării sale, fără să regreseze la forme ambivalente de permisivitate superficială și mediocră, sau de omnipotență și de narcisism rigid. Nu se poate, deci, vorbi de vocație la fericire nici de consacrați „fericiți în mod natural”, dacă nu se îndeplinește această misiune de disponibilitate continuă pentru a deveni epifania și transparența Celui care cheamă persoana să împartă lumina adevăratei
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
aliază spre legitimarea deconstructivismului radical. Acest abuz nu i se poate imputa lui Hugo Friedrich, căci transcendența goală, întrupată deplin de Mallarmé, de exemplu, nu înseamnă nihilism radical în raport cu divinitatea. Dimpotrivă, atingerea purității spirituale în absolut, anticipând actul clar de narcisism al lui Ion Barbu. Pur și simplu, nimicul oglindirii herodiadice este divinitatea în toată puritatea ei "apofatică", acea cale a cunoașterii lui Dumnezeu predominantă în teologia occidentală. De altfel, poeții moderni au avut mica lor trufie (care nu a rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mai mult, cu atât se adâncesc diferențele. Exemplele nu vin numai din Est, ci e și cazul Québec-ului în Canada, al Cataloniei și al Țării Bascilor, în Spania, al mișcărilor din Marea Britanie etc. Există și o explicație freudistă a paradoxului: narcisismul micilor diferențe, conform căruia indivizii și popoarele "se vor atașa după opinia lui Michael Ignatieff, 1994, citat de Dieckhoff cu atât mai multă înflăcărare de aspectele care-i diferențiază cu cât acestea vor fi mai mici"147. Claude Lévi-Strauss observase
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
zonele abisale trece și prin "complexele de cultură". Cât îi privește pe creatorii considerați ca atare în mod tradițional, geniul imaginarului îi plasează de la sine în sfera transmodernului, indiferent din ce curent sau școală literar-artistică provin, căci ethosul transmodern exclude narcisismele de grup, plasându-ne într-o neutralitate dinamic-participativă în luminișul ființei. Se reabilitează noțiuni declarate anacronice precum geniu, capodoperă, hermeneutică, valoare, personalitate, profunzime etc. Dacă în cultura occidentală, în ultimii ani, deja s-au pus câteva jaloane ale noii paradigme
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
celei verticale din creștinism. Tristan și Isolda "se iubesc unul pe altul, dar fiecare îl iubește pe celălalt numai plecând de la sine însuși, nu de la celălalt. Nefericirea lor își are astfel originea într-o falsă reciprocitate, mască a unui dublu narcisism"292. Având rădăcini și într-un mit ca al lui Tristan și al Isoldei, o importantă orientare eretică din Occident s-a vrut o religie feministă, confirmându-l, într-un fel, pe Dan Brown, feministă nu numai prin Cavalerii Templieri
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
devenind foarte primejdioasă, ca în regimurile totalitare a regulii cine nu e cu noi e împotriva noastră, adică numai "valorile" noastre sunt "adevărate", "democratice" etc. De fapt, această logică maniheistă funcționează în orice fundamentalism, inclusiv în postmodernism, nu numai ca narcisism de grup (vezi pretențiile optzeciștilor că numai maniera lor de a scrie este reprezentativă pentru arta de ultimă oră), dar mai cu seamă în "corectitudinea politică". Democrația americană, care se constituie ca opusă valorilor islamului, încât valorile vestice devin singurele
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
poet. Nichita Stănescu acorda cea mai înaltă cinste literaturii eminesciene, cel puțin cât și Cezar Ivănescu sau Constantin Noica. Altfel spus, Nichita Stănescu descinde din luminișul ființei eminesciene, trecând prin luminile poemelor lui Blaga și prin transparențele actului clar de narcisism al lui Ion Barbu, de care se simte atașat în mod special la nivelul a ceea ce el numea "poezie sintactică", de neînțeles fără transfinitul barbian și fără și fără poetica translingvistică a lui Mihail Bahtin. Apoi, Nichita Stănescu e printre
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
programate. c? opera de arhitectur? poate fi oper? de expresie, oper? de art?. �n aceast? calitate, arhitectura face parte din artele plastice. ?i se �nt�mpl? că arhitectul s? poat? imprimă operei marca ego-ului s?u, chiar p�n? la narcisism. A?adar, arhitectura pune �n valoare, �n plastică elementelor, un stil propriu al autorului, dar fiind �n leg?tur? cu opere care au tr?s?turi comune, deci cu un ansamblu stilistic. Mai s�nt ?i cazuri �n care arhitectul
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
obiectului transformațional care, la fel ca o pană introdusă într-un orificiu, va păstra distanța dintre cele două reprezentări (trebuință-dorință, narcisism-obiect); prezența părinților care acceptă să fie „deposedați” de funcția lor libidinală față de adolescent; amintirea obiectului trebuinței, obiect încărcat de narcisism, care n-a fost abandonat în timpul separărilor anterioare. Așteptarea obiectului transformațional trimite la imaginile parentale oedipiene interiorizate extrase din trecutul infantil al adolescentului și marchează capacitatea sa intra-psihică de a renunța la perfecțiunea iubirii oedipiene. Această așteptare se manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
oedipiene interiorizate extrase din trecutul infantil al adolescentului și marchează capacitatea sa intra-psihică de a renunța la perfecțiunea iubirii oedipiene. Această așteptare se manifestă chiar prin această renunțare la o deschidere spre un viitor apropiat. Amintirea obiectului ce satisface narcisismul îi conferă adolescentului încrederea și securitatea de bază necesare pentru a proiecta planul unui travaliu de separare, mobilizând imaginile parentale pregenitale. Într-un caz sau altul, nu atât despre părinții ca atare este vorba ci mai degrabă despre reprezentările acestora
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]