1,525 matches
-
povestiri scurte al căror erou și narator este Tinuț, un adolescent pasionat de muzică și fete, desprins parcă din De veghe în lanul de secară al lui J.D. Salinger. Tinuț este un narator genuin (și nu prea) care relatează cu naturalețe, (auto)ironie, cinism, dar și sensibilitate întîmplări de la bloc, de la școală, din tabără sau de pe străzile din perimetrul (specific bucureștean) Eroilor Panduri Academia Militară. Senzația este de înregistrare pe bandă de magnetofon de pe care vocea naratorului răzbate natural, fără o
"Pe fază" by Bogdan Iacovu () [Corola-journal/Journalistic/16964_a_18289]
-
și ticurile verbale ale personajelor care nu ating numai miza autenticității ci o depășesc uneori, blocînd motoarele textului și obosindu-l. Bruschețea apariției finalului este justificată de aspectul fragmentat al textului, în concordanță cu începutul spontan. Relatarea colocvială plină de naturalețe, acuitatea observațiilor, inteligența cu care autorul desenează personaje complexe din numai cîteva linii fac din Muzici și faze un debut promițător. Ovidiu Verdeș - Muzici și faze, Editura Univers, Colecția "Prima Verba", București, 2000, 312 p., f. p.
"Pe fază" by Bogdan Iacovu () [Corola-journal/Journalistic/16964_a_18289]
-
pe unul din pereți și o hartă... R. B.: ...și fereastra spre exterior. Să ne întoarcem însă la cărți. Conform opiniei dvs., scrierea ca și lectura unei cărți nu este doar o afacere a intelectualului; ele reclamă și o anumită naturalețe, nonșalanță. Totuși proza dvs. este foarte precis elaborată, asemenea structurilor unei compoziții muzicale. Iată doar un exemplu: Magda, eroina din Mai întîi cenușiu, apoi alb, apoi albastru, este o străină, cu adevărat o străină, în sat. Mama ei era cehă
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
Melinescu, o garanție suficientă, cred, pentru ca romanul O iarnă la Stockholm să fie deschis cu nerăbdare. Și nici nu e nevoie de mai mult, pentru că odată deschisă această carte, lectura decurge de la sine, căci Pleijel scrie o proză captivantă prin naturalețe și ritm, printr-o cursivitate care pare simplă, dar este totuși subtil controlată și complicată prin jocul evident, dar nu mai puțin rafinat, al structurării pasajelor-paragrafe. O iarnă la Stockholm relatează drama omului contemporan, măcinat de singurătatea pe care o
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
întreg recital, ne-a prezentat patru dintre Partite, suitele de dansuri baroce ce situează sugestia inițială a mișcării în domeniul metafizic al pătrunderii adevărurilor celor mari pe care muzicianul solist le tălmăcește cu firescul unei adresări colocviale de o cuceritoare naturalețe. Captivant, pe momentele importante ale acestuia, s-a dovedit a fi și concertul - l-aș putea numi - fluviu, concert cameral desfășurat pe parcursul a opt ceasuri sub genericul provocator "Bach - Non Stop". Menționez aici, cu titlu de special interes, realizarea Variațiunilor
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
tot ceea ce fac, și aceste etape esențiale au ritualul lor, bine orînduit de vechime, căruia nimeni și nimic nu-i poate modifica formula. De aceea nuvelistica lui Slavici se constituie adesea ca un tablou etnografic al lumii satului, de o naturalețe desăvîrșită, surprins în aceste momente de răscruce cu ritualul neclintit (scena pețitului din Gura satului e, desigur, memorabilă). Dar niciodată, cum spuneam, etnografismul nu copleșește, nu devine preocupare autonomă și nici nu aplatizează sentimentele, surprinse cu o mare intuiție a
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
aspira la un premiu propriu-zis, dar i-aș vedea pe soprana Cristina Simionescu și baritonul Massimiliano Viapiano (Italia) ceva mai bine plasați. "Premiul Fundației Darclée" a grupat cinci cântăreți de valori oarecum egale, poate doar soprana poloneză Wioletta Chodowicz cu naturalețea cu care își conduce linia ar fi putut spera la mai mult. "Premiul special al juriului" a marcat preferințe diverse: ce se apreciază în primul rând - calitatea glasului ca atare, performanța cantitativă, știința cântului, inteligența stilistică, cea scenic-dramatică etc.? căci
Darclée - un proiect vast by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15893_a_17218]
-
serie de emisiuni despre Dinu Lipatti, apelând la amintirile celor ce l-au cunoscut la comentarii profesionale, la documente sonore inedite, conturând un portret cât mai complet al acestui "personaj extraordinar" care, spunea el în același interviu, "prin puritatea și naturalețea cântului său care rămâne de o extremă modernitate, a determinat schimbarea esteticii interpretării pianistice." Într-o altă emisiune dedicată lui Celibidache, realizatorul - conștient că despre Maestru nu se poate vorbi decât cu patimă (ori fan ori contestatar) a preferat să
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]
-
spontan cu lucrarea realizată într-una din edițiile trecute de Titi Ceară. Așadar, și cea de-a patra ediție s-a înscris în datele mari ale proiectului și lucrările finalizate acum, în afara oricărei constrîngeri tematice, se adaugă precedentelor cu aceeași naturalețe cu care însăși firea își organizează formele și își orchestrează mesajele. De altfel, simpozioanele de acest tip, a căror miză este recuperarea unor materiale și reconstrucția lor în ordine simbolică, au ceva din metabolismul și din mecanica naturii înseși. Sculptorii
Construcție versus administrație (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16005_a_17330]
-
a venit greu să-i propun unui atît de mare artist să se "înregimenteze", cum se spune cu o expresie nu chiar lipsită de sens, într-o formațiune politică. Mi-am călcat pe inimă și m-am dus la el. Naturalețea cu care Johnny a acceptat m-a lăsat cu gura căscată. Unei ziariste care, la conferința de presă la care l-am prezentat drept cel mai recent membru PAC, l-a întrebat de ce a ales acest partid, Johnny i-a
Incomparabilul Johnny by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15653_a_16978]
-
un joc de-a șoarecele și pisica, el va ști să-și domolească sau să-și ațâțe haotica cititoare și nesăbuita bibliofilă. La rândul ei, Helene nu e doar stimulată de calitățile rare ale lui Frank, ci poate deveni cu naturalețe confesivă, vorbindu-i despre dorințe și eșecuri, proiecte de obicei neizbutite, cronica sa jenă financiară, modestia locuinței, prieteni etc. Ar fi de menționat în treacăt că celelalte scrisori adresate membrilor familiei lui Frank Doel sau angajaților librăriei, deși pline de
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
pură" (gura tigrului adîncă și sălbatică precum gura diavolului). Avem impresia că o sumă de imagini ,,trăznite" își au izvorul nu doar în dorința de ,,a-l epata pe burghez", ci și în cea a manifestării euforic-infantile, care transcende cu naturalețe regulile, sare peste opreliști: ,,prima zi de paști iisus reînviat pleacă pe patine de fosfor pe calea victoriei: (iisus reînviat pe patine de fosfor picioroange de lux); ,,mie mîinile mi s-au lungit incredibil de mult girafe de carne" (ibidem
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
literară și limba populară sînt concepte exclusiv pozitive, în vreme ce critici și corecții se aplică doar corespondentelor lor negative: stilul livresc, doct, savant - și limbajul incult (mai ales orășenesc). Ar trebui să vedem de ce oralitatea - ale cărei calități mult apreciate sînt naturalețea și accesibilitatea - e o valoare pozitivă la începuturile literaturii românești moderne: în proza narativă ea e recomandată de estetica realistă, dar pentru celelalte genuri și specii mai importantă ar părea concepția comunicativă a literaturii. La nivel ideologic, se pot invoca
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
izbândi prin farmecele și istețimea ei. Vocea egală pe toată întinderea, de la acutele luminoase și gravele bine plasate are un timbru cald, neted; intonația precisă, frazarea fină și coloratura ușoară aparțin unei adevărate mezzosoprane rossiniene. Isabella ei a trecut cu naturalețe de la fioriturile șăcalnice la linia largă a efuziunilor lirice sau la tonul solemn din rondoul Pensa alla Patria. Într-o lume ideală vocea ei ar fi puțin mai amplă, dar chiar și așa Oana Andra știe deja să-și valorifice
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
îngroșări, el a construit un personaj contradictoriu: jalnic dar și sincer nefericit, latură adesea sacrificată: Povero Taddeo nu are numai accente comice ci și melancolice din cauza iubirii sale respinse. Vocea îi sună bine și mai ales rostește textul muzical cu naturalețe, ca și Sever Barnea de altfel; acesta apasă pedala comicului cu măsură și culoarea vocală aspră folosită cu muzicalitate se potrivește personajului care convinge prin vitalitatea frazării. În fine, Horia Sandu cu antren neobosit proiectează monoton o voce mare, bine
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
răpuși de cancer, în lumea umbrelor. Dar amintirea lor și a strălucitei lor opere ne-a lăsat pe noi, ca și pe autoarea noastră, nemîngîiați. În 1967 îi vizitează, pentru prima oară, Nicolae Manolescu, care îi cucerește prin farmecul și naturalețea cu care (în țară) șubrezea, prin scris, dogmele oficiale. Apoi s-au revăzut chiar de mai multe ori. Au inventat pseudonime pentru unii scriitori din țară și pentru unii politruci (Eugen Florescu a căpătat numele de Smerdeakov). Lista n-a
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
eficiența ("eficiența stilului se măsoară prin puterea autorului de a-și face cititorul să înțeleagă cît mai repede și cît mai exact ideea pe care a dorit să i-o transmită printr-un text, o frază, o propoziție", p. 197), naturalețea, expresivitatea, eleganța, originalitatea. Oricît de vagi ar părea aceste concepte într-o înșiruire sumară ca aceasta, autoarea reușește să le motiveze practic. Apoi urmărim în detaliu organizarea și rolul introducerii, cuprinsului și încheierii. Ultima parte a cărții se ocupă de
Cum se scrie un text by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16296_a_17621]
-
Trăistaru pentru spațiile pure ale culorii și pentru epica imaginii este prezentă acum într-o formă aproape exacerbată. Expresionismul germanic, amestecul de elemente decorative, componente simboliste și explozii de vitalitate ca semnale sigure ale unei disoluții iminente, respiră cu o naturalețe imperturbabilă pe întreaga suprafață a pînzei și invocă spațiul vienez al sfîrșitului de secol XIX drept loc sigur și timp legitim pentru pictura Mirelei Trăistaru; acum cu un spor de cruzime cromatică și de exotic oriental. În condițiile acestei certe
Memoria sfîrșitului de secol by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16304_a_17629]
-
Doamne și Domnițe, izbînda lui C. Gane". În consonanță cu sensibilitatea-i vie, impresionistă, ce nu se jenează a înfățișa într-o lume care ar putea-o suspecta de defazare, N. Steinhardt cultivă cu voluptate comparația existențială, direct operativă în naturalețea sa, înclinată către ludic. Se arată astfel confirmată scriitura tradițională a criticii care nu se ferea de "literatură" ca de un viciu, cooperînd rodnic cu mijloacele acesteia: "Erudiția aceasta însă, tăinuită, e impunătoare și se vede bine că arde de
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
granița dintre bine și rău, virtute și viciu" le pare aproape insezisabilă. Unii detestă cancanul, "dans dezmățat", "lasciv", "obscen", dar admiră monumentele istorice ale urbei, alții îi consideră pe parizieni "depravați", deși elogiază comportamentul lor galant, rafinamentul conversației, eleganța vestimentară, naturalețea ș.a.m.d. Citind cartea lui Mircea Anghelescu, plăcerea lecturii sporește cu fiecare pagină parcursă, inevitabila ariditate documentaristică a expunerii istoriografice e însoțită mereu de interpretări subtile, într-un limbaj de sobră expresivitate, în fraze ample, ale căror volute se
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
limite de către romanticii târzii (Warton). Ideile lui Pope despre acest subiect nu diferă, dar Pope le-a adăugat o inegalabilă incisivitate satirică, ridiculizând formele fantastice în care erau tunși copacii în epocă. Chiar dacă a durat destulă vreme, până la urmă epoca naturaleții a venit. Odată cu inventarea noțiunii de pitoresc (de către William Gilpin, Uvendale Price și Richard Payne Knight), cu teoriile despre frumos și sublim ale lui Burke și Kant, criteriile de apreciere a unui peisaj s-au schimbat. Grădina geometrică (simbol al
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
români): "Nu știi că în mine sunt doi oameni deosebiți, românul vechi și românul nou?" "Vechiul român" Negruzzi nu ezita să ia, în Au mai pățit-o și alții, peste picior noua estetică "burgheză" a grădinii englezești, cu pretenții de naturalețe, introdusă în gustul ieșenilor odată cu lecturile din Rousseau și din romanticii germani. Iată cum descrie firava preschimbare a peisajului ieșean: "Cu toate acestea, bunul oraș începu a-și schimba toaleta, și zău! ne pare rău. (...) acum vede cineva, în locul baracilor
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
sigur că se "distrează" și, mai ales, pentru a fi sigur că a făcut ceva concret, demn de povestit. Un alt subiect demn de atenție este jocul de noroc. Merită citit eseul dedicat "omului care joacă la loterie", pentru că impresionează naturalețea cu care privește fenomenul acest observator extrem de intransigent în alte cazuri. Tema este foarte actuală și ascunde și o importantă problemă de mentalitate a intelectualului român. Dacă privim publicistica intelectuală de sfîrșit de mileniu, vom vedea că, fără excepție, bingo-ul
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
și care poartă în pântec rodul unei dragoste trădate. Povestea devine terifiantă. Ai impresia că urmărești basmul " Scufița Roșie și Lupul" istorisit de un admirator al lui Hitchcock, cu o detașare ce amintește de Antonioni. O interpretare actoricească uluitoare prin naturalețe și subtilitate (Elaine Cassidy și Bob Hoskins) într-un film hipnotic care continuă să te obsedeze, cerând o a doua vizionare. Poate odată, cândva, la vreun post de televiziune... Căci "Zilele filmului britanic" s-au încheiat. La cinema Studio a
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
Acest dialog alternativ, sincopat prin natura suportului (mail art) nu durează decât preț de câteva poeme și oricum cele două discursuri nu-și găsesc suficiente puncte de tangență. Conformat tiparului, comunicarea dintre cei doi poeți își pierde, contrar poeticii vizate, naturalețea devenind un fel de comunicare de gradul doi. Cu toate acestea, manele cu Ruxandra și pot, ultimul poem din carte, sunt, probabil, cele mai bune și cu siguranță textele care-l reprezintă cel mai bine pe Radu Andriescu. Cinematografică prin
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]