825 matches
-
care, deși inegală calitativ, se dovedește unitară din perspectiva criteriului tematic: proză istorică și de aventuri, legende eroice, basme și alegorii. Excelează în proza scurtă, prezentată uneori în foileton. Textele se înscriu în registrul fantastic și alegoric, precum și în cel naturalist și modernist, nelipsind, în același timp, o anume notă didacticistă. Lirica se încadrează stilistic într-un registru larg, de la poezia clasică (G. Coșbuc, Al. Vlahuță) la cea neoromantică ori simbolistă sau la genuri „minore” (precum fabula, epigrama etc.). Dimensiunea teoretică
REVISTA COPIILOR SI A TINERIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289194_a_290523]
-
doilea la frații Goncourt. Aproximativ aceeași clasificare apare la Gaëtan Picon, cu deosebirea că, pentru el, Maupassant e un „realist obiectiv”, iar frații Goncourt sunt romantici. Mulți istorici și critici literari omologhează cele două curente, vorbind nediferențiat de „realiști și naturaliști” sau substituindu-i pe unii altora. V.S. Bielinski grupează realiștii ruși sub genericul „școala naturală”. La noi, C. Dobrogeanu-Gherea prezintă „realismul și naturalismul artistic” drept un singur curent, stigmatizând însă reliefarea sordidului de către Zola și adepții săi ca „realism scârbos
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
modul de a fi al unor personaje aparținând unei „protipendade” de mahala, studențimii, presei. Petreceri stupide, preocupări și discuții derizorii, un orizont meschin, o agitație fără înțeles și o vulgaritate sufocantă constituie mediul natural al acestor indivizi. Naratorul pare un naturalist pus pe observarea speciei, notând exact ce vede și ce aude. Spre pildă, în Reportaj marin, într-un peisaj apăsat de o căldură cețoasă, pe o plajă cu o jalnică ambianță comercială și distractivă, se înghesuie în neștire trupuri diforme
PERETZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
de a putea statornici, prin observare directă sau prin experiență, faptele pe care ele se Întemeiază” (p. 325). Această putere a științelor naturale Încetează Însă pentru părțile lor care studiază dezvoltarea universului, unde acest mijloc de control lipsește tot atâta naturalistului ca și istoricului. Dl Monod Însă, pe de altă parte, bagă de seamă că, „În mai multe științe ale naturii, În geologie, În zoologie, În botanică, când este vorba de a studia și explica originile și transformările, fie ale reliefului
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Darie, „Interogatoriu la iubire”, AST, 1972, 11; Emil Manu, „Interogatoriu la iubire”, AST, 1972, 11; Alec Chelaru, „Interogatoriu la iubire”, AFT, 1972, 12; Marian Popa, Sentimentul autenticei poezii, AFT, 1973, 4; Adrian Popescu, „Poemele pădurii”, ST, 1973, 13; Daniel Dimitriu, Naturaliști, caligrafi și alții. Ion Bujor Pădureanu, „Frunzele pămîntului”, CL, 1974, 6; Emil Manu, „Frunzele pămîntului”, SPM, 1974, 178; M.N. Rusu, Poezia previzibilă, AFT, 1977, 9; Popa, Dicț. lit. (1977), 415; Lit. rom. cont., I, 536; Dicț. scriit. rom., IV, 652-653
PADUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]
-
de protejare. Un punct fierbinte al biodiversității este definit ca o regiune cu un nivel ridicat de specii endemice (specii care trăiesc numai în anumite locuri). Anumite zone cu grad înalt de biodiversitate au fost recenzate pentru prima dată de naturalistul american Norman Myers în două articole din Environmentalist (8/1988 și 10/1990). Pădurea Atlantică din Brazilia este considerată un punct fierbinte al biodiversității fiindcă ea conține 20.000 de specii de plante, 1.350 de vertebrate și milioane de
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
în mod independent și au condus la diferite specii unice față de cele cunoscute prin alte părți ale Africii, acest bogat, dar complex ecosistem al lumii. 1.4. Gestiune și preocupări actuale în evaluarea biodiversității Pe la mijlocul secolului al XX-lea, ecologiștii, naturaliștii și specialiștii în mediul înconjurător au fost primii care s-au preocupat riguros și au insistat cu argumente solide asupra aspectului economic al protecției diversității biologice. În sensul acesta, naturalistul american Edward O. Wilson sublinia în anul 1992 că biodiversitatea
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
actuale în evaluarea biodiversității Pe la mijlocul secolului al XX-lea, ecologiștii, naturaliștii și specialiștii în mediul înconjurător au fost primii care s-au preocupat riguros și au insistat cu argumente solide asupra aspectului economic al protecției diversității biologice. În sensul acesta, naturalistul american Edward O. Wilson sublinia în anul 1992 că biodiversitatea este una dintre cele mai mari bogății ale planetei și totuși cel mai puțin recunoscută ca atare. Conceptul de punere în valoare a resurselor este la originea îngrijorărilor dispariției unor
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
a statisticii matematice), reprezintă un exemplu concret de formulă de calcul simplă și comodă în utilizare, așa cum cer mai mereu practicienii care nu sunt toți de formațiune matematică sau tehnică. De altfel, termenul corelație a fost împrumutat din științele naturii. Naturalistul francez Georges Cuvier (1769-1832), cu o viziune cibernetică remarcabilă (cibernetica a apărut pe la mijlocul secolului XX), a formulat principiul corelației (înainte de apariția teoriei corelației) astfel: Orice ființă înzestrată cu organe formează un ansamblu, un sistem unic și închis, ale cărui părți
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
organisme vii care provin din același strămoș și au caractere comune) a unei zone geografice oarecare cu o anumită referință la o scară temporală, iar această abundență poate să fie evaluată după anumite reguli și principii pe care le precizează naturaliștii în general și ecologiștii în particular. O astfel de analiză a biodiversității este interesantă în practică în anumite domenii, iar rezultatele ei reprezintă informații decizionale extrem de importante, mai ales în studiul modificărilor care pot să apară într-o anumită regiune
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
de exemplare )(n ale acestuia]. Observații. În studiul general al ecosistemelor, numerele reprezintă coeficienții de abundență ai speciilor unui ecosistem. Ca urmare, numărul (7.42) este utilizat adeseori ca o măsură a diversității sau biodiversității, fiind cunoscut printre ecologiști sau naturaliști sub numele de indice de diversitate Berger-Parker (1970) [Baumgärtner (2006)]. Constatăm că acest indice este strict descrescător în raport cu coeficientul de abundență cel mai mare și că, cu cât specia majoritară a ecosistemului (cea mai abundentă) are mai puține exemplare, cu
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
astfel la o oxigenare deficitară a țesutului din jurul zonei afectate și, mai apoi, la dezechilibrul întregului corp. Astfel, se produc disfuncții nu doar la nivelul țesutului din jur, dar și la organele vecine, dacă situația nu este remediată la timp. Naturaliștii au demonstrat că mediul ambiant și obiceiurile omului modern au o influență vitală asupra fluxului sanguin. Din pricina faptului că toxinele eliminate de celule se adună în sânge, din pricina mediului înconjurător și a proastelor obiceiuri, corpul este invadat, adus în stare
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
ei, cu o scroafă mutilată; iar cît despre narval, ajunge să-l privești o dată, ca să rămîi uluit de faptul că un asemenea hipogrif a putut trece drept autentic în ochii unor școlari inteligenți, din secolul al nouăsprezecelea. în 1825, marele naturalist Bernard Germain, conte de Lacepede, a publicat un tratat sistematic despre balene, cuprinzînd mai multe planșe ce înfățișează diferitele specii de leviatani. Toate aceste planșe sînt profund greșite, iar despre aceea care înfățișează balena de Groenlanda, numită și Mysticetus îadică
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-ntregul, de aceeași viață ce sălășluiește într-un cal sau într-un cîine. Și într-adevăr, din multe puncte de vedere, e greu să privești viețuitoarele din adîncurile mărilor, cu aceleași sentimente, cu care privești făpturile uscatului. Căci, deși unii naturaliști din vechime au susținut că toate animalele de pe uscat își au perechea în mări și deși acest lucru poate fi foarte adevărat, într-un înțeles mai larg - totuși, analizînd în detaliu, ne întrebăm, bunăoară, unde anume oferă oceanul exemplul unui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
arătînd că se ridică și se scufundă alternativ, precum și alte cîteva amănunte indicate de el, îndreptățesc o asemenea presupunere. Dar e necesar să se facă un scăzămînt considerabil în ceea ce privește dimensiunile, incredibil de mari, pe care i le atribuie monstrului. Unii naturaliști care au auzit vag despre misterioasa creatură, o clasifică printre moluște, cu care pare într-adevăr să semene, prin unele detalii exterioare, dar numai ca un uriaș al tribului lor. Capitolul LIX SAULA Pentru a face mai ușor de înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din zilele noastre, deși mai mari decît cele din perioadele geologice anterioare, să fi degenerat totuși, de la Adam încoace? Ar trebui desigur să tragem această concluzie, dacă ar fi să dăm crezare unor domni ca Pliniu și, în general, tuturor naturaliștilor din antichitate. Căci Pliniu ne vorbește despre niște balene ale căror trupuri vii acopereau pogoane întregi, iar Aldrovandus despre altele, care măsurau cîte opt sute de picioare în lungime - cît o conductă sub Tamisa! Chiar pe vremea naturaliștilor Banks și Solander
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în general, tuturor naturaliștilor din antichitate. Căci Pliniu ne vorbește despre niște balene ale căror trupuri vii acopereau pogoane întregi, iar Aldrovandus despre altele, care măsurau cîte opt sute de picioare în lungime - cît o conductă sub Tamisa! Chiar pe vremea naturaliștilor Banks și Solander, din echipa lui Cook, găsim un membru danez al Academiei de Științe, care scrie că anumite balene din Islanda îReydon-siskur, adică pîntece-ridat) au o lungime de o sută douăzeci de iarzi, ceea ce face trei sute și șaizeci de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Solander, din echipa lui Cook, găsim un membru danez al Academiei de Științe, care scrie că anumite balene din Islanda îReydon-siskur, adică pîntece-ridat) au o lungime de o sută douăzeci de iarzi, ceea ce face trei sute și șaizeci de picioare. Iar naturalistul francez Lacépède scrie, chiar la începutul laboriosului său tratat de istorie a balenelor, că balena normală are o lungime de o sută de metri, adică de trei sute douăzeci și opt de picioare îvezi pag. 3 a tratatului, apărut în 1825). Dar oare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
malul Rinului. Jeremy Bentham î1748-1832), jurist și filozof englez, teoretician al utilitarismului. John Hunter î1728-1794), chirurg și anatomist englez. E vorba probabil de Ambroise-Louis Garneray î1783-1857), pictor francez, care a călătorit mult și a fost și marinar. Anton Leuwenhoeck î1632-1723), naturalist olandez. Wapping - cartier pe malul Tamisei, unde erau spînzurați corsarii. Acea zonă a oceanului, cunoscută de vînătorii de balene sub denumirea de Bancurile Braziliei, nu-și trage această denumire, ca Bancurile din Newfoundland, din împrejurarea că pe acolo s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și Slovacia, din Transilvania, Banat, Muntenia și Moldova, din Grecia, Bulgaria și Rusia. Unul dintre primii cărturari care preia învățătura germană, respectiv aceea a lui Herder, implicându-se direct în răspândirea ei în spațiul monarhiei habsburgice, este italianul Alberto Fortis. Naturalist, pasionat de geografie, geologie și botanică, la fel ca Spalanzani sau Charles Bonnet, curiozitatea sa depășește cu mult interesul pentru fosile, insecte și microfaună marină, obiect obișnuit al cercetărilor sale, mergând până la a aduna inscripții grecești, monede romane sau vechi
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
răstălmăciri, a răscoalei din 1907. „Poemul dramatic” Cântec pentru partid (1961), preamărind imnic „realizările” regimului comunist, nu-i decât o tristă mostră de conformism. O biografie romanțată este George Vraca (1967). Cu Radu Tudoran, B. traduce, în 1959, Călătoria unui naturalist în jurul lumii pe bordul vasului Beagle de Charles Darwin, iar în cuplu cu Mihai Berechet, în 1965, memoriile lui Maurice Chevalier, Drumul meu și cântecele mele... Importante sunt versiunile, realizate în colaborare cu Radu Popescu, ale unor piese de Racine
BONDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285813_a_287142]
-
colaborare cu Cezar Petrescu), București 1954; Cântec pentru partid, București, 1961; George Vraca (în colaborare cu Valeria Vraca), București, 1967. Traduceri: Racine, Britannicus, în Racine, Teatru, pref. Elena Vianu, București, 1959 (în colaborare cu Radu Popescu); Ch. Darwin, Călătoria unui naturalist în jurul lumii pe bordul vasului Beagle, București, 1959 (în colaborare cu Radu Tudoran); Maurice Chevalier, Drumul meu și cântecele mele..., București, 1965 (în colaborare cu Mihai Berechet); Eugen Ionescu, Cântăreața cheală, în Eugen Ionescu, Teatru, I, îngr. și pref. Gelu
BONDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285813_a_287142]
-
din urmă, dispăru și Încordarea și a doua zi era vlăguit și plângea foarte ușor din tot felu’ de nimicuri fără importanță. O istorie naturală a morților Am fost mereu de părere că războiul, ca obiect de observație pentru un naturalist, a fost neglijat. De la răposatul W.H. Hudson ne-au rămas fermecătoare Înregistrări cu sunet ale florei și faunei din Patagonia, reverendul Gilbert White ne-a transmis niște Însemnări foarte interesante despre pupeze, rezultate În urma ocazionalelor și neobișnuitelor vizite ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
morți. În război, cei morți sunt de obicei masculii speciei umane, deși asta nu mai e adevărat când vine vorba de animale, eu văzând deseori iepe moarte. Un alt aspect interesant al războiului este că doar În acele condiții un naturalist poate observa catâri morți. În douăzeci de ani de observație civilă, n-am reușit niciodată să văd un catâr mort și Începusem să am Îndoieli În privința mortalității acestei specii. Rareori mi s-a Întâmplat să văd ceea ce credeam că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era fascinant, era să descoperim cum corpul uman poate fi făcut bucățele care nu explodaseră conform liniilor anatomice, ci mai degrabă fuseseră divizate la fel de capricios ca un obuz foarte puternic care explodează. Pentru a aduna observații pline de acuratețe, un naturalist ar putea să le limiteze la o perioadă anume de timp, și cea de care mă voi ocupa Întâi e perioada care a urmat ofenisivei austriece În Italia, În iunie 1918, considerând-o o perioadă În care s-a Înregistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]