825 matches
-
și a fost îngropat la Cimitirul Riverview din Northumberland, Pennsylvania. Pe epitaful lui Priestley scria: Până să moară în 1804, Priestley a fost făcut membru al tuturor societăților științifice majore din Lumea de Vest și el a descoperit numeroase substanțe. Naturalistul francez din secolul al XIX-lea pe nume George Cuvier, în elogiul său despre Priestley, a lăudat descoperirile acestuia și în același timp regretând faptul că Priestley nu a abandonat Teoria Flogisticului. În continuare, el l-a denumit pe Priestley
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
și purici, dar populația mare și arealul larg de răspândire o țin departe de pericolul dispariției. Apropierea de om a dus la unele referiri culturale. Specia lăstunului de casă, pe atunci "Hirunda urbica", a fost descrisă pentru prima dată de naturalistul suedez Carl Linné în 1758, cu ocazia publicării celei de-a X-a ediții a "Systema naturae". Mai târziu, în 1854, americanul Thomas Horsfield și britanicul Frederic Moore au rezervat speciei un gen aparte — "Delichon". Denumirea acestuia reprezintă o anagramă
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
formulate în Regulamentul "„Despre organizarea și administrarea Muzeului Zemstvei”", prezentat la ședința Adunării Zemstvei guberniale din 26 martie 1906. Fiind aprobat, acesta a devenit un program de dezvoltare în continuare a muzeului. Baronul A. Stuart a fost membru al "Societății Naturaliștilor din Sudul Rusiei", a înființat Stația Biologică din Sevastopol, iar în 1902-1904 este unul din inițiatorii fondării "Societății Naturaliștilor și Amatorilor de Științe ale Naturii din Basarabia", care a activat în incinta Muzeului Zemsvei până în anul 1917, fiifnd președintele acesteia
Alexandru Stuart () [Corola-website/Science/331999_a_333328]
-
Fiind aprobat, acesta a devenit un program de dezvoltare în continuare a muzeului. Baronul A. Stuart a fost membru al "Societății Naturaliștilor din Sudul Rusiei", a înființat Stația Biologică din Sevastopol, iar în 1902-1904 este unul din inițiatorii fondării "Societății Naturaliștilor și Amatorilor de Științe ale Naturii din Basarabia", care a activat în incinta Muzeului Zemsvei până în anul 1917, fiifnd președintele acesteia. A fost de asemenea unul din redactorii Analelor Societății - "Труды Бессарабского Общества Естествоиспытателей и Любителей Естествознания". În anul 1908
Alexandru Stuart () [Corola-website/Science/331999_a_333328]
-
tifoidă, poliomielita, etc. Alături de profesorul Paul Pruteanu a contribuit la formarea studenților și cadrelor de specialitate în domeniile igienei, medicinei preventiva și sănătății publice. Profesorul Cornelson a fost președintele Secției de igienă și sănătate publică a Societății de Medici și Naturaliști.
Dumitru A. Cornelson () [Corola-website/Science/327306_a_328635]
-
marine, în particular a vidrelor de mare, a ajutat o parte a echipajului expediției să supraviețuiască condițiilor grele de iarnă (din 75 de persoane au rămas în viață numai 40; printre decedați se număra însuși Bering). Georg Steller, care era naturalistul expediției, a făcut însemnări regulat și, după 10 ani, a publicat o descriere succintă a animalelor marine de pe insulă, unde a descris, în treisprezece pagini, și vidra de mare. Această descriere din secolul al XVIII-lea a constituit singura cercetare
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
-o familiei mustelidelor ("Mustela"), pentru ca mai apoi Peter Pallas să o clasifice în familia focilor ("Phoca"). La mijlocul secolului al XIX-lea, vidra de mare a fost, în sfârșit, clasificată într-o familie separată - cea a enhidrelor ("Enhydra", termen introdus de naturalistul scoțian John Fleming în anul 1822), însă tendința de a unifica această familie cu vidrele într-o familie unică - lutrele ("Lutrinae") - a durat până la sfârșitul secolului XX. În prezent "Enhydra" este totuși clasificată ca subfamilie a familiei "Lutrinae". O concluzie
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
variind de la mumii egiptene la comori române. a fost fondat în anul 1753, fiind primul muzeu național public din lume. Încă de la inceput admitea intrarea liberă pentru „toate persoanele studioase și curioase”. Originile muzeului le găsim în testamentul unui medic, naturalist și colecționar, Șir Hans Sloane (1660 - 1753). De-a lungul vieții sale acesta a colecționat peste 71.000 de obiecte ce trebuiau să fie păstrate intacte și după moartă să. Așa că întreaga colecție a fost lăsată moștenire regelui George al
British Museum () [Corola-website/Science/299427_a_300756]
-
ilustrării episoadelor din Evanghelii în contextul pauperizării sociale a acelor timpuri. În plus de asta, picturile cu tematică religioasă păreau să ilustreze tendința progresistă și etică a protestantismului împotriva clericanismului promovat de către Biserica catolică. Fritz von Uhde a fost un naturalist neconvențional așa cum el însuși a declarat: „..."Mulți dintre artiștii francezi au dorit să regăsească lumina în natură. Eu am vrut să găsesc lumina pe fața personajelor pe care le-am pictat. În figura lui Isus am înfățișat reprezentarea acesteia dinspre
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]
-
unde predă Filosofia precum și Matematica la Colegiul "San Carlo", intrând într-un ordin sacerdotal. Timpul liber și-l dedică problemelor de Biologie, în special teoriei "generației spontane", susținută în acea vreme de preotul catolic englez John Turberville Needham și de naturalistul francez Leclerc de Buffon, și - după patru ani de muncă asiduă - publică lucrarea ""Saggio di Osservazioni Microscopiche sul Sistema della Generazione de' Signori Needham e Buffon"" ("Eseu cu privire la observațiile microscopice asupra sistemului de generație al domnilor Needham și Buffon", 1765
Lazzaro Spallanzani () [Corola-website/Science/299002_a_300331]
-
() a fost un naturalist, entomolog și ilustrator știintific german, care a studiat plantele și insectele, făcând ilustrații (desene) detaliate ale acestora. A trăit, a studiat și a activat în Germania și în Țările de Jos. A făcut o călătorie în Surinam, de unde și-a
Maria Sibylla Merian () [Corola-website/Science/328968_a_330297]
-
1753, dându-i numele Agaricus muscarius, epitetul specific derivat din Latinul "musca", care înseamnă musca. Și-a câștigat numele actual în 1783, cănd introdus în genul Amanita al lui Jean-Baptiste Lamark, un nume sancționat în 1821 de "tatăl micologiei", Suedezul naturalist Elias Magnus Fries. Dată de început a tuturor fungilor a fost stabilită de comun acord pe 1 Ianuarie 1821, data lucrării lui Fries, și deci numele complet a fost "Amanita muscăria". Ediția din 1987 a Internațional Code of Botanical Nomenclature
Buretele muștelor () [Corola-website/Science/313809_a_315138]
-
Once»" au fost făcute de Georges-Louis de Buffon în anul 1761, care spunea că el locuiește în Persia și este dresat pentru vânătoare. Prima descriere științifică a leopardului zăpezilor sub denumirea de "Felis uncia" a fost scrisă de medicul și naturalistul german Johann Schreber în anul 1775. Mai târziu, în anul 1830, specia a fost descrisă de Christian Ehrenberg sub denumirea "Felis irbis". În anul 1855 Thomas Horsfield l-a descris sub denumirea "Felis uncioides". O anumită cantitate de informație științifică
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
o vedetă în Australia, unde își avea chiar propria grădină zoologică. Revista "People" l-a declarat pe Steve cea mai iubită personalitate a lumii. Mai ales după ce a apărut în filmul lui John Stainon, "Vânătorul de crocodili", în anul 2002, naturalistul atipic a ajuns o stea internațională. Cu atât mai mult, cu cât în peliculă juca în propriul său rol. Emisiunile sale televizate au fost urmărite de zeci de milioane de telespectatori, cuceriți atât de neprevăzutul situațiilor în care se punea
Steve Irwin () [Corola-website/Science/303826_a_305155]
-
milioane în Franța. Cea mai scumpă carte din lume a fost vândută în 2010 pentru suma de 10 milioane de dolari. Este vorba de o copie a cărții „Birds of America” („Păsările din America"), publicată în 1820 și scrisă de naturalistul și pictorul american John James Audubon (1785-1851). În România, piața de carte a fost de peste 50 de milioane de euro în 2007 conform unei estimări sau de 100 de milioane de euro conform altei estimări. În anul 2012, piața de
Carte () [Corola-website/Science/297102_a_298431]
-
a fost un subiect care dintotdeauna a suscitat interesul. Teoria evoluționistă, elaborată de marele naturalist englez, a avut un rol important în istoria biologiei și a generat numeroase dezbateri și polemici între susținătorii religiei și cei ai științei, nu numai în acea epocă, ci și în perioadele care au urmat, astfel că putem vorbi de
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
asupra religiilor în general, punându-și întrebarea dacă au toate religiile aceleași drepturi, în virtutea faptului că fiecare din ele își susține supremația. Aproximativ din 1849, Darwin nu mai frecventa biserica locală. Duminicile, când familia mergea în lăcașul de cult, marele naturalist prefera o plimbare. Deși reticent în ceea ce privește opinia sa față de religie, în 1879, Darwin declară că niciodată nu a fost un ateu în sensul negării existenței divinității, ci mai degrabă agnostic. Darwin s-a născut în timpul războaielor napoleoniene iar tinerețea și-
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
Actului de Uniformitate" din 1559, susținute de partidul reformator, Whig, amenințau puterea supremă a bisericii de stat. Familia lui Darwin, atât a tatălui cât și a mamei, aparțineau unui astfel de cult, și anume cel unitarianist. Mai mult, bunicul său, naturalistul Erasmus Darwin se declara "liber-cugetător". De asemenea, tatăl, medic, intră adesea în conflicte pe teme religioase cu diverse persoane influente cu vederi anglicane. Micul Charles este botezat într-o capelă unitariană și aceasta la insistențele mamei, adeptă ferventă a acestei
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
romanilor cu geto-dacii în golful Helmirei : după unele păreri, această insulă Eukon poate fi actuala insulă Popina. Începând din Antichitatea târzie, aluviunile dunărene și marine au început să închidă golful înconjurător, pe atunci denumit "Helmyra" după Ptolemeu sau "Halmyris" după naturalistul roman Plinius, transformându-l treptat într-un liman numit "Iancina" în Evul Mediu și Razim sau Razelm (nume dat de Lipoveni) în epoca modernă. În perioada 1933-1941 și 1948-1994, insula Popina a fost rezervație naturală, plasată inițial sub ocrotirea Institutului
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
Beagle", sub comanda căpitanului Robert FitzRoy care preluase comanda și în prima călătorie după ce fostul căpitan s-a sinucis. FitzRoy se gândise deja la avantajele pe care le presupune prezența unui expert în geologie la bord, și a căutat un naturalist care l-ar putea însoți în timp ce vasul este pe mare. Tânărul absolvent Charles Darwin spera să vadă tropicele înainte de a deveni diacon, și a acceptat ocazia oferită. Până la sfârșitul expediției, el deja își construise un nume de geolog și colecționar
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
compania unui gentleman care să-i împărtășească interesul științific și care să ia masa cu el ca egal. A încercat să-l convingă pe prietenul său Harry Chester să vină, dar nu a reușit. Nu era ceva obișnuit ca un naturalist să fie invitat în asemenea expediții ca pasager care să-și plătească propriile cheltuieli, și în august 1831 FitzRoy a scris în grabă Amiralității, probabil prietenului și superiorului său, căpitanul Beaufort, rugându-l să caute un domn, om de știință
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
s-a gândit să scrie o carte despre geologie, și a scris ulterior că „văzând un lucru pe care Lyell nu-l văzuse, acel lucru s-a văzut parțial prin ochii săi”. De obicei, medicul vasului ocupa și poziția de naturalist, iar medicul lui Beagle, Robert McCormick, căuta faimă și avere ca explorator. La prima lor întâlnire de la începutul călătoriei, Darwin a comentat: „Prietenul meu [McCormick] e un măgar, dar discutăm foarte amiabil”. S-au plimbat împreună prin zona rurală de pe
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
spate al unui „animal mare, cred eu, un mastodont”. La 26 ianuarie, ei au intrat în strâmtoarea Magellan și la golful Sf. Gheorghe s-au întâlnit cu niște „uriași” patagonezi semicivilizați, de peste 1,8 m înălțime, descriși de Darwin ca „naturaliști practici excelenți”. Unul i-a spus că nanduul pitic este singura specie care trăiește atât de la sud, în vreme ce speciile mai mari trăiau doar în nord, ele întâlnindu-se în zona bazinului Rio Negro. După alte cercetări în Țara de Foc
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
pe lume pentru el că a mers în călătoria de descoperire— Exista riscul ca el să devină un om leneș: dar caracterul său va fi acum reparat, & dacă Domnul îi va cruța viața, va avea un nume mare în rândul naturaliștilor Europei.” Darwin și-a amintit apoi că s-a „cățărat pe munți... și a făcut stâncile vulcanice să răsune sub ciocanul meu de geolog!.” A fost de acord cu vorba atribuită băștinașilor din Sf. Elena că „știm că trăim pe
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
greci și romani), a început ca pregătire cu un studiu universal la „Școala Înaltă” din Löwen (pe atunci Țările de Jos Austriece. Înapoiat, a început însă să studieze medicina la [[Universitatea din [[Leiden]]. În acest timp a făcut cunoștință cu naturalistul și prietenul precum fostul elev al lui Carl Linné, Laurens Theodorus Gronovius (în Germania: Gronow, n. 1 iunie 1730 - d. 8 august 1777), care a inițiat în tânărul Jacquin interesul pentru botanică, instruindu-l după metoda faimosului savant. Înfocat de
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]