284 matches
-
în năzuința acestuia de a cunoaște adevărul și de a se perfecționa: "Fiarele nu sunt numite ajutoare la modul propriu, ci impropriu, pentru că, în realitate, aceste ajutoare se dovedesc a ne fi dușmani. (...) patimile le asemănă fiarelor și păsărilor, pentru că, neîmblânzite și sălbatice cum sunt, vatămă intelectul, dar și pentru că, asemenea păsărilor, ele zboară deasupra inteligenței, iar pornirea lor este fulgerătoare și nestăpânită"13. Ceea ce se observă, încă din primele secole ale creștinismului, este această dematerializare a animalului, care își pierde
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
rea ieste (că o dată a muri, datoriia firii, iară cu groaza morții a trăi, moartea morții ieste)"75. (s.m.) Nu trebuie uitat că nici măcar medievalii, care spiritualizaseră întru totul acest simbol, nu treceau cu vederea firea aprigă a unicornului, fiară neîmblânzită, adesea feroce, oricum, imposibil de capturat într-o confruntare directă. Nu doar Fiziologul, ci și alte surse atestă acest caracter sălbatic al unicornului. Albertus Magnus (XXII, 119) nu ezită să adauge un element semnificativ: "Acest animal poate fi foarte greu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ce-o mai fi fost. Depănându-mi în continuare gândurile legate de Hartley și, în consecință, simțindu-mi disperarea parcă mai potolită, am urcat o bucată de drum peste stânci, în direcția satului. Zăream, spre marginea mării, spuma valurilor din ce în ce mai neîmblânzite, pulverizată în sus, ca un curcubeu, ba chiar mă stropea din când în când o pulbere de stropi, ca o ploaie fină. M-am lăsat să alunec într-o despicătură lungă, dintr-un loc secret pe care-l descoperisem mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de plâns” <endnote id="(656, p. 188)"/>. Într-un manuscris din 1667 (mss. BAR nr. 1570), tradus „de pre limba slovenească pre limba românească”, cel care citește și se Încrede În „scripturi ereticești” este „blestemat și proclețit” și amenințat cu „neîmblânzit județ”, la un loc cu „vrăjumașii lu’ Dumnezeu și cu jidovii carii l-au răstignit” <endnote id="(19, I, p. 334)"/>. Aceeași imagine a damnării evreilor apare și În colindele populare românești. În una dintre ele, Sfânta Maria Îi spune
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
procesul citirii și scrierii, copiii își fixează regulile conform cărora scriem : a)î la începutul și sfârșitul cuvintelor (începere, înot, înainte, izvorî, coborî, urî etc.); b)î în interiorul cuvintelor compuse dintr-un prefix și un cuvînt care începe cu î (neîmblânzit, reînceput, neînvățat); c)â în interiorul celorlalte cuvinte (pâine, cântă mână, întâi). Pentru formarea și cimentarea deprinderilor de ortografiere corectă a cuvintelor cu î și â intervenim cu exerciții aplicativ-formative de tipul : Aceste exerciții creează suportul necesar exercițiilor de dezvoltare din
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
la București, fusese promovat și, desigur, ținuse neapărat să-și întâlnească vechii cunoscuți sau chiar, s-ar putea considera, vechii amici, cum ar fi el, Vlad. Când a rostit „vechii amici“, Cameniță a râs mătăhălos, cu fața lui de brută neîmblânzită, iar fratele meu a simțit deodată cum ace de spaimă îl înțeapă în inimă, era acea spaimă infinită pe care o cunoscuse în timpul detenției în temnița Securității. În preajma lui Cameniță, în fratele meu se trezea copilul neajutorat care stătea ațipit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mod lamentabil constrîns să le facă cu acei "regi ai pămîntului care se găsesc în jurul său, cu acei principi care s-au unit împotriva Domnului și împotriva lui Cristos"128; dar tocmai pentru că el este liber, tocmai pentru că este de neîmblînzit, fiind superior virtuții care îl înalță și superior puterii oamenilor, tocmai din acest motiv "freamătă neamurile iar popoarele cugetă deșertăciuni"; tocmai din acest motiv pămîntul întreg și infernul se ridică împotriva lui, singura stîncă pe care nu au reușit s-
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
acceptăm că piesele shakespeariene sunt alegorii, trebuie să căutăm totuși alte niveluri de Înțelegere. În contextul tradiției medievale care l-a inspirat pe tânărul Will, Catharina reprezintă Omul, Everyman, adică pe fiecare dintre noi, cu Înțelesul că există o scorpie neîmblânzită În noi toți care are nevoie să fie domesticită, educată, ideea fiind că nu putem fi liberi decât prin supunere față de ceva mai Înalt. În spectacolul nostru, În timpul monologului, când actrița spunea „My Lord/stăpânul meu“, ea făcea o pauză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
catolice, austriece, iar de la Mănăstirea Secu se mută la Neamț împotriva voinței sale, la porunca domnitorului Constantin Moruzzi. Nădăjduita isihie se transformă în zbuciumul unui continuu pelerinaj. Părintele Serghi cade în fața tentației frumuseții, dar mai ales sub povara propriei și neîmblânzitei sale mândrii. În căderile și așa-zisele sale nerealizări, Paisie Velicikovski se consideră un rob neputincios al lui Dumnezeu, părintele Serghi, un ostaș învins, aspru rănit în propriul orgoliu. Ambii își păstrează însă credința. Deși aparent părintele Serghi ajunge la
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
au venit ca o cerere internă public exprimată (în cele mai multe cazuri). În consecință, ele reflectă experiența unor țări cu lungă tradiție de corecție social-democrată a inegalității șanselor, precum și prin politicile liberalismului bunăstării generale, în locul celor strict egoiste ale unui liberalism neîmblânzit de acceptarea unei astfel de egalități. Aceste legi se grevează la noi pe o vastă redistribuire a sărăciei într-un stat asistențial, un stat în care competitorii pentru asistare sunt foarte mulți și adesea din categorii aberante. Tranziția noastră a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
accepta cu greu să nu facă parte din ea și de a nu mai juca un rol activ, după anii de neutralitate și de război, în cursul cărora a înflăcărat inimile, fiind un stindard de rezistență și de credință patriotică neîmblînzită. Chiar și atunci cînd sănătatea i-a fost zdruncinată și s-a zbătut împotriva unei boli incurabile care a răpit-o în 1938, energia, dorința de a trăi și de a fi mereu Regina nu s-au potolit, ducînd-o uneori
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
crescuse păr la fel ca p-o maimuță”. Remarcăm prezența constantă, în cele două specii literare, a lexemului sălbatic, ales de instanța narativă pentru descrierea stadiului existențial al fecioarei. Dimensiunea din care face ea parte în timpul recluziunii ține de regimul neîmblânzit al lumii, o lume pe care o putem descrie doar apofantic: are forțe nestăvilite, energii nedomolite ce clocotesc. Basmul explică agregarea fetei la această lume ca urmare a hranei ingerate (mere pădurețe, urzici, frunze, rădăcini), fapt în deplină consonanță cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Balcani, după ce nimiciseră, sub comanda viteazului lor general Coța, toate oștirile Bizanțului și prefăcuseră, între anii 1199 și 1206, Tracia întreagă, până la Marea Marmara, într-un adevărat cimitir. E adevărat, erau sătui de pradă, aici în sud-estul Europei, aceste „lifte neîmblânzite”, cum le numește cronicarul bizantin, dar în extremitatea de răsărit a vastului lor imperiu, ei începură să guste din paharul amărăciunii. În anul 1208, Mahomed, sultanul Imperiului Corazmian, invadase și ocupase teritoriul dintre râul Ural și Marea Caspică. Este începutul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
numărul din noiembrie 1957 este inclus un eseu bătăios de critică literară iscălit "Logofătul Dracula", care vitupera avalanșa floricolă a versurilor din "Cuvântul nostru". Sub acest pseudonim va continua subsemnatul să colaboreze aici, până în anul următor. Într-unul din numere, neîmblânzitul Logofăt a scris pamfletul Cretinul uriaș,care viza paranoia de politruc bolșevic a lui Mihai Beniuc. Cum se cunoaște, piticania, care nu era mai înaltă de o jumătate de cot, făcea o gălăgie infernală, țipând complexat "eu sunt însecol o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
conotație derizorie, ca la noi (și eu, care credeam că e un turcism, deși s-ar putea totuși să fie, pentru că Portugalia, ca și Spania, s-a aflat și ea sub ocupație arabo-musulmană, mai precis, maură!). Portugheza pare... frustă și neîmblânzită, mai puțin rafinată decât alte limbi latine: spaniola, franceza sau italiana. Într-o lectură sociologic-artistică, aș vedea portugheza ca pe o limbă a straturilor de jos (țărani, marinari), spaniola și italiana potrivite pentru clasa de mijloc (cămătari, boiernași scăpătați, poeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a directoarei (care i-a întunecat puțin pupilele), melodii pe versuri proprii, la micul party de la final. „Poetul nostru” - îmi spunea cu mândrie șefa, căci observase interesul aedului pentru mine. Poetul cânta cu pletele în vânt, dându-și drumul vocii neîmblânzite, sorbindu-și voluptuos momentul de libertate, iar eu făceam conversație cu bibliotecarele, sub căutătura piezișă a securistului ochelarist: individul, îmbrăcat la patru ace (avea, altfel, aspectul unui cuminte profesor de liceu), sorbise tot timpul din paharul cu suc - fusese singurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a născut în anul 624 e.n. A intrat la curtea imperială la vârsta de 14 ani, devenind favorita lui Tang Taizong, al doilea împărat al dinastiei Tang. Micuța Wu avea o fire dârză, fermă și neînduplecată. Împăratul avea un cal neîmblânzit. Nimeni nu reușea să-l supună. Într-o zi, Wu Zetian i-a spus suveranului: "Majestatea voastră, eu pot să îmblânzesc calul, dar am nevoie de un bici de fier și un pumnal. Mai întâi îl biciui. Dacă nu se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dea țara mult Înapoi. Nu‑i curta pe studenți cu Încercări de familiarism sau căutând să‑i scandalizeze - amuzându‑i cum fac profesorii histrionici - prin expresii ca „căcat” sau “Îl bag În mă‑sa!” N‑avea În el nimic din neîmblânzitul campusului. Slăbiciunile, friabilitățile lui erau vizibile. Știa, În chip obsesiv, ce Înseamnă să fii dat la fund de greșelile și vinovățiile tale. Dar Înainte de a se scufunda ți‑ar fi descris peștera lui Platon. Ți‑ar fi vorbit despre sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dornici să lase loc gol între ei și ceilalți. Și le este încă greu, cu toate strădaniile regelui, să devină un popor unit de ceva mai mult decât legătura de sânge. Sau decât răzbunarea, ar fi trebuit să adaug, ura neîmblânzită care aruncă în luptă o familie împotriva altei familii pentru lucruri întâmplate pe când cei mai vârstnici erau încă în burta mamei lor. Nu mai izbutesc să-și găsească acea unitate care i-a făcut capabili să devină stăpâni peste Italia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sânge și ținându-se strâns ca furnicile, toată ziua. La sfârșit, când numărară cadavrele, inamicul pierduse peste trei sute de oameni, dar morții din propriile lor rânduri depășeau opt sute. În noaptea aceea, Însă, Castelul Kanegasaki continuă să se Înalțe maiestuos și neîmblânzit, sub o enormă lună plină, de vară. — Castelul ăsta n-o să cadă. Și chiar dacă va cădea, nu va fi o victorie pentru noi, Îi spuse În seara aceea Hideyoshi lui Nobunaga. Nobunaga părea cam nerăbdător. — De ce nu va fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
clanului Mori din jurul castelului nu făcea nici cea mai mică mișcare. Considerându-i pierduți, Hideyoshi și oamenii săi plecară de pe Muntele Takakura. Oamenii din Castelul Kozuki căzuseră În negura deznădejdii. Apărarea castelului Însemna moartea; părăsirea lui, tot moartea. Până și neîmblânzitul Shikanosuke era năucit. Nu avea idee ce să facă. — Nimeni nu e de vină, Îi spusese el lui Shigenori. Nu-i putem purta pică decât cerului. După ce discută problema cu Amako Katsuhisa și cu ceilalți vasali, Shikanosuke Îi dădu lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cu alte corpuri cosmice: dilatarea viziunii lui Orc înseamnă astfel explorarea lumii infinite a Universului fizic (infinitul mare pascalian). 141 (V, 139) Genunchii săi sînt stînci de diamant: Cum am arătat, damaein = a îmblînzi; este deci posibil sensul de "genunchi neîmblînziți". 142 (V, 168) Centrul în jur înfășurîndu-l: Orc că energie a vietii (aprox. libido jungian) pornește din centrul Pămîntului (care este un glob de materie topită); la nivelul anatomiei umane, Orc este situat astfel la nivelul osului coccigian (vezi The
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ca toată lumea; astfel, pe când un cer azuriu saluta ferice sărbătoarea din 4 ianuarie, străzile, printr-un infam contrast, păreau să protesteze împotriva veseliei publice; acoperișurile plângeau; solul crăpat se topea în râuri; lacuri de apă gloduroasă apăreau pe lângă povârnișuri de neîmblânzit, excluzând ideea însăși de locomoție. Lucru incredibil! Dughengii, dornici să contribuie la distrugere, spărgeau cu lovituri de cazma, sub picioarele trecătorilor, trotuarele de gheață, singurele care le mai ofereau adăpost; între timp, acoperișurile încărcate de proiectile amenințătoare îndepărtau trecătorii de
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
alternează în chip fericit. Peleșul devine un personaj însuflețit și colorat cu o viață agitată, un fel de morocănos binefăcător, cârtitor, mereu furios și revoltat, cu destulă bunătate și filosofie ca să se resemneze cu nefericirea; iar pentru el, mândrul și neîmblânzitul râu, nefericirea va însemna să fie întemnițat în țevi de plumb pentru a alimenta joagărele de pe șantierul de construcție a castelului Peleș și, mai târziu, pentru a-i furniza energie electrică. Povestea este tratată în maniera legendelor germane, cu miraculosul
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
devine atât de străină, atât de altfel în ochii observatorului, încât acesta din urmă este dispus să împrumute tropi biblici ca să și-o facă familiară. În pofida ezitărilor stilistice, cauzate de lipsa unui model cult, a limbii neașezate (care va rămâne neîmblânzită până în romantism) și a sufocantelor falduri etice ale narațiunii, proza lui Costin îi poate oferi lectorului curios de astăzi plăcerea descoperirii unor nestemate descriptive, ascunse neglijent în ganga puțin ofertantă a evocării istorice. Cele câteva oaze de teroare scripturală descrise
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]