416 matches
-
și alcătuiește "cea mai bună dovadă că există o substanță imaterială în Univers". Arheul este locul geometric din care poate fi recuperată ființa în plinătatea sensurilor ei originare, când nu era încă surpată de atâtea friguri antitetice, de atâtea disjuncții neîmpăcate ce le-a acumulat în lungul drum filosofic de la vechii greci și până la Kant. Disociată într-o parte fenomenală și alta noumenală, între minte și inimă, pendulând între lumea lucrurilor și a umbrelor, între suflet și corp, între vis și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
2002) sau Mihai Cimpoi (Narcis și Hyperion, 1979), Theodor Codreanu neuitând nici o clipă să identifice conștiința tragică a autorilor, vindecați sau nu de "complexul sfâșierii". Fisura, ca figură ontologică, apare în poezia lui Ion Vatamanu, ușor de echivalat cu "antitezele neîmpăcate" ale lui Eminescu. Ființa creatoare este urmărită în evoluția ei firească prin câteva personalități reprezentative: Grigore Vieru, Anatol Codru, Andrei Țurcanu, Leo Butnaru sau Nicolae Rusu. Peste toate însă autorul nu uită să se răfuiască cu postmoderniștii de pe ambele maluri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ritmul lumii). Caragiale preia exemplul eminescian al picăturii de rouă în care se reflectă tot văzduhul. Se mai întâlnesc cei doi scriitori și pe alte "teritorii", mai mult în abordarea structurilor de contrast. Antitezele, în concepția lui Eminescu, pot fi "neîmpăcate", golite de fiiință, deformate până la a deveni monstruoase sau ridicole. Caragiale este, până la un punct, în ton cu această perspectivă. În procesul sincronizării noastre cu civilizația europeană, are loc o exacerbare a "antitezelor eșuate" prin absența organicității, fapt numit de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Caragiale este, până la un punct, în ton cu această perspectivă. În procesul sincronizării noastre cu civilizația europeană, are loc o exacerbare a "antitezelor eșuate" prin absența organicității, fapt numit de Eminescu moft: " Cea mai comică noțiune românească e moftul antiteză neîmpăcată și în sine atât de ridicolă dintre aparența exterioară și fondul intern" (Fragmentarium). Norocul, obsesie a lui Caragiale, are o mai largă semnificație decât simplul moft al omului kitsch, "ca și la Eminescu, dă naștere unei ambiguități ontologice, care-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tinde să se cronicizeze (deja s-a cronicizat, n.a.) și să devină o componentă a specificului național" (p. 113). Eminescu numește această stare "moft" (ms. 2258) în mod surprinzător prin anii 1867-1868. "Cea mai comică noțiune românească e moftul antiteză neîmpăcată și în sine atât de ridicolă dintre aparența exterioară și fondul intern. Cel mai antitetic și mai comic caracter e moftangiul. Tartuffe e un moftangiu. Comica excelentă a postulanților din Millo director (piesa lui Alecsandri) consistă întru aceea că sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
simplu mijloc pentru satisfacerea Înclinațiilor, o nimicește În rădăcinile ei; el anulează În genere deosebirea dintre bine și rău, și pune În locul acesteia diferența dintre chibzuință și nechibzuință. O asemenea morală numai a Înțelepciunii este Însă Într-o contradicție de neîmpăcat cu judecata morală necoruptă; binele și răul sunt acțiuni, așa spune fiecăruia conștiința morală neîncurcată În prealabil de teorii sofistice, fără a ține În nici un fel seama de efecte și scopuri sau valori, ci numai de forma determinării voinței, de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
toleranță”, prin organele de stat propriu-zise. Se stabilește, astfel, un fel de colaborare reală Între organele generatoare de reguli, având origini extrem de disparate și eterogene, susține, pe drept cuvânt, Giorgio del Vecchio. Desigur, recunoaște gânditorul italian, apar adesea contradicții de neîmpăcat: Între tendințele particulare (cu pretenții arbitrare sau extra-legale) și regulile coerente ale Statului. În scara evoluției juridice, există grade extrem de diverse ale unor astfel de contradicții firești, „naturale”. Toate Însă, trebuie să recunoaștem, aparțin „genului logicii dreptului”. Filosoful Dreptului face
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o conducere nouă, daca actualii conducători se vor dovedi incapabili „să revină la Frontul Unic Socialist împotriva imperialismului.” Liderii celorlalte partide din Biroul Informativ erau invitați „să reverifice în lumina acestui document propria lor activitate și să ducă un război neîmpăcat împotriva oricăror tendințe ce ar putea da naștere unor greșeli asemănătoare”. Într-un stil de obedienta totală, Leonte Răutu elogiază politică României, aflată într-o strânsă legătură cu autoritățile comuniste de la Moscova. „Unde ar fi ajuns țara noastră, - se întreabă
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
să persevereze în calea apucată odată. Și-apoi, esprimîndu-i această părere a noastră, cine știe dacă n-o facem mai mult în interesul junelui nostru critic decât într-acela al adversarilor săi. Ce ar fi, d. e., dacă un spectru, inamic neîmpăcat al goliciunei de idei, fie asta îmbrăcată până și în vestmântul cel sunt al versurilor, ar arunca razele sale pătrunzătoare și reci în mormântul de versuri frumoase ale junelui nostru poet?... Ce palide și ce desfigurate ar apărea ele, când
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
că se perpetuă și se moștenește; și dacă generațiunea ce crește azi ar aduce cu sine o moștenire atât de tristă, nu ne îndoim că, prin o consecință nedreaptă și mereu în creștere, antitezele ar deveni mai mari și mai neîmpăcate. {EminescuOpIX 98} Însă generațiunea ce crește are și ea datorii de împlinit, precum le are fiecare generațiune ce se înțelege pe sine însăși, și e lesne de presupus că membrii ei, îndată ce au cunoscut răul, au cugetat și la remedii
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cuvîntul? (Tăcere generală). Voiește poate delegatul vreuneia din statele confederate să observe ceva? (Tăcere generală)... Așa dar imperiul nu va lua parte la espoziție. - Punct și nimic mai mult. Cu toate acestea ura între partidele din Germania e desigur adâncă, neîmpăcată și fără mijloc de tranzacție, pe când la noi toate urmăresc aproape aceleași scopuri; - afară de aceea pericolul unor discuțiuni asupra acestei întrebări e cu mult mai mic, pentru statornicia lucrurilor din lăuntru, acolo - decât la noi. [10 decembrie 1876] {EminescuOpIX 286
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în lume, urieșul care preface un infinit de stepe într-un imperiu mare, într-o {EminescuOpIX 349} putere europeană, dincolo omul viclean, prepuielnic și gelos. În unele momente Petru uită persoana lui proprie, rațiunile de stat dictează reci, crude și neîmpăcate faptele lui. Dar alăturea se ivesc deodată neîncrederea, viclenia, rumegarea continuă a preocupațiilor mici de curte cari răsar nemijlocit după planuri de cuceriri și afaceri de stat. Aceste contraste îl fac tragic, fac din el o natură problematică, dar impuitoare
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
contraste îl fac tragic, fac din el o natură problematică, dar impuitoare prin mărimea patimelor ei. Astfel e rece și neîndurat ca un tiran neîncrezător și prepuielnic, gelos, ambițios, vecinic calculând, având asupra tuturora iubirea pentru viitorul Rusiei și ură neîmpăcată pentru oricine se opune intențiilor lui. Figurile cari încadrează acest tip sunt asemenea frumos și curat desemnate; astfel Caterina, principele Mencicof, contele Sapieha, Olga Mencicof, toate Pân-la cel mai neînsemnat în intriga piesei au caracterul lor, fiecare e un om
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Tribunalul din București a descris, În decizia penală din 1949, personalitatea acestui evreu botezat, care În ziua pogromului s-a lăudat cu faptele sale zicând: „mai puțin un jidan”: „Acuzatul Iosub Duca XE "Duca, Iosub" , deși evreu botezat, totuși dușman neîmpăcat al coreligionarilor săi, a instigat patrule militare și pe gardienii publici din fosta Poliție Iași, să ridice de la domiciliile lor numeroși cetățeni evrei, ce au fost supuși ulterior În curtea Chesturii și În trenurile fatale la cele mai Îngrozitoare chinuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Iași În perioada iulie-august 1941, cu câteva săptămâni Înainte de a fi fost invitat să depună mărturie În „cazul Lupu” XE "Lupu, Constantin" . În zilele dezlănțuirii (29-30 iunie), potrivit spuselor sale, a constatat În rândurile populației (românești) din Iași „o ură neîmpăcată contra judaismului” care sprijină comunismul, dorește Înfrângerea României și a aliaților ei, acordă adăpost și sprijin parașutiștilor sovietici - „Populația românească a aprobat unanim acele executări În masă... aplicate de armată evreilor din Iași... exprimându-și Încă dorința că această executare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
o nemișcare atemporală senină, nobilă și grandioasă. Silică, bietul sau doar spiritul său, proaspăt decorporalizat, păstrând reminiscențele firii omenești, urmându-și Călăuza, își mai răsucea capul către foștii săi amici de-o viață, prelungind la extrem năuceala și tristețea de neîmpăcat, de la debutul unei despărțiri ireversibile. Apoi, blugii jerpeliți Dolce & Gabbana și tricoul galben, se contopesc cu decorul cel argintiu, fabulos. Poetul face și acesta un pas, în lateral, schimbându-și fulgurant unghiul de observație. Mai mult decît suficient, pentru ca aglomerarea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și pe teren, și În afara lui. Amintim că În meciul tur cu echipa care ne-a vizitat duminică ai noștri au fost furați ca În codru - element de decor aflat la numai câțiva pași de terenul de joc din comuna neîmpăcaților noștri adversari și chiar dușmani. Arbitrul, plătit gras, mirosind a băutură și Îmbrăcat În pantaloni cu dungă suflecați până la genunchi - căci chiloții de la echipamentul regulamentar și-i rătăcise prin paturile răvășite ale unor curve cu care petrecuse toată noaptea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o revanșă pe cinste. Galeria s-a pregătit cum se cuvine: s-a Îmbătat cu măsură, a ascuns În buruienile de pe marginea terenului lucioase măciuci, iar În buzunare agere șurubelnițe bine ascuțite, cu care să repare, la momentul potrivit, bucile neîmpăcaților dușmani. Arbitrul, sosit cu o seară Înainte de marea confruntare, a fost omenit cum se cuvine - așa cum prevede nescrisa lege a compensației -, adică i s-a organizat obișnuitul chiolhan, cu vin alb din vițele boierești, munți de friptură de vânat ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ceilalți. Pe Ghiță nu-l atingeau nici pe departe, ba chiar Îl bucurau huiduielile și, când era nițel aghesmuit, Întrerupea de-al dracului filmul ca să-i audă izbucnind pe spectatori și ca să se joace cu mințile lor Înfierbântate. Cel mai neîmpăcat dușman al ruperilor de film și al schimbării bobinelor era unul, Neamțu, un băiat nespus de subțirel și care fuma Întruna. Era Încredințat că Ghiță tăia special filmul la o scenă anume numai ca să-l umple pe el de draci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
alta a nasului chibzuise câteva clipe, Întrebându-se dacă se cădea să cumpere lucruri furate. Ajunsese la concluzia că o astfel de tranzacție ar fi fost foarte morală, deoarece obiectele fuseseră furate de la niște austrieci care, Între timp, deveniseră dușmani neîmpăcați ai țării. Târgul se făcuse prin geamul deschis al compartimentului În care se afla numeroasa familie refugiată. Tatăl achitase cele cerute de olog și se aplecase apoi să prindă traista țărănească În care, printre paie, erau Îngropate piesele serviciului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bănuia, cu temei, c-ar fi fost făcut cu sabotorul economiei naționale. Deși copilul apăruse pe lume cu destule săptămâni Înainte de execuție, condamnatul auzise bubuitul armelor fără să fi aflat că era tată. Ectoraș, care ani buni nu știuse că neîmpăcatul său rival fusese Împăcat cu de-a sila și pentru totdeauna, Își tot Închipuise - după ce Îi ajunsese la urechi Îngrozitoarea Întâmplare - cum se simțise acel om când, cu banda neagră pe ochi și mâinile legate la spate, auzise comenzile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
articulații bizare ca următoarele: "Halerib, khaa / Halerib, Khiiii. / Hoora, loro, oro / nu-nțeleg, aero, loro, oro". În momente de relaxare, Nichita se preta la astfel de "experimente", recurgând la prefabricate, copilărindu-se ori pășind (parodic) rapid, pe făgașele altora. Căutătorul neîmpăcat, plonjând de pe un versant pe altul, contrar, punând între paranteze nonșalanța și boema, era o personalitate puternică, ridicându-se prezumțios Împotriva mării, declarându-se Împotriva cuvintelor dar neascunzându-și Foamea de cuvinte. Îl vedem angajat în lupte varii: Lupta inimii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ori concesivi, o lume frământată cu miturile și filozofia ei practică motive de minuțioasă evocare veristă. Până și clipele de duioșie par aspre. Față de taciturnii sadovenieni, jeluitori și misterioși, ruralii lui Sorescu, volubili, de o mobilitate fără tihnă, se agită neîmpăcați ca Moromeții lui Marin Preda. "Nouă, muntenilor observa prozatorul -, ne place să stăm de vorbă până ne dor fălcile"! Totodată, la dunărenii aceștia cu nerv regăsim psihisme ale meridionalilor lui Verga. În microcomunitatea de "La Lilieci", politica bunăoară e subiect
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la Rilke, la mulți alții. Prins în Labirintul singurătății, Octavio Paz dezvoltă (în eseul cu acest titlu) o constatare curentă: "Nașterea și moartea sunt experiențe ale singurătății; ne naștem singuri și tot singuri murim..." Însă, ca și "domnul" Martin Heidegger, neîmpăcatul Cezar Ivănescu se împotrivește morții și "complicilor" ei, sfidând. Pe Hemingway și Malraux războiul, situație-limită, îi deprinsese să moară. Filozofarea, spusese scepticul Montaigne, propune înscrierea în legile cosmice: "A filozofa înseamnă a învăța să murim" (Eseuri, XX). II Tristețe la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
îndepărtează "pe vecie" de văz, de auz, de miros; cel din Comunicantă se instalează iluzoriu în paradox, apropiat stilistic de Nichita Stănescu: "Învăț dezvățându-mă, învățătura neștirii". Afinități de ordin psihic și accente retorice cosmicizante amintesc de nostalgiile philippidiene; umbra neîmpăcatului Emil Botta e pe alături. Absurdului peren i se opune o ironie de tip filozofic, rece, casantă: Ironia ontologică; în volumul cu acest titlu (postum, 2004), eseistul nuanțează astfel: "Ironia socratică este metodologică; ironia romantică este gnoseologică; ironia radicală este
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]