262 matches
-
ție. E un om bun, dar nu întotdeauna și un părinte bun. Am simțit o furie sălbatică ridicându-se în mine împotriva mamei. Ce vacă bătrână și crudă, m-am gândit cu amărăciune. Mă făcuse să mă simt o cretină neîndemânatică toată viața. Nu era de mirare că toate relațiile mele fuseseră dezastruoase. Nu era de mirare - am încercat eu să mă leg de idee - că fusesem nevoită să iau așa de multe droguri! — Deci pot să dau vina pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
stropind haina de la costumul lui Randall. A! a strigat el involuntar, începând să se șteargă cu frenezie. — Vai - îmi pare așa - de rău, Randall! Îmi pare așa de rău! Îmi venea să mă târăsc sub masă. De ce eram așa de neîndemânatică? Nu trecuseră nici două minute de la începutul întâlnirii și eu și reușisem să-i distrug costumul! Lăsând șervetul pe masă, Randall și-a pus mâna pe brațul meu și a început să râdă. — Nu-ți face griji, Claire! Sincer, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
diferența între ceapă și usturoi. Și tu ce faci, nu ești în stare să oprești gazul, strig la ea, ai aproape zece ani, alte fete de vârsta ta gătesc singure; ea încearcă să răsucească robinetul de la aragaz cu degetele ei neîndemânatice, aproape desprinzându-l de la locul lui. L-am oprit, nu vezi că deja l-am oprit, strig și fug spre terasă, înecându-mă de atâta fum, iar ea în urma mea, ochii ei plini de culoare îmi trimit raze fierbinți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la fiecare curbă vaste Întinderi cu profil ondulat și continuu care, la limita câmpiei, fumegau de pe-acum Într-o ușoară ceață aproape iernatică. Părea o câmpie modelată din dune, și doar era o zonă submontană. De parcă mâna unui demiurg neîndemânatic ar fi presat niște culmi ce i se păruseră prea Înalte, transformându-le Într-o chisăliță cu gloduri peste tot, poate până la mare, cine știe, sau până la coastele muntoase mai aspre și mai abrupte. Am ajuns În satul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
roșu, de teamă că o să întârzie. Fata avea umerii fragili și înguști, brațele subțiri, acoperite de un puf negricios. Unul dintre ciorapi îi era deșirat deasupra genunchiului și prins în grabă cu ață albă. I-l zărise în timp ce, cu mâinile neîndemânatice, încerca să-i desfacă fermoarul. O simțea în brațe, țeapănă și morocănoasă, fără volubilitatea ei obișnuită, dar graba și teama îl făceau să nu se oprească. Se împiedica mai departe în nasturi, trăgând cu ochiul din când în când la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nimănui să-mi țină locul... Și când Ivona s-a făcut bine și a început să se învârtă și ea pe lângă băiat și o vedeam că nu știa ce să facă !... Biata de ea, în gospodărie este un antitalent, mai neîndemânatică decât un bărbat... Când o vedeam cum îl ține, cum n-are răbdare să-i dea să mănânce cu lingurița și la baie odată era să-l opărească, atunci, Doamne, iartă-mă, îmi era chiar necaz pe ea. îmi era
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lăcomie - să nu termine baba cu vasele la bucătărie și să nu dea peste ea. Oooo, cât o exasperează că de ani și ani vede cum tot mai rău arată ! Și firele astea albe, de două degete, crescute la rădăcină - neîndemânatică, își trage una peste alta buclele părului tern și rar. Și nasul lung, cu vârful lățit, ciuruit de porii largi, și buzele decolorate, care s-au subțiat și s-au zgârcit înăuntru. în albul gălbui al ochiului, vinișoare roșii, sparte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca un suspin să stea alături și să mă ocrotească. Iar mai târziu, Sophie a continuat să coboare la aceeași oră în salonul cu șemineul de porțelan, unde și eu continuam să-mi răsfoiesc scrisorile. Poate deja privind cu nostalgie neîndemânaticul nostru început de iubire ? Poate oprindu-se la acest început întâmplător așa cum, tot aproape întâmplător, în istoria unui tânăr stat se alege o anume zi - în fapt banală - pentru a se face din ea sacră sărbătoare națională ?... Indiferent de motive
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
De ce nu ascultați și nu respectați cuvintele cele vii ale lui Dumnezeu, care sunt în mod evident scrise în lucrările lui? Și de ce studiați și vă agățați cu atâta încăpățânare de scripturile cele moarte, care nu sunt decât lucrarea mâinilor neîndemânatice ale omului?" " Cum putem noi, oare, să citim legile lui Dumnezeu, în altă parte decât în scripturi? Unde sunt ele în altă parte scrise? Citește-ni-le și arată-ni-le unde le vezi Tu, pentru că noi nu cunoaștem nimic
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Singura explicație pe care mi-am putut-o da e că orice revenire e, probabil, o iluzie, chiar dacă o dorim cu tot dinadinsul. Nu mergem decât înainte. După câteva ceasuri, am dat peste o piatră bizară. Era un idol, cioplit neîndemînatic și grosolan. Un fluture mort așezat între buzele idolului făcea ca gura acestuia să pară obscenă. Abia în clipa următoare am observat că buzele groase erau desfăcute într-un rânjet batjocoritor și crud, iar obrazul, cu maxilare puternice, iradia o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pricina, ai fi rămas convins că viața e cum nu se poate mai frumoasă și mai surîzătoare; ai fi putut vedea, apoi, cîțiva jucători de golf foarte buni, bărbați fără vîrstă, cu brațe puternice și agile și cîteva femei cam neîndemînatice cînd loveau mingea, dar foarte frumoase. Dacă mai rămîneai puțin cu nasul lipit de gard și erai perspicace, ai fi putut să-i recunoști pe Juan Lastarria și pe antrenorul argentinean, acesta din urmă jucînd excelent, să-i urmărești cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și cicatrice tresări. Imediat, o mulțime de îngrijitori năvăliră în cameră. Multe se întâmplaseră dedesubt, cât timp zăcuse înghețat. Acum ieșise la suprafață, ca grâul de iarnă prin zăpadă. Își întoarse capul, lungindu-și gâtul. Mâinile lui țâșniră în afară, neîndemânatice. Degetele lui traseră de aparatura invadatoare. Cel mai mult ura tubul gastric prin care era hrănit. Când brațele sale învățară să tragă de el, asistentele îl imobilizară cu legături nedureroase. Din când în când, ceva îl îngrozea și se zbătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în zbor. Peste tot, genunchii loveau în față, iar umerii se legănau. Femeia avusese dreptate: tot ceea ce era viu se bâțâia sub clar de lună. Ea râse de el. —Arăți de milioane! Arăta ca un prost. Un pui de pasăre neîndemânatic, trâmbițând sosirea toamnei. Dar trupul îi pulsa în ritmul lucrurilor. Muzica se opri, lăsându-i singuri cu stinghereala lor. Weber rămase într-o baltă de rușine, simțind nevoia să umple golul. Crezi că Mark și prietenii lui au dansat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
invizibile pentru femeia asta, care nu l-a văzut niciodată altfel decât e acum. Dar se întâmplă ceva și mai ciudat: nu-i pasă cum îl vede ea. Nu vrea să-l vadă decât așa cum este cu adevărat: găunos și neîndemânatic, lipsit de autoritate. Fără contur, la fel ca toată lumea. Așteaptă, spune el. Trebuie să vezi ceva. Ceva ce nu-i al lui. Spectacolul de seară e teatru în toată regula. Dar cel de dimineață e religie. Se întorc pe câmpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care urcase în ziua ceremoniei. Ajunse fără probleme la camera interioară și o găsi deschisă, spre marea sa surpriză. Această surpriză nu dură mult. Se înarmase cu un instrument pentru desfacerea în-cuietorilor dar era mai bine să nu lase degetele neîndemânatice ale lui Ashargin să se ocupe de asta. Se furișă în interior și închise fără zgomot ușa în urma lui. Cripta, acum familiară, se întindea înainte-i. Tăcere. Ajunse în siguranță înăuntru, se duse la ușa debaralei. Își ținu respirația crăpând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ca apucații; iar într-un fel de post de observație, în ultimul vagon, era ducele cu șepcuța lui de iahting. Stătea la o masă cu un pahar de băutură în față și ne-a făcut cu mîna, dar ceva mai neîndemînatic. Și noi eram cu toții acolo, uitîndu-ne urît la ei. Thaw rîse. — Și n-a făcut nimeni cu mîna? Cred că eu aș fi făcut-o, așa din politețe. — Cu tot sindicatul pe cap? Te-ar fi spînzurat. Poți să rîzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pînă ce pereții mă strivesc!“ îVUUM) Cînd trecură pe lîngă cîntăreț, Rima făcu niște semne atît de amenințătoare spre un bloc de difuzoare, că un ins o prinse de mînă. Lanark îl împinse la o parte și schimbară cîțiva pumni neîndemînatici în drum spre ușă. Ritchie-Smollet îi despărți, iar vocea lui izbîndea printre VUUMuri ca o șoaptă îndepărtată: — ...numai vina mea... situație delicată... eșec al legăturii...“ Dincolo de ușă era mai liniște, iar Jack îi aștepta cu halate și papuci. Rima nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care urcase în ziua ceremoniei. Ajunse fără probleme la camera interioară și o găsi deschisă, spre marea sa surpriză. Această surpriză nu dură mult. Se înarmase cu un instrument pentru desfacerea în-cuietorilor dar era mai bine să nu lase degetele neîndemânatice ale lui Ashargin să se ocupe de asta. Se furișă în interior și închise fără zgomot ușa în urma lui. Cripta, acum familiară, se întindea înainte-i. Tăcere. Ajunse în siguranță înăuntru, se duse la ușa debaralei. Își ținu respirația crăpând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
O trânti cu toată puterea de ciment. Zgomotul asurzitor se prelungi câteva secunde. În prag apăru Azimioară înspăimîntat. ― Ce se întîmplă? ― Oh, iertați-mă, se scuză bătrâna, confuză, cu un zâmbet vinovat, mi-a scăpat din mână. Sânt atât de neîndemînatică... * Melania Lupu stinse lumina din bucătărie și intră în hol cu o farfurie de minciunele. Motanul i se încurca printre picioare. Cristescu zâmbi. ― Tocmai mă întrebam... ― Vai, pe mine mă așteptați? De ce nu mi-ați spus? Îmi pare extrem de rău
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
afară nu se vedea decât vârful șepcii lui verzi de vânătoare, arătând ca o bucată promițătoare de harbuz. Din spate, unde stătea întotdeauna deoarece citise undeva că locul de lângă șofer era cel mai periculos, urmărea cu dezaprobare manevrele violente și neîndemânatice ale mamei sale. Bănuiesc că ai distrus complet biata mașinuță pe care cineva a lăsat-o cu inocență în spatele acestui autobuz. Mai bine ai reuși să pleci de aici înainte să apară proprietarul ei. — Taci din gură, Ignatius. Mă faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
gândul să mă ascund în brațele Bilhei. Am găsit-o și am plâns și m-am văitat îndelung de răul ce mi se făcuse. I-am spun mătușii mele tot, tot ce mă apăsa. Am plâns de jalea degetelor mele neîndemânatice, care niciodată nu vor fi în stare să scoată un fir perfect și nici să facă fusul să se rotească făr greș. Mi-era frică că mamei îi e rușine cu mine. Și mi-era rușine că simțisem atâta ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
băuturi făcute meșteșugit. Iar copiii oamenilor, înveliți în pături de lână moale, n-au mai murit de frig, ci au crescut mari pentru a aduce ofrandă zeilor. În timp ce îmi povestea, Bilha și-a pus mâinile ei fine în jurul mâinilor mele neîndemânatice. Am simțit mirosul de pământ reavăn și de mosc care plutea în jurul tinerei mele mătuși, am ascultat vocea ei dulce, lichidă și am uitat definitv orice durere. Când povestea s-a terminat, mi-a arătat că firul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am tot uitat la ele. Care era Selat și care era Dilc? Erau amândouă la fel și nu semănau nici cu unul, nici cu celălalt. Of, of, cum era să fac troc pentru ce Învățasem de la ei cu asemenea scrijelituri neîndemânatice? Selat era bătrân și avea mai puțin păr În cap, așa că l-am scrijelit din nou, fără să mai Încerc să-l fac să semene cu omul cunoscut. I-am făcut picioarele din câte o linie, trupul dintr-una mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În plus și o gândire clară. Era unul dintre talentele ei. Dar, În același timp, Îl iubea pe Ravelstein. Se număra printre marile lui admiratoare. Abe Își comandase al treilea espresso serré și chelnerul i l‑a adus; mâna mare, neîndemânatică, a lui Ravelstein a ridicat ceșcuța și a dus‑o spre gură. Dacă mi s‑ar fi propus să fac un rămășag, aș fi avut șanse mari de a prevedea rezultatul. Pete maronii au răsărit pe reverul sacoului nou. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a icnit șocată. Nu avea nici cea mai mică îndoială că gestul fusese deliberat. În timpul ăsta, Sherry arăta de parcă era pe punctul să nască chiar acolo. Îmi pare foarte rău, a mieunat Amanda cu ochii lărgiți din cauza șocului mimat. Ce neîndemânatică sunt! Dar asta e problema cu ceștile astea, nu-i așa? N-au capac! Până la urmă, ar fi fost mult mai bine dacă te-ai fi dus să-mi aduci un latte. Apoi s-a ridicat, și-a luat geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]