945 matches
-
asupra Baricadei de-a binelea, și pe-aici ți-e drumul, ne-am ascuns pe Strada Batiștei într-o curte ca să ne mai tragem sufletul. Au trecut prin ea ca prin brînză, dom’Roja, la început și-au descărcat în neștire pistoalele mitralieră, tunurile cu spumă, după care pedeștrii s-au dat la o parte și au lăsat blindatele să o facă una cu pămîntul. Au intrat în Baricadă ca mistrețu-n cucuruz, dom’ Roja, n-am putut să rezistăm tentației de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mereu cu Voinicule și spunea că n-a fost fată pe lumea asta care să fi avut vreodată parte de-o bucurie mai mare ca a ei. „Ah, înfige-mi-o, Voinicule“, striga mărul găurit pe care îl cordeam în neștire în timpul picnicului. „Voinicule, o, Voinicule, bagă-mi-o toată“, mă implora sticla de lapte goală pe care o țineam ascunsă în boxa noastră de la subsol ca s-o bag în boale după școală cu maneta mea unsă cu vaselină. „Trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de sănătate perfectă. Ies din cameră și mă duc să mă bălăcesc în apa mării, cu evreii cei fericiți. Fac baie unde-i îmbulzeala mai mare. Mă joc într-o mare plină de evrei. De evrei ghiduși, care țopăie în neștire! Ia te uită la mădularele lor evreiești, cum se mai zbenguie în apa evreiască! Ia te uită la copiii evrei, cum râd cu gura până la urechi, se poartă de parcă ei ar fi stăpâni aici... Cum, de fapt, și sunt! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
acest deșert al prafului alb ca un girofar de Salvare. Ochiul și obrazultc "Ochiul [i obrazul" Habent sua fata libelli... Dar filmele? Poate timpul să facă dreptate și imaginii, nu numai cuvântului scris? O lume întreagă se holbează azi în neștire la meciul de ketchup comentat la căști în aramaică și latină, numit Patimile lui Hristos. Cum am mai spus, filmul nu e violent, e grotesc. Nu e antisemit, e protâmpit. Nici o unitate de sublim cinematografic nu îl traversează. Nici privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu ouă. Al dumitale a fost, de bună seama, făcut În casă, nu cred să-l fi cumpărat... — A, nu, nu l-am cumpărat, ci l-am cîștigat, răspunse Rowe fără să stea pe gînduri. Dar e absurd... Vorbesc În neștire!... Văd că nu-i tratați prea prost pe criminali! adăugă el, simțind că ceaiul Îi dă puteri. Continuă cu amintirile, Îl Îndemnă detectivul. — Îmi amintesc de o mulțime de oameni strînși roată În jurul unei mese, Într-o cameră cu luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acum În fața unei situații și mai Încurcate! — În taxi o să-ți explic, În taxi, zise domnul Prentice, și porni spre ușă. — Nu-l arestați? Îl Întrebă individul cu melon, pornind pe urmele lui. Îndată, Îndată, poate... răspunse domnul Prentice În neștire, parcă dezmeticindu-se adăugă: Pe cine să arestăm? După ce străbătură În grabă curtea, ieșiră pe larga Northumberland Avenue, salutați de o mulțime de polițiști, și se Înghesuiră Într-un taxi care-i aștepta și care-o porni de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mobilele În mica Încăpere... O amintire Îl fulgeră pe Rowe: parcă mai asistase cîndva la o scenă asemănătoare... — Stai locului! Îl repezi domnul Prentice. Apoi, Întorcîndu-se cu fața spre doamna Bellairs: Răspunde dumneata! — Și-a tăiat beregata! repetă ea, În neștire. — Era singurul lucru pe care-l putea face pentru a scăpa de ștreang. Telefonul suna Întruna. Ai fi zis că undeva, departe, cineva se concentrase intens asupra acestei Încăperi cufundate În liniște. — Răspunde dumneata, cucoană, stărui domnul Prentice. Doamna Bellairs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Porcule... a suspinat într-o judecată de valoare. Mi-am găsit o poziție mai comodă, mai ales că mi-e tot mai limpede că n-am să mă pot extrage prea repede din cameră. - De asta ce zici? „Mângâiam în neștire foile și-mi imaginam cum mi-aș trece mâinile peste coapsele ei, căutând să ajung în zona umbroasă a peșterii...” Tu ești chiar penibil! Auzi, „zonă umbroasă”... Pentru cine scrii toate chestiile astea? În ziua de azi, orice zâzea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu elan tineresc pe tarlalele patriei, într-o activitate colectivă și susținută de practică agricolă. Spre marea lor nemulțumire, au fost repartizați la cules de sfeclă. Îngrozitoare sarcină să te afunzi până la glezne în noroiul moale și să sapi, în neștire, în mocirla cleioasă, după căpățânile roșii. Așteptau, nerăbdători, pauza de masă. Atunci se adunau în cerc și își descrețeau frunțile cu tot felul de ghidușii. La un moment dat, nu se știe care dintre ei, veni cu o idee năstrușnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fustă scurtă ce nu se potrivea cu vârsta destul de înaintată și care-i scotea dizgrațios la vedere o pereche de picioare musculoase, de bărbat. Stătu întreaga seară tolănită pe covor, fusta scurtă devenind inexistentă, râzând tare și răgușit, pufăind, în neștire, dintr-un pachet de țigări. Se vedea de departe că Ștefan era preferatul și folosea orice pretext pentru a-l aduce aproape de ea. Impresia pe care i-o lăsă Luanei fu catastrofală: țață de cartier. Întorși acasă, fata își descărcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i cam ce reprezenta, la ora aceea, o astfel de ocupație, ea se încărca din nou cu speranțe deșarte. În sesiunea de vară a anului V nu se prezentă la examene. Își făcu o pasiune sadică din a dormi în neștire, urând orele dimineții care nu-i aduceau nimic și pe nimeni în preajmă. Ștefan venea și pleca pe muțește, fără s-o certe că zace în pat sau că nu e mâncare gătită în casă. În adâncul sufletului, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
demoni trimiși să-i aducă-n iad. Lumina abia născută a zilei le arătă dezastrul. Așternuturile boțite, trupurile goale și asudate, semne dezmățate a fărădelegii lor. Amintirea lui Ștefan o făcu să sară din pat și să-și caute în neștire hainele. Ochii lui Rosti o urmăreau cu încăpățânare, fără să-i poată opri. Se ascunse în baie, pradă celei mai cumplite disperări. Nu avu curajul să se uite în oglindă. Își strânse părul, cu mâini tremurânde. Nu-și dorea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de groază. La scurt timp, spaimele ei se adeveriră. În vreme ce Luana se școlea, cei doi se luau în coarne, desfășurând adevărate coride prin toată casa. Se certau de la bani, de la mâncare, din pricina copilului sau a apei lăsate să curgă în neștire la robinet, se războiau până și pentru cel mai mic boboc de floare ieșit peste noapte în ghiveciul din bucătărie. Luana îi găsea epuizați. Fericită că avea unde să iasă, dornică să învețe cât mai mult, ea trecu dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
făcuse așa ceva. Fusese beat și visase. Nu era învățat cu alcoolul și avusese, cu siguranță, viziuni. Se clătină și se așeză pe bordura trotuarului. Văzu, atunci, urmele actului său. Confirmarea îi luă mințile. O luă la întâmplare pe străzi, în neștire, în căutarea unei izbăviri. Se rezemă, ca un osândit, de un copac, încercând să găsească o scăpare, o speranță, un loc în care să mai trăiască o stare de bine. Negă realitatea de o mie de ori, cu o inconștiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
încetat să mai bată. N-a vrut, cu nici un chip, s-o însoțească la înmormântare. L-a sunat pe Bariu și-a cerut o săptămână de concediu. A stat ghemuită, ore în șir, cu obrajii prinși în palme, murmurând în neștire: "Bica! Săraca Bica!" I-a trebuit mult timp să accepte gândul că n-o va mai vedea niciodată. Și-a făcut nenumărate mustrări că a tot amânat să-și facă timp s-o viziteze, uitând că e bătrână și bolnavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din năsucul subțirel, cînd o surprind, cînd o șochez în stilul-dinamită. Am ajuns să-i spun lucruri pe care credeam că nu mi le spun decît mie. I-am povestit și depresia: cînd mă închideam în casă și mîncam în neștire cartofi prăjiți. Dar ea? Îmi spune ceva despre ea? O conduc. Tano aproape că a ajuns la coada lui Mișu Negrițoiu, încremenit cataplectic, de frică, pe poartă. Lasă-l, TA-NO! îi comand cu cea mai aspră voce. Răzbelnică mai ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe care-l răscitezi: "ca să-l săruți apoi la nesfîrșit sărută-mi sufletul pe gură". E adevărul lui Cezar Ivănescu. Mă tem că ăsta-i Adevărul, Iordana". Ba nu. Eram extrem de vulnerabilă atunci. Ca paralizată de frica morții. Ascultam în neștire Sonata toamnei la pick-up-ul uzat, într-o mireasmă de busuioc. Umplusem casa cu buchete de busuioc, doar-doar o mirosi ca Ô Sauvage-ul lui Iordan. Aspiram busuiocul și-mi mai trecea starea de "inimă neagră", cînd existența pentru care te zbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
asupra Baricadei de-a binelea, și pe-aici ți-e drumul, ne-am ascuns pe Strada Batiștei într-o curte ca să ne mai tragem sufletul. Au trecut prin ea ca prin brînză, dom’Roja, la început și-au descărcat în neștire pistoalele mitralieră, tunurile cu spumă, după care pedeștrii s-au dat la o parte și au lăsat blindatele să o facă una cu pămîntul. Au intrat în Baricadă ca mistrețu-n cucuruz, dom’ Roja, n-am putut să rezistăm tentației de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de zbor. 23. Singurul pasaj pietonal al Iașilor, pe sub străzile Lăpușneanu și Cuza Vodă. Duminica lumea își despletea sângele: mitropolie, galerie, teatru, filarmonică, cinematograf, gară, spital. Aglomerație. Târgul, un cimitir de mușuroaie; între ele, termitele căutau și se căutau în neștire. Pasajul piață publică. Lumi suprapuse. Intențiile intersectau pașii la jumătatea fiecărei obsesii. Între două puncte, risipirea mereu era o justificare nimicului. Dispersie. Nu pot fi aici, dacă peste un minut sunt acolo și nici acolo nu pot fi atâta timp cât voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o cruce. Ce aștepți de la viață, copile? Te-ai izolat într-un prezent obscur surâsul chibritului aprinde felinare-n oglindă. Te ascunzi într-un trecut anost nimic mai comod decât confortul într-o fotografie zimțată. Te abandonezi a lehamete în neștire timpul învinețește unghiile, schimonosește maxilarul, lasă urmă de ghinturi, timpul se prăvale peste tine precum malurile unei galerii din care te încăpăținezi să scoți lumină. Te amăgești, copile, te amăgești! Îți închipui că duci soarele de mână, că-i speli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Culae mergea agale pe drumeagul care șerpuia de-a lungul izlazului și se pierdea undeva în zare. De când se pomenise singur, fără prietenul său, pe care-l înghițise parcă pământul, nu se mai întâlnise cu nimeni și tot rătăcise în neștire prin pustietatea luncii. Cu privirea el cerceta zarea, făcându-și mâna streașină la ochi, și uneori i se părea că se afla pe drumul cel bun, iar alteori, că se rătăcise de-a binelea. Până la Argeșul cel cu ape mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
totală. Tot el va veni să te caute peste o săptămână în același loc în care te va lăsa. Ai grijă de începuturile noastre, adaugă el în șoaptă doar pentru ei doi și degetele de pianist mângâie încă odată, în neștire, obrajii și fruntea Dorei. Calea e liberă !, anunță din ușă Petrică. * * * Trecerea atelajului lui Atanasie peste frontiera între jumătățile întregului care a fost cândva Bucovina este ca un zbor de pasăre care nu cunoaște bariere și interdicții. Nu este prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fereastră nu știe ce anume și nici pe cine, că au plecat cu toții. S-au pustiit și școlile!.. Dar și casele de vacanță ce fuseseră construite cu ceva timp în urmă... Spurcata Dobarilor mi-a nenorocit feciorul! Clevetea Ilaria în neștire... În timp ce la casa Dobarilor, un băiețel de vreo doi-trei anișori aleargă cu șurubelul gol prin curte și întreabă la nesfârșit: Mama! Dar teatea al meu când vine acas' la mine? Când vor înflori cireșii, dragul mamei Vasilaș, răspundea Măriuța-mama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
atrage pe oameni pe nesimțite și vrând-nevrând, cu un foc pervers de ademenitor, aceștia nu se simt nicidecum vrednici să mai întrevadă o atare poartă de salvare, o mână de ajutor pentru forfota și zbuciumul în care trăiesc în deplină neștire. Mai cu seamă, curios este faptul că, dacă i-ar întreba cineva pe toți aceștia dacă simt, într-adevăr, domnia haosului peste tot în preajma lor și dacă își doresc să fie scăpați de sub povara acestui jug greu, din aceste lanțuri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în dezordine. -Eu ... oare cum să zic? ... a da, Dondică ... mi se mai spune și Pochintoacă. Dar dumneata, așa să ști de ... Dondică, fiindcă așa mă știe lumea. Băiatul continua să-și arate dantura albă ca la dentist, râzând în neștire. Dacă nu s-ar fi oprit, Vasile Dosescu și-ar fi luat gălețile cu apă și ar fi plecat în treaba lui. Într-un târziu, Dondică l-a prins pe tânăr de mână, dar cu o oarecare reținere, semn că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]