403 matches
-
cîmpurilor semantice: ele sunt ale „luxului", „muzicii", „aristocraticului"; li se adaugă o arie figurativă proprie, radical schimbată față de limbajul romantic ori postromantic. Cu Petică, plonjăm în ceea ce zona metaforică are mai specific, în sinestezie, pentru care poetul manifestă o predilecție nețărmurită: „Și ca să dau avînt visărei, Din flaut note argintii Se-nalță-n seara parfumată Strălucitoare și zglobii" (Fecioara în alb, XIV); „(O rugăciune) Ce melancolică, senină, în cadrul său de primăvară, Se pierde-n negură vrăjită De albe sonuri de chitară
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
de consecințele nefaste ale Securității încă în forță în România la data publicării romanului în Occident. Curajul cu care depășește atâtea dificile obstacole, perseverența cu care caută mereu conexiuni spre atingerea scopului, nebunesc din punctul celorlalți de vedere, și dragostea nețărmurită care pune de fapt în mișcare, și stelele, dar și toate rotițele mecanismului evadării, fac din Pia Pillat un personaj demn de roman, și nu invers. Sunt destule momente în roman în care teama sau emoția o gâtuie, semn că
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
luat parte la cea dintâi Întregire de țară din 1913, cu gând curat au slujit pe acela care, prin epopeea dintre anii 1916.18, a fost simbolul așezării Neamului Românesc În hotarele sale istorice, Regele Ferdinand I, și cu aceeași nețărmurită dragoste și sinceră Însuflețire, cu tot devotamentul, ca și până acum, și cu onestă muncă de toate zilele Își va sluji țara și Monarhul, M. S. Regele Carol al IIlea, chezășie pentru Începuta zidire lăuntrică a poporului nostru și pentru
Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
de stat la Ministerul Cultelor și Artelor (28 septembrie - 23 noiembrie 1939) în guvernul condus de Constantin Argetoianu și susținuse cultul personalității regelui Carol al II-lea. Astfel, el transmitea într-o scrisoare trimisă la sfârșitul anilor '30 „dragoste și nețărmurit devotament și recunoștință Marelui Stăpân și îndrumător al sufletului românesc”. Cu prilejul aniversării unui deceniu de la Restaurația din iunie 1930, Ion Marin Sadoveanu publică un articol omagial de cinci pagini în "Revista Fundațiilor Regale" în care afirmă că regele Carol
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
Lasă împăcare în urmă. La fel mă strecor/ Blînd prin lume,/ Săgeți de apărare înalț/ Numai cînd momentul e orb/ Și veninul fierbe în preajmă" (Cine?). Firește, această pace evocată cu o nostalgie naivă, "cu umilință dar și cu o nețărmurită încredere", după cum observa N. Balotă, posedă și o valență polemică. Ea reprezintă un contrast în raport cu postura actuală a poetului care locuiește într-o metropolă, simțindu-se - cum altminteri? - dezmoștenit, abandonat unui mediu pe care-l percepe în mod cronic ca
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
doua a articolului „din diferite împrejurări independente de voința mea [a redactorului] nu se mai publică în Războiul” și, în consecință „să [o] trimită de aici înainte la Brăila, să se publice în România viitoare, acolo șfiindț terenul liber și nețărmurit.” și, pentru aceasta, trebuia „să se adreseze d-lui P. Mușoi”. Cel ce dădea aceste deslușiri era, desigur, Ion Catina, rămas în continuare redactor al „Războiului”. Tot lui îi aparținea și o altă comunicare făcută aceluiași colaborator (I. Ch. sau
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
mie îmi tremurau mâinile. Îi invitai insistent să bea, să-i readuc pe pământ, să fac să dispară aburul misterios care îi învăluia încă în privirile mele. Nu puteam sta de vorbă cu doi inși paralizați parcă de dragostea lor nețărmurită unul pentru altul. "Doamnă Culala, îi spusei foarte ferm și cu solemnitate, un mort trebuie dus la groapă creștinește, înconjurat de ființele care i-au fost apropiate și dragi și ca să-l plângă și să-i păstreze în amintire regrete
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de realism magic, realism fenomenologic, mitic, psihologic ș.a.m.d. Toate acestea încearcă să cuprindă imaginea unei realități polimorfe, adeseori irevocabil scindată. Roger Garaudy plasa, încă din 1963, operele unor autori ca Saint-John Perse și Kafka sub semnul unui „realism nețărmurit”169, fapt îndeajuns de edificator cu privire la ambiguitatea conceptului, care, adeseori, are tendința de a ne spune fie prea mult, fie prea puțin. Și asta pentru că realul însuși pare să conțină adeseori „mai mult decât ceea ce acțiunea nemijlocită și cotidiană extrage
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
87. Gadamer, Hans-Georg, Wahrheit und Methode. Grundzüge einer Philosophischen Hermeneutik, Tübingen, 1960. 88. Gadamer, Hans-Georg, Actualitatea frumosului, de Val. Panaitescu, Editura Polirom, Iași, 2000. 89. H.G. Gadamer, Truth and Method, New York, 1975, pp. 102-104. 90. Garaudy, Roger, Despre un realism nețărmurit: Picasso, Saint-John Perse, Kafka, trad. de Paul Dinopol, E.P.L.U., București, 1968. 91. Genette, Gérard, Figuri, selecție, traducere și prefață de Angela Ion și Irina Mavrodin, Editura Univers, București, 1978. 92. Genette, Gérard, Palimpsestes, Éditions du Seuil, Paris, 1982. 93
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ca un atac la adresa poporului român (ceea ce și este) nu l-aș fi citit și nu m-aș fi asociat la răspîndirea lui, deoarece am avut, am și voi avea întotdeauna față de poporul român numai simțăminte de adînc respect și nețărmurită dragoste". Și totuși, în bolgia închisorii va afla acces la fericire; aici i se vor lumina și se vor deschide izraelitului încă neconvertit porțile fericirilor, după spusa Mîntuitorului. În prima noapte după proces, cînd începe detenția propriu-zisă, se va trezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
omniprezente nu doar în poezia, ci și în proza autorului. Realul eruptiv (1979) indică apropierea de filosofie, lecturile din Rilke și Heidegger încep să-și pună pecetea pe ceea ce O interpretare a purgatoriului (1982), dar mai ales Lamura și Omul nețărmurit (1987) vor impune ca definitiv în scrisul lui C.: palimpsestul. Deschiderea aglutinantă ce definea „heracliteismul” (conceptul e preluat de la Anton Dumitriu, care opunea „eleatismul” static devenirii perpetue însemnate de Heraclit) ajunge să copleșească suflul liric. Drept pentru care poetul se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
în pagina prozatorului, unde atât întârzierea pe detalii, cât și planul larg al narațiunii oferă substanță căutărilor cvasiinițiatice ale personajului. SCRIERI: Sălaș în inimă, București, 1976; Realul eruptiv, București, 1979; O interpretare a purgatoriului, București, 1982; Lamura, București, 1983; Omul nețărmurit, Craiova, 1987; Unde se odihnesc vulturii, București, 1987; Valul și stânca, Craiova, 1989; Povestea țării latine din Est, București, 1994; Maratonul învinșilor, București, 1997; La marginea lui Dumnezeu, București, 1998; Cartograful puterii, București, 2000; Povestirile lui Cesar Leofu, București, 2002
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
cu podgorii, Wakefield Își imaginează liniile de forță pe deasupra peisajului, legînd oamenii de cosmos acolo unde continentul Întîlnește oceanul. În astfel de locuri, oamenii au găsit - sau au imaginat - dintotdeauna utopii, utopii cu refugiați și migranți, cu religii excentrice, cu nețărmurită gentilețe și nebunie fără de moarte. De cele mai multe ori se presupune că Sfîrșitul Lumii se va petrece aici, dar Grădina Edenului nu face decît să se lățească. Casa Sandinei este ascunsă În sînul unei grădini de rai. Cărărui pavate cu scoici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Pe ultima filă mai era o destăinuire. Ea știa în detaliu toată povestea de la mama ei și intui că și el, tatăl ei, o știa, dar ceva nedeslușit îl îndemnase să n-o dea în vileag. Poate tot dragostea lui nețărmurită pentru ea, poate... Dar acum venise vindecarea. Cât fusese departe de casa părintească în ultimii ani, parcă bolise. Crezuse că tatăl ei o scosese din inimă, dar nu era așa, ea se aflase tot timpul în culcușul tăinuit al inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
lespede și s-a așternut un substanțial covor floral multicolor. Flori multe din partea celor care l-au iubit, îl vor iubi și în inima cărora va rămâne veșnic pentru bunătatea și sufletul lui care a vibrat puternic din dragostea lui nețărmurită pentru cei care l-au cunoscut și l-au prețuit. Odihnește-te în pacea eternă, iubit prieten, la sânul celor care ți-au dat viață și sub crucea ocrotitoare a somnului veșnic! Încet, încet lumea se desparte cu greu. Rămânem
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
planurile unui nou pavilion pe care visa să-l ridice la marginea capitalei Kyoto, când luptele dintre clanurile Yamana și Hosokawa vor fi luat sfârșit. Rămânea absolut singură Într-o lume din care nu Înțelegea nimic. Dar avea o Încredere nețărmurită În Copilul Albastru. Revăzuse de zeci de ori În minte cele două momente În care i se păruse că Îl cunoaște, cât de puțin, pe ciudatul străin. Primul, În seara dinaintea atacului asupra palatului. I se păruse puțin timid, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
contribui la propășirea României socialiste etc. Asemenea întregii industrii românești, Uzina Mecanică Nicolina nu se limita la producția materială, ci trebuia să făurească oameni. Oameni noi, educați în spiritul valorilor morale ale epocii, dintre care cea mai importată era devotamentul nețărmurit față de Partid și Stat. Și nimic nu educă mai bine decât munca, cea care îi transformă pe oameni în militanți activi ai societății. Propaganda capătă, astfel, un rol determinant în procesul de producție, publicațiile uzinei, gazetele de perete, prelegerile activiștilor
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
poată răspunde mai cu temei, decât dumneata însuți. Când te așezi la masa de scris, întreabă-ți inima. Dacă ceea ce scrii pornește din inima și din cugetul ființei dumitale și îți aduce o ușurare, o împlinire, o eliberare, o bucurie nețărmurită, ca aceea a unei mame aflate în spital, pe patul suferinței, care aude zi și noapte în adâncul ființei ei, glasul copilașilor și al soțului chemând-o, și care n-are liniște și pace până când nu se ridică de pe patul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în împărăția Almei Mater de pe Copou, la cea mai veche Universitate a țării, mă revăd în candidatul timid și candid, venit să-și încerce norocul. Și simt așa, în taină, pe nesimțite, cum mă inundă emoțiile și mă asaltează o nețărmurită vibrație, o dureros de dulce fascinație a celor cinci ani de studenție. Și, numeroase chipuri de colegi, prieteni, profesori. Și nesfârșite roiuri de amintiri cutreieră adâncurile ființei. Și retrăiesc acei ani burdușiți, ticsiți de visuri, încărcați și cutremurați de uimiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de o curățenie exemplară, acum mirosea puternic a transpirație și a picioare obosite. Am coborât împreună scările până în stradă unde aștepta mașina cu motorul pornit. În timp ce mașinile dispăreau, coana preoteasă Frosica, cu un zâmbet cât centrul comunei, mă îmbrățișa cu nețărmurită dragoste prefăcută. Să ne trăiți, tovarășa primar, să fiți sănătoasă și să ne conduceți mulți ani. Ce mult mă bucur că ați ieșit! A simțit nevoia să mai mintă odată, îndreptându-se spre mașină. GRIJA PENTRU SPECIALIȘTI Grija pentru specialiștii
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
arătându-mă de partea lui și a Mamei. I-am spus că Georgie nu făcuse deocamdată nimic rău și că voiam să îl ținem lângă noi. Se așteptase să reacționez astfel și era pregătită. Kopfmensch meiner, a spus ea cu nețărmurită ironie. Ești un geniu! Vrei să spui că ai de gând să aștepți să dea de belea! Dar ești de găsit vreodată când e nevoie de tine? Nu, matale ești pe străzi cu pierde-vară ăla de Klein, și înveți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
el, o să-i apuce pandaliile. Că nu e cine știe ce figură importantă. Nu, dar el crede că e ceva foarte serios. Și tu ce crezi? Cred că mi-a ajuns, mi-a spus ea. M-a privit cu suprafețele întinse și nețărmurite ale ochilor ei în care luminițele de la lampioanele din grădină se preschimbau complet în licăriri ale intențiilor ei. Vrea să fug cu el. Nu! Să pleci în Guatemala, Venezuela...? Unde? Asta nu pot să-ți spun, deși am încredere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dacă are aptitudini pentru această muncă, asemenea întrebări nu intră în sfera conșiinței lor, căci preocuparea lor este izvorâtă din orgoliu. Pentru această categorie de tineri, facultatea devine un chin și, dacă o termină, profesia devine un calvar. 6. Dragostea nețărmurită pentru copil îi face pe unii părinți să considere că principala calitate a profesiei pe care trebuie să o aibă fiul, fiica este comoditatea. O profesie comodă (curată, aproape de casă, la care nu face eforturi) este ceea ce-și doresc
Arta de a fi părinte by Viorica Bâzdâgă, Constantin Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1398]
-
de sine. Pentru că această pregătire ascetică transformă carnea în ceară pură pe care vor putea fi scrise desfătările posibile și imaginabile. Le-a fost foame, sete, frig? Libertatea de a mânca, a bea și a purta haine minunate va fi nețărmurită. Au suferit și și-au vărsat sângele? Vor avea dreptul absolut la plăcere. Bineînțeles, pura și simpla satisfacție nu-i de-ajuns. Excesul dă măsura: să mănânci e plăcut, desigur, dar să mănânci carne, de Paști, e și mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
veacuri de toropeală. Așa s-a întâmplat la noi cu bărbații născuți, să spunem, între 1800 și 1830, și pe care-i putem numi "generația de la 1848". Erau doar o mână de oameni însă luptau ca mânați de o credință nețărmurită în destinele țării lor. Au zvârlit ca pe niște vechituri, obiceiurile, instituțiile, până și vocabularul impuse de o putere străină, au sorbit cu nesaț din izvoarele culturii apusene; au adoptat instituții noi, au înnoit limba, au creat pe de-a-ntregul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]