175 matches
-
Această reacție de transfer este catalizată de creatinkinază (creatinfosfokinaza). Între țesuturile organismului uman, mușchiul este cel mai bogat în creatinkinază. Creșterea în serul sanguin a activității creatinkinazei de origine musculară se observă în efortul fizic excesiv mai ales la persoanele neantrenate. Transferul restului de fosfat macroergic de la creatinfosfat la ADP este prima din căile de resinteză a ATP și decurge foarte repede în primele secunde ale oricărei contracții musculare. Această cale este caracteristică pentru sarcinile fizice intense de scurtă durată. Însă
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
această vârstă, încă nematurizată complet. Există și puncte de vedere privind posibilitatea începerii practicării sprintului și la o vârstă mai înaintată. După Crasselt (1972), citat de Weineck (1994), viteza maximă de alergare atinge punctul culminant între 15-17 ani la fete neantrenate, și între 20-22 de ani la băieți neantrenați. În lumea sprintului mondial, în ceea ce privește rapiditatea de deplasare se cunosc mari valori sportive, câștigători de medalii olimpice care au început practicarea probelor de viteză la o vârstă mai târzie. Astfel, A. Wells
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
de vedere privind posibilitatea începerii practicării sprintului și la o vârstă mai înaintată. După Crasselt (1972), citat de Weineck (1994), viteza maximă de alergare atinge punctul culminant între 15-17 ani la fete neantrenate, și între 20-22 de ani la băieți neantrenați. În lumea sprintului mondial, în ceea ce privește rapiditatea de deplasare se cunosc mari valori sportive, câștigători de medalii olimpice care au început practicarea probelor de viteză la o vârstă mai târzie. Astfel, A. Wells a început să practice atletismul la 17 ani
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
practicare direcționată a efortului fizic, stare ce va conduce la etapa calitativă cunoscută ca “forma sportivă”. În ce privește ultima etapă, valabilitatea indicilor biochimici (metaboliți, enzime, hormoni, etc.) trebuie corelată și cu semnificația lor fiziologică și fiziopatologică. Deosebirile biochimice dintre antrenați și neantrenați trebuie corect interpretate în ceea ce privește efortul în urma căruia au fost obținute. Efortul “standard” nu este totdeauna reflecția “stării de antrenament” sau a condiției biologice față de situația de “efort specific”, care ca mecanism de solicitare, diferă funcție de ramura de sport sau chiar
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
muscular realizează rezerva de “start” a catabolismului glucozei la acest nivel. Un travaliu intens (corespunzător unui consum energetic de aprox. 20% din capacitatea aerobă), efectuat până la epuizare, într-o perioadă de 15 min., scade glicogenul muscular sub nivelul normal la neantrenați. Glicogenoza, în organismele supuse unui efort fizic sportiv, se realizează prin mecanisme clasice; acidul lactic-ca unul din parametrii obișnuiți-indică creșteri foarte mari (până la 300 mg). Lactatacidemia se menține ridicată până la 45 min. de la efort. Acidul lactic crește paralel cu intensitatea
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
în minutul 4. S-au căutat relații între acidul lactic și capacitatea de efort, demonstrându-se că există o corelație cu natura travaliului în sensul că, la efortul specific cantitatea de acid lactic este mai mare la antrenați decât la neantrenați, situația fiind inversată în cazul efortului standard; revenirea acestui metabolit la valorile normale este, în mod specific, ultima. Creșterea acidului lactic depinde de durata efortului și de intensitatea sa; dinamica adaptării aerobe și anaerobe depinde și de sistemele enzimatice antrenate
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
depinde de durata efortului și de intensitatea sa; dinamica adaptării aerobe și anaerobe depinde și de sistemele enzimatice antrenate, care se găsesc sub influența unor mecanisme endocrine acute. Consumul de energie mai mare de 220 cal/kg corp/min la neantrenați și de 280 cal/kg corp/min la antrenați, în raport cu consumul de O de 45 ml/kg corp/min, respectiv 57 ml/kg corp/min, ar fi oarecum o limită inferioară de antrenare a glicolizei anaerobe în condițiile efortului sportiv
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
antrenați). II.1. Pierderile de apă Nu reprezintă un fenomen specific efortului fizic. La un anumit grad de deshidratare (transpirație, diureză, ventilație pulmonară), restabilirea organismului devine mai puțin facilă, în sensul că se micșorează capacitatea de lucru, mai ales la neantrenați (pierderile de apă de 3% din greutatea corpului micșorează randamentul). În cazul eforturilor de intensitate maximală, cantitatea de sudoare la un excitant termic este cu 100% mai mare decât la efortul mediu, eliminarea apei făcându- se predominant renal. Pierderea de
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
antrenament prin interpretările respective funcție de tipul de efort, reactivitatea individuală, condițiile de mediu, forma mișcării, intensitatea și durata lucrului. Rezerva alcalină, care indică capacitatea de tamponare a acizilor din plasmă, este mai mare în repaus cu 10-20% la antrenați față de neantrenați, cu observația că această situație depinde de intensitatea efortului-după efort scade. Eliminările renale: la sportivii neantrenați, s-a determinat o creștere a pH-ului urinar și o creștere a acidității totale; sportivii bine antrenați prezintă un pH urinar scăzut, ceea ce
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
și durata lucrului. Rezerva alcalină, care indică capacitatea de tamponare a acizilor din plasmă, este mai mare în repaus cu 10-20% la antrenați față de neantrenați, cu observația că această situație depinde de intensitatea efortului-după efort scade. Eliminările renale: la sportivii neantrenați, s-a determinat o creștere a pH-ului urinar și o creștere a acidității totale; sportivii bine antrenați prezintă un pH urinar scăzut, ceea ce indică că adaptarea la efort influențează evident acești parametri biochimici. Studiul dependenței pH-ului salivar și
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
sudorale și renale fiind în acest sens, caracteristice. Pierderile de K ajung până la 3-4 g/zi la eforturile de rezistență; crește K muscular însă, datorită creșterii K-lui celular. După eforturi maximale, K intracelular scade la antrenați mai mult decât la neantrenați. Există și alte tipuri de factori implicați în diferențierile modificărilor de K. Ex: în meciurile de tenis, pierderile renale de K sunt mai mari la femei decât la bărbați; unele date arată că sportivii obosiți și suprasolicitați prezintă după efort
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
modificărilor de K. Ex: în meciurile de tenis, pierderile renale de K sunt mai mari la femei decât la bărbați; unele date arată că sportivii obosiți și suprasolicitați prezintă după efort fizic, creșteri mai mici ale K seric decât cei neantrenați; la cicliști, curba de creștere a potasemiei ajunge până la valori de 25-28 mg%, de la valori inițiale de 19-22 mg%; în cursele de semifond, caracterizate prin eforturi scurte și intense (100 m și 400 m) determină oscilații ceva mai mici. Metabolismul
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
bateriei musculare de K. În cazul eforturilor de durată, adrenalina scade (în special la antrenați) și se produce o pierdere mai accentuată de K din mușchi. Na - suferă de asemenea, importante modificări în efortul fizic. Pierderile masive pot duce la neantrenați, la apariția crampelor musculare; uniii autori acceptă ideea că la sportivii în repaus, Na se comportă invers decât K, determinând unele modificări nesemnificative intra- și extra- celulare. Pierderile de Na prin transpirație sunt destul de mari, mai ales în efortul anaerob
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
a PAN, mecanismele ce stau la baza generării lor sunt diferite. Simon (1986) a folosit o abordare oarecum diferită pentru a afla dacă PAN și PL reflectă același fenomen. În studierea relațiilor dintre PAN și PL la cicliști antrenați și neantrenați, a descoperit că, la antrenați, nu există nici o diferență între PAN și PL. La neantrenați, PL a fost atins la o încărcătură de lucru și un procent din VO2max mai mari decât PAN (p < 0,05%). A concluzionat că diferențele
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
o abordare oarecum diferită pentru a afla dacă PAN și PL reflectă același fenomen. În studierea relațiilor dintre PAN și PL la cicliști antrenați și neantrenați, a descoperit că, la antrenați, nu există nici o diferență între PAN și PL. La neantrenați, PL a fost atins la o încărcătură de lucru și un procent din VO2max mai mari decât PAN (p < 0,05%). A concluzionat că diferențele observate între PAN și PL la acești subiecți pot fi explicate prin variații ale difuziunii
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
crește mai repede decât volumul respirator. Solicitările fizice crescânde intensifică travaliul respirator al diafragmului și mușchilor respiratori, în general asigurând depășirea rezistențelor statice și dinamice la flux, provocate de accentuarea turbulenței aerului. Intensificarea exagerată a ventilației în eforturile intense la neantrenați este neeconomică, din cauza vehiculării aerului în spațiul mort al căilor respiratorii. Tahipneea de efort se realizează prin mecanisme neuroreflexe plecate de la nivelul proprioceptorilor musculari intra- și extra-fusali, și întregite de stimulii chimici reprezentați de creșterea concentrației de CO2, a acidului
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
chimici reprezentați de creșterea concentrației de CO2, a acidului lactic și ionilor de H din sânge, și lichidul cefalorahidian. Adaptarea la hipoxia de efort prin hiperpnee se traduce prin răspunsuri ventilatorii și sanguine mai reduse la cei antrenați decât la neantrenați. Acoperirea necesităților de oxigenare a țesuturilor se realizează în efort pe trei căi cuplate: - schimbul alveolo-capilar, asigurat prin difuziunea crescută de 4¬6 ori a O2; - transportul mai rapid al O2 din capilarele pulmonare spre țesuturile beneficiare; - eliberarea intensificată a
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
gradul antrenamentului. În general, fenomenele de predominanță simpatică pot fi apreciate în funcție de concentrația sanguină sau de eliminarea urinară a catecolaminelor / a acidului vanil mandelic (AVM), ca principal produs de inactivare a acestora, fiind de 2-6 ori mai intense la subiecții neantrenați. Descărcările simpatico-adrenergice sunt mai reduse la antrenați, iar normalizarea se realizează mai rapid, datorită contrareglării vagale mai eficiente. La rândul său, eliberarea catecolaminelor apare diferențiată în funcție de tipul și gradul de solicitare fizică sau psihică. În timp ce efortul fizic de scurtă durată
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
mai mari de ACTH hipofizar, cu participarea stimulatoare de CRF hipotalamic, se eliberează cantități adecvate de cortizol, ca principal hormon glucocorticoid, în vederea satisfacerii necesităților energetice crescute prin procesul de gluconeogeneză. La subiecții antrenați activarea corticotropă este mai eficientă decât la neantrenați. Concentrația de glucocorticoizi a sângelui crește progresiv, până la un punct cu intensitatea efortului fizic. Eforturile intense sau de lungă durată urmate de oboseală duc, din contră, la scăderea atât a corticoizilor sanguini cât și a metaboliților steroidici urinari (17-CS, 17OHCS
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
consuma de 20 ori mai mult O2, decât în repaus, dar cu cât organismul este mai antrenat cu atât efortul respirator în repaus este mai mic. Consumul de O2, și modificările respirației depind nu numai de starea organismului antrenat sau neantrenat, ci și de intensitatea efortului și de durată. În urma efortului fizic la nivelul respirației se produc următoarele modificări: - imediate sau acute, care se găsesc la toți indivizii care fac efort fizic; - tardive sau de antrenament, modificări care se instalează la
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
O2 de către sângele arterial, de la 30-40% la 70-75%. În repaus consumul de O2 este de 250ml / min. În eforturile medii ajunge la 1500ml/min, în cele submaximale la 2500ml / min, iar în eforturile maximale (aerobe), la 3000-3500ml / min, la persoanele neantrenate. Coeficientul de împrospătare - constă în raportul dintre aerul proaspăt introdus în alveole și aerul poluat existent în acestea. În timpul efortului acest raport se modifică. În inspirația obișnuită în alveole ajung cca. 350ml aer. În alveole există aerul rezidual de cca
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
și se datorește dezvoltării mari a musculaturii respiratorii și măririi elasticității cutiei toracice. În timpul efortului, cei antrenați execută probe în apnee totală, iar după terminarea efortului datoria de O2 este plătită printr-un număr mai mic de respirații decât cei neantrenați. Amplitudinea mișcărilor respiratorii - se mărește tot pe seama dezvoltării musculaturii toracice. Ca rezultat, crește volumul curent în repaus de la 500ml la neantrenați, la 700-800ml la antrenați. Raportul dintre inspirație și expirație (care la neantrenați este 1/5), la antrenați are valori
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
totală, iar după terminarea efortului datoria de O2 este plătită printr-un număr mai mic de respirații decât cei neantrenați. Amplitudinea mișcărilor respiratorii - se mărește tot pe seama dezvoltării musculaturii toracice. Ca rezultat, crește volumul curent în repaus de la 500ml la neantrenați, la 700-800ml la antrenați. Raportul dintre inspirație și expirație (care la neantrenați este 1/5), la antrenați are valori de 1/8 sau1/2. Aceasta arată că timpul de efectuare a expirației se mărește la organismele bine antrenate. Înregistrarea mișcărilor
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
număr mai mic de respirații decât cei neantrenați. Amplitudinea mișcărilor respiratorii - se mărește tot pe seama dezvoltării musculaturii toracice. Ca rezultat, crește volumul curent în repaus de la 500ml la neantrenați, la 700-800ml la antrenați. Raportul dintre inspirație și expirație (care la neantrenați este 1/5), la antrenați are valori de 1/8 sau1/2. Aceasta arată că timpul de efectuare a expirației se mărește la organismele bine antrenate. Înregistrarea mișcărilor respiratorii prin pneumogramă este mult modificată la cei antrenați, având o amplitudine
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
modificat și o frecvență mai mică. Debitul respirator - rămâne nemodificat în repaus, având și la cei antrenați valoarea de 8 l/min. În schimb în timpul efortului, debitul respirator se modifică mult la cei antrenați, ajungând la 150-180 l/min, față de neantrenați, care au 80-120 l/min. Mărirea debitului la antrenați se face pe seama măririi amplitudinii respiratorii, iar la neantrenați pe seama frecvenței respiratorii. Există ramuri de sport care prin antrenamente îndelungate măresc ventilația pulmonară atingând un debit respirator maxim. De exemplu: înotul
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]