KorAP: Find »[drukola/base=neapărat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...20 >

493 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

la Constantinopol, în fine ca grecii să schimbe cu totul ritul lor bisericesc pe cel latin "pentru că unitatea credinței nu sufere o deosebire a modului ei de manifestare". Concesiunile cerute întreceau cu mult pe cele pe cari le recunoscuse ca neapărate și le hotărâse un sinod din anul trecut (1277), prezidat de patriarhul Bekkus. Papei Nicolae III îi mai venea la îndemînă favorabila împrejurare că solii împăratului Mihail, sosiți la Roma, se putuseră încredința în persoană de tăria cu care papa

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
unei oștiri romeice, ca să-i sprijine și să-i apere, de vreme ce încrederea lor în el e atât de adânc înrădăcinată încît sub povățuirea lui ar merge cu toții în contra inamicului, căci sub un asemenea căpitan, purtat de încrederea generală, biruința e neapărată. Această cerere fiind sprijinită călduros și fără deosebire de masele poporului de jos din capitală și din provincii c-un fel de îmbulzitoare asiduitate, împăratul începu să se sfătuiască serios în sine însuși și-și aduse aminte de acele cazuri

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
general al bisericei catolice, iar pentru ușurarea sarcinei războiului îi puse la dispoziție pe trei ani o a treia parte {EminescuOpXIV 167} din dijmele bisericești existente în Ungaria, iar stârpirea sceleratismului eretic o puse în perspectiva lui ca o condiție neapărată pentru iertarea păcatelor. Și într-adevăr efectul propagandei bogate în izbânzi a lui Ludovic corespunse pe deplin așteptărilor papei, astfel că, după trecerea câtorva ani, papa Urban V putea să feliciteze prietenește pe rege pentru sporirea comunității catolice cu multe

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ațâțări străine credea a fi căzut în dizgrația patriarhului, ca și când într-adevăr ar fi un desprețuitor și hulitor al persoanei și demnității patriarhului, apoi cere scuze pentru că n-a putut urma chemarea la Constantinopol, de vreme ce nici istovirea sa trupească, nici neapăratele și lungele greutăți ale drumului nu-i permit în genere a călători. El recomandă patriarhului pe preotul și dikaeophylax (jude al coroanei împărătești) anume Daniil Kristopulos, trimis în capitala împărătească de Vodă și de boierii Țării Românești, {EminescuOpXIV 170} care

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
europene se opintiră în zădar. Mult ocupat în afară, împresurat și pândit de mari primejdii și luptîndu-se pentru esistență, el totuși dărui oarecare atenție și artelor păcii și știu să mănție în țara lui acea pace care e atât de neapărată pentru avântul dinlăuntru și pentru prosperarea vieții cetățenești. Desfrâul său sexual se răzbună asupra dinastiei sale, căci bastarzii produși cu țiitorile sale răpiră în sfârșit domnia de la urmașii săi legitimi. O asemenea soarte avu chiar fiul său legiuit, Mihail, destinat

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
nu merită iertare nici de la Dumnezeu nici de la oameni, ci din contra să fie puși într-un rând cu furii, hoții de codru și spărgătorii de căsătorii; alungarea episcopilor fără drept și recunoașterea locțiitorului orânduit de patriarh sânt o condiție neapărată pentru restabilirea unei stări de lucruri cu orânduială întru ale bisericei. În spiritul acestui edict patriarhul nu numai că pusese sub anatema cea mare pe cei doi episcopi îngrămădiți, ci pusese și țara sub interdict, iar pe Vodă, preoțime și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
publică. Asta poate să aibă numai atuncea efect când însemnătatea artei, studiile și mijlocirele ostenitoare neseparabili de ea nu vor fi ca până acuma lucrul numai a puținora ci vor fi simțite de totalitate ca o necesitate (netrecută cu vederea) neapărată și nu vor fi pretinse de dirigenții scenelor. Acela dintre membri care ar fi rătăcit pe calea pătată a Gunstbuhlerei-ei n-ar avea să sufere numai supărarea colegilor în parte, care acuma abia poate să se prommțe deschis, ci o

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sale, cum nu poate să capete unul ce se consacră muzicei decât succese foarte mediocre când nu are o sonoritate naturală a vocei și auz muzical, tot așa sunt și în artea noastră oarecari condițiuni naturale a individualităței cari par neapărate pentru ca să producă cineva efecte mari; ba cari pun piedici mari la dezvoltarea talentului, chiar daca ar esista o capactitate mare de-a forma (Gestaltungsfaehigkeit). Asta este cum am zice laturea naturală a fiecărei arte, care diferește tot atât pre cât sunt

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
care trebuie să-l considerăm ca cu totul neatîrnător de talentul specific al individului. Pentru că, în artea reprezintațiunei dramatice, materialul constituie individualitatea anume despre partea aparinței ei sensibile, trebuie dar ca-n individualitate să fie împlinite de natură oarecare condițiuni neapărate pentru esecuțiunea cu succes a acestei arte. Pentru că reprezintațiunea dramatică își rezolvă problema sa prin gest și vorbă și pentru că amândouă trebuie să servească întru esprimarea personalităței ideale, de aceea e condițiune absolută, în cât privește natura individului, ca (forma

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
e și el acuma înmormîntat de puterea spiritului universal, trebuie ca și slăbiciunea și impotența acestui stadiu, disproporțiunea lui față cu tipurile cele mari dramatice să iasă din ce în ce mai mult la lumină, și ridicarea la conștiință de arte să fie din ce în ce mai neapărată. Plângerea cumcă lipsesc naturi eroice, pline de putere și junețe, din cari poezia vieței să respire, cum am zice, din toți porii, trebuie așadar să amuțească înaintea legei spiritului lumei, care ordonă ca fiecare activitate spirituală să se regenereze din

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
aceasta câștigă în puterea și ținuta tonului. A doua: prin claritatea cu care toate silabele trebuie să vină la o îndriptățire egală, prin o mai lungă durată a tonului el se transpune în acea liniște care-i e, drept spunând, neapărată la reprezentarea afectului, pentru ca să nu dea peste cap și să nu șteargă claritatea în espresiune. Precum observa Cicero în locul nostru, e [un] estrem în urcarea vocei, precum e un ton infim (tiefsten). Mai sus deja am dedus din o lege

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în puterea de-a lăsa să răsune vocala și diftongul. Căci numai pe ele poate să persiste tonul, consonanta dispare îndată ce organul vorbirei a pronunțat-o. De-aceea încă la dezvoltarea vocalelor am pretins și de la orator vocalizarea ca condițiune neapărată pentru cultivarea portamentului. Spre scopul acesta să se citească [mai] cu seamă și cu mare îngrijire piese de acelea în cari întreaga compozițiune, caracterul și metrul silesc oarecum vocea la persistență (Verweilen), unde alergarea nimicește la moment caracterul întregului. Nimica

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
la narațiuni și la descrieri în care domnește cu deosebire o esecuțiune oarecum epică. Aducem aminte numai "lauda lui Ariost" în Tasso, cari rin copia intuițiunilor, a epitetelor colorate și plastice, cari toate trebuie să vină la dreptul lor, face neapărată cerința portamentului; după aceea povestirea visurilor, cari, prin reproducțiunea fantaziei ce-și zugrăvește încă o dată cu deplină daritate sensibilă ceea ce-a văzut odată, și ea ordonă această persistență (Verweilen) și purtare a tonului fără cari nu pot fi neciodată împlin

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pe care mintea sa trebuie s-o sisteze or s-o schimbe. Prima condițiune a toată recitațiunea e înainte de toate o înțelegere clară, care să pătrundă în cele mai interne relațiuni a frazei; accentul corect logic e atuncea o urmare neapărată. Trebuie dar înainte de toate grijă pentru priceperea deplină a singuratecelor cugetări, fără care artea oratorică va rămânea întotdeuna fără efect. Accentul logic pe care noi l-am dedus din relațiunea internă a propozițiunei e de-aceea totdeuna proprietatea unui spirit

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
aceea din scrierile lui Gothe care se ocupă cu studiul colorilor, un studiu atât de bogat în priviri adânci. Se-nțelege de sine că condițiunea necesară a acestor studii e totdeuna rațiunea simbolică, pe care trebuie s-o presupunem ca neapărată [pentru cel] care vrea să se destineze acestor ocupațiuni. Arătarea caracteristică a unei personalități se complectează prin ținuta corpului întreg, prin care noi înțelegem fixarea precisă a esteriorul[ui] fizic, devenită habituală prin mișcarea și prin întreaga direcțiune a vieții

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
o asemenea știință ar trebui să conțină pe deplin atât cunoștința analitică cât și cea sintetică apriori, și este pentru scopul nostru de o întindere prea mare, fiindcă noi nu mergem cu analiza mai departe, decât până unde-i de neapărată trebuință pentru a găsi în întreg cuprinsul lor principele sintezei apriorice, ca lucru 1 de căpetenie ce ne interesează. Această cercetare, ce n-o putem numi doctrină în sens propriu ci numai critică transcendentală, pentru că n-ar de scop lărgirea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
380} de către obiecte, atunci reprezentația spațiului nu-nsemnează nimic. Acest predicat se aplică obiectelor numai într-atîta întru cât ele ni se arată, adică întru cât sânt obiecte ale sensibilității. Forma constantă a acestei receptivități care o numim sensibilitate este o condiție neapărată a tuturor raporturilor în cari se intuiesc obiectele ca fiind afară de noi, dar, abstrăgând de la aceste obiecte, rămâne o intuițiune curată ce poartă numele spațiu. Condițiile particulare ale sensibilității nu sânt condiții a posibilității lucrurilor, ci numai a fenomenelor lor

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
deci cel dentăi lucru asupra căruia avem a ne concentra luarea-aminte dacă voim a judeca asupra primei origini a cunoștinței noastre. Sinteza în genere este, precum vom vedea mai la vale, efectul numai al imaginației, a unei funcții oarbe deși neapărate a sufletului, fără de care n-am avea nică nici o cunoștință; dar (despre care arareori sîntem conștii) asupra căreia ne surprindem, numai (din când în cînd) câteodată. Dar a reduce la noțiuni această sinteză este o funcție care-i revine inteligentei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
n-a priceput natura proprie al acestui soi de cunoștințe. Dar, deși concedem singurul mod posibil pentru deducerea cunoștințelor pure apriorice, adică acela pe cale transcendentală, totuși din această concesie nu rezultă încă cum că o asemenea deducere ar fi de neapărată trebuință. Mai sus am urmărit cu acest mijloc al deducerei transcendentale noțiunile spațiului și a timpului până la izvoarele lor, și am explicat și fixat valabilitatea lor apriorică obiectivă. Cu toate acestea geometria merge cu pas sigur prin cunoștințe numai apriorice

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pe terenul rațiunei pure; căci îndealtfel ar procede orbește și, după ce-ar fi rătăcit în multe chipuri, ar trebui să se-ntoarcă iarăși la neștiința de la care ar fi purces. Trebuie însă de dinainte să întrevadă clar și dificultatea neapărată, ca să nu se tânguiască asupra obscurității, {EminescuOpXIV 402} când obiectul însuși e atât de adânc învăluit, nici să i se urască prea de vreme la înlăturarea piedicelor, fiindcă chestiunea e ca sau să renunțăm cu totul de a mai pretinde

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cât prin ele sânt a ni se da obiecte, trebuie să stea sub reguli apriorice a unității sintetice, după cari reguli singure raportul lor în intuițiune să fie cu putință, id est că trebuie să steie în experiență sub condițiile neapăratei unități a apercepției, în intuițiune, însă sub condițiile formale ale spațiului și timpului, cari condiții constituiesc abia posibilitatea oricărei cunoștințe. 4. Esplicare precursorie a posibilității categoriilor ca cunoștință apriorică Este numai o experiență în care toate percepțiunile se-nchipuiesc a fi

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
atâta adevărată (consună adică cu obiectul) întru cât nu conține nimic mai mult decât cele câte sânt neapărat trebuitoare pentru unitatea sintetică a experienței. Cel mai nalt principiu al tuturor judecăților sintetice este așadar următorul: fiecare obiect e supus condițiilor neapărate ale unității sintetice din diversitatea intuițiunii într-o experiență posibilă. În modul acesta judecăți sintetice apriori sânt cu putință dacă luăm condițiile formale ale intuițiunii apriori, sinteza puterii imaginației și unitatea ei necesară {EminescuOpXIV 426} într-o apercepție transcendentală, apoi

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în patologie, însă cult si în psicologie, psicologul viceversa. Tocmai în sensul acesta deosebește și uzul limbei între un medic cult și necult (ca medic); așadar pe acela din medici care nu și-a însușit numai cercul strâmt de cunoștințe neapărate, ci și cele, mai largi, de cunoștințe importante, luminatoare și reîmprospătătoare de spirit, îl vom numi medic cult. Foarte învățat însă vom numi pe medicul acela care pătrunde nu numai cu deosebită profunditate specialitatea sa proprie, ci pătrunde și cele

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cultura, nu e însă un semn esențial sau epuizant al ei. Ultima țintă a oricărei științe nu e firește despărțirea, ci împreunarea laturei speculative cu cea empirică. Însă pe drumul acesta o despărțire a lucrului [e], după cum ne-nvață istoria, neapărată și folositoare dacă ea se manipulează cu precauțiune. Această manipulare precaută se ajunge cu deosebire prin aceea cum că între părți nu numai că nu există un raport inamic, ci din contra unul cât se poate de îndatoritor; și acest

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
este ne dovedesc cercetările geologice, cari arată că, după nașterea mușchilor și algilor (Varrenkrauter) din lumea preistorică a mijlocit un lung period intermediar până să fi apărut pe pământ cea mai de jos speție de animale. Organismul animal are trebuință neapărată pentru alimentarea și dezvoltarea sa, de atome organice. Nutrețul animalelor consistă, în toate împrejurările, din particule de organisme. Pe când unele trăiesc direct din plante, pentru altele se cere ca materia să fi luat o formă superioară spre a le întreține

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]