701 matches
-
mlădioasă, cu obrajii rumeni unde se putea ghici sănătatea nației și cu un păr negru, bogat, în care câteva răzlețe fire de fân mărturiseau belșugul acelor ținuturi. Ivirea lor tinerească din cadrul ușii, ca doi copii neastâmpărați care veneau de la o neastâmpărată, îndelungată hârjoană, fu atât de fermecătoare, încât doamna Potoțki bătu veselă din palme: — Dragii mei copii! zise ea încântată. Pan Bijinski tuși discret, atrăgându-i atenția că nu e cazul. — Ne-am jucat puțin pe-afară, mamă! - zise volubil Zbignew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aplecându-se în colibă. în colibă - călduț. în partea opusă punctului de vedere al povestitorilor arsamatoriști erau paiele rezervate culcușului copiilor: paie proaspete, lucind frumos-gălbui la lumina opaițului. Copiii lui Covaliov, ca toți copiii din lume, se hârjoneau veseli și neastâmpărați și poate că am zăbovi cu privirea și condeiul asupra șturlubaticei lor goane prin colibă dacă nu ne-ar fi luat-o înainte povestitori mult mai înzestrați, în nepieritoare pagini peste care nu se poate trece. De aceea, căutătura noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
prieten al său. — Insh’ Allah, obișnuiau să spună. Dar pentru marea majoritate a celor care își aminteau de acea întâmplare nu fusese vorba de voința lui Allah, ci de un absurd capriciu al destinului sau de o farsă cumplită a neastâmpăratelor duhuri ale nisipurilor, care deveniseră invidioase că un simplu muritor devenise protagonistul sutelor de istorii ce se povesteau la lumina focului. Peripețiile lui Gacel Sayah erau cunoscute și dincolo de granițe, făcuseră să curgă râuri de cerneală și fuseseră chiar motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nevoie de foarte multă tinerețe, de fervoare mistică, de foarte mult sex. Nu pot să mi-i Închipui cum stau ei acolo, În Întîmplările teribile ale materiei lor. Singuri, suportînd tăcuți acest proces În care carnea cea moale și dulce, neastîmpărații nervi, creierul cu miracolele lui se face o humă cleioasă și nu se mai distinge ochiul de inimă, limba de ureche, venele de mațe și pămîntul și-i Însușește bucată cu bucată. Pietrele mute le sorb tulburatele limfe, În filtrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
copia fidelă a Paradisului, după alții era mai degrabă aidoma unui azil de animale bolnave. Iar Profesorul Angelo a văzut că nu era bine așa și a adus de la circ primul antropoid. Adică l-a furat, Doamne iartă-mă. Maimuța neastâmpărată, de un stat de om, nu se încadra defel în ambianța paradiziacă, așa că profesorul i-a cumpărat din prima zi o frânghie pe care a încolăcit-o la un capăt de un copac, iar pe celălalt l-a legat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Vienei din 1683, unde turcii sunt învinși și siliți să se retragă pierzând mai multe bătălii și teritorii - Ungaria și Transilvania - prin pacea de la Karlovitz din 1699. Manolache Roset a fost un om sprinten, bun călăreț și mânuitor de arme, neastâmpărat, îndrăzneț, iute la mânie și fudul. A acumulat o mare avere constând din moșiile Bohotin (Iași), Bogdănești (Bacău), Borzești (Bacău), Costuleni Costești (Cârligătura), Docolina, Drăgușani, Făurești și Filipeni (Bacău - Tecuci), Argoești, Petricani, Ungurașii, Frătinești, Săvești, Hortănești etc., vie la Ruginești
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
La grecii vechi erau organizate jocuri în cinstea zeului Dionisos, la care participanții, îmbrăcați în piei de țap, cântau și dansau și, bineînțeles, consumau o mare cantitate de vin. Poporul trebuie să fi fost impresionat de „purtarea” caprei, ca animal neastâmpărat (Capra sare masa, iada sare casa!) care se urcă și în arbori ca să mănânce frunze și lăstari. Săriturile caprei îi ajuta pe oameni să „sară” peste ani, să treacă în Noul An, punându-și speranța în belșug și bunăstare. „Capra
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
tavan. Din fereastră nu rămăsese decât o fantă micuță de unde putea zări clădirea în ruine în care locuia Fantin Marcoire. În apropierea fantei zăceau, pe jos, două praștii din lemn de alun cu elastic de cauciuc, cum își fac puștii neastâmpărați pentru a ochi păsările și fesele agentului comunal. Lângă acestea, o provizie de cuie ruginite și de șuruburi strâmbe, o bucată începută de salam, un litru de vin tulbure, pe jumătate băut, un pahar murdar. Aici își continuase tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
aceea aștepta În capul scărilor să i se aducă pantofiorii. Tocmai când Începea să devină nervoasă, Sally a apărut din camera de toaletă iradiind, ca de obicei, bună dispoziție și bonomie și au coborât Împreună până la nivelul inferior, În timp ce proiectorul neastâmpărat din mintea Isabellei lumina două idei: era bucuroasă că arăta splendid În seara asta și se Întreba dacă el se pricepea la dans. La parter, În sala mare a clubului, a fost Înconjurată pentru moment de fetele cu care făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
flower, The dream foregone and the deed foreborne?“ Oficial au făcut cunoștință după două zile, iar mătușa lui i-a povestit istoria fetei. Existau doi Ramilly: bătrânul domn Ramilly și nepoata sa, Eleanor. Ea trăise În Franța cu o mamă neastâmpărată, pe care Amory și-o imagina semănând ca două picături de apă cu a sa, iar după moartea ei venise În America, să locuiască În Maryland. Prima dată locuise la un unchi celibatar din Baltimore, unde insistase să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ea, a făcut encefalită letargică acută, boală care a afectat într-o formă epidemică, între 1915 și 1926, copiii din Europa Occidentală. Aceasta produce o modificare vizibilă a personalității. După faza acută a bolii, copiii pot să devină mult mai neastâmpărați, iritabili, agresivi chiar, și par să-și piardă întregul simț moral. Cerșesc, fură, mint și sunt adesea cruzi. Vorbesc fără încetare și devin de nestăpânit la școală și acasă. Adesea se observă o curiozitate sexuală anormală și probleme sexuale. Adolescenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
amabil și prietenos, mâinile mele strângându-i sânii tineri, frământându-i sfârcurile cu degetele. Apoi i-am luat fesele rotunde în căușul palmelor mele umede și am tras-o mai aproape de ceea ce era din ce în ce mai mult în mintea mea. Ochii ei neastâmpărați se rotunjiră când se lipi de mine. Nu pot spune cu mâna pe inimă că nu eram ispitit. Știi ceva povești bune, Plato? chicoti ea. — Nu, i-am zis, strângând-o mai tare. Da’ știu o grămadă de povești proaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
spus. -Iartă-mă mămico, că nu o să mai fur niciodată! Îmi pare rău! Nu mi-a mers și maică-mea mi-a tras câteva nuielușe la funduleț de am văzut stele verzi de durere, în timp ce striga la mine supărată. - Din cauza ta neastâmpărato, eu va trebui să merg împreună cu părinții prietenilor tăi, o zi întregă la grădina zmeului, ca să muncim si să reparăm ce ați stricat voi! Așa te-am învățat eu? Să-ți fie rușine! Am îndurat bătaia fără să scot un
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
să mă potolesc, mai ales că uneori mai mergeam și prin grădinile altor oameni ca să mămânc roșii sau castraveți. Dar să nu credeți că m-am ținut de cuvânt, când îmi era foame, uitam de promisiunea făcută mamei. Eram o neastâmpărată. A venit și prima zi de școală și am fost bucuroasă sa fiu împreună cu toții colegii mei, dar, când am luat vacanța de iarnă, a apărut din nou mătușa mea care se încăpățâna să-mi devină a doua mamă și
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
Exista la căminul cultural un cinema, așa că atunci când se dădea câte un film, băieții profitând că le plăteau biletele invitatelor, încercau sa tragă spuza pe turta lor, să profite cât mai mult de întuneric, umblând cu mâinile lor curioase și neastâmpărate pe sub fustițele copilelor, cu voia sau fără voia acestora. Așa s-a întâmplat și cu Ana, când un băiat a încercat să facă acest lucru pe la vreo treisprezece ani. Cum a simțit mâinile acestuia pe pulpele sale, a și sărit
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
cârpă roșie de cuculeț, strigând prin Luncă: „Cine pierde, ca mine, ca mine să pățească”. A fost atâta veselie printre copii când l-au văzut pe Dany „bandajat” la cuculeț, încât a ajuns de pomină în toată gașca lor de neastâmpărați. Pe acele vremuri, nu exista atâta rușine între copii, de aceea fetițele se scăldau despuiate alături de băieți, chiar și cele de 10 - 12 ani, cărora de acum începea să le crească năsturașii sânilor și să le apară pe ici pe
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
ia pe femeia necunoscută de mână. - Ți-am zis să nu alergi!, îl admonestează mama, cu asprime. Observând chipul plin de înțelegere al celeilalte, cu obrazul în dreptul obrazului fiului ei, i se adresează fără vreo introducere, explicând: - E-atât de neastâmpărat!... De-abia îl stăpânesc ... - Ei, așa-s băiețeii ... , răspunde conciliantă străina. Privirile îi alunecă de la copil în direcția mamei lui și o cercetează pe fugă. Este o tânără suplă și grațioasă, îmbrăcată lejer, în pantaloni de trening bleumarin și un
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
căzătură, își studiază julitura de pe genunchi. - Da, ne cheamă la fel ... Sesizând că dialogul dintre ea și copil o contrariază întrucâtva pe mamă, o atrage în conversație: - Aveți un băiețel tare drăguț și isteț! - Da ... drăguț și isteț! Însă și neastâmpărat!..., adaugă nemulțumită la adresa lui, deși stridența din glas i s-a ostoit. - Cred că de obicei e cuminte ... S-a întâmplat ca acum să fie neatent ... - Nu e tocmai cuminte ... , i se confesează mama Alinei. E greu să crești băieți ... - Nu știu cum
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
cu putere nebunaticul, în timp ce își ridică puțin fundul și-l potrivi pe făgașul plăcerilor incomensurabile. Își mișca trupul atât de măiestrit și agil, încât mă înfiora. Cu mâinile sprijinite de copastia bărcii, dansa un dans numai de ea știut, deasupra neastâmpăratului de nebunatec. Îi auzeam gemetele de plăcere, vorbele spuse cu drag și multă satisfacție. Și iar se apleca asupra mea, și iar se ridica... ca un ritual mistic al vrăjitoarelor deasupra focului sacru. Apoi, mișcările deveneau unduitoare și plăcute, tresăreau
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
care rămân cuminți în așteptare pe locurile lor. De fapt chiar după ieșirea din avion mai sunt minunte bune până când ajungi la banda rulantă de livrare a bagajelor din cala avionului. Până atunci avionul se golește complet... așa că tot efortul neastâmpăraților se dovedește a fi degeaba. În sfârșit motoarele aparatului de zbor s-au oprit. O muzică exotică invadează interiorul aeronavei. „Welcome to Singapore!” se aude mesajul căpitanului. Majoritatea călătorilor așteaptă la rând pe cele două culoare dintre scaune pentru a
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
A făcut-o cocoană. De-aia umblă ea așa fudulă. - Fă, aici ai dreptate. - Păi, vedeți ! Timpul a trecut și, când micuțul Ninel nu împlinise nici doi ani, Sofica i-a adus un frățior la fel de drăgălaș, dar mai isteț și neastâmpărat. Eee, altă bucurie, alt destin! Augustin, ca mecanizator, fiind mai mereu detașat în zonele din sud, unde toate lucrările agricole se declanșeau cu două-trei săptămâni mai devreme față de zonele submontane, So-fica rămânea singură cu cei doi „îngerași” și-i adula
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
dădură buzna în încăpere, izbindu-se unul de celălalt. -Spune-i tu! -Ba tu, că ești mai mare! -Tu ești mai curajos! -E datoria ta! -Ba nu! -Lasă, că îl inștiințez eu! ridică plin de importanță bărbia, Shinny. -Ce ați pățit, neastâmpăraților? Îmi speriați gândurile cu zgomotul vostru. -Moșule, avem o situație nemaiîntâlnită pâna anul acesta. Camera Scrisorilor e supraîncărcată. Nu știm cum să procedăm! vorbi răspicat spiridușul cel curajos. Ceilalți dădură din cap, aprobator, repetând ca niște ecouri: -Așa e ... da
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
și care îi scotea și mai bine în relief fesele și pulpele picioarelor. Rămânând amândoi doar în chiloți, Irina s-a întins pe patul prea strâmt pentru corpolența ei, iar Sandu îngenunchind a început săi sărute ochii în timp ce mâinile alergau neastâmpărate pe tot corpul fetei, făcând-o să se înfioare de plăcere. Gura tânărului cobora pe sânii ei, sărutându-i, apoi îi mângâia cu vârful limbii fiecare mamelon, în timp ce degetele lui dibace se infiltrase pe sub chilot alintând cu pricepere finețea mătăsii
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
îndeplini scopul, zile întregi a trebuit să fiu cea mai cuminte și ascultătoare fată ca s-o înduplec pe mama. În final, Gimmy și-a stabilit domiciliul la noi, devenind sufletul familiei. Aceste fapte mi-au adus renumele de „copilul neastâmpărat al familiei”, în comparație cu sora mea care era „făptura cuminte și ascultătoare”, o etichetă care m-a urmărit mult timp. Asta nu m-a împiedicat să fiu sufletul grupului de copii din fața blocului unde mă jucam de obicei: organizam concursuri de
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
cumpăna înclinărilor, ori șanselor noastre, anii ne atrag într-o migrațiune covârșitoare spre drumuri rând pe rând alese sau apărute în viață. Care sunt aceste drumuri ale tale, de la clasele primare, spre pasiunea pentru actorie? Felul meu de a fi neastâmpărată nu m-a împiedicat să rămân cu picioarele pe pământ, înțelegând de mică importanța evenimentelor culturale în educația unui copil. Odată cu primul spectacol văzut în oraș, am descoperit și magia scenei. Model devenindu-mi chiar unchiul meu, actorul Paul Basarab
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]