558 matches
-
a statutului Principatelor. Înainte de a fi intrat în posesia tratatului de pace, el îi comunica lui Thugut temerea ca Principatele să nu dobândească un statut ca al Raguzei, rămânând doar sub protecția Porții, ceea ce ar fi echivalat cu „o deplină neatîrnare”, îl neliniștea posibila lor scutire de dări și alte obligații față de Poartă deoarece, fiind roditoare, „ar provoca o emigrație foarte însemnată din Austria” (adică din Transilvania), îl îngrijora eventualitatea ca nu cumva alegerea domnitorului să fie din nou atribuită țării
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cât de bine era cunoscută această dorință la Petersburg, rezultă fie și numai din faptul că, în noiembrie 1828, [feldmareșalul P. H.] Wittgestein asigura boierimea moldoveană că țarul nu va pune sabia în teacă până ce coreligionarii săi nu vor dobândi neatârnarea. Evident, cercurile politice oficiale europene nu erau însă pregătite pentru însușirea ideii de emancipare națională totală a românilor, dar ea își făcea un loc tot mai larg, progresând ireversibil într-un moment istoric în care sentimentul național nu mai putea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și desființa „tribunalele de sânge”. Intervenția externă militară l-a îndemnat totuși pe Bem la măsuri drastice, dar, semnificativ, el cerea românilor și sașilor să nu se amestece în această nouă fază a războiului: „iară pe împotrivitorii libertății și ai neatârnării maghiare - stă scris în proclamația de la Cluj, din 24 iunie 1849 -, adecă: locuitori ai țării, sașii și românii, întradins îi sfătuiesc să nu ia nici o parte la această luptă, ci să rămână în odihnă, că eu nu poftesc ajutor de la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cea politică și culturală, premisele conjuncturale favorabile revoluției elene, în care marile Puteri au fost nevoite să descopere un teren comun de acomodare și acțiune. Românii sunt, după greci, cea de a două națiune în sud-estul continentului ce-și cucerește neatârnarea politică. Ei au invocat: sorgintea latină, secolele de rezistență armată, spolierea pământului, bunurilor și vieților, s-au ridicat de repetate ori cu arma în mână în contra jugului străin. Străduințele lor n-au rămas fără ecou, dar el n-a atins
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
propune o altă formulă pentru sistemul constituțional de după 24 ianuarie 1859, căreia ne raliem fără rezerve. El demonstrează că dubla alegere n-a dus la o uniune personală, care presupune un sistem succesoral în vigoare, fiecare stat păstrându-și deplina neatârnare; singurul organ comun e șeful statului, toate celelalte rămânând separate; or Al. I. Cuza n-a dobândit domnia prin moștenire, apoi Moldova și Muntenia au avut și alte organe comune decât domnitorul: Comisia Centrală de la Focșani, o singură Înaltă Curte
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Moldova și Țara Românească, fără să fi rezolvat totuși pe deplin una dintre problemele capitale ale istoriei noastre. De aici încolo însă, atitudinea lui Xenopol față de problema agrară a fost contradictorie. Ce-i drept, A. D. Xenopol a militat neabătut pentru „neatîrnarea economică” a țăranului, pentru ca acesta să devină un cetățean luminat, dar soluțiile pe care le-a preconizat istoricul, îndeosebi în studiul Mijloacele de îndreptare ale stării țărănimii române, ca și în altele, s-au dovedit ineficace. A. D. Xenopol s-a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
industrie grea, ci la industria de extracție și cea prelucrătoare ușoară, adică la acele ramuri cu care a început peste tot în lume industrializarea capitalistă. Meritul său constă însă în înțelegerea importanței hotărâtoare a industriei pentru progresul patriei și apărarea neatârnării, ceea ce în acea epocă însemna mult. O bază materială solidă avea menirea - în concepția lui A. D. Xenopol - să determine înflorirea culturii naționale și a învățământului. Marele istoric considera că învățământul primar trebuia să pregătească pe om ca cetățean liber, conștient
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a acționat constant, întotdeauna, în sprijinul Vietnamului, al luptei acestei țari asiatice, pentru libertate, împotriva țărilor care au încercat, aproape permanent, să o cucerească, datorită bogățiilor sale și poziției geostrategice. Făcând o incursiune istorică în poziția României privind idealuri1e de neatârnare ale vietnamezilor, trebuie subliniat că mișcările progresiste din România s-au situat permanent alături de poporul vietnamez prin declarații de sprijin și alte acțiuni. Astfel, mișcarea democratică și muncitorească din România și-a manifestat simpatia față de lupta de eliberare națională a
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
autor își publică observațiile asupra personalității lui Ion Luca Caragiale: Caragiale la teatru, Caragiale despre presă. Cât privește proza, se tipăresc în foileton lucrarea lui George Coșbuc având ca temă participarea armatei române la războiul din 1877-1878, Războiul nostru pentru neatârnare, povestiri de I. Chiru-Nanov și de I. Pop. Victor Anestin semnează bucata De vorbă cu o cometă, la rubrica „Foiletonul «Ardealului»”. Numărul 35 din 6-19 septembrie 1913 este în întregime închinat tragicei morți a lui Aurel Vlaicu. Este mereu transparentă
ARDEALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285429_a_286758]
-
Dar alți bulgari rămân în Panonia, unde se supun chaganului, și ei vor fi prezenți în armata avarilor care a atacat Constantinopolul, în 626. Dar, în anul 634, Kubrat, ducele bulgarilor, nu mai recunoștea supremația chaganului avar și își proclama neatârnarea. Apoi, între 634-641, el trimitea solii la Constantinopol, la împăratul Heraclie și își oferea serviciile-el se va boteza la Constantinopol, de unde primea daruri și titlul de patriciu. Ducele Kubrat s-a sfârșit între 660-668 și a lăsat în urmă cinci
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în 1185-1186. Cea dintâi alcătuire politică românească, menționată la sfârșitul secolului al X-lea, Vlahia Mare a durat patru sute de ani, sub forma unei formațiuni autonome. Abia în 1397, sultanul Baiazid cucerește Thesalia și Vlahia Mare-ultima luptă a vlahilor pentru neatârnare se petrece în 1445, când ei se revoltă împotriva turcilor sub conducerea unui celnic, dar fără succes. Vlahii din Thesalia și Pind erau organizați politic ca o confederație de obști țărănești, așa cum întâlnim și în nordul Dunării, era o organizare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
politică, a extins frontierele statului său de la Dunăre până la râul Marița, și de la Marea Neagră la râul Vardar, în Macedonia. Kaloian a supus autorității sale pe acei boieri recalcitranți, a întărit armata și a obținut din partea papei Inocențiu III (1198-1216) recunoașterea neatârnării statului (țaratului) de la Târnovo, iar pentru el însuși a obținut titlul de rege, deși el pretindea titlul de împărat, numindu-se "Imperator omnium Bulgarorum et Blacorum". Arhiepiscopul de Târnovo, Vasile, a fost uns de trimisul papei, cardinalul Leo, ca "primat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dincolo de Carpați" și a refuzat să plătească "veniturile ce ni se cuveneau din acea parte". În lupta care are loc în această împrejurare, voievodul Litovoi moare pe câmpul de luptă (Iorga spune că el este "primul domn care moare pentru neatârnarea țării"), iar fratele său Bărbat, luat prizonier, a fost răscumpărat cu o mare sumă de bani. Să observăm că revolta voievodului român de la Jiu (nordul Olteniei) împotriva suzeranului său, regele Ungariei, are loc în momentul consolidării puterii mongole în zonă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
politice sud-carpatice, aflate de o parte și de alta a Oltului, și de a deveni leagănul statal al Țării Românești. Astfel, la răsărit de Olt, la sfârșitul secolului al XIII-lea, în împrejurări obscure, capătă consistență acțiunea de unificare și neatârnare statală, în aria voievodatului lui Seneslau, nucleul statului muntean. Această obscuritate, de fapt, penuria documentelor istorice, a reprezentat temeiul (osatura) tradiției istorice endogene, în principal muntenească, de coloratură câmpulungeană, prin care nașterea Țării Românești era pusă pe seama unui "ctitor" de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ajunge ceea ce are și ceea ce poate, subliniază istoricul. Este o concepție țărănească de moșnean-în fond, voievozii (domnii) noștri sunt doar fruntași ai obștilor țărănești și uniunilor acestora, fiind la origini tot țărani.18 Pe atunci, în evul mediu, cuvântul "independență" (neatârnare) nu exista, noțiunea însăși este o creație a filosofiei franceze a secolului al XVIII-lea. "Independența" nu-și avea locul în practica social-politică medievală. Dar, în epoca aceasta, a fi seniorul sau vasalul cuiva era o necesitate și o asigurare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ungrovlahiei a fost la Argeș, unde se afla și scaunul domnesc. Jurisdicția noii Mitropolii se întindea asupra întregii țări, în scrisoarea patriarhală Iachint este menționat ca "mitropolit a toată Ungrovlahia".22 Actul însemnat, care marchează marea sa operă: pentru consolidarea neatârnării țării, el întemeiază, în 1359, scaunul mitropolitan la Argeș, capitala sa-prima mitropolie românească. Dar Nicolae Alexandru s-a înscris în istoria neamului său, subliniază Iorga, mai cu seamă, nu prin întemeierea, ci prin "canonicizarea" vlădicii (episcopului) de la Argeș, care numai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
XIV-lea, să elibereze spațiul carpato-nistrean și să întindă hotarele până la Dunăre, Mare și Nistru. Acțiunea politică și militară ce viza eliberarea țării s-a desfășurat în două etape: 1. înlăturarea suzeranității ungurești asupra vestului și nord-vestului Moldovei, pentru consolidarea neatârnării obținute prin luptă și 2. alungarea mongolilor din sud-estul țării, în scopul unificării teritoriale a noului stat de la Carpați până la Mare.38 Constituirea Moldovei, ca stat de-sine-stătător, nu s-a înfăptuit în același timp cu unitatea sa teritorial-politică. După înlăturarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
p. 560-569; Idem, Afirmarea existenței statului moldovenesc. Voievodatul lui Dragoș, în MMS, 1960, nr. 1-2, p. 555-571. 30. Ș. Papacostea, La începuturile statului moldovenesc. Considerații pe marginea unui izvor necunoscut, în SMIM 6, 1973, p. 43-59; Idem, Triumful luptei pentru neatârnare: întemeierea Moldovei..., în vol. Constituirea statelor feudale românești, București, 1980, p. 117-139; V. Spinei, op. cit., p. 297; Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Gengis-han, București, Editura științifică și enciclopedică, 1980, p. 136-165. 31. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 318-319; Gh. Postică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
statului moldovenesc. Considerații pe marginea unui izvor necunoscut, în SMIM 6, 1973, p. 43-59. Idem, Întemeierea Țării Românești și Moldovei și românii din Transilvania: o nouă sursă (l. fr.), în RRH, 1978, nr. 3, p. 389-408. Idem, Triumful luptei pentru neatârnare: întemeierea Moldovei și consolidarea statelor feudale românești, în vol. Constituirea statelor feudale românești, București, 1980, p. 117-139. Idem, Începuturile politicii comerciale a Țării Românești și Moldovei (sec. XIV-XVI). Drum și stat, în SMIM, X, 1983, p. 9 și urm. Idem
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
război ar fi putut fi primejdioasă, necesară fiind acum „încreștinarea” culturii. Și întrucât, ca să existe, o cultură trebuie să fie originală, cu un caracter specific național, condiția suficientă e menținerea într-un sănătos tradiționalism. O serie de eseuri (A doua neatârnare, Sensul tradiției, Spiritualitate etc.) clarifică raportul de inerență dintre național, tradițional și ortodox. Pentru C., tradiționalism înseamnă în cele din urmă „disciplina lăuntrică ce călăuzește creșterea unui neam”, „tehnica vieții lui sufletești”, care, în cazul românilor, nu poate fi decât
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
crengile; munții - să țin capul sus când ochesc cu arcul ; de la ape am Învățat să alerg În luptă fără șovăire ; iar oamenii, supușii Măriei tale, m-au Învățat să prețuiesc libertatea și să nu preget a-mi da viața pentru neatârnarea acestu-i pământ. Într-o zi, pe Mândricel l-au prins turcii. Dar mulți dintre ei au căzut pentru totdeauna Înroșind cu sângele lor pulberea. Voinicul a fost dus Înaintea pașei de la Vidin. Aflând câți turci omorâse voinicul până a fi
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
anilor 862 - 866 și supuseră biserica lor patriarhului de Constantinopole. Domnitorul lor, hanul Boris, își puse la botez numele Mihail, luă curând după aceea titlul de rege, dovedind astfel și prin cele de dinafară că tinde hotărât la o continuă neatârnare a statului său. îndrăznețul lor rege, Samoil, irupse, devastând și pustiind, până în Peloponez. După multe lupte cu împărații bizantini, bulgarii totuși căzură la urma urmelor de mâna împăratului bizantin Basilius II și fură incorporați cu împărăția romană a Răsăritului (în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în partea lui Rurik și-și folosi în chipul acesta și lui însuși și romeilor. Existența asigurată a statului româno-bulgar. Astfel vitejii romîno-bulgari izbutiră să stoarcă o proprie a lor existență politică de la romeii cei ipercivilizați, însă tot atât de demoralizați. Întemeietorii neatârnării și conducătorii poporului lor și a celui bulgăresc e drept ca-n cea dentîi năvălire mai mare (1185) fură biruiți și, în urma înfrîngerii ce suferiră, o parte a bântuitei populații românești fugi dincoace, pe malul stâng al Dunării, și se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de domni ai românilor și bulgarilor (... ) au avut purtare de grijă nu numai pentru constituirea noului stat după model bizantin, ci mai cu seamă și pentru ridicarea unei oștiri regulate, prin care pe de o parte știură să ajungă la neatârnare și să inspire spaimă, iar pe de alta căutau a-nmuia guvernul împărătesc prin dese prădăciuni în învecinatele provincii bizantine. Regatul Asanizilor, foarte amestecat în privirea originei, compunerii și direcției, de-o formă hibridă în privire etnografică, a limbilor și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în contra pretendenților la tron și a regenților răsturnați. Fratele lui Teodor, Manoil Comnen, bărbatul Mariei, fiicei nelegitime a regelui bulgar, uzurpă orașul Tesalonic, ocupă câteva provincii apusene, își puse titlul de împărat și despot, arogîndu-și astfel din propria lui putere neatârnarea deplină și rangul de împărat, lucruri pe care căuta să le dovedească mai cu samă prin întrebuințarea de scrisoare roșie în hrisoavele sale. Dar și pe acest regent Ioan Asan îl cruță cu mărinimie, poate pentru că îi era rudă și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]