1,139 matches
-
va fi aflat mai multe despre bărbatu-său. În primăvara lui 1920, Pomean Încă nu scăpase de la ruși. Femeia lui de la Chicago a bănuit că, de fapt, el a pierit demult și că scriu rușii În locul lui ca să nu-i necăjească prea tare pe cei de acasă. S-a gîndit la viața ei printre străini, cu bani, dar fără bărbat, fără copii ală turi de ea, fără părinți. Într-o dimineață, și-a făcut baga jele și s-a Îmbarcat pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fost educat cu măreție regească (secundum magnificentiam regiam). Nu după multă vreme însă, regina a rămas grea de la rege și, la vremea cuvenită, a născut un fiu. Când pruncii crescură un pic, se jucau foarte adesea împreună. și Iuda îl necăjea pe fiul regelui cu repetate sâcâieli și vorbe de ocară, făcându-l să plângă adesea. Regina, care suporta greu lucrul acesta, știind că Iuda nu este școpilulț ei, îl bătea și mai des. Dar nici așa nu l-a scăpat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la focul care începuse să scoată fum, la ploaia care cădea peste el, la ploaia care... dar apăruse-n prag mama și într-o clipită am și fost înăuntru. Aveam oaspeți, de! și nu se făcea tocmai atunci s-o necăjesc pe mama mai ales că necazul ei se lasă mai mereu cu usturimi acolo unde bătaia nu lasă urme, dar te învață minte și te face să stai foarte drept... un timp: dacă fundul stă drept, atunci și mintea merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
da, fiindcă mi-ai spus odată că Tatăl și Fiul una sunt, așa că și Fiul îi iubea (zisesem eu asta, dar cu jumătate de inimă: tare mai eram nemulțumit). Văd că tot n-ai înțeles oftă bătrânul. Uite, tu ești necăjit vreodată ?! Oho, și încă cum ! Atunci, ia fă așa : ori de câte ori ești necăjit, ia gândește-te că, dac-ai fi la jug, atunci necazul tău l-ar duce cel mai puternic ; doar știi că la jug, cel care-i puternic trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
așa că și Fiul îi iubea (zisesem eu asta, dar cu jumătate de inimă: tare mai eram nemulțumit). Văd că tot n-ai înțeles oftă bătrânul. Uite, tu ești necăjit vreodată ?! Oho, și încă cum ! Atunci, ia fă așa : ori de câte ori ești necăjit, ia gândește-te că, dac-ai fi la jug, atunci necazul tău l-ar duce cel mai puternic ; doar știi că la jug, cel care-i puternic trage mai tare și duce mai mult, ba, dacă merge mai repede, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-se cu spinarea de perete. Afară ploaia de primăvară se cernea încet și mărunt și se făcuse întuneric de-a binelea. Peste un timp, Culae se întinse pe jos, încercând să rămână treaz. Nu-i mai era frică, dar era necăjit că se pierduse de Mituș și că-l prinsese noaptea așa departe de casa lui deadul Vasile, care poate că-l aștepta și poate că-și făcea griji. Apoi închise ochii, trăgând cu urechea la zgomotele de-afară. Vântul rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai mergea cu atelierul și cu viața de familie. Mișu Leibovici stătu puțin pe gânduri mai înainte de a-i răspunde, iar zâmbetul de pe față îi dispăru. Eu și cu Salomia mea nu putem să ne plângem de sănătate... Dar suntem necăjiți din cauza lui Aronică... El nu prea face bine... De alături se auzi atunci vocea soției lui Iorgu, care își mustră soțul că îi ținea pe musafiri la ușă, în loc să-i invite în casă, așa după cum o cerea buna-cuviință, și Mișu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
oarecare Lulea Gheorghe, dat afară cândva din școală pentru imbecilitate. Dar bașbuzucul în cauză beneficia de un dosar excelent de cadre: era cumnatul unui colonel de securitate. Toate aceste lucruri nu-l făcuseră pe Sever să dezarmeze, în schimb îl necăjiseră mult. Ai văzut, mă Norica?... Ciolovecii ăștia vor să mă vadă turnând ulei în candele până când o să ies la pensie, ca să-i dea o pâine albă să roadă unui idiot... Mama lui de Lulea!... Îmi vine să mă duc într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sfideze ochii din capul unui cocoș năclăit în untură, purtându-și încă cu demnitate creasta. Ne-am trezit râzând amândoi, ținându-ne de mână ca doi copii. În câteva zile o să facem curățenie aici, eu și băieții mei. Nu te necăji, principalul este că ne-am întâlnit..." Povestea noastră de dragoste a fost scurtă, dar minunată. Am descoperit împreună că în iubire se poate găsi forța de a compensa toate frustrările și mizeriile războiului. Dora ascultă în timp ce memoria ei recheamă chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
reușesc să-l pun în gardă... Eu i-am băgat ideea că fac un an în plus pentru funcția de subministru, după cum ți-am mai povestit. Minciuna, Silviu! Minciuna! Din una în alta! Ursulescule, ascultă-mi rugămintea pentru care te necăjesc, anume s-o anunți pe mama, că n-am apucat a-i spune nici măcar o singură vorbă. Crede-mă că de ea atârnă viitorul meu de om cu carte sau de tolomac neisprăvit. Desigur, Silviu! Desigur! * * * Stimați tovarăși și preteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ele. Nu le mai faceți reclamă că știu cum sunt. De ce sunteți amândouă? Una să fi mers la culcare. Pentru că Ceci era cât pe-aici să adoarmă, dacă nu veneam eu, se făloșea Elena. Hai, mă Leni, nu mă mai necăji. Las-o, mamă, că și ea este obosită, cu câte are pe cap. Amândouă sunteți necăjite din cauza mea. Ce să fac? N-aș vrea să fiu așa. Nu-ți face griji că te vei însănătoși și va fi totul bine
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mers la culcare. Pentru că Ceci era cât pe-aici să adoarmă, dacă nu veneam eu, se făloșea Elena. Hai, mă Leni, nu mă mai necăji. Las-o, mamă, că și ea este obosită, cu câte are pe cap. Amândouă sunteți necăjite din cauza mea. Ce să fac? N-aș vrea să fiu așa. Nu-ți face griji că te vei însănătoși și va fi totul bine ca la început. Erau zile când mama se simțea mai bine și atunci stătea de vorbă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
știi programul, trebuie să te urmăresc ca pe cei din clasa I? se supără Alexandru. Vino încoace!, o scoase tatăl său din camera Silviei ca s-o ia la întrebări, nu de față cu mamă-sa care s-ar fi necăjit și bolnavă cum era nu avea nevoie de acest lucru. De ce n-ai fost la pregătire?, se răsti Alexandru. —Tată să-ți spun cum a fost. Lunea trecută nu m-am dus, fiindcă știi că mama a avut o criză
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
deopotrivă, dar pe el, fiind băiat, îl vedea cu alți ochi, considerându-l deja un fel de sprijin al casei. Cât a fost mic, a mers cum a mers, când a crescut, a devenit un libertin fără remediu. Mereu se necăjea mama sa, Tatiana Busuioc, directoarea fabricii de pâine din localitate. Fiind cunoscută, dirigintele anului I de la liceul agricol în care intrase fiul ei, o ținea la curent cu toate abaterile lui Gelu. —Doamna Busuioc, Gelu a venit nepregătit la geografie
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
faliment. De multe ori Matei îi spunea: Gelule, acuma ai pâinea și cuțitul. De ce spui asta? — Păi mama-ta e cu fabrica de pâine, tu ești cu cuțitul la porcăreață și la celelalte. Nu am dreptate? — Cât s-a mai necăjit și mamă-mea din cauza mea, că de aceea m-am și ambiționat să arăt că dacă vreau să fac ceva, pot să fac. Acuma este și ea mulțumită. —Cum să nu fie când îi geme frigiderul și congelatorul de cărneturi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
sâmbătă și nemaifiind ocupată cu serviciul, spune-mi unde locuiești ca să vin să te iau. La ce oră pot veni? — Nu mă duc la tribunal și profitând de aceasta, plec din localitate pentru niște treburi, îl minte Cecilia ca să-l necăjească. Atunci rămâne pe mâine, îi spune Matei cu un regret în glas. Nu mă întorc decât luni, continuă jocul Cecilia. — Dar mi-ai promis, Cecilia! e și mai trist Matei. — Iartă —mă, atunci nu știam că trebuie să plec. Când
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu mă mai slăbește. — Păi, dacă îi place de tine. — Dar nu se întreabă dacă și mie îmi place de ea? — Ce are mă, de ce nu-ți place? Că este chiar drăguță, ba ați făcut și dragoste. — Nu mă mai necăji, că am altele pe cap. Aaa! Știu ce te frământă; fata din parc sau mai bine zis fata din vis. Parcă, Cecilia ai spus că o cheamă. —Lasă-mă în pace, Tiberiu, că am intrat pe internet și vreau să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
din nou, a dat să se prezinte și el. — Eu sunt................... —Cei patru evangheliști, l-a întrerupt Cecilia. —Sunt trei, a adăugat băiatul. —Luca și Matei; tu fiind Matei a rostit Cecilia. —Matei Zamfirescu, băiatul din parc care te-a necăjit enorm, dar care de atunci te poartă mereu în inimă și-n gând. — Seamănă a declarație de dragoste. Ia-o cum vrei, dar este o mărturisire sinceră a sentimentelor mele față de tine. Mi-ar părea rău dacă nu m-ai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
se protejeze ca și cele de la țară? Minte, nu este gravidă, e răutăcioasă, întărește Leontina. Așa că nu te mai frământa că nu are rost. —Vă închipuiți dacă ar afla Cecilia ce s-ar întâmpla? — Nu trebuie să afle ca să se necăjească. Nici nu s-ar mai uita la mine. Nu-s de părerea voastră, a intervenit Leontina. Mai devreme sau mai târziu, trebuie să-i explici, Matei acest neadevăr, că ea este o fată înțelegătoare. Mai bine să afle de la tine
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
știut. Îl voi îmbrăca de câte ori mă voi întâlni cu tine. Să nu faci asta! Trebuie să-l păstrezi pentru anumite ocazii. — Dar cum sunt acum nu-ți plac? — Nu, a zâmbit Cecilia, făcând un semn negativ cu capul ca să-l necăjească. —De ce? De ce?repeta întrebarea Matei, ciupind-o de obraz, de nas, de mâini și de alte părți ale corpului. —Staai! Matei! Mă gâdili, a zbughit-o la fugă. Matei a prins-o și alertată cum era, atât de fugă cât
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
plece fără întârziere. Își împacheta lucrurile cântând, din când în când prostindu-se făcând pe soprana de operă, că răsuna toată casa. — Uite la ea. Ce te mai frămânți pentru Germania, că te poți angaja la Opera din București, o necăjea Elena. Crezi că n-aș reuși? continua cu trilurile cele mai înalte. — După câteva exerciții de spart urechile pe aici, ai fi numai bună de dus acolo. Să știi c-aș fi, dar mă duc în Germania. Ce păcat! Se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de rău că se va despărți de chirurgul pe care îl iubea atât de mult. Totuși domina veselia. La spital, mergând pe coridorul care ducea la cabinetul lui Matei, se întâlnește cu Georgeta, se salută și aceasta, ca s-o necăjească, fără să fie întrebată îi spune surâzătoare că a trecut pe la Matei. Cecilia neluând-o în seamă, a intrat la Matei care a rămas surprins de vizita ei, de buna dispoziție ce i se citea pe chip, cât și de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ia. I-ai spus că pleci? N-am apucat că mi-a reproșat că vreau să-l sâcâi cu Georgeta, că tocmai mă întâlnisem cu ea pe coridor. Fusese la el? — Ea mi-a spus lucrul acesta. Nu te mai necăji. Să rămână cu Georgeta. Găsești tu băieți pe cinste, nu ca el un chirurg amărât. Nu trebuie să-i minimalizăm meritele. Este cel mai bun chirurg. Toată lumea o știe. Dar nu despre aceasta este vorba. Nu mă așteptam să mă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
strica totul. Las-i să se liniștească. Atât de bine ne-am înțeles, atât de surâzătoare a venit nu știu ce să-mi spună și eu, ca un idiot, am repezit-o, își dădea cu pumnii în cap Matei. Nu te mai necăji că se va rezolva. A doua zi, s-a hotărât să meargă la Cecilia. A cumpărat un buchet de trandafiri albi, socotindu-i simbol al păcii și a claxonat la poartă. A ieșit Elena. Ce faci Leni? Cheam-o, te rog
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
atunci se purtase atât de frumos. O copleșise cu vorbe plăcute, cu sărutări, cu îmbrățișări și toate acestea erau manifestări sincere, nu de fațadă. Era fericit când ea îi admitea propunerile și se întrista când erau amânate anumite întâlniri. Îl necăjea cu unele păcăleli și se amuza văzându-i fața plouată, încât nu rezista să-l țină mult în asemenea stare și-i spunea adevărul, iar el se bucura ca un copil mic și o săruta cu dragoste. Își amintea de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]