1,175 matches
-
-mi voie să vă primesc conform ritualului militar." Împăratul, mișcat, a dat ușor din cap, în semn de aprobare. Pe urmă, a transmis complimente ofițerilor și ostașilor din armată. După vizită, pe drumul de întoarcere la Chang'an, însoțitorii, extrem de necăjiți, susțineau că Zhou a fost prea nepoliticos cu suveranul. Dar împăratul Wen l-a lăudat: "Doar el este un adevărat comandant de armată" și chiar a tras concluzia că Zhou Yafu este un geniu militar. În anul următor, împăratul Wen
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
că se rezolvă problemele, după care masele trebuie conduse spre ce hotărăște Partidul că-i bine pentru ele. Paradoxul e că tot dl Iliescu este cel care îndeamnă PSD-ul să se reapropie de oameni, vorbește de cei mulți și necăjiți, evocă idealurile stângii democrate. Însă grija lui Iliescu față de cei mulți e de natură administrativ-alimentară, d-sa consideră că masele trebuie spălate, țesălate, hrănite la timp, ocrotite, dar nu excesiv informate. Globalistului, toffleristului, informaticistului, revoluționaristului tehnico-științific Ion Iliescu îi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pentru a se reîncarna într-o castă superioară. La televizor, toată ștăbimea politico-afaceristă a zilei, de la stânga la dreapta, se arată adânc preocupată de soarta celor mulți și nefericiți. Toți vorbesc numai de proiecte sociale, de altruisme generale, de omul necăjit care trebuie musai ajutat. Umaniști, filantropi, făcători de bine, pomanageri, sfinți, asta sunt mai-marii noștri până se suie în gip. După aceea, pe șosele, avem imaginea adevărată a bestiilor feudale sub care trăim. Gipul e armura și calul înzăuat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
scriu în această fază a investigației, dar trebuie să fac ceva. Mă veți înțelege, Mma Ramotswe, sunt sigură că mă veți înțelege.“ Scrisoarea o impresionase pe Mma Ramotswe, așa cum se întâmpla cu toate rugămințile pe care le primea de la oamenii necăjiți. Trecu în revistă progresele pe care le înregistrase până atunci. Vizitase locul și simțise că acolo se săvârșise din viață tânărul acela. Într-un fel, ajunsese la o concluzie încă de la început. Acum trebuia să o ia în sens invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mai fost pe-aici, în drum spre altă parte, au oprit să ia benzină, dar se găsea greu sau, vai, trebuia să le-arunce din tren bomboane la zdrențăroșii ăia mici, erau așa, cam de vârsta mea. Tare săraci, tare necăjiți, tare nespălați, tare urâți... Și jubilează că mă pot face de rahat fără ca eu să-i pot înjura, aproape că se-așteaptă să le cer să-mi dea resturile din farfurie, să le-mpachetez, să le duc acasă, la familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
despre fratele tău? Nimic? Din părea să aibă mai multă răbdare, arăta mai Înțelegător și renunțase la insistențele de mai Înainte. Adam și-a scuturat capul. S-ar fi zis că așteaptă să fie mustrat. — Dac-ai ști cât de necăjit pot să fiu că nu izbutesc În nici un fel să-mi aduc aminte! Mi-e tare greu să suport așa ceva! — Hei, hei, nu-ți face singur rău! Nu-i vina ta. Din stradă s-a auzit o mașină, care s-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ies acum la jogging, altfel n-o să am timp de sauna înainte de pranz. — O să-ți pară rău. — Nu, n-o să-mi pară. Îți promit. O săruta pe obraz, după care ieși. Eleanor privi o clipă în gol, cu un aer necăjit. Apoi se așeza la masă, despături suplimentul duminical al lui Sentinel și se apucă să citească articolul lui Fanny Tarrant din punctul în care o întrerupsese vizita lui Șam Sharp. 2 Peste o săptămână, într-o dimineață târzie de luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cu o zale argintie. Satele s-au învelit toate într-o pânză albă, lucioasă. Din hornurile lor, se înalță clăbucii albi. Copiii își turtesc nasurile cârne pe geamurile reci, privind cu tristețe la prietenul lor, omul de zăpadă. Stă acolo, necăjit, lângă gutuiul din fața porții și visează. De la mantaua albă, i-au căzut doi nasturi negri, de cărbune. Mătura din mâna dreaptă, îi atârnă sub greutatea zăpezii. Doar morcovul roșu, care-i ține loc de nas, îl face mai vesel. Îngândurat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Tremur de furie, tremur de greață și nu vreau ca Șichy să mă vadă așa. Mi-au tras o droaie de pumni în bărbie ca să țin ca efect fruntea sus. O s-o țin. Magda U. are umor și cînd e necăjită. În fond, umorul se sprijină pe tragic: "Am trecut prin destule ca să-mi pot bate joc de propriile necazuri, spune ea și știe ce spune. Dezavantajele comunismului le cunoaștem amîndouă, Iordana; avantajele capitalismului n-o să le mai apucăm. Las' că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
gîndit că la casa de copii or să mă îngrijească mai bine. Mama n-a reapărut deloc". Supraveghetorii erau răi, nervoși, dar hainele erau schimbate o dată pe lună. Avea și caiete pentru școală. Luase sub ocrotire o fetiță și mai necăjită decît ea. Fără mîini, i le mîncase porcul. "N-am avut nici rîie, nici afecțiune!" Și aripioarele delicate ale năsucului i-au tremurat. Lui Rusalin Pop, venit la orfelinat de Crăciunul lui '88, i-a spus tată. "Era un truc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
alesul inimii, aurul topit în jurămintele strâmbe, apa neagră a văduviilor tuturor femeilor după bărbații trași la fundul Dunării de somnii mari cât balenele, nectarul vâscos al sărutului de lipoveancă, mătrăguna pentru ferecat inimi, argintul viu al farmecelor cu gust necăjit, pentru că fusese săgetat de urină de fată mare și toate oglinzile sfărâmate ale copilăriei, alături de pleava rămasă intactă a nenumăratelor vieți anonime intrate deja în circuitul legendelor homerice. Deși ele nu aveau o vechime mai mare de 300 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ai noutăți despre soțul meu? -Nu. Am făcut bine că am ridicat receptorul? -Cum dorești. Ești la dumneata acasă. Nu știa cât era de adevărat. -Am sunat de mai multe ori, dar era mereu ocupat, zise ea. -Într-adevăr, răspunsei, foarte necăjit. Scuză-mă. -Nu e cazul, te rog. -Îți faci griji pentru Olaf? -Sunt obișnuită. Și mi-aș face păcate să mă îngrijorez, nu-i așa? -Firește. Închisei telefonul, rușinat de o asemenea minciună. „Sunt obișnuită”, declarase. Trebuia să văd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
își revină. Mai presus de toate, a devenit un obicei ca oamenii bogați să ofere o zecime din veniturile lor celor săraci. Vei vedea că aceștia sînt oameni de afaceri fără prea multe scrupule, dar au o slăbiciune pentru cei necăjiți. Desigur, în multe cazuri se fac donații din motive personale, egoiste, cum ar fi cele făcute în public, cu scopuri publicitare. Dar nu tot ce facem în viață pornește oare din egoism? Nu cumva îi ajutăm pe ceilalți deoarece asta
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
ceva ce nu se cuvenea. Să fi fost el Încrezut și lăudăros?! Când sa mai liniștit, a pus capul pe perna improvizată și a privit iar ultima strachină, „primul său caiet”, și-a fixat cuvintele În memoria sa de copil necăjit, iar când a citit un cuvânt de sus și unul de jos și a rezultat VA MAMICA, băiatului, care de oboseală aluneca spre mirifica lume a somnului, Într-un proces foarte firesc, un curent electric i-a cutremurat suflețelul și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Dă-o în p... mă-sii de cometă! Banditul de pădure Raze orizontale aurii mîngîiau copacii pădurii Bîrnova. Vîrfurile mai semețe deja se bucurau de vederea soarelui care spărsese orizontul și binecuvînta pămîntul (pentru a cîta oară?) acesta mic și necăjit. Răcoarea dimineții crea iluzia că aerul este și mai curat decît este. Din sat, un drumeag șerpuia nehotărît spre pădure și apoi intra hoțește în inima acesteia. La poalele pădurii se aciuaseră tot felul de tufișuri. Rugi de mure, cacadîri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
prins hoțul O ploaie acidă a făcut prăpăd în livada înflorită a lui Dragoș Grămadă, om sensibil și iubitor de frumuseți ale naturii. Florile au căpătat o culoare ruginie și doar cîteva, mai ascunse pe sub frunze, încercau să-i promită necăjitului proprietar că așa, de-o poftă, va culege ici-colo cîte un fruct. Anul trecut le-a ucis noaptea aceea geroasă, comentează amărît Dragoș. Deși gerul a ucis aproape în totalitate intențiile generoase ale pomilor, totuși, ascunse parcă de privirea omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o ține două și bossul s-a săturat. Îl cheamă pe patronul ziarului și propune pace. Mi-l dați...? sare patronul. Cu o condiție. Dă-l afară pe gunoiul ăsta! S-a făcut. Mîine este șomer. Rămas singur, speriat și necăjit, Mircea deschide ușa bossului, ăla cu pămîntul. Vă rog, un minut. N-am știut că... vă rog să mă iertați... Era cu privirea în pămînt și plîngea. De unde să vă dau 100 de milioane? (atît socotise Tribunalul!) Și la celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și scandalagiu, cu cinci ani de pîrnaie. În ziua călduroasă de august, Ionel bate timid la ușa mea. Intră, strig apăsat ca să se audă. După o pauză destul de lungă, din nou bătăile în ușă mă fac atent. Intră, spun, puțin necăjit că am dat liber cîteva ore secretarei. În spatele ușii este o liniște deplină și nici vorbă să se deschidă. Merg și deschid ușa, văd omul și întreb cam răstit: De ce nu intrați? Mi-i puțin frică, șoptește pentru el. Luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o omidă. Tu vorbești? Da, răspunde omida. Mă cheamă Anastase. Fantastic, măi Anastase. Anastase din nou scîncește: Mi-i foame... Omul se scarpină în cap, se uită roată și cu pantoful îl calcă pe Anastase zicînd: De-ai ști ce necăjit sînt, măi Anastase...! Povestind îi arăt lui Pasqual cum fusese strivit Anastase, răsucind talpa pantofului în fel și chip. Pasqual s-a făcut negru și aproape plîngînd îmi spune: Dar este oribil bancul tău! Este monstruos, îngrozitor! Supărat, plîngînd efectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
spargem piepturile. Nimeni nu făcea mai multă zarvă ca Vilmoș țiganul. Era mai mare cu cîțiva ani decît noi, ceilalți, se pusese În fruntea cetei, șuierînd cu două degete-n gură ca la speriat graurii. Cel mai mînios și mai necăjit era Însă baciu’ Șipoș oloierul, pe care-l vedeam pentru Întîia oară nemînjit de ulei. S-a răstit la noi: — Mă! CÎnd vă văd și pă voi aci, Îmi vine să mă omor mai iute! Împrăștiați vă, dracului, odată! Glasul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cartea la Întîmplare și dîndu-mi să pipăi paginile nimerite. — Le știe pe de rost, ăsta-i bandit mare! a insistat șeful de la raion. Mare bandit, nu-i așa? — Da, am făcut eu măgulit. — Nu, el nu e bandit, a intervenit necăjit tata, cum ar putea să fie?! În aceeași seară, m-a luat deoparte cu vorbele: Să nu mai spui niciodată că ești bandit, asta nu-i o glumă bună, să nu mai spui, promiți? Am promis, neînțelegînd de ce tatii nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și ia-o pe strigă de unde nu-i! Nu o văzuse Floare nici pînă În acea clipă, o bănuise doar că-i dedesubt și știuse că de mînat cu atîta iuțeală numai dracul o mînă. A ieșit Îndată din șanț, necăjită mai mult pentru tutunul umezit decît pentru haine. S-a frecat la ochi și a Înțeles că se găsea taman la marginea satului căutat. Apropiindu-se de case, a adulmecat că, nu departe, se cocea pîine. A intrat, dînd binețe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vara următoare, Floare primi trei scrisori de la Gyuri din garni zoanele pe unde se perinda. De fapt, Îi erau retrimise de părinți, numai prin ei puteau să țină legătura. Mai căpătă un plic după aprinderea războiului. Pomean se arăta tare necăjit, temător de viitor și cu Încrederea În soartă mult slă bită. Nu-și dădea seama Încotro Îl va mîna focul. Nădăjduia, ca toți ceilalți, că-i vor frînge iute pe sîrbi și pe muscali și că nenorocirea nu va ține
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
îngerii vin pe aici... nu-i așa că voi sunteți îngeri?! Dar, dacă sunteți îngeri, de ce n-ați tras într-o casă mai acătării, mai vrednică de voi și ați nimerit tocmai în cocioaba noastră (așa-i spune mama, când e necăjită: cocioabă) noi n-avem nimic decât ce vezi, ba oamenii ne mai și ocărăsc, parcă e vina noastră că tata s-a îmbolnăvit și a murit! În sat sunt case arătoase, așa, ca pentru îngeri ca voi... Ei, ei, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fi uscat sub soare și pe piatră, chiar degeaba ! Mă țineam cât puteam de talpa sandalei. Ce bine că l-am găsit pe ăsta ! Chiar merge ceva mai încet, așa că stau mai sigur în crăpătura asta de talpă... Tot un necăjit, uite la el... abia de se mai țin sandalele de crăpate ce sunt și legate cu sfoară... Da' urcă înainte... pe piatra goală, gâfâind ca vai de lume, gata să-și dea sufletul la urcuș... hei ! ăsta nu prea-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]