527 matches
-
asta vie [16] Și când se-arată-n lume străinul Inorog dacă nu sfârșitul acestei lumi l-aduce el care e călăul îți pare-n zarea vremii că ar fi hoitul lumii ducându-și a sa cruce [17] Și iată-l el nechează maiestuos la porți și lumea se trezește din nopțile serbări din visuri par ca morții ieșind din catacombe pe morțile lor înseși ei nechezând călări [18] Și se deschide poarta cea Mare a Cetății și toți minunea Lumii s-o
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
vremii că ar fi hoitul lumii ducându-și a sa cruce [17] Și iată-l el nechează maiestuos la porți și lumea se trezește din nopțile serbări din visuri par ca morții ieșind din catacombe pe morțile lor înseși ei nechezând călări [18] Și se deschide poarta cea Mare a Cetății și toți minunea Lumii s-o pipăie ar vrea și-ncearcă în Cetate ca hoții s-o momească și pe scările-ntinse se cațără pe ea [19] Și li se-
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
Cetății și toți minunea Lumii s-o pipăie ar vrea și-ncearcă în Cetate ca hoții s-o momească și pe scările-ntinse se cațără pe ea [19] Și li se-arată lumea de pe coamele albe ale straniei schele care nechează-n soare și-n loc să-nchidă Calul Cetatea se trezește printr-o pustie-a lumii dusă de Cal călare [20] Și totul se petrece ca într-un vis divin și cei care aleargă să prindă Calu-n vânt ei
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
un fel de auroră arzând pe cerul vieții și reflectată-n mare [62] Când vai ea nu este decât umbra lumii ce vine dinspre moarte lungindu-se-n apus de ce-n apusul bietei și stinsei Europe această umbră a dânsei nechezând s-ar fi dus [63] Dar fie de există fie de nu în veacuri acea nenorocire a Europei fu când afirmată-n Lume ea trebuia să fie el răsări din moarte ca forma unui nu [64] Când trebuia în lume
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
din care ies miasme și izvorăsc credințe din care curge miere și sânge și puroi [72] Și pe câmpia Lumii zărești împerecheate oasele unei Troie și-ale unui Cal Troian din Egipt la Roma strania formă-n spume coboară și nechează în fiecare an [73] Din Legile antice și tainele zidirii fiecare Imperiu are la Porți un Cal și pentru orice ființă din viitor tot vine călare pe lumină un fel de Ideal [74] Calul Troian există e undeva departe ca
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
băiatului gazdei Sub aripa cerului, Florile dalbe! Pare-un soare că răsare, Nu e soare răsărit Florile dalbe! Și e (nume fiu) de-a călar, Pe-un cal năzdrăvan Florile dalbe! Și-n mână c-un buzdugan. Calul zboară și nechează, Florile dalbe! Bolta cerului brăzdează. Se-ndreaptă spre casa lui, Florile dalbe! Ca să cânte Domnului Cântece de bucurie Florile dalbe! Și de mare veselie. C-azi e seara lui Ajun, Florile dalbe! Mâine-i ziua lui Crăciun. Grupuri de colindători
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
ziariști doar pentru că țin în mână un microfon, sau o hârtiuță și un pix, dar publică într-o neplăcere a scrisului despre oameni de valoare și o plăcere savuroasă a sfâșierii gramaticii și colorării emblemelor nonculturii. Ca un cal ce nechează s-a aruncat asupra maestrului Alexandru Arșinel unul dintre ei, dar maestrul va rămâne în istoria teatrului românesc asemenea unei statui ecvestre ce va da sensuri omonime însuși numelui „teatru”. Am trăit la „Tănase” clipe de culegere a tot ce
SCENA DE LA TĂNASE ÎNRÂUREŞTE VIAŢA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367900_a_369229]
-
plin, Iubirea ce te-nalță, iubirea ce nu moare Va fi în noaptea asta mesajul Lui divin. 9. Iarnă în Apuseni Mi-ai auzit ruga, Doamne, și-ai pornit ninsoare, Trimis-ai fluturi albi în zbor peste Carpați, În grajduri nechezând stau cai înaripați Prin neaua alba visând de-un an să zboare. Prin aer alb e zvon de zurgălăi S-au sculat din somnul lor piticii Cu sănii se întrec pe munți și văi În goana mare toți fac azi
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
îl numi „Roibul” și-mi spuse că va fi un armăsar de toată frumusețea - lucru ce avea să se adeverească în timp. Urechile ciulite, pivirea ageră, botul umed, trupul cambrat și coada în vânt îi dau alură de campion. Când nechează-i văd dinții - asemeni unor perle albe, ca steaua-i din frunte, ce fac un puternic contrast cu roibul pursânge. În câteva luni Roibul crescu și i-am atârnat la gât un clopoțel să sune - cling-cling - să știm unde este
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > AMETIST LUCID DECLAMÂND Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Au murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă noaptea peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364654_a_365983]
-
era aliniat un escadron de onoare, călare, cu căștile, săbiile și lăncile perfect lustruite și cu caii țesălați, cu coamele împletite, iar pe crupă cu desen făcut cu tesla, dând aceeași impresie ca și gazonul de pe un stadion. Caii mai nechezau din când în când și tropăiau din copite. În cele din urmă, s-a produs agitație, a sosit mașina cu MS Regele CAROL II și ASR Principele NICOLAE, care au trecut în revistă Escadronul de onoare și, la salutul regelui
VIZITA REGALA de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350359_a_351688]
-
era aliniat un escadron de onoare, călare, cu căștile, săbiile și lăncile perfect lustruite și cu caii țesălați, cu coamele împletite, iar pe crupă cu desen făcut cu tesla, dând aceeași impresie ca și gazonul de pe un stadion. Caii mai nechezau din când în când și tropăiau din copite. În cele din urmă, s-a produs agitație, a sosit mașina cu MS Regele CAROL II și ASR Principele NICOLAE, au trecut în revistă Escadronul de onoare și, la salutul regelui „Bună ziua
VIZITA MS REGELE CAROL II LA BACAU de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350358_a_351687]
-
Acasă > Redacția > Autori > CĂI BĂLANI Autor: Elenă Negulescu Publicat în: Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016 Toate Articolele Autorului Trec căi bălani fără hotar și-odihnă, Într-un cutremur surd din depărtare, Si pe sub dealuri nechezând pe vale, O herghelie de neastâmpăr plină. Nebuni de vis hoinar peste câmpie, Ei salța liberi , zarea-i necuprinsa, Cănd foamea îi încinge mai aprinsă Ei pasc pe pajiști - nimeni să-i reție. Iepe sirepe alăpteză-n voie, Iar armăsarii le
CAI BĂLANI de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/348715_a_350044]
-
herghelie de neastâmpăr plină. Nebuni de vis hoinar peste câmpie, Ei salța liberi , zarea-i necuprinsa, Cănd foamea îi încinge mai aprinsă Ei pasc pe pajiști - nimeni să-i reție. Iepe sirepe alăpteză-n voie, Iar armăsarii le păzesc trufași, Si nechezând arată că sunt ași În lupte și păzesc de bunăvoie. Și clocotul îi duce către seară Pe drumuri și cărări cu luturi moi, Se-opresc ades cu botul în trifoi Și cu nesaț adulmeca pe nara. Iar coame albe scutură
CAI BĂLANI de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/348715_a_350044]
-
Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 426 din 01 martie 2012 Toate Articolele Autorului O caleașcă învechită, cu roțile scârțâind, Se apropie prin ceață, printre gene-o văd venind. Caii merg mușcând zăbala și se opintesc pe rând, Mai nechează câte unul, aburi scot pe nări suflând. Nici birjarul nu mai poate biciul să-l plesnească-n cai, Doar din când în când tresare și mai strigă: „Dii măi, hai!’’ Că nu știe cum să-njure, e birjar, dar, totuși
PRINŢESA PRIMĂVERII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365245_a_366574]
-
cânt, / sub vămile de fum ale tăcerii, / uitat de flori cu trupul frânt, / mai las un ceas pe marginea-nserării. // Cetatea mea de mult e cotropită / și-n turnu-i orologiu grav tot bate, / pe când un murg cu stele sub copită / nechează îndelung cu gluga nopții-n spate. Și-n golul orb prin turlele visării / pe-o pagină de suflet tot mai scriu / un cânt de plumb pe colțurile zării / când bate iarna codrul a târziu. // Sunt sentinela ultimului cânt, / Cetatea mea
BARCAGIUL IUBIRII de LEONID IACOB în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366508_a_367837]
-
nesfârșit de Dumnezeu: „Lumină, ai curaj să-ți înfrunți liniștea? Dar trecerea? Să răspunzi provocării cercurilor strivite? Nicidecum! Peste dunele lunii, ciocârlii în răspăr răsucesc fuioare de triluri neauzite...” Reflexele gândurilor nasc alte reflexe: „Și răsăritul soarelui se face că nechează! De-atâta vis, nici visul nu crede că mă voi preface în noapte, într-o noapte a începuturilor uitate să rămână eternă lumină...” Mărturisirile poetului sunt ca un mir vindecător pe meterezele unui război oniric: „Liniște! Sunt poetul căzut într-
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
aprig la mânie și toată lumea îl știa de frică. A murit tânăr, la 45 de ani dar, înainte să moară a înnebunit, l-a ajuns blestemul cailor pe care i-a furat și i-a omorât: mergea pe stradă și necheza ca un cal. Nu am de gând să povestesc aceste proze, am pus accentul pe cele trei fiind de o întindere mai mare și cu mult miez, adevărate modele (pilde), dar am remarcat că autoarea a știut să profite de
CRISTINA CREŢU ŞI FARMECUL POVESTIRILOR SALE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366188_a_367517]
-
îi țin de frâie. Sasu scoate de la șa două unelte de săpat, un fel de hârlețe. Căpitanii încep să sape în jurul acelei flăcări. De la marginea poieniței se apropie aceleași fantasme îmbietoare care dansează în jurul lor ademenitor. Caii se sperie și nechează ridicându-se în două picioare. Cei doi boieri abia reușesc să-i strunească. Căpitanii continuă să sape, în timp ce boierii privesc cu ochii holbați, dornici de desfătări la fecioarele ispititoare ce dansează cu sânii și coapsele dezvelite. CĂPITANUL ARNĂUTU:Boieri dumneavoastră
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
însă că la cizma din piciorul stâng lipsea pintenul cu rozetă. Presimțind că s-a-ntâmplat ceva, am alergat spre grajd. L-am găsit pe tata prăbușit pe podea, cu fața în sus. Era mort. Murise cu ochii deschiși. Caii nechezau nervoși și loveau cu furie în podea. Când am văzut în jurul lui tot o baltă de sânge, am leșinat. Ce-a mai urmat, nu mai mi-aduc aminte. Mama mi-a spus ceva mai târziu, după ce se întorsese de la sora
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
zarea aprinsă de lună, dalbe iubiri prinse-n vrajă și zbor astăzi în inima noastră s-adună. Doi cai volburați în săruturi se prind și trecuturi le scapără-n coame rebele și prin vieți ei tot trec și tot trec nechezând și la ei mă tot cheamă-n spre stele. Îi tot văd în lucirile albe-ale apelor vii când plecată-n apus mi-este luna caii mei, caii tăi alergând prin câmpii prieteni ne sunt în iubiri totdeauna. I-ai văzut
PATIMI DE DOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352424_a_353753]
-
risipesc spre tine. Nisipul sărutat de marea zbuciumata Ti-asterne la picioare cărări fierbinți și fine. Eu sunt, pe creste sure, zefirul ce oftează... Lovindu-ma de piscuri, mă unduiesc spre tine. Se-aud departe-n zări, nori gri care nechează Și-n tropotul pădurii se nasc acorduri line. Eu sunt, în gândul tău, clipă neașteptată... Și din clepsidra vremii, tăcută, cad spre tine. Îți picur sărutări de jar, pe fruntea-ngandurata Iar tu îți împletești toți pașii către mine. Referință
EU SUNT... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350623_a_351952]
-
e plin ulciorul cu vin, din cel bun,/ dăruit de stăpân./ Altfel,/ odaia se năruie-n pulberi solare.//...// A sare miroase petala de măr,/ până și-agrafa de aur/ din negrul meu păr/ respiră, în noapte,/ catrene.//...// Mânzul cel alb nechează a drum,/ în vatra plesnită a iernii,/ acum,/ întreg a rămas doar pocalul/ cu urma subțire a buzei de scrum.” („A sare miroase petala de măr”); „Strigătul cocoșului/ sfâșie pleoapa grea/ a dimineții./ Complici,/ el și ea/ se întorc/ fiecare
MARIANA CRISTESCU AMOR PROHIBIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351261_a_352590]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > AMETIST LUCID DECLAMÂND Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 342 din 08 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Au murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă noaptea peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351498_a_352827]
-
în gard, zicea sexagenarul Caiafa, o prind seara, cînd iese să se ușureze, cu poalele în cap, lăsată pe vine, mă uit prin despicătură, îmi strecor mîna și o gîdil, se pierde cu firea, sar la ea, o încalec de-a-n-picioarelea, nechează ca iapa la armăsar, sforăie pe nas, Ignațio o strigă din casă, vino, nevastă, că dă laptele în foc, asta ne înnebunește pe amîndoi și mă sloboz în fofoloanca ei fierbinte, iar ea nechează și se încordează de parcă ar vrea
CAP 8 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350912_a_352241]