337 matches
-
prea dezvoltat Brațele și picioarele: foarte umflate. Copilul a fost nutrit cu lapte sterilizat și la vârsta de 1¾ ani putea de abia să șadă. Încărcare generală un copil de 3 ani văzut din față și din lateral Înfățișare: greoaie, necioplită Capul: prea mare Fruntea: prea Îngroșată Ochii: tare apăsați, aproape orbi Gâtul: delimitarea lipsește, mișcarea aproape cu totul imposibilă Pântecele: atârnă În jos, umplut cu materii străine Brațele și picioarele: groase dar țepene și nu se Îndoiesc. Copilul a fost
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
ortodocși din naștere, dar poate mai puțini creștini, pricepuți la traficul de influență și la necesarele inginerii financiare. Așa se explică modul în care, printr-o secretă alianță între preot și consiliul parohial, apar peste noapte stranii arhitecturi, netocmite zugrăveli, necioplite iconostase sau aiuritoare candelabre, fără ca vreunul dintre membrii parohiei - între care nu puțini artiști pricepuți sau oameni cu pregătire teologică - să fi fost consultat. Excluderea tineretului din deciziile cu relevanță teologică și duhovnicească pentru majoritatea bisericilor locale explică deci apariția
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
1950, pp. 433-465 (apud Riché, op. cit., p. 297). Despre așezarea goților și burgunzilor în Imperiu: L. Schmidt, Die Ostgermanen, München, 1934; și, de același autor, Geschichte der Wandalen, München, 1942. Erau, într-adevăr, cu toții „barbari”. Dar nu toți erau sălbatici, neciopliți și cruzi. Renumele sângeros se potrivea doar vandalilor și hunilor, însă a fost generalizat la toți migratorii. Iar vandalii, odată așezați în Iberia și Africa, se vor dovedi pașnici și interesați să producă o „renaștere vandală” a civilizației și culturii
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
bântuie flagelul nondirectivist și, în consecință, a apărut bestialitatea școlară (criminalitatea, chiar!). „Creierul mic și gol” aparține acelei categorii defectologice numite „imbecilitate”. Este înnăscută și fatală - se pare însă că poate fi și creată prin sustragerea individului de la educație. Insul necioplit și apaideusic, Grobianus, adică il porco tedesco descris de Dedekind, „bădăranul” lui Goldoni fac parte și ei din categoria imbecilității. 15.1.4. Curriculumul și cultura de masă... postmodernătc "15.1.4. Curriculumul și cultura de masă... postmodernă" Vor putea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de poezie modernă”, un „descătușător (ca și alți «iconari») al versului matern” (Perpessicius) din Bucovina. Poeme notabile sunt Preludiu și Neohaiducească, cu versuri „crude”, de o vibrantă naturalețe: „Îmi place să trăiesc ca pădureții vara, în pădure./ Cu suflet acru, necioplit și dur./ Să mă hrănesc cu ploi și vânt (sunt și zile pure)/ numai argint suflat pe fond de azur.” În pofida tinereții autorului, poezia este înfiorată de nostalgii după edenul copilăriei pierdute (Întoarcere), dar și de un cutremurător, prin premoniție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289369_a_290698]
-
He heard that she was singing in the garden ' A auzit că ea cânta în grădină' e. She felt his constant rudeness 'I-a simțit permanenta grosolănie'. f. She felt that he was constantly rude ' A simțit că era permanent necioplit'. 80 Vom folosi acest termen pentru a ne referi la referentul animat care deține capacitatea vizuală, auditivă etc. de percepție. 81 Autoarea se referă la contextele discutate de Duffley (1992: 30-31): I saw [him [to be obnoxious]] ' Îl consider nesuferit
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
374 și urmărește în permanență propriul confort (pretinde stingerea luminii în salon fără a ține cont de dorința celorlalți). Treptat, apar și alte elemente care conturează identitatea acestui personaj, cum este indignarea, destul de suspectă prin limbajul de lemn: "Cât de necioplită mai este, deocamdată, populația noastră! Cum să intre asemenea oameni, cu povara lor de proastă creștere, în noua societate?"375. De altfel, discursul său abundă în clișee ale limbajului de lemn: fiica lui, Avieta, trebuie "să se orienteze corect în
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
muzeomania, naftalina folclorică ce impregnează societățile sovietice reprezintă forma "tradiție" erijată în normă a viitorului, răzbunare postumă a arhivei asupra invenției. Didactismul, spiritul lîncezit, discursul apretat și corvoada moralizatoare reprezintă școala întoarsă împotriva ideii și spatele chircit sub nuia. Simplismul necioplit, stereotipul, limba de lemn sînt forma manualului devenită conținut al învățării. Scolastica marxizantă, pe scurt, reprezintă răsturnarea mesajului prin medium, a spiritului de către literă sau a dovezii de către noul mediologic. Efect pervers cu atît mai patetic cu cît mesajul materialist
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mult, curățește în adâncime și limpezește sufletul, îndepărtându-l mult de orice umbră de păcat, iuxta illud Gregorii: „Bonarum mentium est ibi culpam cognoscere, ubi culpa nulla est”2. 349. A patra notă. Dușmanul cercetează atent dacă un suflet este necioplit sau fin; și dacă este fin, caută să îl facă peste măsură de fin, pentru ca să-l tulbure și să-l distrugă mai mult; de exemplu, dacă vede că un suflet nu consimte în sine nici păcatul de moarte, nici pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
atunci când nu-l poate face să cadă în lucruri care i se par a fi păcat, încearcă să-l facă să vadă păcat acolo unde nu este păcat, cum ar fi într-un cuvânt sau gând neînsemnat. Dacă sufletul este necioplit, dușmanul caută să-l facă și mai necioplit; de exemplu, dacă înainte nu-i păsa de păcatele lesne-iertătoare, va căuta să-l facă să-i pese din ce în ce mai puțin și de cele de moarte, și dacă îi mai păsa cât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lucruri care i se par a fi păcat, încearcă să-l facă să vadă păcat acolo unde nu este păcat, cum ar fi într-un cuvânt sau gând neînsemnat. Dacă sufletul este necioplit, dușmanul caută să-l facă și mai necioplit; de exemplu, dacă înainte nu-i păsa de păcatele lesne-iertătoare, va căuta să-l facă să-i pese din ce în ce mai puțin și de cele de moarte, și dacă îi mai păsa cât de cât înainte, să îi pese acum din ce în ce mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
acum din ce în ce mai puțin sau deloc. 350. A cincea notă. Sufletul care dorește să tragă folos în viața spirituală trebuie să înainteze mereu în direcția opusă aceleia în care se îndreaptă dușmanul, și anume, dacă dușmanul vrea să facă sufletul mai necioplit, acesta să caute să devină mai fin; de asemenea, dacă dușmanul caută să-l facă și mai fin, până la a-și pierde măsura, sufletul să caute să se înrădăcineze în calea de mijloc, pentru a se liniști în toate. 351
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
compus, sunt defectuoase/Ah! Mă rușinez, am scris o carte-n limba getă/și vorbele străine le-am pus în ritm latin: ea a plăcut (poți să mă și feliciți) și-am început/să am și faimă de poet printre neciopliții geți”). Eram fericit fără să vreau și m-am lăudat la prietenii mei romani. E un fapt real că pot scrie versuri în limba getă. Cine știe dacă nu-mi va fi de mare folos acest lucru. Medeea Medeea era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în Samos și, mai exact, sclav al lui Pitagora, fiul lui Mnesarchos. Mai apoi, devenit liber, și-ar fi procurat multe bunuri și s-ar fi întors în patria lui. Însă, deoarece tracii trăiau în sărăcie și erau mai degrabă neciopliți, el care, fiindcă avusese legături cu grecii și cu Pitagora șcel mai de seamă dintre greci prin înțelepciuneț, cunoștea felul ionian de a trăi și moravurile cu mult mai avansate decât cele ale tracilor, a pus să se construiască o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
căruia Venus, în schimbul aprecierii favorabile, i-a promis-o pe Elena. Aceasta a fost originea războiului Troiei. Cine știe, poate că fără conflictul ăsta care l-a născut pe Homer, viața poeților ar fi fost mai puțin complexă. Un păstor necioplit decide în favoarea unei curtezane zeiești, iar aceasta face din el bărbatul cel mai invidiat de pe pământ. Fetele se stropesc și râd. Observ că sunt foarte crude. Virginitatea lor mă agresează. Carii Azi mi-am amintit de vila mea din Roma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
provocatoare. Reușește să se dea întreagă cu gesticulația inconștienței și aceasta, în momentele în care uită să se controleze, dezvăluie un rafinament de neatins. Orfism Ca să captez atenția prietenilor mei din Roma, a trebuit să scriu câteva pagini clasice despre neciopliții „barbari” și să mă lamentez de lipsa lor de civilizație. Și totuși aici, încă de secole, există urmele unei civilizații cosmopolite, născute din uniunea dintre cultura greacă apolinică și concepția thanatică a tracilor. Nu întâmplător, Orfeu se spune că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
datorite fie dispariției unora, fie trecerii unui atât amar de timp. La fel, după aceea, voi deschide ușa odăii mele umbrelor amin titoare ale colaborării noastre comune la Ideea Europeană (1919-1928), Îmblânzind și aci, pe cât se poate, verva abundentă și necioplită a memorialistului cu acel adaos al tristeții des părțirii sale timpurii de unii colaboratori și prieteni dispăruți; sau spunându-le la obraz, cu toate riscurile, celor Încă În viață, rotofei sau clătinați de vremi, tot binele și tot răul de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
rămâne pe loc! Timpurile se schimbă și noi odată cu ele! Târziu, după ce sala se golise și liniștea se așternu iarăși În castel, Conrad ședea Împreună cu părintele Bernhard În capelă. — Nu m-au Înțeles, monseniore. Cei mai mulți sunt niște războinici aspri și neciopliți care n-au În cap decât arme și bătăi, numai sete de putere. și sunt Întunecați și orgolioși pe deasupra. Astăzi mi-am făcut noi dușmani. Cred că nici măcar credinciosul Hildebrand n-a Înțeles, nici Raimund și În nici un caz Amadeus
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
respect pentru rangul Înalt al tânărului. Nu o dată, cei din suita lui și-au văzut uimiți stăpâ nul aducând apă proaspătă de la fântâna din apropiere și Împărțind cu gazda o bucățică de fagure de miere Într-un blid de lemn necioplit, În timp ce cavalerii așteptau la distanță respectuoasă semnalul de plecare. Prin unchiul ei și prin părintele Bernhard, pe care o pasiune comună pentru plantele de leac Îl Împrietenise cu monahul cel straniu, ajunsese și Adelheid la chilia lui. Bătrânul o primi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
al femeii le regăseam pe suratele ei, eroinele lui C. Caragiali, ale lui Negruzzi și Alecsandri: „Bine, nu știi că astăzi avem soarè, nu știi că am poftit la petrecere? Ce-mi stai ca o momâie? Până când ai să fii necioplit? Când o să te văz și eu mai de modă, mai delicat, totdauna ca un urs sălbatec, mojicos, grosolan!“; „Ce poți să faci? Poți să te îmbraci după modă. În locul nădragilor acelor roși, să pui un pantalon elegant, botine de glanț
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
etc. ne întâmpină ... Se răspunde astfel unei opinii a timpului, din ce în ce mai răspândite, potrivit căreia vechiul alfabet chirilic ar fi „urât“. Încă Petru Maior vorbea cu năduf de „calicele cirilicești petece“, iar Ion Budai Deleanu socotea oportun ca „unele slove tocma necioplite [românii] să le mai netezască, cum au netezit rosianii ale lor cele politicești, [...] și într acest chip vom avea o scrisoare cu mult mai arătoasă și mai bună“ (Temeiurile gramaticii românești). „Gustul esteticesc“ va fi invocat, cum știm, și în
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
moscălească apela În continuare la proprii soldați sau chiar civili numiți „pahonți”. După cum ne explică și Dicționarul limbii române, pahonțul era un soldat cărăuș din armata rusă căruia isteții noștri țărani Îi atârnaseră de coadă și epitetele depreciative de: grosolan, necioplit sau murdar. În fine, și atunci, dar și mai târziu, mujicul rus Înrolat pentru război avea apucături de suine atât de evidente Încât (prostul) renume i-a rămas până În prezent (vezi nenorocirile făcute de aceștia În Afganistan). La temă, pe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
nu e și transportat în ceruri ipso facto. Și pentru că un nume va traversa mai bine timpul dacă se va putea raporta la un loc anume. Doar un spirit pur poate trece peste aceasta, dar la noi aștia, grosolanii și neciopliții, "cine vrea s-o facă pe îngerul o face pe prostul". Dovadă, adepții Divinei Absențe sfârșesc prin a săruta niște pietre: Kaaba de la Mecca, un meteorit, și Zidul Plângerii, o stivuire ciclopeeană. Iconoclaști la plecare, petrolatri la sosire. La Betel
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu ne comportăm astfel din rea-credință, ci pentru că așa am fost educați. Educația ține într-o măsură foarte mare de țara de unde vii. De mediul în care ai fost format. Promotorii noțiunii de "mediu" din Franța trec drept niște personaje necioplite. Sainte-Beuve, Hippolyte Taine sunt niște pozitiviști, niște determiniști, niște materialiști și alte alea. Atunci când ideile unui om cinstit ne șochează, să privim cu atenție humusul pe care a crescut. Cu cine a copilărit alături, ce fel de chipuri a văzut
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
comunicare (p. 184). Presupusa origine lumească a limbilor, spune Cantemir, permite științei respective să diferențieze limbile „găsind că unele sunt mai pieptănate, compunerea este mai meșteșugită și pronunțarea mai elegantă și mai dulce; ea a descoperit că altele sunt mai necioplite și mai aspre, mai slabe din punct de vedere intelectual, sunetele sunt mai barbare, compoziția mai puțin elegantă și pronunțarea închisă și neelegantă și deci barbară” (p. 182 urm.). Era de așteptat ca Dimitrie să respingă existența unor deosebiri calitative
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]