212 matches
-
Superb! Cel puțin, până mâine dimineață, suntem scutiți să suportăm țățimea de pe lume! după cum se și exprimase, cu recunoscuta-i eleganță, Crocodilul. Ea l-a terminat pe bietu' Luci'. L-a mâncat cu zile, nenorocita! Proasta dracului! scrâșnise și Buletin, neconsolat. Profitând și de faptul că antemergătorii, care sosiseră tustrei, împreună, mai dinainte, direct de la crama lui Fane Dromaderu', zis și Calapod anume Vali, Iulică și cu Cezărel preferau să comenteze acum, în dârdoră, rezultatul recentului meci al echipei-fanion de fotbal
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
viitorul. Cu Gogu Ionescu a trebuit să discute despre mormântul Nadinei. Cum Nadina numai prin lipsa unei mici formalități procedurale a mai putut figura ca soția lui, Grigore nu se credea îndreptățit să decidă nimica în privința ei. Gogu, deși încă neconsolat, credea că, de vreme ce destinul a mînat-o la țară, în zilele cele mai periculoase, nicăiri n-ar avea odihnă mai mare sufletul ei atât de neastâmpărat în viața aceasta, decât acolo unde a găsit-o moartea. La parastasul de trei luni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apriga furtună dar impactul și rezistența la intensitatea acestuia este asumată și suportată de trunchi și rădăcină, tot astfel trupul este cel mai expus aici devastatoarei suferințe dar sufletul care-l susține și poartă adună cumulând vibrația durerii și neliniștea neconsolată și tânguitoare a combustiilor interioare. Însă, afecțiunile corporalității nu se traduc întotdeauna la nivelul spiritului printr-o străpungere sfredelitoare și incendiară. Mai exact, între suferințele mijlocite de trup și cele care lovesc sufletul fără intermedierea acestuia, există stări ale unor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
este suspendat aici logica fiind profund neglijată în mijlocul suferințelor indiferent de sursa și ordinul naturii lor. Transcendența reprezintă pentru cel pătruns de suferința corporală lumina ce-o între-zărește deasupra spasmelor sale care-l zguduie devastator. În mjlocul neliniștilor de calvar neconsolat, transcendența îi apare a se deschide nu atât prin forța spiritului său de a rezista cât prin capacitatea de a activa speranța lăuntrică, speranța ce dincolo de așteptarea unei vindecări corporale și ea efemere, se ridică la preîntâmpinarea unei tămăduiri eliberatoare
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Degeaba o privește cu privirea din seara când s-au promenat la Șosea cu Mișa, muscalul. Degeaba și iar degeaba ! Există, oh, în viață întâmplări ireparabile, peste care nu se mai poate trece - chiar dacă rămân în urmă inimi zdrobite și neconsolate... Așa că Margot trece din ușă spre canapeluță, la locul ei, cu pași mici-mici, atât de mici încât își simte sus pulpele lipindu-se, o umezeală caldă, vâscoasă, o senzație mai degrabă neplăcută, ca toate senzațiile care îți aduc aminte că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
umilința de a fi un exemplar degenerat al umanității ? Gândindu-mă pe urmă, nu am știut ce să-mi răspund. Totuși puterea de a mi stăpâni pornirile mi-o dovedește chiar acest moment când, în absența oricărui gest (aș fi neconsolat să nu mă pot ține în mână), contemplam uluit spectacolul cruzimii mele imaginare. Dar reacția ei pur animalică, ce m-a derutat și pe care nu o mai descriu, de silă ? Neavând deloc scrupulele mele și purtându-se firesc, s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o târzie trimitere a ordinelor și dintr-o permanentă lipsă de simț al realității, ordinul nu ajunsese și se declanșase inutila ofensivă ! Sosind apoi ordinul, prea târziu, lăsam în urmă inutile cadavre, inutile inimi de mame și soții pe veci neconsolate și, abia victorioși, istoviți și decimați, începeam, fără zăbavă, retragerea. Cum să mai ridici capul, prins într-o asemenea plasă de fatalitate, și cum să mai învinuiești cerul, când învinuirea tot asupra noastră se întoarce ? După câte am auzit, astfel
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din cauza luminii slabe a Înserării și a frigului, o să ne coasem Între ele degetele țepene ca niște vreascuri, pline de mici infecții cauzate de igiena precară. Cineva Începe iubită care așteaptă pe un peron și despre o mamă care plînge neconsolată, iar altcineva bate ritmul În valiză. Dar toată treaba iese atît de delicat și de gîtuit Încît ai senzația că nu cîntă un vlăjgan, ci un fluture de noapte, amețit de foame și frig. După alte cîteva ore de așteptare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
hippies, plin de jeg și de flori. La urma urmei, gestul lui Orfeu de a întoarce capul, la ieșirea din Infern, în speranța că o va vedea pe Euridice, nu-i anunță, oare, pe toți romanticii de mai tîrziu? Dragostea, neconsolată, a cântărețului trac pentru Euridice poate sta lângă orice mare poveste romantică. Și torul este romantic în biografia lui Orfeu. De la vraja cântecului său, care clintea pietrele din loc și domolea furtunile pe mare, la incapacitatea de a ieși din
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
înțelepciunii. Agamemnon e ucis de o soție adulterină, Helena se întoarce pocăită în brațele lui Menelau după ce a provocat dezastrul Troiei, Artemis, insensibilă și frigida, îi pedepsește pe cei care încearcă să se apropie de ea. Dragostea unică, romantică și neconsolată, care îi va provoca râsul lui Don Juan, n-a găsit mai mult respect la antici. Ulise nu se grăbește deloc să ajungă la Penelopa, iar femeile trace s-au simțit ofensate de fidelitatea lui Orfeu. Domnii specialiști se vor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
bine, în vreme ce eu fierb. Îmi arată lebedele care plutesc melancolic pe un lac, în dreapta noastră, vorbindu-mi despre fidelitatea lor în dragoste. Dacă-și pierde perechea, o lebădă nu mai stă niciodată laolaltă cu suratele sale. Rămâne deoparte, singură, mereu, neconsolată și neconsolabilă. Romantic, nu? mă întreabă tacticos. Strâng din dinți, să nu explodez. Nu vreau să se vadă că sunt încordat, că, în acest moment, nu-mi arde să aud povești despre romantismul fidelității lebedelor; în capul meu e o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
văd de ce nu le-am mărturisi. Popa se hlizi pastișîndu-i intonațiile: ― Vom contribui la cheltuielile de înmormîntare ― bieții oameni n-aveau de nici unele ― și-i vom comanda o coroană de flori. Văd și banderola: "Lui Panaitescu de la vecinii orfani și neconsolați". ― Vai ce idee fermecătoare, domnule Popa! Vă dați seama ce impresie va face domnilor din Miliție o coroană?! Căută: Exact! O coroană de garoafe albe cu un medalion de trandafiri roșii. Cât se poate de rafinat. Abandonă brusc tonul elegiac
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o coroană uriașă. Odaia se umplu de miros proaspăt. Pământ, aer, brad. Garoafe albe încununau miezul, un buchet de trandafiri de un roșu adânc. Pe panglica din șaten, literele strident imprimate păreau ude. Matei citi printre dinți. ― ... așa..."în veci neconsolați, Melania, Grigore, Valerica, Doru..." ― Hm, făcu Popa. Nu-i plăcea să-și vadă numele acolo, pe fâșia de mătase lucioasă. Putea fi un semn rău. Chema parcă nenorocirea. ― E superbă, conchise Melania Lupu. Sânt absolut sigură că va face o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nostalgică îl învăluia, dar doar pentru puțină vreme. Căci osul dintre lăbuțele lui îl îmbia cu miresmele sale, făcându-l să uite de trecutele lui vieți de globe trotter. Și totuși, în acest eden din Moulinsart, o singură ființă tânjea neconsolată, ca și cum bucuria acestor după-amiezi calme și nesfârșite nu ar fi fost decât o succesiune de clipe care se scurg îngrozitor de lent. Privirea lui Tintin trecea mai departe de grădina din castel, dincolo de paharul lui Haddock, dincolo de laboratorul năzdrăvan al lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pentru o clipă, ridicându-l și întorcându-l pe toate fețele. Apoi îl puse înapoi pe masă. ă Nu, spuse el, abia mascându-și plăcerea oferită de acesteă mică șaradă. Porfiri apucă din nou scrisoarea și se înclină către femeia neconsolată, ale cărei lamentații nu încetaseră de-a lungul schimbului cu Zamiotov. ă Porfiri Petrovici, gânguri funcționarul șef cu satisfacție. Această femeie dorește să vă vadă pe dumneavoastră. Porfiri ezită înainte de a-i răspunde direct funcționarului, fără să se uite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cu nasturi lipsă. Se înclină vag în direcția lui Profiri, deși ochii lui umezi erau evazivi. ă Domnia voastră, permiteți-mi privilegiul de a mă recomanda. Sunt consilierul titular Ivan Filomonovoci Lebediev. Domnia voastră, repetă el, permiteți-mi onoarea - ah! Se opri neconsolat. Se înclină pentru o clipă și își încleștă fața într-un rictus dureros. Își reveni cu un zâmbet ascuțit, știrbit doar de lipsa sa de dinți. Prea multe domnii! Domnia voastră, vă stau la dispoziție? ă Atunci poți să te așezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
văd eu că sicriul va fi închis, și de-a dreptul scârbos ce face bunică-mea, și-a făcut rost de o pălărie neagră cu voaletă, pe care nu și-o mai scoate de pe cap, și o joacă pe văduva neconsolată, ca la paradă, văicărindu-se că ce lovitură, ce tragedie, ce se va alege de ea acum, când jumătatea ei dragă, dragul ei drag, s-a stins, cât trăise, nici vorbă să-i fi spus așa, jumătatea ei dragă, dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
revărsate și toate tăblițele de la străzi, pe care orice prost putea să citească elvețienește... Cu dudui și borfet coconos, care viața întreagă juca tabinet, până ce le apuca amețeala și le bufnea cu sângele pe nas... Cu domnișoare ce stătea neconsolate în dosul la niște boticuri de porțelan că nimeni nu se îndura să le ciufulească pisoiul. Și atunci, de isterie, se răstea și ele la niște servitori milităroși, schingiuiți la livrea... 76 DANIEL BĂNULESCU dumnezeilor, la capătul miază-noaptei; mă voi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că, la-ncheierea fiecărei mii de ani, cineva va intra din nou în grațiile textului perfect și că, prin puterile textului sacru, va guverna, o anumită vreme, lumea, înainte de a dispărea și el, ca persoană, și textul... Eram atât de neconsolat pe chestia asta, încît mă ustura în cot. Polizam destul de șucărit deci, că nu răzbeam să guvernez nici la masa mea, reperând între timp stârpitura cum se insinua languroasă către mine, dar nereperînd-o când, iute de labă, mi-a slobozit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și de ce se-nsuflețește respirația pentru tot ce-i depărtat? Unde-s brațe crude de muiere să-ți strângă oasele, tremurând de gând, și tu să-ți pleci urechea pe bătăile inimii ei îmbătate, nutrindu-ți groaza scumpă și voluptuos neconsolată?! Când ochii mi se-nchid și marginile mele le-ntind spre marginile lumii, ce auz misterios îmi descifrează în zare un cor de copii nebuni? ... În incerta veșnicie a unei după-amieze de vară, vocea spartă a unui puști te tulbură
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a evidenția un singur lucru, încă stupefiant: importantă, aici, nu e supunerea maselor și absența spiritului de răzvrătire în fața unor astfel de conducători, ci afecțiunea intimă pe care i-o poartă și care ajunge pînă acolo încît se simt de neconsolat la dispariția lui. Cum pot oamenii să își iubească tiranul? Cum pot să îl urmeze, renunțînd la libertatea, la viața lor chiar? Se întîmplă ca și cum, pentru oameni, orice "vacanță a puterii" ar fi insuportabilă, prin aceasta înțelegînd golul, real sau
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
morții, poate, îmi închipui eu, din cauză că femeia e absorbită de copii și e împinsă de instinct să aibă grija celor care rămân. Madam Ioanide a suportat moartea copiilor cu o liniște extraordinară, deși o cunosc bine și știu că e neconsolată. I-a dat putere ideea că Ioanide e sensibil și trebuie să-l susțină. . - Socotești dumneata, doamnă Farfara, că o femeie rămasăsingură poate înfrunta viața? . - Ai haz, Jean! zise madam Pomponescu-mamă. Eu suntvăduvă de atâția ani și te-am crescut
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
va constitui cea mai amplă parte a poemului, avem din nou prefigurată imaginea acelei societăți medievale cizelate și elaborate, de această dată accentul căzând pe ritualul iubirii curtenești. O astfel de dragoste nu poate dura, de aceea cavalerul se simte neconsolat în ciuda intenției binevoitoare a naratorului de a-l sprijini în durerea resimțită acut, și plânge pierderea femeii iubite pe un ton elegiac („Eu cel prin moarte văduvit,/ De fericire jefuit,/ Suflet stingher, surpat, urând/ Zilele, nopțile la rând!/ Viața-mi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
această transcendere a ființei iubite, angelizarea, eterizarea ei, ridicarea pe un piedestal al perfecțiunii morale și al frumuseții absolute: „Cea mai frumoasă și mai bună,/ Desăvârșirilor cunună”668. Pierderea acestei minuni, prin moartea care răpește femeia iubită, duce la tânguirea neconsolată și tragică a îndoliatului cavaler, ce se simte, după edenica existență alături de Dalba, lipsit de orice reper, de orice sprijin, nu mai poate da un sens propriei existențe. Donna angelicata care era Dalba dispare și odată cu plecarea ei se pierde
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
compară durerea sunt Sisif și Tantal, amândoi chinuindu-se pentru eternitate în iad. Durerea pierderii iubitei pare comparabilă cu supliciul celor damnați.”670 Man in Black (cavalerul în negru) trimite și la poezia lui Dante, care se simte cu totul neconsolat în absența Beatricei. Naratorul se trezește din reveria sa, cu povestea nefericiților eroi ovidieni în mână, cea care anticipase narațiunea de mai târziu, conferindu-i poemului o structură simetrică, și face un crez din a transpune în versuri, cât mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]