214 matches
-
idee de a-l reasculta pe polimorful saxofonist Harry Sokal (ex-membru al fenomenalei Vienna Art Orchestra) - în interacțiune cu junele alchimist al orgii Raphael Wressnig și cu virulentul baterist Lukas Knöfler - îl poate umple de speranțe pe orice meloman încă neconsolat după dispariția lui Jimmy Smith. Așteptările au fost confirmate, printr-un program de compoziț ii originale îmbinând densitatea ideilor muzicale cu... dansabilitatea lor. De pe scena autohtonă organizatorii au propus, anul acesta, următoarea selecție: grupul merituosului poliinstrumentist timișorean Liviu Laurențiu Butoi
Măsurând timp și viață prin jazz by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/5474_a_6799]
-
Camil (familiaritate miticească, deh...) nu intră, orice s-ar spune, între cei suspectați c-au pus o trăsătură la tipul șmecherului de București (pe care am ajuns, deja, în forma lui bună, să-l regretăm). Orice sînt personajele lui, inadaptați, neconsolați cu veleități suicidare, oameni de onoare și de secret într-o lume a făcăturilor și-a indiscrețiilor, dar nu șmecheri. Totuși, șmecherul de viță, care joacă feste (v. Mitică) cu-aceeași sublimă gratuitate cu care poetul scrie versuri, păcălindu-i
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
celor ce au încercat să declanșeze judecarea, folosirea pentru provocări și agresiuni a informatorilor (nedeconspirați și șantajați), protejarea unor criminali ca Nicolski, Drăghici, Crăciun etc., favorizarea îmbogățirii ilicite a responsabililor pentru vechile crime, în timp ce ultimele victime se stingeau din viață neconsolate și încărcate de acuze niciodată demonstrate și caziere murdărite prin minciuni etc." Plângerea (nr. 35/P/2006) a fost preluată de general maior magistrat doctor Dan Voinea, procuror militar șef al Secției Parchetelor Militare, care a semnat și un proces-verbal
Ierarhizarea răului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10303_a_11628]
-
și capcane", dar la care d-sa nu dorește să participe. Numărîndu-mă printre membrii juriului și fiind la curent cu felul în care s-au făcut propunerile, mă simt dator cu o explicație pentru extraordinarul poet care este Geo Dumitrescu. Neconsolat a-l fi supărat, aș dori să-i spun că greșește de două ori în refuzul d-sale. Un premiu poate fi refuzat. Se cunosc destule cazuri, mai mult sau mai puțin, celebre, de la Nobelul lui Sartre la Premiile Naționale
Semnificația unui gest by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15101_a_16426]
-
făcut, nenorocitule? De ce ai omorît șarpele?»“ (p. 343) Scena pare ruptă dintr-o antologie a comicului macabru, căci intenția de ștrangulare reptiliană te înfioară, iar reacția inumană a anchetatorului te amuză. Activistul își pierduse unealta vie de tortură și rămăsese neconsolat, Corneliu Călin primind o nouă pedeapsă pentru omorîrea pitonului: pe 25 februarie 1950 e închis la Jilava într-o celulă fără geamuri, fiind stropit toată noaptea cu furtunul de apă, pentru a muri înghețat. Scapă și de data aceasta, depunînd
Exponențial, nu reprezentativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2983_a_4308]
-
cum spune în acest text introductiv, de lumea însăși: "Am rămas fără lume". În asemenea condiții, scrisul, ficțiunea, cărțile sunt în stare să aducă, după părerea romancierului, un fel de compensație simbolică: În felul acesta, cărțile pot deveni consolarea celui neconsolat, a omului pierdut. Cafeneau în care intri atunci când toate celelalte cafenele te înspăimântă. Ceea ce poate fi gândit într-o manieră diferită, în vremuri lipsite de promisiune și de prestanță". Or, Omul pierdut este tocmai replica la un asemenea univers golit
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
și regina-mamă Elena (1940), ambasadorul Italiei etc. Tot aici, un acar l-a salvat pe Carol II, aflat în drumul său spre exil, după abdicare, de legionarii care-l așteptau. Iar Martha Bibescu, impresionată de prezența insolită pe peron a neconsolatei îmbrăcată în alb, cu veșnicul buchet de flori, va scrie „Fata din Jimbolia”. În drumul spre turneul european, regele Ferdinand și regina Maria sunt întâmpinați de autoritățile locale în gara Timișoara în 7 aprilie 1924. După cum semnala „Nădejdea”, ei erau
Agenda2006-02-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284623_a_285952]
-
ridicolă pe care, din fericire, nu reușește s-o materializeze, deși se chinuie îngrozitor să scrie secvența respectivă. Sensul textului, intangibil, se dovedește mai puternic decît impulsul tînguios al creatorului de a-l distruge. Așa încît, neavînd ce face, trimite, neconsolat, romanul la tipar: „Nimeni nu va ști mai bine decît mine că acest sfîrșit este escamotat”. În sfîrșit, încă o ciudățenie, care, e adevărat, nu face decît să confirme, indirect, înțelesul soteriologic al Accidentului. La 21 ianuarie 1942 notează în
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
-n basme, într-o iarnă, a făcut un bulgăre de zăpadă perfect rotund, l-a muiat în apă, l-a lăsat să înghețe și mi l-a dăruit: „iată o bilă albă de biliard!” Desigur, s-a topit. Am plîns neconsolat și am început s-o urăsc cu strășnicie. Mult mai tîrziu, pe cînd aveam vreo 30 de ani, acest unchi (baba murise, cafeneaua și biliardul se desființaseră) mi-a dat o bilă galbenă, de fildeș, și una albă, de marmură
Ador ceasurile care stau! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13414_a_14739]
-
de arșiță palimpsestul ploilor grafomane cenzurat de iederă totuși vuia și vuia ca un tren din memorie într-o seară ploioasă împrejmuia poate o grădină dar nu avea nici o intrare era ca o frunte de meloman adâncit în tristețe de neconsolat sau niagară prinsă cu magnetofon și adusă dar unui copil orfan nu eram singurul deși multă vreme așa am crezut câțiva cari în anumite nopți nu reușeam să adormim cu povești irezistibil eram atrași de zid ne venea să ne
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
a des chis ușița și... să nu mai vorbim... Cu plânsete și ți pete, Suzanne a venit la mine, disperată: „De ce-ai lăsat ușița deschisă? Uite ce-ai făcut!“ Drama durase o clipă, dar săraca Suzanne a rămas de neconsolat. A luat câteva pene galbene ca soarele, care rămăseseră agățate de gratii, le-a legat cu o fundiță și, până când am plecat eu din țară, ele încă erau atârnate lângă iconița de la căpătâiul patului ei. Până azi mă învinovățesc pentru
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pe lumea asta. Și nici n-am să plec de voie din ea. Ăsta este jocul fundamental al existenței mele. Am o consolare — că în grandoarea istorică a poporului român eu sunt o rotiță invizibilă, dar sunt... Aș fi fost neconsolat dacă n-aș fi trăit convingerea fermă că îmi face cinstea suferinței un mare popor. Asta m-a salvat de la nebunie. Adică nu fac pușcărie că reprezint un trib de negri, ci un mare popor, greu de istorie și de
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
gelozie. Mama copilului din Cernăuți este nimeni alta decât fosta soție a lui Ludwig, ajunsă în nordul țării, la o mătușă a ei, unde s-a căsătorit cu un comerciant de cereale, îndrăgostit de Hilda din prima tinerețe și rămas neconsolat după căsătoria ei cu Ludwig. Noua căsătorie este deci împlinirea unei iubiri juvenile. Prozatorul inserează senzațional și neverosimil informații despre dispariții misterioase și rupturi temporale, ca în proza lui Mircea Eliade, fără să aibă însă capacitatea speculativă a acestuia sau
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
morții, poate, îmi închipui eu, din cauză că femeia e absorbită de copii și e împinsă de instinct să aibă grija celor care rămân. Madam Ioanide a suportat moartea copiilor cu o liniște extraordinară, deși o cunosc bine și știu că e neconsolată. I-a dat putere ideea că Ioanide e sensibil și trebuie să-l susțină. . - Socotești dumneata, doamnă Farfara, că o femeie rămasăsingură poate înfrunta viața? . - Ai haz, Jean! zise madam Pomponescu-mamă. Eu suntvăduvă de atâția ani și te-am crescut
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mea ruptă și cu căciulită mea pe cap, știind că nu va fi niciodată feminitate și bucurie în viața mea, îmi imaginam viitorul ca pe o garsonieră cu o masă, un scaun și-un pat, în care eu, văduvitul, sumbrul, neconsolatul, iluminat doar de un soare negru, aveam să scriu nesfârșita mea carte, cartea ilizibilă, dementă, ale cărei bucle de cerneală aveau să fie direct conectate la venele mele, la canalele mele limfatice, și ale cărei pagini erau chiar pielea mea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
grilă de criptografie ce prevestea trecutul și-și amintea viitorul. În centrul acestei cărți ilizibile, fluturând din cele două oglinzi, Maarten află despre cel ce o scrie, aplecat (chiar acum!) adânc deasupra ei, ca și de celălalt, adversarul, tenebrosul, văduvul, neconsolatul. Despre Victor (ah, Victor!), cel care spintecă, hăcuiește, trepanează, terciuiește, orbește. Despre bâjbâiala lor unul către celălalt. Lumină ordonată, unificată, amplificată între oglinzi, Maarten știu că va țâșni cândva ca o rază din capcana acestei cărți, că va primi o dată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o văd, pala față, Cu buze-nvinețite, cu ochii cei de gheață Ce moartea turburată, stingând adâncul lor, Făcu să nu mai aibă nici raze, nici izvor. Toma vine și îi consilie mai întîi să aibă speranță - în urmă, când rămâne neconsolat, îi descopere că e tatăl lui și-i promite a o învia. * [TOMA NOUR] (din Mira) Trecutul meu june, o, trecutul meu e înfiorător... e un pustiu în care nu găsești nimica decât schelete uscate de morți. De mic am
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu otravă amestecată cu supă de ginseng și țestoasă înăbușită la aburi. 14 Ea citește în Literatura poporului eseul lui Fairlynn despre turul ei prin Orașul Interzis, avându-l ca ghid pe Mao. Mărețul nostru Salvator stătea lângă mine. Geamătul neconsolat al vântului peste Lacul Zhong-nan-hai devenea din ce în ce mai puternic. El îmi arătă spre barca-dragon antică, pe jumătate scufundată, a cărei coadă ieșea în afară ca un monstru. Am discutat despre istoria răscoalelor țărănești. El a explicat eroismul. Sunt sigură că fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
întrebat și eu pe cine caută, dar el, după ce i-am dat pozele, a zis că nu-i mai trebuie nimic și a plecat. SONIA (plîngînd):Tată! Mi-ai distrus viața! EDUARD: Lasă, c-ai scăpat de facultate. (fata plînge neconsolată, mîngîiată de mamă) BUNICA (îl pupă pe frunte pe tatăl care nu înțelege nimic): Bravo! Ai scăpat fetița de pericol. Dacă ți-a cumpărat el pozele cu Maricica trebuie să fi fost vreun obsedat (bunicului, severă) ca Ilie al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
are un înțeles simbolic, adânc, doar mie revelat. Voi recita iarăși, cu voce tare, versuri pe care pereții zugrăviți ieftin ai ruinelor mi le vor întoarce prin aerul saturat de moloz sclipitor. 128 Voi fi iar văduvitul, sumbrul, în veci neconsolat prinț aquitan... O bucurie tristă îmi însoțea reveria, așa încît abia mi-am dat seama când s-a aprins focul de tabără. M-am dezmeticit când am văzut întregul rug, înalt de câțiva metri, cuprins până în vârf de limbi răsucite
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din Botoșani, și a căzut prizonier când rușii au rupt frontul la Iași. Cu mult noroc, a scăpat de soluția finală a rușilor, un glonț tras cu revolverul în ceafă, sau de epidemiile de ciumă și holeră. Pentru fetele rusoaice, neconsolate de tinerii autohtoni căzuți pe front, Vladimir era un „harașo celavec”, înalt de 1,80 m, constituție robustă și păr măsliniu. O siberiancă focoasă, care l-a vrut numai pentru ea, l-a ocrotit o bună parte din acei ani
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Degeaba o privește cu privirea din seara când s-au promenat la Șosea cu Mișa, muscalul. Degeaba și iar degeaba ! Există, oh, în viață întâmplări ireparabile, peste care nu se mai poate trece - chiar dacă rămân în urmă inimi zdrobite și neconsolate... Așa că Margot trece din ușă spre canapeluță, la locul ei, cu pași mici-mici, atât de mici încât își simte sus pulpele lipindu-se, o umezeală caldă, vâscoasă, o senzație mai degrabă neplăcută, ca toate senzațiile care îți aduc aminte că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
umilința de a fi un exemplar degenerat al umanității ? Gândindu-mă pe urmă, nu am știut ce să-mi răspund. Totuși puterea de a mi stăpâni pornirile mi-o dovedește chiar acest moment când, în absența oricărui gest (aș fi neconsolat să nu mă pot ține în mână), contemplam uluit spectacolul cruzimii mele imaginare. Dar reacția ei pur animalică, ce m-a derutat și pe care nu o mai descriu, de silă ? Neavând deloc scrupulele mele și purtându-se firesc, s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o târzie trimitere a ordinelor și dintr-o permanentă lipsă de simț al realității, ordinul nu ajunsese și se declanșase inutila ofensivă ! Sosind apoi ordinul, prea târziu, lăsam în urmă inutile cadavre, inutile inimi de mame și soții pe veci neconsolate și, abia victorioși, istoviți și decimați, începeam, fără zăbavă, retragerea. Cum să mai ridici capul, prins într-o asemenea plasă de fatalitate, și cum să mai învinuiești cerul, când învinuirea tot asupra noastră se întoarce ? După câte am auzit, astfel
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și de ce se-nsuflețește respirația pentru tot ce-i depărtat? Unde-s brațe crude de muiere să-ți strângă oasele, tremurând de gând, și tu să-ți pleci urechea pe bătăile inimii ei îmbătate, nutrindu-ți groaza scumpă și voluptuos neconsolată?! Când ochii mi se-nchid și marginile mele le-ntind spre marginile lumii, ce auz misterios îmi descifrează în zare un cor de copii nebuni? ... În incerta veșnicie a unei după-amieze de vară, vocea spartă a unui puști te tulbură
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]