KorAP: Find »[drukola/base=necropolă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...70 >

1,749 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

în vremea lui Marcus Aurelius (161-180). Sarmații care s-au instalat în teritoriile dacice de la est și sud de Carpați (în Bugeac și Bărăgan) și-au continuat modul de viață nomad tradițional, singurele mărturii arheologice rămase de la ei sunt mormintele. Necropolele sarmatice erau mici, ca întindere, iar ritul de înmormântare era exclusiv înhumarea (depunerea în pământ). Practicile funerare sarmatice erau de o mare diversitate. Inventarul mormintelor sarmatice era diferit pentru bărbați și femei, la primii se aflau arme, săbii și pumnale

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
părăsesc teritoriile lor de locuire și se stabilesc în regiunea aflată la est de Vistula mijlocie, ce includea Mazovia și Podlesia, primul spațiu de expansiune gotică. În aceste teritorii, goții au întemeiat prima cultură (civilizție), Wielborie, ce cuprindea așezări și necropole, expresie a unor comunități mari, bine organizate și durabile.10 După declanșarea marii migrații și în contact cu populațiile sedentare sau nomade întâlnite în spațiul ocupat, daci, sciți târzii, sarmați, goții au intrat într-un proces profund de aculturație, ce

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Influența civilizației romane s-a manifestat și în viața spirituală, mai concret în convertirea la creștinism a goților. Ca și alte popoare întâlnite în regiunea Dunării și a Mării Negre, goții erau păgâni, fapt atestat de lipsa totală din așezări și necropole a obiectelor creștine. În plus, obiceiurile (ritul) de înmormântare erau în contradicție cu cele creștine, goții practicau pe scară largă incinerația, iar într-o măsură mai redusă inhumația, însă după alte reguli decât cele creștine. Pătrunderea creștinismului în spațiul sud-est

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
păgâne. Convertirea la creștinism a goților și a altor populații din nordul Dunării este confirmată nu numai de surse scrise, dar și de descoperiri arheologice. În acest fel, practica incinerării este treptat abandonată, iar inhumația este tot mai frecventă în necropolele descoperite. Convertirea la creștinism se generalizează și are loc la nivelul tuturor comunităților sătești, în acest sens, misionarii creștini au avut un rol covârșitor, veniți din sudul Dunării și fiind latini. Pacea din 332 d. H. dintre goți și romani

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
runice, cu semnificație sacră (magică). Tezaurul acesta este considerat printre cele mai importante din Europa perioadei migrațiilor. Goții tervingi, sub presiunea hunilor, au emigrat în masă de pe teritoriul de sud-est al Daciei, între 376-380, de aici explicația că majoritatea cimitirelor (necropolelor) și așezărilor de tip Sântana și-au încetat existența după 376. Este posibil ca grupuri restrânse de goți să fi rămas pe loc, dar ei vor fi asimilați de populația locală, dacică sau daco-romană. Invazia (migrația) hunilor nu a avut

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
teritoriile mai greu de controlat de avari. În aceste condiții, este explicabilă extinderea ariei lor de instalare din Câmpia Tisei în nord-vestul Daciei, în interiorul arcului carpatic până la Mureș. Așezările lor de pe teritoriul de azi al României și Ungariei, ca și necropolele descoperite sunt dovezi în acest sens. Nu mai este însă o lume pur germanică, ca înainte de 567, deși s-au păstrat elemente tradiționale de civilizație, credința creștină și legăturile cu Imperiul, monede, obiecte de podoabă și arme, ci o lume

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de la Someșeni (Cluj). Urmele arheologice gepide din secolul al VI-lea și prima jumătate a secolului al VII-lea sunt mai numeroase, majoritatea lor aparțin populației autohtone, dar au fost atribuite greșit exclusiv gepizilor. Dar în Transilvania există așezări și necropole ale gepizilor, tezaurul cu monede de aur de la Șeica Mică (jud. Sibiu), în valea Târnavei Mari, cu monede din vremea lui Justinian, îngropate după 567. O imagine a civilizației din secolul al VI-lea și a vieții populației autohtone din

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
vremea împăratului Heraclie (610-641). Aceste descoperiri nu pot fi atribuite cert avarilor, dar ei dominau regiunea în secolul al VII-lea. Spre mijlocul secolului VII, își încetează existența cimitirele de tip Band-Noșlac, specifice gepizilor târzii din Transilvania, dar la periferia necropolelor de la Band (jud. Mureș) și Noșlac (jud. Alba), târziu în secolul VII, au fost îngropați și războinici călăreți, despre care unii specialiști cred că erau avari sau kutriguri sau alți nomazi răsăriteni. Un fapt semnificativ pentru avari, este că ei

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
678-682. 11. Ibidem, p. 682-685. 12. Ibidem, p. 685-687; I. Ioniță, Contribuții cu privire la cultura Sântana de Mureș-Cerneahov, în Arh.Mold. 4, 1966, p. 189-259. 13. Istoria Românilor, vol. II, p. 687-688. 14. Ibidem, p. 689-691; Vezi B. Mitrea, C. Preda, Necropole din secolul al IV-lea în Muntenia, București, 1966; Gh. Diaconu, Târgșor. Necropola din secolele III-IV, București, 1965. 15. Istoria Românilor, vol. II, p. 691-692; I. Nestor, Goții, în Istoria României, I, București, 1960, p. 682-694. 16 .N. Iorga, Istoria

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cultura Sântana de Mureș-Cerneahov, în Arh.Mold. 4, 1966, p. 189-259. 13. Istoria Românilor, vol. II, p. 687-688. 14. Ibidem, p. 689-691; Vezi B. Mitrea, C. Preda, Necropole din secolul al IV-lea în Muntenia, București, 1966; Gh. Diaconu, Târgșor. Necropola din secolele III-IV, București, 1965. 15. Istoria Românilor, vol. II, p. 691-692; I. Nestor, Goții, în Istoria României, I, București, 1960, p. 682-694. 16 .N. Iorga, Istoria Românilor, vol. II, București, 1936, p. 181-191; Christopher Kelly, Attila Hunul, București, Corint

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Telița (jud. Tulcea), Pârjoaia (jud. Constanța), LoznaStrăteni (jud. Botoșani), Botoșana (jud. Suceava), Biharea (jud. Bihor), Felnac (jud. Arad). În aceste localități s-au aflat și unelte (nicovale, ciocane, clești, dălți), dar importante sunt cele trei ateliere de la Lozna-Străteni. Și în necropole au fost descoperite unelte agricole, precum la Bandu de Câmpie (Transilvania). Piese și obiecte metalice se obțineau cu ajutorul tiparelor de lut, piatră sau os. Localități cu activitate meșteșugărească intensă, pe lângă cele menționate, sunt: Davideni (jud. Neamț), Dodești (jud. Vaslui), Olteni

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și mai rar în zonele subcarpatice. Dintre cele 250 de localități cercetate, unele au fost studiate integral: Comana de Jos (jud. Brașov), Fundu Herții (jud. Botoșani), Izvoare-Bahna (jud. Neamț), Dodești (jud. Vaslui), Hansca-Chișinău. Au fost cercetate apoi peste 100 de necropole (cimitire) de inhumație, birituale și tumulare (de incinerație), au fost sistematic cercetate cimitirele de la Castelu (jud. Constanța), Izvoru (jud. Giurgiu), Bârșia Nouă (jud. Olt), Ocna Sibiului și Brateiu (jud. Sibiu). Au fost descoperite tezaure monetare, depozite de unelte agricole, obiecte

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
lucrată cu mâna), care aparține ultimului val migrator slav, pătruns în Transilvania, la sfârșitul secolului al VII-lea și începutul secolului al VIII-lea. În perioada aceasta, pe teritoriul carpato-dunăreano-pontic, se practicau două rituri principale de înmormântare: înhumația și incinerația-majoritatea necropolelor sunt de înhumație. Inventarul mormintelor este relativ bogat, altele nu conțin nimic, în majoritatea mormintelor lipsesc armele-ritul funerar creștin predomină-cele autohtone aparțin populației creștine. Alte morminte, în aceleași necropole, conțin un inventar foarte bogat: arme, cai, piese de harnașament ce

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
carpato-dunăreano-pontic, se practicau două rituri principale de înmormântare: înhumația și incinerația-majoritatea necropolelor sunt de înhumație. Inventarul mormintelor este relativ bogat, altele nu conțin nimic, în majoritatea mormintelor lipsesc armele-ritul funerar creștin predomină-cele autohtone aparțin populației creștine. Alte morminte, în aceleași necropole, conțin un inventar foarte bogat: arme, cai, piese de harnașament ce sunt atribuite migratorilor (avarilor) care stăpâneau, în secolele VII-VIII, zona aceasta (Banat și Crișana). Asemenea morminte au fost aflate mai ales în centrul Transilvaniei, la Aiud, Câmpia Turzii, Cicău, în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
conțin un inventar foarte bogat: arme, cai, piese de harnașament ce sunt atribuite migratorilor (avarilor) care stăpâneau, în secolele VII-VIII, zona aceasta (Banat și Crișana). Asemenea morminte au fost aflate mai ales în centrul Transilvaniei, la Aiud, Câmpia Turzii, Cicău, în necropolele mari din jurul salinelor. Un grup însemnat de necropole de înhumație s-a aflat la Ciumbrud, Sălacea, Deta, Piatra Frecăței, din secolele IX-X, ce conțin obiecte funerare, cruci mai ales. Aceste morminte au aparținut unor obști sătești românești. Există și necropole

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de harnașament ce sunt atribuite migratorilor (avarilor) care stăpâneau, în secolele VII-VIII, zona aceasta (Banat și Crișana). Asemenea morminte au fost aflate mai ales în centrul Transilvaniei, la Aiud, Câmpia Turzii, Cicău, în necropolele mari din jurul salinelor. Un grup însemnat de necropole de înhumație s-a aflat la Ciumbrud, Sălacea, Deta, Piatra Frecăței, din secolele IX-X, ce conțin obiecte funerare, cruci mai ales. Aceste morminte au aparținut unor obști sătești românești. Există și necropole birituale-la Izvoru au fost găsite 500 de morminte

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
necropolele mari din jurul salinelor. Un grup însemnat de necropole de înhumație s-a aflat la Ciumbrud, Sălacea, Deta, Piatra Frecăței, din secolele IX-X, ce conțin obiecte funerare, cruci mai ales. Aceste morminte au aparținut unor obști sătești românești. Există și necropole birituale-la Izvoru au fost găsite 500 de morminte, majoritar creștine (75-80 %), dar la Brateiu și Păuleasa (244 și 252 morminte), predomină incinerația (85-90 %). Ca atribuire etnică este dificil de stabilit, dar, în general, cele de înhumație creștine sunt ale romanicilor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Brateiu și Păuleasa (244 și 252 morminte), predomină incinerația (85-90 %). Ca atribuire etnică este dificil de stabilit, dar, în general, cele de înhumație creștine sunt ale romanicilor (dar unele sunt bulgare), iar cele de incinerație sunt ale slavilor timpurii, necreștinați. Necropolele tumulare de la Nușfalău, Someșeni și Apahida, din Transilvania, ce cuprind exclusiv morminte de incinerație cu inventar bogat, datate sfârșitul secolului al VIII-lea și începutul secolului al IX-lea, aparțin unor slavi târzii pătrunși aici.26 Această perioadă este una

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
23. Ibidem, p. 72; Z. Szekely, Așezări din secolele VI-IX în sud-estul Transilvaniei, în Aluta, 6-7, 1974-1975, p. 35-55. 24. Istoria Românilor, vol. III, p. 73-75. 25. Ibidem, p. 79-81. 26. Ibidem, p. 82-85; B. Mitrea, Unele probleme în legătură cu necropola prefeudală de la Izvorul (Giurgiu), în SCIV, 18, 1967, 3, p. 443-446. 27. Istoria Românilor, vol. III, p. 86-91; A. Petre, Date noi în legătură cu valurile antice de apărare din Dobrogea (IV-X), în BMI, 2, 1973, p. 27-31; M. Petrescu-Dâmbovița și D.

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
medievale. Și în spațiul românesc asistăm, în acest interval, la o creștere demografică, evidențiată de cercetarea arheologică, sub forma unor concentrări masive de populație. Pe teritoriul locuit de români au fost identificate numeroase așezări omenești, peste 2000 de așezări și necropole (cimitire), răspândite pe întreaga suprafață a țării, sub formă de concentrări demografice, aflate la câmpie, podiș și regiunea subcarpatică. Așezările corespundeau unor uniuni teritoriale, având ca unitate de bază satul (obștea), unde se desfășura viața economică și se defineau deja

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
uniuni teritoriale, având ca unitate de bază satul (obștea), unde se desfășura viața economică și se defineau deja structurile sociale și politice. Este vorba despre așezări rurale fortificate sau deschise, cetăți, complexe monastice, așezări urbane. Cele 2000 de așezări și necropole din această perioadă indică existența unor grupări sau complexe teritoriale de mărime diferită și grad de organizare politică.2 Astfel, o primă grupare teritorială, alcătuită din 15 așezări, datată anterior secolului al XI-lea, era situată în nordul Moldovei, între

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
râuri din care se culegea aur, iar aurul era foarte bun". Aurul, sarea și celelalte bogății ale țării au atras irezistibil pe regele Ungariei, care și-a însușit bogății numeroase. Cucerirea Transilvaniei viza un teritoriu cu locuitori români, așezări și necropole (cimitire)este vorba despre voievodatul românesc al Albei, învecinat spre nord cu fostul voievodat al lui Gelu, care se întindea spre apus până la Munții Apuseni, spre sud până la marginile Țării Hațegului și ale Țării Făgărașului, iar spre est până la Carpați

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sub numele de "bulgari negri". Despre ismaeliți, semnalați în Ungaria, la începutul mileniului II, știm că veniseră din țara bulgarilor, în a doua jumătate a secolului al X-lea. Grupuri de bulgari răsăriteni au trecut și prin regiunile est-carpatice, astfel, necropolele de la Hansca (Basarabia) aparțin acestor bulgari. După dezmembrarea statului lor, unele grupuri chazare s-au împrăștiat spre apus. Un grup chazar, intrat în serviciul cnejilor ruși, este menționat în vecinătatea nordică a Moldovei, în contextul pătrunderii de cumani în Wolhynia

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
s-au instalat crescătorii de vite nomazi. Răspândirea mormintelor este un indiciu că neamurile turanice nomade ocoleau zonele de deal și cele acoperite de păduri întinse, de pildă, nu se cunoaște nici un mormânt turanic la apus de Siret, înainte de 1241. Necropolele triburilor turce din teritoriile extra-carpatice se remarcă prin numărul redus de morminte-nomazii se deplasau în grupuri mici, în zone de durată scurtă. O caracteristică a ritului de înmormântare la turanici sunt mormintele tumulare-la moartea nomazilor, caii erau sacrificați și depuși

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
locuire s-au conturat, în perioada aceasta, formațiuni teritorial-politice al căror nume nu-l cunoaștem, care apoi s-au închegat într-un stat la est de Carpați. Tabloul complet al lumii românești rurale de la est de Carpați trebuie completat cu necropolele (cimitirele), fiecare sat avea cimitirul său situat în marginea așezării. Dintre centrele urbane (orașele) aflate la răsărit de Carpați, sub aspectul originii și vechimii, menționăm pe cele mai importante. Astfel, așezările de la Baia, Suceava, Piatra lui Crăciun, Siret, Iași își

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]