5,468 matches
-
datorează existenței, este meschină: Cînd am renunțat la critică n-a fost un capriciu și nici o eroare, cum s-a zis. Am renunțat la un succes dezgustător. Dezgustător fiindcă îl obțineam întorcînd spatele. Abia atunci am început să merg în spatele necunoscutului, a unui spate întors. Spunînd și repetînd că nu știu dacă ce scrie e bun, tot nu, un capriciu este. Dar nici exact nu este. Exact ar fi să zic că nu vreau să știu dacă e bun. Mi-e
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
claritate, echilibru, ordine, armonie). Altcineva nu-i putea garanta că performanța e valabilă estetic. Pentru nevoi de contact social, găsise un Protector, o Călăuză. Poetul era însă străbătut și de alte impulsuri, nu întotdeauna străvezii, sigure. îl ispitea călătoria în necunoscut, în zone de taină, cutreierate de îngeri fără sex, de ființe androgine, de strigoi, unde guverna somnul, nocturnul alunga transparența. Pentru aceste expediții, criticul solemn, distant, nu poseda busola necesară, nici nu era dispus să iasă din perimetrul ordonat, pe
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
din notițele unui - spune în "justificare" - non-semblable, non-frčre, fumul (și fumurile...) generației. Mai curînd decît de indiscreție e, așadar, vorba de știința de-a face niște idei să stea drept în șaua unui personaj. Cam "subțire", trăind puțin, întrebînd mult, necunoscutul pe care un autor încearcă nu să-l înțeleagă, ci să-l facă de înțeles, e, în felul lui, un eretic. Un împătimit al persoanei întîi și al distanțărilor strigate tuturor. Nu crede, nu vrea să creadă că viața se
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
Nu mult mai târziu, eram la Bistrița, într-un grup de colegi, după o ședință. Mihadaș perora printre noi, la o bere. La un moment dat, un fost elev de-al nostru îi zice că este chemat până afară de un necunoscut. Un alt elev mi-a șoptit: "Acum o oră, pe domnul Mihadaș l-au dus la Securitate". Nu l-am mai văzut șapte ani. După ieșirea din închisoare, ne-am revăzut la Cluj, la Bistrița, la Dej. Despre Mihadaș țin
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
câte un milion de dolari bucata? Nu par, mektub!" "- Mektub, nemektub, vom negocia. Ceva trebuie să ne pice!" Si nici una nici alta, iată-ne înghesuiți într-un microbuz ce părea de marca Tudor Vladimirescu, împunși în coaste cu kalașnicoave de către necunoscuți pe care-i imploram: - Nene, nene, unde ne duci? Dă la o parte țeava aia, dacă strănuți? Mai apoi, ne găseam într-o încăpere cu tapiserii florale de tip oriental pe pereți, un individ cu capul înfășurat într-un prosop
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
ieși dintre pomi. Era tânăr, cu o barbă rotundă, purta un cojoc de oaie, o căciulă acoperită cu zăpadă și ținea într-o mână o geantă. Helena o prinse de braț pe Miriam-Lieba. - Uită-te. - Nu vă speriați, fetelor!, spuse necunoscutul, apropiindu-se de ele. Stați pe loc și lăsați-mă să vă privesc. Desigur, tu ești Helena. Dar dânsa cine-i?, adăugă el arătând spre Miriam-Lieba. - întrebarea e: cine ești dumneata, zise Helena. Dar, deodată, își dădu seama. La conac
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
publicat la Polirom. Se adună, în carte, ca pe buza ciobită a vreunei ulcele dintr-o "cultură" oarecare, o lume-fagure, făcută din trabecule inegale, în care feluritele curiozități sînt hăituite tot timpul de iutea, schimbătoarea curiozitate. In anii "dinainte", niște necunoscuți (critici gălăgioși ai regimului, "tineri nesupuși ca atîția alții, unii care nu mai aflaseră gustul grețos al domesticirii, al blazării, chiar al trădării", cine știe...) au fost trimiși "la odihnă" într-o stațiune cu atare specific. Așa se pare. Osemintele
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
dintre vis și realitate, ca surse primare; Ion Creangă - "demiurg mucalit"; Eminescu, geniu total etc.). Poezia lui George Meniuc începuse în zona unui simbolism întârziat, din care va păstra ulterior teme specifice. În poemele din anii 1937-1938, toamna, singurătatea, fiorul necunoscutului, răvășirea, "cirezile spaimei", "moartea în crepuscul" (motive poetice de sorginte clară) sunt amestecate cu elementele derutante ale unui tradiționalism nereprimat: câmpia basarabeană, pădurea, bucuria, natura, învierea, părinții, șerpii ca simbol al ispitei - toate învăluite în "ceața zilei", în "văi muzicale
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
observă că literatura reprezintă o imagine a celor două tipuri fundamentale de spațiu: deschis și închis. De-a lungul istoriei, a avut loc o dublă mișcare, un fel de corsi e ricorsi, am adăuga noi. Omul a simțit dintotdeauna ,chemarea necunoscutului, nevoia de a ieși la larg, pe de o parte, ispita replierii, urgența adăpostirii, pe de alta". |ntre aceste două sentimente cardinale se desfășoară întreaga epopee a umanității. Așa, cu o propoziție anticipatoare, ăși punctează autorul de pe acum foarte laboriosul
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
Mihai Sorin Radulescu Ca încă foarte mulți artiști români mai vechi sau mai noi, rămași necunoscuți sau uitați abuziv, pictorul Aurel Vasilescu așteaptă cu răbdare justiția istoriei artei. Deși a aparținut unei generații strălucite, generație din care mai fac parte C. Baba, Al. Ciucurencu, I. Țuculescu, I.Popescu-Negreni etc., dar mult mai puțin prezent în spațiul
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
telefonic, pe cineva de la Circulație să vină să rezolve situația, într-un acces ludic - programul zilei ne fusese deja compromis, ne rămânea să facem doar haz de necaz -, prietenul meu a decis să-i lase, la rându-i, un mesaj necunoscutului. Chiar a apucat să pună bilețelul pe parbriz când, la etajul întâi al clădirii în fața căreia ne aflam, geamurile s-au deschis cu un pocnet asurzitor și o voce isterică a început să urle: "Jos labele de pe mașina mea! Cum
Bastilia cade în fiecare zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12899_a_14224]
-
figurat. Mirel Brateș nu este un prozator celebru în România. Emigrat în Israel la sfîrșitul anilor î80 a apucat să publice o singură carte în țară (Acces la esență, Editura Facla, 1981). Chiar dacă la Timișoara numele său nu este unul necunoscut (a fost, pînă la plecarea din România, unul dintre ziariștii apreciați de la cotidianul local), romanul Israel fără horoscop poate produce unele revelații cititorilor din România. Cartea face parte dintr-un ciclu de romane, o saga de ample dimensiuni (prima, după
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
Rodica Bin Un scriitor elvețian se decide să refacă traseul copilăriei și tinereții pe care mama lui, împreună cu bunicii, le-au petrecut în Bucureștii începutului de veac XX. Urgența acestei expediții în trecut și în necunoscut este dictată de destrămarea tot mai accelerată a memoriei mamei, ajunsă la anii înaintați ai senectuții... În loc să asiste neputincios la agravarea amneziei, fiul se decide să reconstituie acel trecut evanescent, tezaurizînd toate detaliile furnizate de povestirile mamei, de albumele de
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
denunța în Ion o platitudine atît de mare, încît frînturile de realitate par lipite laolaltă cu pap. Pentru Iorga, multe dintre poeziile lui Arghezi erau curată pornografie. Zarifopol nu prețuia nimic din Ion Ghica. Talentul lui M. Blecher îi rămînea necunoscut lui Călinescu. Pentru P. Constantinescu, Mara era romanul unui pisălog moralist ardelean. E inutil să trag de aici concluzia că rareori doi critici citesc aceeași carte. Mai ales dacă lecturile lor sînt despărțite de intervale mari de timp. Schimbarea gustului
De ce nu citim la fel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12969_a_14294]
-
literatura lumii (inclusiv din literatura română), aveam la îndemână chiar în biblioteca mea. Nu trebuia decât să întind mâna și să iau din raft o capodoperă, dar eu preferam să parcurg cu creionul în mână manuscrise sosite prin poștă de la necunoscuți sau cărți mediocre pe care urma să le recenzez. Mă consolez cu gândul că și în această literatură predominant proastă s-a reflectat ceva din splendoarea marii literaturi (așa cum în gara pierdută undeva în stepă din romanul O zi mai
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
Emerson. Fiecare relectură e descoperirea unui text necunoscut. Constatarea rămîne valabilă oricît de clasic ar fi autorul citit, oricît de tocit-clișeizate căile de acces la opera lui. Poemele lui Eminescu poartă, vor purta, în orice moment, pentru oricare cititor, surpriza necunoscutului. Lectura lui Eminescu e, în mai mare măsură decît a oricărui alt autor român, una hipnotică. În dublul înțeles al cuvîntului. Dar poemele din volumul editat de Casa Radio sînt necunoscute la modul propriu. În 1991, în primul număr al
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
care-l observă sunt, bineînțeles, la vânătoare de exotisme, dinainte montați de surse răuvoitoare, văzătoare de numai ce este deasupra, adică gunoiul. Sufletul candid al celui ce lasă din mână departe de orice ghenă conținutul pungii de plastic, îi rămâne necunoscut pasagerului de altunde, nasul lui, obișnuit cu miresmele tari ale buteliei de spray primește efluvii ciudate, sălbatice, care-l alarmează. Și iată, cum, din te miri ce, ia naștere un malentandu! Și se produce un scandal, încât am, n-am
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
strictul necesar aparițiile lor scenice. Mecanismul spectacolului e bine gândit și nu sunt puține momentele când ideea provoacă vibrația sentimentului: scena fără cuvinte de după viol, când peste trupul ghemuit la pământ al Dorei trec indiferenți cei care o cunosc și necunoscuții, e o imagine extrem de percutantă a singurătății în mulțime. Momentele cântate și dansate sunt în general eficiente pe plan artistic, dar uneori propria lor dinamică le îndepărtează de tensiunea scenariului dramatic. Între urâtul lumii și frumusețea necesară scenei, Radu Afrim
Nota de plată by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13069_a_14394]
-
sau cel din urmă tot așa nu vei afla ce anume Însemni cu adevărat tu. 833. Nu există ninsoare de speranțe care să nu se topească de căldura timpului uitării. 834. Solitudinea tristeții, deseori, poate fi unica măsură reală a necunoscutului din tine. 835. Câte aripi au brăzdat cerul inimii tale și câte au rămas În ea? 836. Fiecare floare are toamna ei. 837. Cu ce este mai deosebită țărâna trupului tău de praful cuvintelor care se pierd În depărtarea sufletului
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
Dumnezeu să existe Înțelegere. 858. Sexul nu poate fi niciodată iubire fiindcă iubirea este forma supremă a sacralității, este sfințenia acesteia iar sexul sfințenia profanului. 859. Petalele profunzimii ce izvorăsc din lumina destinului tău mă Îndeamnă să Înțeleg până și necunoscutul iubirii de până acum. 860. Singurătatea ta este unica monedă care odată dăruită va alunga singurătatea celuilalt. 861. Ai obosit de atâtea clipe câte ți-au fost scrise să le duci până acum fără să te poți refugia În nici una
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
Mariana Filimon Simți orele Copacul își potrivește glasul să-și spună legenda pe alocuri seara se aprinde asemeni unui trandafir pe care ai vrea să-l muști în loc să-l miroși prezențe anonime vin din necunoscut întărâtate de albitele graniți simți orele în coșul pieptului dându-și duhul treptat o grămadă de măști ofilite vibrează în fundaluri un singur gest te-ar feri de somnolentele spații dar până să-l faci se lasă noaptea de-a
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
pictural conectată la umbrele albe contemplam necuprinsul și copacii dansau până în pânzele cerului umpleau magice spații nu m-ar fi mirat să-și întoarcă fața spre mine strigându-mă pe numele mic Trecere La răscruce de drum te întâlnești cu Necunoscutul chiar și propriul tău chip împrumută căutătura străinului neclintit aștepți să ți se arate un semn bunăoară o tresărire o rază dinspre Casiopeea câte glasuri se frâng izbite de vânt da, vântul, da, secera vrerii gura de aur a înțeleptului
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
din pământ, un bărbat tânăr, cam dolofan. Mi se părea cunoscut, mai ales după surâsul ironic, chiar batjocoritor. Purta un costum gri și pe umăr avea o geantă doldora de documente - totul din înfățișarea lui îmi spunea că eu și necunoscutul vorbeam aceeași limbă. Parcul deodată se golise de oameni chiar și cei care-și plimbau câinii până târziu dispăruseră - parcă rămăsesem în parc numai eu și bărbatul care înainta cu pași siguri către mine. în corp îmi apăruse o frică
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
armatei elvețiene, un cadou de la soțul meu, pentru ca în plimbările mele prin pădurile din Luzern să tai cu el ciuperci și plante alpine, ca de exemplu usturoiul sălbatic, o plantă rarissimă care dădea un gust excepțional salatelor mele. Frica de necunoscutul care va face totul ca să intre în vorbă cu mine mă obliga să caut în căldura buzunarului lama rece a briceagului cu o cruce elvețiană pe el. M-am gândit într-o străfulgerare că în cazul în care individul mă
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
și nici conducătorului său. Mi se recomandase să dau cărțile mele în manuscris, înainte de publicare, cenzorului de la ambasada română. Era o recomandare curioasă pentru că era interzis scriitorilor să ducă manuscrise peste graniță. Mi-am amintit de insinuările făcute de acel necunoscut - că nu voi fi în siguranță oriunde m-aș afla, eram deja în colimatorul securității. Eram vinovată de faptul că întrețineam legături nepermise cu un editor din vest care publicase operele lui Troțki în toată Scandinavia. Contraspionajul sovietic începuse deja
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]