2,505 matches
-
sau mai mare decât satul Filipeni. Ca sat răzășesc, Filipenii dispar la sfârșitul secolului al XVII-lea, dar se continuă în satul de clăcași Filipeni ai boierilor Rosetti. Ce nu știm și nu vom ști nici cu aproximație este populația necuprinsă în acte, deși aceasta trebuie să fi existat în secolul al XVII-lea pe moșia răzeșească Filipeni și Fruntești, deoarece amploarea activităților agricole impunea folosirea forței de muncă a țăranilor dependenți. Acești țărani dependenți trebuie să fi locuit în sat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
largurile vieții revarsă un trecut. Din călătoarea undă, din apele eterne, Îmi însușesc veșmântul acelor care mor, Și înnoit și ager alerg - subtil fior - Prin săli orgolioase ori umede caverne... Și astfel, în Pământuri croindu-mi vaste porți Spre ritmuri necuprinse de minte vreodată, Aduc Înaltei Cumpeni povara mea bogată De-atîtea existențe și tot atâtea morți. LAVA Te-nnăbușai în pâcla încinsei atmosfere, O! tu, noian de lavă ce-aveai să fii pământul; Făptura nu sunase din trâmbiți de cratere, Nu fulgerase
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cu foc nestins Divinul. Și flăcării voi spune: Fior al caldei firi, Joc viu ori șovăielnic de galbenă maramă, Vibrare necurmată, zigzag de pâlpâiri, Ușoară și fierbinte văpaie, te destramă; Redă nemărginirii fugarul tău mister... Mereu mai străvezie, mereu mai necuprinsă, Prin sure și înalte pustiuri de eter Desfășură pe hăuri o horbotă aprinsă. Deasupra ta, deasupra haoticului drum, Cupolele nocturne te-or strejui hieratic; Iar tu vei fi parfumul lunecător de-acum Pe-a lumilor întinsă tipsie de jeratic. Curând
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a lungul și de-a latul, Nu după mori de vânt, doamne frumoase, Nici spre Ierusalim Eliberatul - Nu-s aventurierul însetatul De fapte iluzorii glorioase. Călătorie fără țel, întinsă, Vrea roibul să mă poarte în buiestru Pe aripi de visare necuprinsă. Îmi place exercițiul ecvestru - Ținuta grațioasă și distinsă- Îmi place „poza” marelui maestru. Adian Simionescu Referință Bibliografică: Ecvestră / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 384, Anul II, 19 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae
ECVESTRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361387_a_362716]
-
emisar, n-am teamă că-ntr-un nou mandat n-oi fi un bun parlamentar. BALADA BOSCHETARULUI Cum fii suntem ai sorții oarbe și voia noastră-i doar părere, din faș-am fost menit stăpân peste speranțele mizere. Olatul nostru-i necuprins prin parcuri, beciuri și canale, unde doar lipsa preamărim ca demni supuși ai vrerii sale. Avem mândria s-aparținem unei fraterne obști unite, ca-n creștinismul de-nceputuri, în care ferm erau țintite supreme-nfăptuiri umane, precum iubirea slobodă, egală, ori
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
din același crez vă spun, Toți suferim de-o boală-anume, De la nepot pân' la străbun! Cine din somnul tău te scoală El știe vindecarea ce-i, Chiar viața însăși e o boală, Iar Dragostea e leacul ei! Aici, sub zarea necuprinsă, De-a pururi cu speranță ninși, Toți suferim de-o boală învinsă, Învingătorii ei,învinși... Nicolae NICOARĂ-HORIA 30 decembrie 2013 Arad, România
POEME DIN SPITAL de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363839_a_365168]
-
sufletului meu ți-oi arde-amorul, Să nu mai vină înspre mine niciodată. Cenușă-ncinsă-am să presar și pe cărări Și infinitul îl voi îmbrăca în stele-aprise, Oi scânteia pământul sub cele patru zări, Să arzi în doruri, de mine necuprinse. Și inima-mi arzândă căpătâi am să ți-o las, În nopți să ți se-aprindă gândul către mine, Durerii dorurilor tale i-oi da și al meu glas, Să pot să-mi urlu neputința doar în tine. Azi mă
AMINTIRI ARZĂTOARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362880_a_364209]
-
Acasa > Stihuri > Momente > SUFLETUL TOAMNEI Autor: Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Pasărea universului trece bătând din aripile ei necuprinse, fluierând, venirea toamnei atenționând. Copacii dorind odihna, cămările, cuinile închid. Natura toată își ridează fața. Smerite, crengile în rugăciune se-apleacă, ușor psalmodiind. Frunza-și schimbă culoarea, se - aruncă din copaci parașutând, cade pe pământ strigând: „Nimic nu mai sunt
SUFLETUL TOAMNEI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363088_a_364417]
-
în cerneală, Cu dorul ce curge în verset. Mă ninge dor cu amintire, Când viscolește-n destin pământesc. Regretu-mi duc în mânăstire, Că n-ai fost vrednic, să mă iubești. Prin poarta inimii deschisă Viscolește iarna tristeții, De jalea sorții necuprinsă, Pe aripa eternității. Aș vrea să-ți învălui sufletul, Cu roua verde a privirii. Dar ostatic îl ține regretul, Să-l scrie-n jerbe, trandafirii. Cu amintirea noastră ninge Uitarea-n veșnicia morții, Când dorul în poem se frânge Pe
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
câțiva nori erau aninați în jurul lunii, ca o coroniță pe capul unei codane, aflată la joacă cu prietenii prin poieniță. Se auzea doar clipocitul vâslelor ce spărgeau oglinda nemișcată a undei și fâșâitul bărcii strecurându-se încet, încet, spre largul necuprins al întinderii de apă. Marea era albastră și limpede ca un cristal. Razele lunii pătrundeau până în adâncuri, luminând calea meduzelor, ce se unduiau leneșe la suprafață. Nimic nu sugera că aceasta era liniștea dinaintea furtunii. Privind în urma mea, luminile Mangaliei
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
stea, zâmbet, lumină. În lumina zorilor în palma mea adia petala unei flori de măr. Suntem Ca un vis neîntrerupt vreodată ca un gând ce pulsează la capătul străzii ca un adevăr purtat mereu în inimi ca o furtună peste necuprinse întinderi ca o salbă de stele ce ne înconjoară ca o centură de timpuri prin spații ca o revoltă de semne pe bolta cerească ca o înverșunare de eroi în ultimele lor fapte de arme ca un soare ce ne
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
azi te chem cât nu e prea târziu, când îi zăresc iar, încărcați de nea. Te-am căutat mereu, de când mă știu, în limpezimea apei de izvor. Și azi te chem cât nu e prea târziu, când arde-n suflet necuprinsul dor. Te-am căutat mereu, de când mă știu, în raza soarelui ce îmi zâmbea roșcat. Și azi te chem cât nu e prea târziu, iubirea mea, cu sufletul curat! Referință Bibliografică: Un cântec de lumină / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare
UN CÂNTEC DE LUMINĂ de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360847_a_362176]
-
respirăm eternul, / Ne țesem drum ascuns printre răspunsuri, / Doar dragostea ne este oxigenul / Și focul ce mocnește între cursuri. Iubind trăim a vieții lege stinsă / Și înțelegem umbrele din vise, / A inimii lumină-n veci aprinsă - / Sacru altar de doruri necuprinse. // Iubind trăim prin mare și prin nouri / La țărmul infinit cade voința, / Un ceas al inimii rodind ecouri / Să răscolească între valuri fi’nța. // Iubind trăim prin flori din catifele / Parfum necontenit de fericire, / Adâncurile scrie-vor în stele / Și
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
printre nori, Ca să ne lase nouă-ntreaga noapte. LUNĂ ( glosă ) Luna plină se arată Și în noaptea noastră, clară. Raza lunii, cea curată, Peste chipul tău coboară. Când de dor ți-e fruntea prinsă Și când ești îngândurată, În tăcerea necuprinsă Luna plină se arată. Când, de dragoste, răpită, Inima ți se-nconjoară, Luna vine, pregătită Și în noaptea noastră, clară. Peste lacrimi prinse-n pleoape, Din iubire vinovată, E din nou de tine-aproape Raza lunii cea curată. Pentru dragostea sortită
ZECE ZILE, ZECE NOPŢI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368058_a_369387]
-
condici! Sus Fiu, și jos rob! Sus Împărat, și jos năimit! Sus bogat, și jos sărac! Sus închinat, și jos numărat între birnici (plătitori de biruri)! Sus având scaun dumnezeiesc, și jos odihnindu-se în peșteră proastă! Sus, sânul cel necuprins și părintesc, și jos, un loc hrănitor de dobitoace și o peșteră! Sus, lucruri mari, și jos, scutece mici: Cel ce dezleagă păcatele Se înfașă, Cel ce hrănește era hrănit, Cel necuprins Se vedea Prunc, Cel ce sloboade izvoare Se
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367887_a_369216]
-
arată că fiind în trup, adică circumscris de acesta, Dumnezeu Cuvântul le cuprinde în Sine pe toate. Pentru că, așa cum este în afară de toate după ființă, dar este în toată zidirea prin puterile Lui, tot astfel, cuprinzându-le pe toate, El este necuprins. Și adaugă Sfântul Atanasie: „Lucrul cel mai minunat era că viețuia și ca om, dar, fiind Cuvântul, dădea viață tuturor și era împreună cu Tatăl, fiind Fiul." Cu alte cuvinte, lucrarea lui Iisus Hristos pe pământ a fost una de aducere
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367887_a_369216]
-
o noapte calmă, liniștea-i adâncă, Iarba-abia-ncolțită se ghicește verde, Un suspin de taină pe alei se pierde. Bolta înstelată îl preia discret. Este oare vântul, care suflă-ncet Sau vreo șoaptă tandră de iubire-aprinsă? Cine, cine știe...noaptea-i necuprinsă. CULORI Tot mai multe flori se-arată-n parcuri, Elegante-n hainele de gală, Își deschid corolele în arcuri, Unduind petalele cu fală. Ba se ceartă, care mai de care, E o competiție ușoară: Se întrec în miros și culoare, Că de-
CANTECE DE PRIMAVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367539_a_368868]
-
a umbrelor... Mirat și des vibrează palid zarea, În nostalgia vremii sclipirea clipelor Arată-un chip ce-ngreunează lin suflarea! Cu ochii-nchiși văd cum dorul strecoară Un timp în care privirea-aburește Pietruit, cu vise, timpul tandru coboară... Dulce și necuprinsă taina noastră crește! Referință Bibliografică: CAFEAUA DE LA ORA 4 / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1605, Anul V, 24 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CAFEAUA DE LA ORA 4 de LIA RUSE în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367726_a_369055]
-
după uzualele schimburi de binețe, un înger proiectat pe o pânză în spatele colibei să anunțe cu un glas sideral că Domnul se va naște în noaptea asta, nu departe de aceste locuri de obidă și de taină, încă nedezlegată și necuprinsă ... “După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alții: haidem să mergen până la Betleem, și să vedem ce ni s-a spus și ne-a făcut cunoscut Domnul. S-au dus î
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
dări de cuvinte și dări de răspunsuri, are totuși un pisc total ineclectic, energetic, poetul amintindu-ne de „a fi sau a nu fi, aceasta-i întrebarea”, una din predictele filosofiei hamletiene. Urmărind rotirea scenelor intrăm, noi cititorii, în universul necuprins în care-și fac loc cerul, pământul, floarea, copacul, iubirea, „pârâul din argintul lumii”. „Mai stau! Nu mult! Doar cât clipește steaua Peste argintul lumii prins în rouă, Sau cât pumnalul de lumini când plouă, Ori fulg pe mâna ce-
CUVINTE DESPRE „RĂSPUNSURI PENTRU WILL” SONETE DE OVIDIU OANA-PÂRÂU de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368555_a_369884]
-
perseverență, ingeniozitate... te afli în fața minunii în act, ce stă la temelia unei foarte afective impresii. Nu poți nutri doar o simpatie explozivă pentru astfel de copii, ci și un cert și infinit respect. Un astfel de copil, dintr-o necuprinsă inflorescență a precocității umane este Loren, mlădiță a galeriei universale a circului. Frumos, adorabil copil, la cumpăna vârstelor, deși niciodată nu a fost copil în deplinul sens al cuvântului, pentru că de când era cât o buburuză a zburat sub cupolele chapiteau-urilor
LOREN CRISTEA, SENZAŢIONALISMUL POZITIV ÎN ARTA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368704_a_370033]
-
condici! Sus Fiu, și jos rob! Sus Împărat, și jos năimit! Sus bogat, și jos sărac! Sus închinat, și jos numărat între birnici (plătitori de biruri)! Sus având scaun dumnezeiesc, și jos odihnindu-se în peșteră proastă! Sus, sânul cel necuprins și părintesc, și jos, un loc hrănitor de dobitoace și o peșteră! Sus, lucruri mari, și jos, scutece mici: Cel ce dezleagă păcatele Se înfașă, Cel ce hrănește era hrănit, Cel necuprins Se vedea Prunc, Cel ce sloboade izvoare Se
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363469_a_364798]
-
arată că fiind în trup, adică circumscris de acesta, Dumnezeu Cuvântul le cuprinde în Sine pe toate. Pentru că, așa cum este în afară de toate după ființă, dar este în toată zidirea prin puterile Lui, tot astfel, cuprinzându-le pe toate, El este necuprins. Și adaugă Sfântul Atanasie: „Lucrul cel mai minunat era că viețuia și ca om, dar, fiind Cuvântul, dădea viață tuturor și era împreună cu Tatăl, fiind Fiul." Cu alte cuvinte, lucrarea lui Iisus Hristos pe pământ a fost una de aducere
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363469_a_364798]
-
și prietena nedespărțită a eroului popular, haiducul din poveștile nemuritoare pe care le ascultam, toamna târziu, de la rapsozii vestiți ai satului, când stăteam la dogoarea focului de sub cazanul de țuică și coceam porumbi cu lapte. Copil fiind, priveam extaziat bolta necuprinsă a cerului care-și aprindea candelabrele sfințite peste satul patriarhal, și-mi ziceam în gând, minunându-mă: „Mare și puternic ești Dumnezeul meu!”. Apoi reveneam la firul poveștilor, atent să nu care cumva să-mi scape vreun amănunt din ceea ce
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
și prietena nedespărțită a eroului popular, haiducul din poveștile nemuritoare pe care le ascultam, toamna târziu, de la rapsozii vestiți ai satului, când stăteam la dogoarea focului de sub cazanul de țuică și coceam porumbi cu lapte. Copil fiind, priveam extaziat bolta necuprinsă a cerului care-și aprindea candelabrele sfințite peste satul patriarhal, și-mi ziceam în gând, minunându-mă: ”Mare și puternic ești Dumnezeul meu!” Apoi reveneam la firul poveștilor, atent să nu care cumva să-mi scape vreun amănunt din ceea ce
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]