668 matches
-
poate spune oricum, după cum am arătat mai sus. Acolo unde cândva Robert și colegii săi răspundeau veseli la lecție, zâmbind inteligent, se întindea acum, nemărginit, batjocoritor și iluzoriu prin superioritatea și perfecțiunea sa în raport cu rasa oamenilor, spațiul cosmic. Noaptea stelară. Necuprinsul vidului. Oceanul nemărginirii și, în general, orice altă sintagmă s-ar putea potrivi mai bine spațiului extraterestru. Mult mai nebun decât întreaga omenire la un singur loc, Michael se prinse deodată cu mâinile de rama ușii de mult absorbite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a planetei, uriașul și durul platou al Siberiei Centrale, ce își lăsa trupul străpuns, pentru a câta oară, de Cercul Arctic, bunul său prieten; munții Sayan, Bulnajn Nuru, imensitatea de stâncă Altay Shan, Tian Shan, zidul pământului, munții Gilgit, Kashmir, necuprinsul Tibet, gardian tăcut și impozant al resturilor unei civilizații dispărute, Dhaulagiri, cel înalt, și abia la urmă platoul Baghelkhand. Iar după el, explicând toată această desfășurare de forțe pietroasă, Golful Bengal. Lumea era cumplit de frumoasă, toți știau asta, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dulci și gingașe, cu infinita lor părere de rău, realizând, înspăimântate de moarte, că tocmai s-au îndrăgostit. Pe scenă se aprinse un singur bec, nu tocmai mare, luminând vag fețele celor din primele rânduri, albe, triste chipuri, prelungi, de necuprins instantanee ale părerii de rău. Angestaitn, uimit și el de atotputernicul nimic care se auzea, făcu prima mișcare și părăsi pianul, apropindu-se de microfonul principal. Apoi ciocăni de două ori în el, pentru a se asigura că merge. - Mhm, bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de unde, iată, nici cea mai înverșunată credință nu mă poate scoate teafăr... Nu-mi vine-a crede! Și nu vreau să accept faptul ca nici ciudățenia aceea, de care numai eu mă credeam în stare, fiorul acela al trupului de necuprins în cuvinte, pe care-l simțeam în clipele când gândeam la desăvârșirea acelor ființe supreme, să nu mă salveze... La ce bun, Părinți ai Cerurilor, este el atunci, la ce bun tot egregorul acela martor al sfințirii umane și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
există o anume mediocritate de a trăi, atunci mă închin ei și desfid pe toți aceia care laudă pieirea vremelnică și glorioasă datorată cine știe cărei pretinse inspirații insuflate de acei demoni nevăzuți ai creației... Ce este starea acesta ciudată și de necuprins pe care unii au numit-o geniu - și de unde vine? ar trebui să mă întreb mai curând, fiind absolut incapabil să-mi încerc mintea cu cine știe ce alte nețărmuriri ale universului... Asta în cazul în care aș fi capabil de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
măcar am fost salvat! - SUNT SALVAT! - de încercările grele la care m-au supus soldații aceia ai întunericului și măcar atât mă mulțumește acum, faptul că am încercat, fie și pentru o clipă numai, mă gândesc, să mă războiesc cu necuprinsul stelelor și cu ființele nevăzute ale căror tărâmuri nu țin cont de nici o lege a fizicii... măcar atât cred că poate fi o realizare cât de mică, pentru că nu se poate chema om, îmi închipui, acela care nu a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
banul va spulbera tot ce i-ar putea sta în cale, inclusiv statele: da, încet-încet, va măcina și Statele Unite ale Americii. Devenită lege mondială unică, legea pieței va duce la apariția a ceea ce voi numi aici hiperimperiul, entitate planetară de necuprins, făuritoare de noi valori comerciale și de noi forme de alienare, de bogăție, dar și de sărăcie extreme; curbe de sacrificiu vor fi impuse naturii înseși; sectorul privat își va adjudeca totul, inclusiv armata, poliția și justiția. Ființa umană își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Poezie de Ion I. Părăianu RĂSĂRITUL Nu este zi să nu răsară Soarele pe orice punct de pe Planetă. Nu este ceas să nu se nască cineva ... , dar câți ani trec, să se ivească o vedetă ? Câți pomi răsar aiurea-n necuprins, pe-atâtea locuri neștiute ? Dar câți ne sunt de folosință prin rodul lor bogat de fructe ? Din câte bogății există pe binecuvântata Terră, nu cred că toți au bucuria unui ciolan la care speră ! Cade-n apus lumina zilei, unde
RĂSĂRITUL, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364285_a_365614]
-
adesea am încins penița în cerneala dragostei de viață, a iubirii și respectului față de semeni, scriind rânduri, rânduri mereu cu speranța că acestea vor respira în timp. Ele au adunat laolaltă căutările înfrigurate, izbânzile și umilințele neputinței de a cuprinde necuprinsul sau de a depăși propriile limite, dar și speranța de a fi de folos atunci când va veni timpul ca această ladă să se deschidă. Trăind în Canada, țara pe care o iubesc și o respect din adâncul inimii, am scris
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
în zorii fiecărei zile de școală. Mă ajuta să mă dumiresc la cele din jurul meu el, un „necuvântător” în felul lui, care aștepta doar mâini pricepute pentru a-i mângâia clapele și a-i smulge din „măruntaie” huiete neștiute din necuprinsul zorilor dintâi, sălbatec de vulcanici și asuzitori la „zămislirea de lumi ” la care nădăjduiam nu doar visez ci și să fiu martor !. Larma siderală și tainică a nemărginirii celeste - venită din eter de cine știe cât timp și pe ce unde - îmi
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > MENIRE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului Necuprins de piatră răsucit în diagonala suspendată a nefirescului iluzoriu, altoi pe ramurile infinitului, când căderi primordiale conturau pe norii neputințelor fulgerele ultimelor frământări rarefiate, în jocul bezmetic amintind de caligrafia începutului înstrăinat din prima clipă în care universul s-a
MENIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363541_a_364870]
-
timpului între noi Iar locul sfânt să-l umplem amândoi, Să fim nemuritorii stăpâni în univers, Tu simfonie sfântă, eu rima unui vers, Tu undă tremurândă într-o dorință Prinsă între țărmuri de a mea voință, Îmbrățișați pe veci în necuprinsul zării Cu tot ce-i trecător de aici să dăm uitării, Pământu-întreg să-l umplem cu iubirea, Iar clipa regăsirii s-o bem cu nemurirea. Borbei Dan Referință Bibliografică: Să-ți spun iubito ... Dan Borbei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SĂ-ŢI SPUN IUBITO ... de DAN BORBEI în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362309_a_363638]
-
haos se încurcă-n alte spasme, Și-n câmpuri se-înfășoară același timp din loc, Materii necurate se zbat pierzându-și rostul, Prinse într-un joc sinistru de-aceleași drăcovenii, Se încovoaie vremea mișcând din loc pe prostul, Să vădă-n necuprinsul un vid plin de vedenii, O logică deșteaptă pictează-n timpuri locuri, Materii toarnă-n forme și înalță-n bloc senzații, O întreagă lume falsă se reazemă pe socluri, Se iau de piept cu timpul sfidându-i gravitații, Accelerează omul
LUMINI ŞI UMBRE de DAN BORBEI în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362310_a_363639]
-
Zilei > ELENĂ BUICĂ - GÂNDURI LA CUMPĂNA ANILOR 2011-2012 Autor: Elenă Buică Publicat în: Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Trecem grăbiți prin timp parcă mânați de un zor neînțeles. Tot mai strâmtorat este cuprisul timpului față de necuprinsul imperiului uman al fiecăruia din noi. Ritmul alert în care trăim ne-a luat în vârtejul lui. Parcă ieri era când scriam rânduri pe aceeași temă, gânduri la cumpăna anilor, cu un an, doi, trei în urmă, ani pe care
GÂNDURI LA CUMPĂNA ANILOR 2011-2012 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362434_a_363763]
-
Iar acum nu mai ai stare? Ce fel de Soare te-a dezghețat? Aducându-ți în suflet licăriri? Și care Stea te-a încântat, Aducându-ți in ochi sclipiri? Lasă-ți inima liberă să viseze, Să plece pe culmi de necuprins, Sufletul să se elibereze, Spre culmile acelea din vis. Referință Bibliografică: CARE VÂNT? / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 948, Anul III, 05 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CARE VÂNT? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362464_a_363793]
-
Țene Publicat în: Ediția nr. 1070 din 05 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I. Părăianu SPERANȚA Cupola cerului țintată cu nituri de cristal, când întunericul se disipează-n lumină pentru fascinarea ochilor, s-a răsturnat peste întreg necuprinsul învelindu-l cu voalul de argint de lumina palidă a Lunii topit. E ceas de taină ! Încântător ! De undeva, la orizont, o ciocârlie spintecă înălțimea ca o nălucă, zvâcnind din cap de răzor și ... sus, numai acolo, poate să-și
SPERANŢA, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362462_a_363791]
-
de dincolo de eul meu/ și transcendând/ am dat de-un sine/ un terț ascuns/ un Dumnezeu// și-ncerc de-acum/ o cale nouă/ mișcare cuantică.../ i-am zis/ să redescopăr/ mie/ vouă/ un timp-răstimp/ un înțeles în ne-înțelesul/ [...] / din necuprins». Economistului/finanțistului Hrisant Achimescu (al cărui prenume, frecvent la greci, pentru că are semantica-i „sinapsă“ pe-o „floare de aur“, însă rarisim în Valahime, aud - „în certificarea telefonică“ a fidelului prieten de-o jumătate de secol, din rutiera intersecție de la
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
Autor: Dumitru Ichim Publicat în: Ediția nr. 1249 din 02 iunie 2014 Toate Articolele Autorului DIN AMINTIRILE MĂRII Cât de mult ne-am jucat de-a prinselea și de-a prinsul...! Pe malul mării nu era nimeni decât noi și necuprinsul. Apoi și umbrele noastre au învățat de la noi jocul de-a prinselea și de-a prinsul, iar de la mare cum să furi cerului din zestrea-i albastră de zare și necuprinsul. Eram ca primii oameni din Grădină și totuși uimiți
VERSURI DE IUNI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361072_a_362401]
-
Pe malul mării nu era nimeni decât noi și necuprinsul. Apoi și umbrele noastre au învățat de la noi jocul de-a prinselea și de-a prinsul, iar de la mare cum să furi cerului din zestrea-i albastră de zare și necuprinsul. Eram ca primii oameni din Grădină și totuși uimiți că umbrele noastre nu se mai joacă de-a prinselea și de-a prinsul. În spatele nostru, după perdeaua rubină, descoperiseră jocul mai nou, ce noi nu-l știam, de-a copacul
VERSURI DE IUNI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361072_a_362401]
-
a copacul! Și nu era timp în vremea aceea, ci doar un luceafăr cosea veșnicia cu acul. Cele două umbre deveniseră una semănând cu pomul dintâi. Acum - inversat - el mușca, până la mijloc, cu poftă din noi ca din măr întreg necuprinsul. VISÂND CU OCHII DESCHIȘI... Visând cu ochii deschiși, ajungând aproape de mare, norii după atâta cer străbătut în visare, s-au oprit și se-ntrebară: Oare acesta o fi drumul cel bun? Oh, Doamne! Să fii și nor să fii și
VERSURI DE IUNI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361072_a_362401]
-
a fost dat un timp întâlnirii noastre, dar cântecul nostru își poartă, departe, ecoul visului înflorit. Acolo, frunzele copacului meu îți vor șopti: marea ești tu, marea sunt eu, acel spațiu imens, mister, neliniște, exaltare, fior, melancolie, vibrație, pură emoție, necuprinsul din infinit! Dincolo de tăcerea albă, un câmp de păpădie este acolo, un câmp și liniștea lui verde, ai să rămâi cu mine, acolo, mereu, privește-mă, privește-mă, hai, vino, întinde mâna și simte-mă! E TIMPUL E timpul să
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
răspunde: - Știu, dar nu vreau să-ți spun! De-aproape o lună nu mai dormi. E o vreme ciudată, de iubire nebună sau de Moarte, sau de Iubire și Moarte, nici învățații nu știu a spune. De dincolo de timp, din Necuprins, Ea-ți zâmbește, pe buze are mireasma începutului. De dincolo de timp se-ntoarce să-și sărute Iubitul în Timpul ăsta schimbător. Cu-ncredere lasă, în urmă, trecutul, dincolo de limitele timpului deschide fereastra realității dorite, nașterea altor începuturi. Din străfulgerarea luminii aduce
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
și-n lacurile ascunse-n inima lor, în lava pământului, în ploi, în neguri, în adâncuri, în firul de iarbă, în susur de apă, în frunze, în pietre, în miresme, în umbre, în lumini, în soare și în stele, în necuprins. Privești și înțelegi, acum. Iertare-ți ceri și lacrimile, de pe obraz, le ștergi. Nu plânge! Privește, zâmbind, la tot ce-a fost, la tot ce-ai încercat! Hai, nu plânge, știi bine, nu-l vei pierde! Alege următorul pas! Visul
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
e în tine, nimic în plus! ÎNAINTE CA... Înainte ca bezna să acopere totul, înainte ca zâmbetul cald, jocul și cântecul să dispară, înainte ca viața brusc să se stingă, înainte ca frica să fie o imensă plagă, înainte ca necuprinsul nopții să te pătrundă, înainte ca moartea să devină stăpână, înainte de lacrimi, puncte de carne, trupuri, durere, sânge, înainte de tine, înainte de mine, înainte de arme, înainte de ură, înaine de crimă, înainte de toate, surâsul rece venit din sticlă, confuzie voluptoasă în ceața
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
aș fi cerut pesemne să nu mai stai de veghe să pot polen de floare s-așez într-un ierbar războaiele privirii țes aspru fir de zeghe în hainele vărgate să mă îmbrace iar când un răgaz te-ncearcă apropii necuprinsul că doar când curmă vraja iubirile se sting vâltori de ape ninse își surpă-n noi abisul și zilele de nopți doar fluturii desprind la-ncheietura mâinii brățări de curcubee par zornăite șoapte cu picuri de alean îmbrobodiri alese, cenușă
ÎMBROBODIRI ALESE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361231_a_362560]