276 matches
-
ca strălucire și semnificație". De aceea, în uitarea timpului, "dragostea caută ceea ce nu are structură de ființare, ci viitorul la modul infinit, ceea ce trebuie să se nască", reînceperea la infinit, dincolo de timp și totodată origine a timpului, "ca un început necurmat și, prin aceasta, ca infinit" (Totalitate și Infinit. Eseu despre exterioritate, Editura Polirom, Iași, 1999, pp. 236, 238, 243). Altfel spus, fidelitatea trecătorului față de netrecătorul în care se pierde, se uită pentru a se regăsi veșnic în trecerea reîncepută. Căci
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe mozaicul obosit" ) și a imuabilului i se opun două manifestări ale energiei propulsive, reprezentate de Panteră, cazat periodic în spitalul devenit pentru el un fel de loc al renașterii, și de Zahei, uriașul nestăpînit: "Fusese pînă atunci într-o necurmată frămîntare. Dărîmase sub el trei paturi obișnuite. Nu-l potoliseră decît cu doctorii amorțitoare." Abil, inventiv, malefic și inconturnabil, Panteră este personajul cheie al începutului. Capcanele întinse de el cititorul o simte nu pot fi ocolite. El devine "operatorul" noii
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
vorbește și se scrie altfel în limba română, vocabularul e mai profund și mai complet, mai frumos, mai expresiv, mai corect, iar cuvântul se încarcă de o muzică intrinsecă. El este simbolul geniului creativ al neamului nostru, al luptei sale necurmate ca să poată dura prin vreme, peste toate amărăciunile vieții și împotrivirile istoriei. Poeziile sale au cântat sentimentul etern omenesc al iubirii care a rămas, rămâne și va rămâne un adevărat giuvaer, de aceea majoritatea colegilor din generația adolescenței mele recitau
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
la capăt, într-o încăpere ale cărei mari ferestre dădeau către Palatul Telefoanelor. Odată intrat, sufletul ți se tulbura la vederea acelei îngrămădiri de obiecte care, altădată, în alt cadru, participaseră la făurirea iluziei că viața poate fi o sărbătoare necurmată: piese desperecheate de mobilier scump, fragmente de goblenuri, porțelanuri, statuete, lampioane îmbrăcate în mătăsuri, dantelării îngălbenite, un bric-à-brac în mijlocul căruia scriitoarea, ascultând necontenit muzică la un radio el însuși o relicvă, așternea zilnic, febril, zeci de pagini. Se adunau teancuri
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
așa, fără urmă de scrupul. Modelul Iorgulescu Cine a trecut pe la Uniunea Scriitorilor în primele zile după revoluție, sau chiar și în primele două-trei săptămâni, își amintește, desigur, ce atmosferă însuflețită domnea atunci în instituția noastră. Era pe holuri un necurmat du-te-vino de delegații străine, de gazetari adulmecători, de ofertanți sau de solicitanți de ajutoare, de scriitori foști exilați reveniți în patria izbăvită de dictatură, iar în sala mare de ședințe reactivatul Consiliu, acel Consiliu căruia Ceaușescu îi interzisese de câțiva
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Vostru, Aragón 26 septembrie 1955 Vreau să calc pe creasta vieții, muchie de cuțit în zigzaguri esen țiale între cele două lumi prăpăstioase ale relativului și aproximativului... Nu mai vreau să fiu rostogolit alături de alții, bob lângă boabe, de puhoiul necurmat al vieții, în neștire, în indiferență, fatalmente, năuc! 27 septembrie 1955 S-a întors Florino. Aceasta m-a mai liniștit, căci în seara asta, prima de la întoar cerea mea, mi-a fost greu: mă chinuie gândul împrăștierii mele între atâtea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Un ochi albastru pândește peste noi, iscoditor și rece, de năpârcă, țintind grumazul gârbov de nevoi gata oricând ca să ne sară-n cârcă! Nu râde și nu plânge niciodată! Nu doarme, nu se-nchide, nu clipește, dă zi și noapte necurmata roată, nu știi pe cine, unde, când, lovește! Alin Săvescu EPILOG II ȘAH ȘI MAT! Excelență, Domnule Ambasador, amice. Uite, ți-am adus terfeloagele! Pardon, "Documentele"! Ce documente, mon cher? Hârtii de ambalat! Nu, domnule, pentru mine sunt "documente istorice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și a unei biblioteci care să se bucure de drepturi de depozit legal. O anaforă a Epitropiei Școalelor, cu data de unu ianuarie 1828, cerea lui Ioan Sturza: "să se așeze în zilele Înălțimii voastre o școală pământească spre folosul necurmat al obștei și să poată alcătui o bibliotecă națională". Ideea începe să fie pusă în operă după 1830, Regulamentul Organic al Moldovei prevedea, între altele, cheltuieli ale statului pentru "ținerea școalelor publice în Capitală și în celelalte orașe de căpetenie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
locul, ci numai în două locuri, și puține, nu multe” - și se abține de la orice predicțiuni, adăugând doar o propoziție neutră. Cronicarul se arată priceput și în a descifra rosturile raporturilor diplomatice, fiind un ager observator al împrejurărilor politice în necurmată schimbare. Sigur că, în unele cazuri, concluziile lui reprezintă rezultatul analizelor întreprinse în cancelaria voievodală, dar cel care se rostește, în text, este neîndoielnic autorul, insistent și ironic, partizan și vehement, urmărind persuasiunea în tot ce scrie, un autor al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
pentru a urma d-a răspândi seninătatea în giurul alor noștri. Cred că fiii și fia ei vor lupta cu tărie pentru a o face să nu simță un minut măcar că nu mai sunt lângă dânsa: cred că printr-o necurmată blândețe vor mângâia-o. Exprimându-i din nou simțimintele mele de admirațiune, de iubire și de recunoștință, o rog ca împreună cu fia și fiii noștri să împlinească ultimele mele rugăciuni. Să nu se facă pentru înmormântarea mea nici o ceremonie. Totul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
1997), adevărată placă turnantă a operei mele. A.B. Constantin Abăluță ne propune un text autobiografic, patetic prin luciditate și lirism, de o izbitoare forță perceptivă, de un conținut tragism, în care omul secolului al 21-lea se regăsește ludic. Necurmatei treceri care supune omenescul destin, poetul îi opune, prin simbolistica nimicului, nesfârșita întindere a clipei. Universal prin neființă, dar prezent prin cuvânt iată magnificul paradox al celui mai recent comunicat al său", a declarat criticul literar Barbu Cioculescu. Cum vă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în favoarea Rusiei. 1848 dovedește „protectorului” rus și „suzeranului” otoman că în Principate se afirma în forță ideea națională, în jurul căreia se adună mase tot mai mari de oameni. Rolul „mesianic”, „civilizator” al Rusiei se prăbușește o dată cu arderea Regulamentului Organic. Cearta necurmată dintre cele două imperii se topește în intervenția armată ruso-turcă pentru sugrumarea Revoluției române. Rusia profită însă de conjunctură și ocupă cu armele Valahia. Convenția ruso-turcă de la Balta-Liman (1 mai 1849) întărește poziția Rusiei în Principate. Abuzurile rusești încep să
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
din cei cinci bătrâni înființători ai satului Ipatie (de unde Ipoteștii) care ar fi făcut bisericuța, mai târziu a familiei Eminovici 8. Trecută în documente când Ipotești când Epotești, moșia a constituit obiectul râvnei multora, din moment ce răzeșii ipoteșteni sunt într-o necurmată luptă cu vecinii. Ca rezultat al acestor neînțelegeri au rămas până astăzi numeroase informații, nici una de neglijat: nume ale proprietarilor, vânzări-cumpărări, date și ani. Se știe astfel că la Iordache Murguleț era casa documentelor Ipoteștilor; mai mult, că în 1835
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
marmure, unul inocent: Ca visul pe-un copil 235. Mai mult decât atât, proiectat în urmă, trecutul nu este nimic altceva decât Visuri trecute, uscate flori/ Ce-ați fost viața vieții mele236, așa încât erotica eminesciană, în întregul ei, e o necurmată țesere și destrămare de visuri 237. Dar ce e, în ultimă instanță, visul eminescian? Un instrument al evadării din realitate, al fanteziei atotputernice? Un drum spre miezul realității? O realitate în sine și pentru sine? Desigur, e pe rând fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
regulă. Numai că Domnul avea încă o dată cu mine alte planuri. Boala Vibanei a început printr-o scurgere de sânge anormală și abundentă, însoțită ulterior de dureri. La început câte un junghi, apoi spasme intermitente și, în cele din urmă, suferință necurmată. Stefano învățase multe, dar s-a arătat neputincios să pună un diagnostic și să trateze cazul respectiv. S-a oferit însă să-mi dea niște preparate pentru alinarea durerii. Drept care, deși ninsese mult, am plătit doi slujbași ca să bată drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
meu nu s-a mai întors, chiar dacă eu cu meșterul Vasile ne-am făcut datoria și am terminat de pictat biserica, Tace meșterul Luca, încheindu-și povestea, și trage liniștit în piept ultimele fumuri de la țigară, afară noaptea, greierii, pacea necurmată a mănăstirii, Așa mi-am început eu ucenicia la meșterul Vasile, vorbește el într-un târziu, și-n acei ani cât am stat pe lângă el mi-a transmis mie toată știința lui, învățându-mă pe mine tot ceea ce știa, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
urmarea fiului său pe tron. Cu venirea lui Ștefan cel Tânăr pare a fi prins oarecare slabe rădăcini legitimismul luminatei roade de Mușatin. Însă acesta moare otrăvit de chiar Doamna sa, înțeleasă cu boierii."19 Discordia dintre boieri a produs necurmate lupte pentru tron, meteahnă care va fi moștenită în pseudodemocrația din secolul al XIX-lea și din cele următoare. Lipsind legitimismul domnesc în stare să mențină echilibrul între antitezele din sânul aristocrației, discordia a produs un gol etnic pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
un individ de o nemaiîntâlnită cruzime ce și-a stropit drumul printre oameni cu sânge, stârnind mânia semenilor și a lui Dumnezeu, nu putea fi decât mulțumit. în ordinea derulării argumentației sale (care nu i-a deloc în considerare apetitul necurmat spre trădare ale boierilor, emitenți - prin gura lui Ioan Golăi, „bărbat cu gânduri bune și sfetnic bineînchipuit”: „Deci, dintre amândouă alege-ți pe cea mai bună: sau pleacă-ți capul în fața împăratului sau pleacă și du-te în țări streine
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Dreptu acéia mă ertați toți părinții și frații miei, că făr’ de ertăciunea voastră nu voiu putea grăi”. Mobilul ales de Voievod pentru zidirea laudei aduse mamei sale este simplu, impunător însă prin măreția lăuntrică a esenței sale pur omenești: necurmata trudă și osteneală ale femeii mame, transfigurând, prin „umanizare” firește, sentimente și atitudini eterne precum dragostea, generozitatea și spiritul de sacrificiu. Un loc comun intrinsec recomandat de retorică, utilizat cu abilitate (și corect înțeles de traducătorul în românește din prima
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
intrinsec recomandat de retorică, utilizat cu abilitate (și corect înțeles de traducătorul în românește din prima jumătate a secolului al XVII-lea) îl ajută pe Neagoe Basarab să sublinieze termenul ce figura obiectul elogiului. Osteneala, ca rezultat al unei preocupări necurmate (dar și ca un fel condiție a asumării acestei griji), este impusă ascultătorului - cititor prin reveniri, variate lexical și morfologic, realizate cu ajutorul derivării: „oasele tale céle ostenitoare”, „ostenințe”, „ostenințele tale” „te-ai ostenit pentru mine”, „să ostenești”, „osteneală”, „vruseși să
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
numai prin ignorarea tuturor regulelor cunoscute ș...ț Opera de artă nu poate fi o ușă deschisă prin care ghetele murdare ale publicului să tropăie insolent. ș...ț Spectatorul trebuie deci siluit. Cu chipul acesta, arta e salvată de platitudinea necurmat amenințătoare”. Se poate deduce de aici că pentru Voronca - și pentru avangardă în genere - publicul este privit la modul generic, prin modelul negativ al „burghezului” - categorie spirituală, nu neapărat limitativ-socială. În a sa Dezumanizare a artei, Ortega y Gasset observase
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
devasteze, în totul un aer de ireverențiozitate suspectă, amintind celebrele scene din Le cousin Pons". În fine, pasajele exegetice corespund de asemenea unui fond de obiectivare prin explicația de specialitate: "Citesc canto cinquo și sette din Orlando innamorato cu satisfacții necurmate și de un ordin foarte înalt. Fac o apropiere utilă între fondul nostru folkloric de balade și arta mediteraneeană, de fapt arta cu un singur cuvînt căci este singura". Dar, evident, predomină subiectivitatea ascuțită, sensibilă pînă la delir. Uneori cu
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
bine decît într-un climat în care putea aplica lovituri după bunul său plac (se cuvine a desluși aci și o revanșă a servilismului în fața ierarhiei partidului-stat) și în care putea domni peste inși obedienți, lipsiți de personalitate, capabili de necurmate umilințe. Plăcerea sa de-a umili de cîte ori i se ivea ocazia îl reprezenta. îmi aduc aminte cu amuzament de cele două vizite pe care i le-am făcut, în jurul anului 1970, cînd, redactor fiind al revistei Familia, primisem
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
A mai fost nevoie de doi ani de conciliabule pînă ce, în 1926, fuziunea s-a realizat, președintele Partidului Național Țărănesc fiind Iuliu Maniu, vicepreședinte Ion Mihalache și secretar general Virgil Madgearu. De abia după doi ani de lupte politice necurmate, în noiembrie 1928, ajunge PNȚ la guvernare, premier fiind Iuliu Maniu. Guvernarea acestui partid de centru stînga (aripa țărănistă era chiar curat de stînga) a început bine. Dar, fatalitate, în 1929 izbucnește criza economică mondială și PNȚ are nefericirea de
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
-n păduri/ la vînătoarea fazanilor de celofan/ am găsit imaginația jupuită în iarbă" (Tablou de vînătoare). Imaginația ultrabogată pare a se învîrti pe loc precum o elice, asocierile se succed cu o viteză prin care transpare miracolul vieții într-o necurmată, incomensurabilă proliferare: "pe timpan grauri sonori își făcuseră culcușul/ și un cîntec molcom susura din ramuri de diamant/ sub membranele translucide/ densitatea și zborul se desprindeau una de alta/ prin cromozomii sticloși orbecăiau mesageri cu făclii/ flacăra olimpică tremura într-
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]