271 matches
-
și cu râsete. Unul strigă ascuțit că s-au săturat de vorbe, altul adăugă că boierii numai cu minciuni i-au ținut, iar un al treilea că boierul, cum deschide gura, iese minciuna. Miron Iuga se înăbușea în mijlocul ploii de necuviințe. Prefectul însuși roși încurcat, neștiind ce să mai facă. Primarul, observând că se îngroașă glumele, strigă deodată energic: ― Ia mai lăsați gura, băieți, lăsați gura! Luca Talabă, aproape de ei, răspunse primarului: ― Ba mai bine să spuie tot, să știe și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
comandantului care îl lăsa să fie măcelărit de banda răzvrătiților. Maiorul Tănăsescu nu mai auzea nimic, atât era de enervat, îndeosebi din pricina prefectului care, cu tergiversările lui de lașitate, l-a pus și pe el în situația de-a tolera necuviințele, insultele și chiar loviturile țăranilor. ― Trompet, izbucni maiorul. De ce nu suni, ticălosule?... sună mereu, trompet, să audă și domnul prefect că aici nu mai e politică!... Hoții vor să ne bea sângele, onorate domnule prefect!... Vedeți, domnule prefect? Calul îl
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-o. S-a lăsat dusă fără a schița niciun gest, iar eu am plecat, încercând o morbidă plăcere, imaginându-mi drama. Ajuns acasă, mare emoție. Profitând că eram lipsă, Margot a ieșit într-o mică promenadă la Șosea, pe bicicletă. Necuviința gestului echivalează cu pericolul la care s-a expus : pentru că, dacă ești prins de alarmă în oraș, prăvăliile trag imediat oblonul ca să-și apere geamurile, astfel că rămâi în stradă. În plus, aici, la Șosea, mitraliera instalată pe noul Muzeu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
structură antropologică. Apoi arătând alunecarea individului, indiviz univoc, către persoana (persona) cu diferite măști. Și, în sfârșit, atrăgând atenția asupra porozității identității și asupra emergenței identificărilor multiple 58. Ulterior, am văzut, câțiva hoți de buzunare au șterpelit aceste perspective. Căci necuviința intelectuală este frecventă într-o ordine a spiritului în care onestitatea ar trebui să fie obligatorie. Dar, ceea ce este mai grav, acești bufoni grosolani au asezonat în stilul lor, adică edulcorând-o, această tematică, pentru a da uitării gustul său
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în nici una din cele trei forme ale sale. Prima formă, puțin cam mic-burgheză, a lui Jacques, Gane și alții este paralizantă; a doua, cea sceptică, care se vrea întotdeauna superioară, a lui Carp, - care la Pogor este foarte amestecată cu necuviințe - este deprimantă; a treia, superficială, a lui Naum, Vîrgolici ș. a. e foarte aproape de neânțelegere. În ce mă privește cred că am făcut câțiva pași înainte, Junimea susține că aș fi dat înapoi. Și cu toate acestea - adevărată sau greșită - rămâne
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
neînvățată, de tandreță ridicolă. Lina se întorcea deci de foarte departe la tăcerea, la refuzul, la surâsul lui Rim. Vinovăția ei se șterse și se înfipse în ea vinovăția lui, fără gelozie, fără durere, dar îmboldită de batjocoră și de necuviință. îi urî acum deopotrivă pe amândoi, fără vorbe, fără să mai desprindă fălcile înțepenite, cu ochi stupizi fixați pe Rim, cu mușchii învrăjbiți, cu respirația făcută cheag, cu limba groasă ca de venin. Nu i se făcu rău, după cum nici
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Să nu ne amăgim... singuri să ne luminăm nopțile, dacă vrem, să trecem prin timp ca niște aleși ai veșniciei”. Câtă fierbinte iubire manifestă autorul afirmând: ,,Lasă-mă, Doamne, să îngenunchez a săruta acest pământ pângărit de ambiții și felurite necuviințe omenești.” În ,,Aproapele meu” se întreabă retoric: ,, Oare cine ne-a înstrăinat așa de tare, frate al meu”, indubitabil...se știe vinovatul... În ,,Au venit peste noi” subliniază accentuat frăția veche a românului cu bătrânul codru, când ,,apucam topoare, coase
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
vălul pe care Creatorul l-a pus între noi și ceea ce urmează să se întîmple e un păcat. Mai drastic, "fratele Martin" susținea că vanitatea de a vrea să știm mai mult decât ne e îngăduit să știm e o necuviință față de Creator, o ambiție diavolească, și că nu trebuie ridicat vălul de pe ceea ce trebuie să rămână ascuns. Eu, dimpotrivă, susțineam că e firesc să vrem să vedem în viitor. Că omul a fost totdeauna dornic să afle ce-i rezervă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
călări pe cai fără șele, urmați de o numeroasă întovărășire, însă toți dintre comați, clasa de jos a poporului. Cu toate rugămințile ambasadorilor, Traian stăruiește în condițiunile sale pentru încheierea păcii, cu atât mai mult că se simțise atins prin necuviința Dacului de a-i trimite în ambasadă niște oameni de rând. Solia fiind respinsă, Traian înaintează mai departe și dă peste un sat în care rămăsese însă numai bătrânii, femeile și copiii, poporația validă fiind luată în oastea care apăra
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
să plătești măcar olfactiv cinstea de a vedea un zeu degradat și descheiat la pantaloni, arătând o grijă divină rușinoasei sale podoabe. Încerci să fii cât mai discret în acest timp ca să nu-l stânjenești pe Jupiter cu muritoarea ta necuviință. El își încheie ultimul nasture, apoi se spală pe mâini și se examinează în oglindă. Tu aștepți, desigur. Nu se cade să vă reflectați amândoi în aceeași oglindă, fie și acolo. Riști să fii fulgerat de divinitatea lui. A fi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și mici așteptau să le fie lipite toartele. A intrat pe ușa laterală. Marçal Gacho telefonă pe seară, după ce ieși din tură. Îi răspunse nevestei în cuvinte puține și frânturi de propoziții, fără să arate regret, neliniște sau plictis față de necuviința comercială căreia îi căzuse victimă socrul. Vorbi cu un glas absent, de parcă se gândea la altceva, spuse Da, da, înțeleg, depinde, presupun că e normal, o să mă duc când pot, uneori nu, fără îndoială, da, am înțeles, nu e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să plătești măcar olfactiv cinstea de a vedea un zeu degradat și descheiat la pantaloni, arătând o grijă divină rușinoasei sale podoabe. Încerci să fii cât mai discret în acest timp ca să nu-l stânjenești pe Jupiter cu muritoarea ta necuviință. El își încheie ultimul nasture, apoi se spală pe mâini și se examinează în oglindă. Tu aștepți, desigur. Nu se cade să vă reflectați amândoi în aceeași oglindă, fie și acolo. Riști să fii fulgerat de divinitatea lui. A fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
chem", dar el se grăbea. Și-a scuturat mantaua, și-a tras gluga pe cap și a ieșit. ― A murit la cincizeci și doi de ani. Crezi că a făcut bine sacrificând ce mai avea de trăit? ― Ar fi o necuviință să-l judec. Puteam s-o fac, eventual, altădată. Atunci ți-aș fi spus că în viața lui Giordano Bruno sunt multe lucruri ciudate. Acum, orice aș zice sună rău. Nu-mi cere să am o părere în privința asta. Aș
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
buzele-i trandafirii lăsând să se-ntrevadă albeața dinților într-un dulce surâs, n-am putut să nu-i spun: - Gaila, tu faci mai mult decât un regat. Râsul ei mi-a topit mâhnirea inimii. - Stiliano, curtoazia e vecină cu necuviința, dar luminează această încăpere, de câtva timp prea des singuratică. Ce anume nu-ți dă pace? I-am surâs. - Nerozia oamenilor care își dau silința să bea din apa stătută a unui burduf, deși se află pe malul unui izvor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
critici. Cunoșteam bine realitatea și metehnele mele. Și, În mintea mea, era permanent prezentă apropierea morții, care e În stare să ți se Înfățișeze În cel mai nepotrivit moment. Oricum, ar fi trebuit să anticipez tărăboiul făcut de Vela În legătură cu „necuviința” lui Ravelstein. Intenționase mai demult să clarifice cu mine chestiunea Abe și faptul că tăbărâse peste noi În camera de hotel Îi deschisese portița pe care o aștepta. - Nu vreau să‑l mai văd pe aici. Și‑ți mai cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
deși era amplificată de stația care funcționa În chip ireproșabil, Îi rugai respectuos pe turbulenți să tacă, Întrucât când vorbise domnul senator fusese liniște deplină. Cum rugămintea mea fu ignorată, iar vacarmul devenea tot mai supărător și, nemaiputând răbda atâta necuviință, am strigat către dânșii „Nesimțiților!” Imediat fui Înconjurat și amenințat de cei apostrofați, chiar lovit cu pumnul În zona lombară, la rinichi. Turbulenții, după ce mă agresaseră, confirmând zicala „Cu vina și cu prăjina”, se potoliră. Astfel, am putut asculta cuvântarea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Charakter? Admirabil. Dă-mi un franc și ți-o procur eu. Felix îi dădu francul. Merseră câtăva vreme tăcuți unul lângă altul, fiindcă Felix, deși iubitor de discuții, se simțea stingherit să facă mărturisiri. I s-ar fi părut o necuviință să pomenească numele Otiliei, și chiar al Georgetei, față de un altul, și chiar să facă oricât de mici aluzii la existența lor. Ca să nu pară plictisit, întrebă pe Weissmann cum trăiește, ce scopuri urmărește, dar se căi numaidecât, având sentimentul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cerând doar binecuvântata îndrumare cum să-i strămute pe scundaci în Africa, pe motiv că nu se apropiau suficient de Creator. Acesta era doar unul dintre miile de pretexte de zînzanie. Spre dovadă, Robin a mai fost hăcuit și pentru necuviința de-a nu-i plăcea carnea de pește. Ce e drept, e drept. Nu-i plăcea. Papa Secund îi dojenea pe toți, dar atunci Diavolul i-a asmuțit chiar pe câțiva dintre cei împăciuitori catolici să ridice brațul asupra lui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și m-am pus în fața lui, pentru că eram în dreptul meu să șed la masa mea. El răsări oleacă, dar nu spuse nimic. Apoi începu a ciocăni în masă cu degetele lui lungi și subțirele și fluiera pintre dinți... Era o necuviință... dar acuma eu tăceam; căci, oricât de necuviincios ar fi fost, aria era de-o frumuseță rară... era subțire ca bâzâitul de albină, dar ți se părea că-n gura [lui] s-a așezat un virtuos de violină lung de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lăsa deoparte analogia îndoielnică cu toanele feminine, cu melancolia și mania, pentru o analogie mai exactă. În punctul de plecare se află, bineînțeles, demarcația între eu și supraeu. De obicei, acesta din urmă supraveghează, admonestează, impune o disciplină. Interzice orice necuviință și îngrădește satisfacțiile instinctuale ale eului. Conformismul, previzibilitatea, presiunea spre identificarea cu idealurile colectivității aduc o anumită mulțumire. Cu toate acestea, nimeni nu poate suporta în permanență atîtea sacrificii și nici diviziunea între eu și supraeu, cu presiunea constantă exercitată
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Maca intră în pronaos. Nu știa ce caută și se hotărî atunci să se caute pe sine. Pocni din degete și zgomotul se întoarse la el, venind din toate părțile. Era cât pe ce să fluiere, dar își aminti de necuviința unei astfel de intenții. Scoase un sunet pe o singură notă, îngroșându-l din gât. De sub cupolă ori de pe fresce cineva îi răspunse, nu știa cine. Salut, îi veni să spună, dar probabil că ei știau cine este. Își lipi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în ciuda firii sale congenital infatuate, simți o stânjenire în fața acestor elogii fără control, ieșite dintr-un amor propriu abuziv. . - Vremurile s-au schimbat radical, afirmă el sumbru, experiența noastră este perimată. Deși madam Pomponescu declara a voi să protesteze contra necuviinței lui Gaittany, Pomponescu ordonă subretei să ducă toate proiectele în odaia de lucru și să le așeze lângă un perete, unul peste altul, cu fețele întoarse. Găsi că nimeni nu este obligat a primi o donație pe care n-o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unui demers ocult, ca un țipăt repede înăbușit al unei gândiri trădate. Cred că e omul cel mai inaparent din câți am cunoscut. Sorin vorbește rar și cel mai adesea doar când e întrebat, ca și când inițiativa vorbirii ar fi o necuviință, incompatibilă cu casta din care face parte. S-ar putea foarte bine spune că este, printr-un soi de legământ neștiut, pe jumătate mut. Dar chiar și când răspunde, raportul dintre el și propriul lui glas nu este unul cordial
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
frumos și bun; se înțelege că astfeli am putea să deschidem un teatru chiar de azi, fără ca națiunea să contribuie ca atare un ban măcar, pentru că masa poporului aleargă, cu banul din urmă chiar, pentru a vedea reprezentîndu-se naintea sa necuviințe pe cari eu, să am o putere, le-aș pune sub privegherea tribunalului corecțional..., dar oare, dacă națiunea ca atare se simte dispusă ca să contribuie pentru înființarea unui teatru național, ea să cadă în aceleași greșeli în care a căzut
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de la care emanează cuprinsul ei esclud de mai nainte orice răspuns. Ea poate provoca cel mult o ceartă diplomatică între ministerul nostru de esterne și ministeriul de esterne turcesc, al cărei obiect n-ar fi însă notificarea în sine, ci necuviința amploiaților turcești. Afară de aceea, această notificare, să fi venit chiar de la ministerul de esterne al Turciei, ea se consideră ca nulă și neavenită, fiind adresată "Coroanei"; și, pentru Coroana României, vizirii și muftii sunt turci tot atât de pahotnici ca și cel
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]